Click pe poza, pentru zoom. Ce-i asta, nene? Pe bune, ce-i asta??? Cui foloseste jurnalismul de tipul asta? B1 vizeaza publicul de dinainte de 1989, sau ce, ca nu pricep nimic?

O singura limba de tipul asta decredibilizeaza o redactie intreaga, mii de articole bine scrise si anuleaza orice speranta ca B1 va avea vreodata vreo stire CORECTA despre presedintele Romaniei. Genul asta de stiri constituie motivul pentru care toate entitatile de presa folosite vreodata la pupat in cur au devenit falimentare: romanii, chiar daca agreeaza unele persoane publice, ii dispretuiesc pe lingusitorii acestora.

Doamna Iohannis n-a stralucit. A fost primita cu respectul cuvenit unei sotii de sef de stat, a avut maneci la tinuta, n-a facut nici o gafa si n-a cazut cu scaunul, ca Angela Merkel. Si cam atat. De aici pana la stralucire e cale lunga. Stirea din printscreen nu exista decat in redactia B1.

Anul trecut s-a tinut de capul meu o tipa de la B1, sa ma duc intr-o emisiune. M-a sunat si un nene, care mi-a propus un format de emisiune. "Acum nu vin, ca sunteti razna politic. Stai sa treaca alegerile, sa vad daca va reveniti", i-am spus, in gluma, dar vorbind serios. 

Precum vad, nu si-au revenit. Ba din contra, sunt mai rau. Pana in noiembrie 2014, lipseau din grila B1 stiri despre cat de bine vorbeste Elena Basescu si despre cat de corect face actele notarita Ioana Basescu. Familia Iohannis primeste insa un tratament mai bun decat familia Basescu...

Pot sa inteleg jurnalismul de tip "constructiv", in care o redactie alege sa prezinte doar aspecte pozitive din activitatea profesionala a unei persoane publice. Pot sa inteleg partizanatul politic, pentru ca si jurnalistii sunt oameni si au preferinte. Dar cand lauzi momente de-astea, gen "doamne, ce bine ii sta in rochia aia", nu faci un serviciu nimanui. Esti doar lamentabil.

De-aia mi se pare penibila stirea. Pun pariu ca si doamna Iohannis se simte usor jenata cand vede titluri de-astea. Dar daca eu gresesc, iar tu crezi ca doamna Iohannis e atat de tare incat poate merge pe apa, si vrei sa ma faci pesedist, pedelist, sau mai stiu eu ce, iti stau la dispozitie.

Ma face bine, jur, reclama aia la Linex! "Iei antibiotic? Cum ar fi sa faci si diaree!" este de departe cel mai bun slogan publicitar al anului. E sloganul care ma face sa ma simt destept ca Einstein, bun la pat ca Sean Penn si puternic ca Vin Diesel. Daca agentia aia de publicitate a fost platita pentru spotul asta, iar clientul a platit si difuzari la tv pentru spot, inseamna ca orice este posibil. Orice, da? De cate ori aud spotul, ma gandesc ca am sanse si sa conduc NASA, si sa i-o trag Monicai Belluci....

De-aia, astept cu sufletul la gura ca acest tip de slogan sa devina trend. Sa se umple pauzele publicitare de:

• "Ai o agentie de publicitate? Cum ar fi sa ai cel mai prost copywritter din lume!" (Client: ejobs.ro)
• "Te cheama Ponta si insisti sa ramai in politica? Cum ar fi sa faci si puscarie!" (Client: noulcodpenal.ro)
• "Esti manelist? Cum ar fi sa lucrezi toata viata pe salariul minim!" (Client - Rosal)

Stii vreo reclama la fel de proasta? Ma indoiesc...

Am uitat sa platesc cablul, luna trecuta. Cand am deschis tv-ul, am vazut mesajul cu "atentie, v-am deconectat", am coborat la magazin si am platit factura, prin paypoint, si-am sunat sa confirm plata. In 30 de minute totul era ok. La vreo saptamana, am primit un mesaj bizar, gen "plata facuta nu se regaseste la noi", dar nu mi-am batut capul.

Ieri dimineata, insa, bang: fara cablu, fara net. Achit, din nou, prin paypoint. Sun, in vreo jumatate de ora, pentru reconectare. Un sfatos imi povesteste, insa, ca reconectarea nu se mai face imediat, ci in 24-48 de ore, pentru ca "s-a mai inregistrat un incident in ultimile 30 de zile". Da, sigur, am spus eu si mi-am vazut de treaba.

Am ajuns acasa pe la zece seara. Bai nene, ala vorbise serios: cablu ciuciu, internet ciuciu. Iar dimineata eram tot "pe uscat". Am sunat la UPC, la un alt nene care mi-a spus candid ca nu vede in sistem nici o plata in afara de cea de luna trecuta. Dupa ce i-am explicat ca s-ar putea ca sistemul lui sa fie de cacat, m-a reconectat, fara sa-i spun vreun cod de operatiune.

Stiu si de ce a facut-o: pentru ca stie si el ca sistemul e de cacat, si ca persecutia aia cu reconectarea in 24-48 de ore este usor ilegala si penibila. De fapt, UPC te poate reconecta in 30 de secunde, dar ALEGE sa o faca in 24-48 de ore???? 

Ce faci, nene, ma pedepsesti, pe banii mei?!

Avem un contract, coa'e. Cand nu ti-am platit banii cuveniti, taie netul si cablul, sunt de acord. Dar daca ti-am platit, livreaza serviciul IMEDIAT, nu cand vrea muschiul tau! Sau luna asta o sa vina factura mai mica, minus o zi, aia in care am fost deconectat? Cine a gandit enuntul: "nu conteaza daca omul a platit, mai tineti-l fara serviciile noastre o zi, sa se invete minte"? In ce contract apare asta, ca in al meu nu scrie nimic...

Mi-am adus aminte, azi dimineata, de toate momentele petrecute in sediile UPC. Cum achitam nu 111,2, ci 120 de lei, "ca sa fie suma rotunda". Cum imi povesteau fetele de target-urile care trebuie atinse la abonamente pentru canale tv de cacat, si pe le-am inclus in pachet. De milogeala continua, disimulata intr-o politete corporate, totul pentru 1-5 lei pe luna, si care mi se parea ok pana azi, pentru ca netul merge ok iar semnalul tv e bun. Asta desi pot pleca oricand din curtea UPC, poza de mai sus e facuta la usa, pe casa scarii, baietii de la Digi abia asteapta sa ma mut la ei....

De azi, insa, cand am aflat ca banii mei ajung si la niste baieti care au inventat din pura rautate proceduri de pedepsire, in afara actelor, contractelor si practicilor concurentiale, am decis sa devin un client-problema pentru UPC. Nu vorbesc de persecutie, ca imbecilii de mai sus. Ci de spiritul si litera legii. Sa ne pedepsim reciproc, copii.  

UPDATE - UPC a comis-o din nou. Luni, 22 august 2016, am achitat factura. In termen, care expira marti, 23 august. Si ghici ce? Marti dimineata, serviciile UPC erau suspendate pentru neplata. Probabil upeciștii folosesc și acum același sistem de căcat care nu vede plățile în timp real. Așa că aștept, din nou, ca pe următoarea factură să găsesc o reducere, aferentă perioadei în care am fost deconectat abuziv. Pentru că altfel, vorbim de venituri necuvenite încasate pentru un serviciu care n-a fost prestat. 

Ceea ce-mi ridică o altă problemă. Are cineva idee când au fost ANPC și ANAF ultima oară la UPC sau la Digi? Și ce-au găsit? Cum scapă ăștia, fiind atât de mari, cu rulaje de bani atât de aproximative, și cu atât de multe contestații la activ, de menghina nemiloasă a statului? 

Am citit 25 de pagini si am pus-o deoparte. E prima oara cand ma opresc din cititul unei carti care-mi place. Da, stiu ca eu am cerut cartea, dar am cerut-o asa cum fac de nenumarate ori, in baza unui impuls, fara sa cer detalii si fara sa ma informez. Si desi n-o sa termin de citit cartea, nu-mi pare rau ca am cerut-o. Nu va fi irosita, maine i-o dau fiicei mele si pun pariu ca o sa-i placa. 

N-am sa citesc toata cartea Dianei pentru ca eu nu mai pot sa citesc fictiune. De niste ani, citesc doar filozofie, istoriografie, biografii, carti de marketing, PR, sau diverse articole si studii pe net. Habar n-am de ce. Caut cate o informatie banala, de trei randuri, si stau sa citesc cate o ora. Cel mai probabil, mi-am distrus complet simtul artistic, dupa aproape douazeci de ani petrecuti intr-o meserie bazata pe cautarea si exploatarea adevarului. 

Asa tarat cum sunt, consider ca am, totusi, o viata senzationala. Am invatat sa fiu atent la cele mai mici detalii, si sa descopar detalii acolo unde altii nu vad decat contururi. Zilnic vad sau aflu povesti adevarate. Pe unele le scriu, pe altele le povestesc prietenilor. Cred ca tot obsesia asta a realismului m-a facut fotograf: cand fotografiez o poveste, fac dovada ca e o poveste adevarata. 

Pe de alta parte, de pe pozitia unuia care a citit cat trei si a scris cat doi, pot sa va spun, fara sa par doar un laudator, ca romanul Dianei Farca este chiar cool. E foarte bine "incarcat" vizual; de vreo doua ori, citind, mi-au venit idei de compozitii foto, lucru care mi se intampla rar. Imi place si cat de realiste sunt emotiile personajelor. Imi place scrisul saltaret, fara fraze lungi si fara subtilitati inutile de limbaj. Pun pariu ca Diana a scris romanul asta asa cum face tipa aia piruete pe sub apa: firesc, fara efort. 

Habar n-am in ce librarii puteti gasi "La limită", de Diana Farca, si nici cat costa. Gasiti toate informatiile pe www.dianafarca.com. Dar mi se pare o idee buna sa cumparati cartea asta, si o idee si mai buna s-o faceti cadou unui dependent de fictiune. 

.................

Apropo: tu ce citesti?

N-am invidiat niciodata pe cineva pe care il fotografiam. Pana azi! Faceam niste fotografii, la o piscina, cand am observat ca o inotatoare facea piruete, pe sub apa. Si-am urât-o instantaneu, ca pe Ponta sau Iohannis, pentru ca eu inot cam ca un peşte caruia i-ai pus atele pe toata lungimea corpului...

Ura mi-a trecut in cinci secunde. Acum doar o invidiez... 

S-a rupt sufletul in mine, in dimineata asta, cand am vazut stirea cu fata aia care dorea sa vada marea, pentru prima oara! Mi-am adus aminte de mama, crescuta intr-o familie saracita intentionat de comunisti, care a vazut marea dupa aceasta varsta. De vecinul meu Robert, pentru care Revolutia a insemnat libertatea de a i se aproba cererea pentru un abonament telefonic fix, cerere depusa in 1981. De cuplul ala de saraci din cartier, care face numai gemeni si nu are niciodata tot ce-i trebuie pentru toti copiii.

Exista saraci care si-o merita. Daca ai frecat-o la scoala in loc sa inveti, daca nu stii sa faci nimic cu mainile, daca bei de stingi, saracia este o medalie care TREBUIE sa straluceasca pe pieptul tau. O meriti, e a ta, iar tu esti al ei. Nu ai nevoie de ajutor si nu meriti compasiune. E perfect sa muncesti pe doi lei si sa mori in mizerie. Tu, cu saracia ta, dai sanse la prosperitate celor ce invata, muncesc, se poarta ok cu familia. Esti combustibil pentru societate, nu un membru al ei.

Dar exista si o saracie incredibil de stupida. Exista oameni care experimenteaza saracia doar pentru ca nimeni nu s-a gandit la mecanisme de validare a unor calitati certe, pe care le au. Fix in situatia asta se incadreaza fata care dorea sa vada marea. A terminat scoala cu 9.80 si-a ramas acasa, in timp ce colegii ei, care nu stiu sa scrie corect "Fratelli", rupeau litoralul in doua. A sperat ca daca ia o medie buna, cererea ei de a vedea marea va fi aprobata de parinti. Din pacate, parintii nu castiga mai mult cand copilul invata bine. Si asta nu e corect DELOC!

• ... asa cum nu e corect sa organizam licitatii pe criteriul "pretul cel mai mic", incurajand aparitia de asfalt prost si beton moale.
• ... asa cum nu e corect sa subventionam programul "un calculator cu doar 200 de euro", pentru tineri care iau numai note de 3 si 4 si folosesc calculatorul doar pentru jocuri
• .. asa cum nu e corect sa dam laptele si cornul tuturor copiilor din scoli, inclusiv celor care au acasa o cana de lapte care costa cat un ghiozdan
• ... asa cum nu e corect sa platim prost si profesorii buni, care salveaza destine, si profesorii cretini, care distrug psihic copiii
• ... asa cum nu e corect sa primeasca aceeasi alocatie si un copil sarac, si copiii lui Florin Salam

Avem atat de putini elevi buni, care reusesc sa faca fata cerintelor tot mai tampite din manualele scolare, incat ar trebui sa-i tratam ca pe niste eroi. Printre ei, sunt atat de multi copii saraci, care invata fara sa primeasca nimic ca rasplata, incat mi se pare vital sa facem ceva pentru ei. Pentru ca daca nu facem, vor crede ca educatia nu aduce nimic, ca educatia nu e buna, ca e mai bine sa fii curva, proxenet, hot, decat un elev eminent si ca iti poti atinge obiectivele specifice acestei varste - o vacanta la mare, un smartphone, o excursie in strainatate - in multe feluri, dar nu prin invatat si prin munca. Riscam sa-i pierdem imediat dupa ce i-am castigat.

Pe bune, vi se pare imposibil sa asiguri elevilor buni un program national de rasplatire a eforturilor lor? Ceva de genul "o saptamana moca la mare pentru o medie de peste 9", si care sa functioneze pe criteriul veniturilor obtinute de familie? Sau "o suta de lei pentru fiecare zecimala peste 9.50 la bac"? Toti banii cheltuiti pe asa ceva s-ar intoarce inzecit, in societate, cand copiii astia buni se vor transforma in antreprenori buni si angajati buni....

Nu mai zic ca, daca as avea un hotel la mare, as profita la maxim de copiii saraci cu note bune. I-as caza gratis, macar de luni pana vineri, si as incerca sa selectez dintre ei viitoarea mea echipa de angajati inteligenti, dedicati muncii, care sa-mi asigure prosperitatea pana la sfarsitul vietii. 

Ideea e ca nu mi se pare deloc imposibil sa ajutam oamenii saraci de calitate, in loc sa platim, aiurea, ajutoare pentru oameni saraci, indiferent daca sunt niste lepre sau nu. 

N-am stiut ce titlu sa pun acestui text. Am oscilat intre "povestea fetei care a vrut sa vada marea" si "cum e sa vezi marea pentru prima oara doar cand o sa-ti platesti singur sejurul", si mi se pare ca nici unul dintre ele nu arata, corect, cat de mare este drama din suflețelul ăla amărât de copil sărac și bun...

"Nu e nici o chestie, pur si simplu mergem si pescuim, bem o bere, povestim", mi-a explicat E., fost coleg de breasla, in prezent purtator de cuvant al liberalilor. Si m-am dus, desi eu si pescuitul nu suntem prieteni deloc. Cu Eugen, insa, ma stiu de 20 de ani, si am incredere ca nu m-ar baga intr-o capcana penibila, cum vor, cateodata, unii politicieni. 

N-am pescuit decat 20 de minute. Am gasit o creanga de salcam de vreo doi metri, am curatat-o, i-am pus trei metri de guta, mi-am facut carligul dintr-un ac de siguranta si plutitorul dintr-un pai. N-aveam plumb, dar am gasit un crampei de fier-beton de cinci, care a servit foarte bine cauzei. Cum pe râme nu pun mana treaz, am folosit ca momeală niste muschi delicios de caprioara. 

Evident, n-am prins nimic. Dar si cand am stat, o jumatate de zi, pe alta balta, cu o lanseta profesionala si cu momeala pu*ii mele, tot n-am prins nimic. Asa ca eu nu dau deloc vina pe sculele folosite azi. Mai degraba cred ca n-a fost crapul ala obisnuit cu stilul meu... 

Am baut bere (doamne, din cauza masinii, n-am mai baut o bere, ziua, in cursul saptamanii, de ani de zile!), am mancat un bors pescaresc demential si un peste prajit cu malai absolut fabulos. Sincer, daca pe balta aia ar fi si un local cu mancare de-asta, m-as duce cel putin o data pe luna, chit ca e la 40 de kilometri de Ploiesti. 

Am facut si cateva fotografii. Ofertanta la maxim balta, dar n-am nimerit ora corecta. Am ajuns prea tarziu ca sa prind rasaritul, si-am plecat de acolo prea devreme ca sa prind apusul. Dar e o balta misto, va spun eu, desi ma doare-n cot de principala activitate de acolo. E un loc in care nu vezi la orizont nici macar un stalp de telegraf, si nu se aude nimic in afara de ce spun/fac prietenii tai. Din perspectiva asta, chiar mi-a facut bine minitrip-ul asta de o zi...

Si-am mai facut ceva: am stat la taclale cu liberalii. Noi eram vreo opt, ei vreo sase. Am discutat despre pescuit, copii, vreme, plus politica si niste chestii din oras... Cred ca toata lumea s-a ales cu ceva din discutiile astea relaxate. Si mi-am adus aminte de conferinta de presa de ieri. Tot cu liberalii, dar la partid. Cum stateam noi plictisiti de mesajele politicoase, dar care nu spuneau nimic, si cum incerca sa para relaxat tipul de la pupitru, cu cravata aia stransa la gat, venit acolo sa ne asigure ca o sa colaboram bine. "Bine. Si?"

In massmedia s-au schimbat multe, in ultimii zece ani. A disparut presa tiparita, au disparut corectorul, secretarul general de redactie, fotograful, a disparut pana si redactia in multe cazuri. Partidele, insa, au ramas cam la fel, si incearca sa mentina relatia cu presa fix in acei parametri pentru care au logistica si pregatirea. A ajuns complet ineficient acest mod de lucru si pentru politicieni, si pentru jurnalisti. 

Poti sa te pregatesti demential pe un subiect, ca politician - va fi degeaba. Pot sa vin la conferinta de presa si sa-ti f*t directia de nu te vezi cu intrebari neplacute sau la care nu te-ai gandit, exact cand tu esti filmat de zece telefoane mobile avide de "sincron". Pot sa fac ca informatia pe care doreai sa ne-o "vinzi" sa nu mai valoreze nimic, dupa ce te silesc sa spui cu totul altceva. Stai ca o rata pe lac, adica imi oferi ocazia sa-ti fac pe indelete fotografii care sa te dezavantajeze. Stiri? Alea nu-s stiri. Eu tin, de obicei, ca stirile alea la care m-am gandit sa ramana doar ale mele, nu ale tuturor celor prezenti.

Pentru mine, o conferinta de presa a ajuns doar un prilej de a testa nervii politicienilor antipatici si de a-i vedea abordand subiecte care ma intereseaza pe mine, nu pe care le vor ei promovate. 

Plus ca eu nu mai cred in politicieni buni si rai, ci doar in rai. Asa ca foarte rar mai dau verde, pe site-ul de stiri, la publicarea gratuita a vreunei stiri politice. Daca tot se poarta ca niste detergenti, politicienii sa faca bine si sa plateasca difuzarea informatiilor pe care le vor diseminate in spatiul public. Nu vor? Nu-i nici o problema, lumea nu-i iubeste, iar fara ei in sumar, site-ul meu si-a crescut audienta. In iunie, de exemplu, era pe locul 4, cu vreo 115.000 de unici. Ce s-a ales de stirile politice venite din conferinte de presa, publicate de colegii mei? Praful, chiar de a doua zi dupa difuzare. Cine dracu' mai citeste stiri politice, in afara de activul de partid?

Ce vreau sa spun este ca azi am avut revelatia ca e timpul sa dispara si conferinta de presa. Afli mai multe in discutii libere, si relatiile se sudeaza mai bine intr-un cadru neoficial. Si noi, si politicienii stiam deja asta, dar pana acum nu era climatul pentru asemenea schimbari. Acum, insa, de cand politicienii au ajuns la sub 10% incredere la nivelul populatiei instruite, iar cele doua &*^()_] din spatele lui Iohannis schimba atat de profund clasa politica, am putea renunta la prostia asta consumatoare de timp si distrugatoare de exclusivitati. 

Nu i-am dat, in titlu cuvantului "trebuie", sensul extrem. Spun doar ca partidul care va converti primul conferinta de presa in alta forma de comunicare cu jurnalistii va castiga foarte mult.

Ai o alta parere? Scrie-mi pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

In stanga, e o poza facuta cu telefonul, asa cum vad ca fac poze prietenii mei. In dreapta, e o poza facuta dupa minime reguli de compozitie. Nici una din cele doua imagini nu reprezinta vreo minune, demna de expozitie, dar, totusi, care dintre ele crezi ca va sugera mai bine, postata pe facebook, ca sunt intr-o cafenea, si ca ma uit cum ploua?

Stiu, subiectul fotografiilor de mai sus e de-a dreptul cretin. Dar la cate poze cretine ai in telefon sau postate pe Facebook, cred ca ar fi mai misto sa le faci bine.

In decembrie, sustin doua workshop-uri de fotografie cu telefonul, in Ploiesti si Bucuresti. Ai toate detaliile AICI. Cred ca se potriveste:

• - oricarui parinte de copii de 0-3 ani. este perioada metamorfozelor incredibile, a premierelor, si e pacat sa nu ramai cu niste amintiri frumoase; 
• - oricarui adolescent care are nevoie de un chelcheșoz care să-l facă popular
• - oricărui puștan care vrea să fie fotograf
• - oricărui proprietar de afacere care are de gestionat o pagină de facebook
• - oricărei persoane care a spus cuiva, cel putin o data, cu regret in glas: "astea-s pozele din concediu, dar era mult mai frumos acolo decat se vede in fotografiile mele"

Inainte de toate, hai sa lamurim o chestie. Nu-s deloc adeptul cumpararii produselor de firma “cu orice pret”. Unele dintre ele, insa, nu-s doar atat, sunt si foarte-foarte bune. Dupa umila mea parere, Ray-Ban este unul dintre acestea din urma. Cam ca Mercedes, Kent sau Nikon. Gata cu disclaimer-ul, ma intorc la Ray-Ban.

In primul rand, cand porti Ray-Ban falsi arati de parca ti-e rusine ca esti sarac. N-ar trebui sa-ti fie rusine, nici eu nu-s vreun bogatas si nu oricine se pricepe sa-si monetizeze superior competenta. Sunt mandru ca am cunoscut oameni saraci absolut superbi, ale caror calitati fac invizibile tinutele modeste. Asa ca, ai incredere in mine: poti arata foarte bine si fara sa ai pacalelile alea de ochelari.

In al doilea rand, arati foarte prost. Grav de prost. Crezi ca nu ne-am prins ca ochelarii tai sunt fake? Pe bune, tu chiar crezi ca “nu e nici o diferenta”? Pe lentilele originale initialele "RB" sunt gravate, nu vopsite. Daca pe ochelarii tai cei noi scrie “Made in USA” esti cocalarul suprem, ochelarii astia sunt facuti de Luxottica. Si astia sunt italieni.

In al treilea rand, ne subestimezi. Porti in picioare niste copii de Nike, Chevroletul tau poarta logo-ul BMW, dar vrei sa te credem ca ai la ochi niste raybanuri originale? Pe bune?! Daca-ti spun ca pari mai degraba un tip cu probleme psihice ma crezi?

In al patrulea rand, transmiti un semnal extrem de daunator in ce te priveste. Ma faci sa ma gandesc ce altceva mai e fake la tine…. Totul?!

In al cincilea rand, pari complet imatur. Avem doar cinci simturi, si tu ai decis sa-l strici pe cel mai important dintre ele, chinuindu-ti ochii prin niste geamuri colorate, doar ca sa pari cool. Cat de cool crezi ca o sa pari cand o sa ajungi miop ca o cartita, dupa doar doua veri de purtat ochelarii prosti?

Astea ar fi argumentele pe care ti le-as ridica eu, daca te-as vedea la aceeasi masa cu mine, cu sticlele alea infecte pe nas. Dar exista si altfel de argumente, sa stii:

1. Desi pare foarte greu sa diferentiezi originalii de copie, de fapt e foarte usor: prețul si cat de usor ii identifici pe aia care ti-i vand. Site-ul ala pe care ochelarii de soare Ray-Ban sunt permanent redusi de la 800 la 200 de lei si care nu are decat un numar de telefon de contact ar trebui sa se numeasca luambaniiprostilor.ro sau cemiplacesamainbogatescdepeurmavoastra.ro.
In schimb, ochelarii originali Ray-Ban au același preț, care pleaca de pe la o suta de euro, oriunde in lumea asta, fie ca vorbim de online (de exemplu pe lensa.ro) sau de offline, cum sunt opticile din mall-uri.

2. Cand cumperi din Romania niste replici de ochelari Ray-Ban stii ce faci, de fapt? Dai bani unui arab sau unui chinez care are si alte afaceri dubioase pe aici, plus ca finantezi o retea interlopa care are cel putin un om cu sabie si trancan chiar la tine in cartier. Da, e fix tipul de care te temi, si tocmai i-ai cumparat o bere.

3. Nenea ala care importa Ray Ban plateste taxe la stat, frate. Pe bune, vanzarile sunt fiscalizate iar cu banii aia se cumpara inclusiv aparatura medicala cu care sunt tratati, in spitalele de stat, ochii cretinilor ca tine.

4. Ray-Ban sunt niste ochelari scumpi din considerente de pozitionare ‘’premium’’. Daca nu-ti permiti chestii ‘’premium’’, sa stii ca ai alternative, cum ar fi Polaroid.

5. Nu e obligatoriu sa porti Ray-Ban, sa stii. Este dreptul tau sa-ti cumperi ochelari de soare din plastic colorat, care sa-ti distruga ochii. Dar, pentru numele lui Dumnezeu: cumpara-i din orice benzinarie, cu doar 15 lei. Nu e nevoie sa dai 200 de lei pentru ca un smecher a scris "Ray-Ban" pe ei, iar tu sa arati ca un dobitoc.