Care vrei sa faci fotografii bune cu telefonul?

In stanga, e o poza facuta cu telefonul, asa cum vad ca fac poze prietenii mei. In dreapta, e o poza facuta dupa minime reguli de compozitie. Nici una din cele doua imagini nu reprezinta vreo minune, demna de expozitie, dar, totusi, care dintre ele crezi ca va sugera mai bine, postata pe facebook, ca sunt intr-o cafenea, si ca ma uit cum ploua?

Stiu, subiectul fotografiilor de mai sus e de-a dreptul cretin. Dar la cate poze cretine ai in telefon sau postate pe Facebook, cred ca ar fi mai misto sa le faci bine.

In decembrie, sustin doua workshop-uri de fotografie cu telefonul, in Ploiesti si Bucuresti. Ai toate detaliile AICI. Cred ca se potriveste:

  • - oricarui parinte de copii de 0-3 ani. este perioada metamorfozelor incredibile, a premierelor, si e pacat sa nu ramai cu niste amintiri frumoase; 
  • - oricarui adolescent care are nevoie de un chelcheșoz care să-l facă popular
  • - oricărui puștan care vrea să fie fotograf
  • - oricărui proprietar de afacere care are de gestionat o pagină de facebook
  • - oricărei persoane care a spus cuiva, cel putin o data, cu regret in glas: "astea-s pozele din concediu, dar era mult mai frumos acolo decat se vede in fotografiile mele"

Citeşte mai departe ...

Daca as fi parlamentar...

... as face o initiativa legislativa prin care sa introduc "Supravietuirea" ca obiect de studiu la scoala. Copii nostri nu stiu lucruri elementare despre propria protectie in caz de incendiu, inundatie, cutremur, poluare. Nu stiu nimic despre prim-ajutor. Nu stiu cum sa reactioneze cand asupra lor se exercita un abuz fizic sau sexual. Nu stiu, concret, efectul drogurilor, alcoolului, tigarilor, asupra lor, si nici ce risca, legal, atunci cand sar calul. 

O ora pe saptamana vi se pare mult?  O cartulie si niste cursuri tinute de politisti/pompieri/medici/etc?

publicitate

 

 

Citeşte mai departe ...

Cum am ajuns sa cred ca mi-ar prinde bine niste yoga

Spre rusinea mea, nu stiu aproape nimic despre yoga. N-am avut, probabil, anturajul potrivit. Am primit, tot timpul, informatii sumare despre yoga si aproape niciodata n-am fost interesat sa le verific sau aprofundez. Pe vremea cand copilaream eu, stiam doar ca yoghinii pot sa faca sex mult si bine. In armata, am avut un locotenent care ne-a invatat o respiratie menita sa ne incalzeasca, pentru ca degeram mereu in uniformele alea de cacat. Ca sa fiu corect, trebuie sa amintesc si de una dintre fostele mele, o practicanta de yoga "de performanta", ca sa zic asa, care m-a umilit in pat ca nimeni alta.... Una peste alta, sunt tufă de Veneţia la yoga. Noroc c-am citit niste Eliade, ca altfel n-as fi stiut nici cum se scrie...

Cam atat a fost de prezenta yoga in viata mea. Asta pana m-am intalnit cu profa de yoga, o femeie absolut normala, cu sot nepracticant si un copil obisnuit. In mod absolut surprinzator, nu m-a certat ca fumez si nu mi-a spus ca o sa mor daca nu fac ce zice ea. Subiectul discutiei: fotografii. Am acceptat, si m-am prezentat la open class.

Nu in cea mai buna forma, recunosc. Dupa 48 de ore in care dormisem opt, eram destul de dezlanat in gandire si in reactii. Am facut fotografiile cu profa, apoi au venit cursantii si eu am parasit incinta sa beau o cafea. Am revenit in vreo 30 de minute, sa trag niste cadre de grup (scuze, suna a Bivolaru, nu?).

Ei bine, ce face femeia asta seamana mai degraba, vizual vorbind, cu tai chi-ul facut de batraneii aia din China, prin parcuri. Profa de yoga si gasca ei stateau in semi-intuneric, cu muzica in surdina, si isi schimbau lent, din cand in cand, pozitia. Nimic foarte greu, fizic vorbind. Nimic solicitant. Pana si eu, ruginit de sedentarism si absent de la sala de forta de mai bine de un an, as fi putut sa fac chestiile alea.

Si mi-a mai placut ceva. Lipsea rumoarea specifica unei sali de fitness, privirile, interogarile mute. Era toti, absenti, fiecare cu aia ma-sii si cu o expresie pe fata care-mi lasa gura apa. Eram obosit mort, in cap imi rula programul incarcat din ziua aia. As fi dat orice pentru o stare ca a lor.. 

Frate, si m-am trezit ca nu mai fac fotografii si ca stau si ma uit. Era atata pace in camera aia... Serios. Ma simteam ca atunci cand pustoaica mea era mica si adormea pe mine, iar eu incercam sa pastrez pozitia aia, comoda sau nu, ca sa n-o trezesc. Si stateam asa, cu gandurile mele, pana cand totul devenea extrem de confortabil. Cand se trezea ea, ma trezeam si eu dintr-o .... pace, similara cu ce vedeam acum, la clasa de yoga. 

"Da, ai nimerit la meditatii. Dupa, la asane, a fost ceva mai dinamic", mi-a spus profa. 

N-am timpul necesar sa ma duc, la 10 dimineata sau la 4 dupa-amiaza, la cursurile de yoga ale profei. Dar vreau si eu linistea aia. Mai meditez si eu, recunosc, cand astept ca semaforul sa se faca verde, sau cand stau pe wc.... Recunosc oricand, insa, o meditatie mai buna decat a mea. Si asta de la clasa de yoga era, clar!

Asa ca, mai la vara, o sa incerc sa particip si eu la un curs de yoga. Chiar sunt curios daca, dupa curs, o sa mai scriu atat de furios ca acum, sau daca fotografiile mele o sa fie mai ... nu stiu cum. Altfel.

Pe profa de yoga o gasiti aici: www.facebook.com/equilibriumyogaploiestiComenteaza sau injura-ma aici: fb.com/bogdanstoica.ro.  

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica