Completează formularul dacă vrei să primești mesaje de la mine. Promit să fie rare, scurte și cool, pentru că și eu urăsc mesajele lungi, inutile și cretine.

șapte motive să-ți duci copilul la Creativ Academy

In primul rând, pentru că ar trebui să-ți duci copilul la aproape orice mini-școală sau semi-școală de genul ăsta. Școala oficială, aia de stat, nu mai e relevantă pentru viitorul copilului tău. Manualele sunt prea proaste, profesorii prea decrepiți iar atmosferă e prea idioată ca să mai poată modela un destin, așa cum ar trebui.

(paranteză - ați observat că școala românească a ajuns ca RCA-ul? adică e obligatorie, dar nu-ți mai folosește la mare lucru)

În al doilea rând, pentru că la Creativ-Avademy se aplică o rețetă de succes, deja verificată: cea de la Art Academy, despre care am scris AICI (LINK), acum 5 ani. Afacerea lui Robert Marcaș a ajuns în cinci ani la 500 de cursanți și foarte mulți absolvenți care au intrat la Conservator, Arte Plastice, pe scenele Românii au Talent, Vocea României, etc. 

(paranteză - Robert este unul dintre cei lăudați pe acest blog care n-a dezamăgit. Cele 22 de mii de afilări ale textului indicat mai sus nu au fost însoțite de nici un feedback negativ)

În al treilea rând, pentru că nu doar modelul este similar cu Art Academy, ci și structura. Creativ Academy este o afacere în care același Robert Marcaș de la Art Academy este implicat alături de Irina Damaschin și Andreea Matei, două prietene bune care de aproape opt ani și-au legat numele de Rineea Clean, o altă afacere locală despre care puteți citi lucruri bune pe acest blog (link). Cei trei au decis nu să extindă Art Academy în alte zone de educație, ci să creeze o școală nouă, care să se ocupe de acele domenii de interes care nu sunt legate de balet, canto sau pian.

(Rineea Clean este prima spălătorie de haine care nu m-a făcut să mă răzgândesc după un timp. Calitatea curățării este de nota 10, la fel și vteza de lucru. Andreea și Irina sunt niște tipe absolut mișto, paroliste cât cuprinde, prietenoase și decente în același timp, mame de copii reușiți, etc)

În al patrulea rând, pentru că la Creativ Academy sunt cursuri absolut senzaționale pentru puștani sau adolescenți (lista cursurilor este aici (link), mai ales dacă nu vrei ca fiul sau fiica ta să aibă o carieră similară cu a ta. Toți vrem ceva mai bun pentru copiii noștri. Ceva cu mai puțină muncă, cu mai puțin stres, ceva care să-i facă să-și atingă obiectivele de liniște materială și fericire cât mai devreme. Or, școala standard nu livrează așa ceva.

(paranteză - sunt studii serioare care arată că 8 din 10 joburi vor fi făcute în 15 ani de către roboți, iar restul nu s-au inventat încă. Cel mai probabil, în viitorii 25 de ani, oamenilor le vor rămâne acele domenii care țin de sensibilitate, intuiție, creativitate).

În al cincilea rând, pentru că sediul Creativ Academy e la îndemâna tuturor, la doi pași de Colegiul Național IL Caragiale (adresa este aici (link), iar orarul este făcut în funcție de programul școlilor, astfel încât cursurile să fie cât mai accesibile tuturor.

(paranteză - N-o să uit niciodată cum am dus-o pe #magirl, când era mică, la un workshop de origami, undeva la mama dracului, în zona industrială. M-a costat 600 de lei să învețe să facă o lebadă origami, cu 74 de piese: 1 cioc, 1 gât și 72 de pene identice (ai fost mai escrocat de atât?). La Creativ Academy NU este vorba despre așa ceva, că altfel nu vă făceam recomandarea).

În al șaselea rând, pentru că oferta financiară e bună foc. Sigur, vei găsi întotdeauna un profesor care să-ți mediteze copilul mai ieftin, acasă la el, pe jumătate din masa din sufragerie, în timp ce un vecin dă găuri cu bormașina iar soția profesorului toacă morcovi, fără să știi vreodată dacă progenitura ta freacă menta sau e lăsat să lucreze singur. Dacă vrei însă un mediu mai adecvat inițierii, creației, aprofundării, în care atenția este la maxim pentru copii, ar trebui să alegi o școală cum sunt Art Academy sau Creativ Academy.

În al șaptelea rând - și aici trecem la nivelul subiectiv - pentru că la Creativ Academy sunt prezent în triplă ipostază:

A. predau fotografia cu telefonul în patru lecții amuzante la finalul cărora puștiul tău poate un ban cinstit din asta

B. predau scriere creativă, pentru acei copii care vor să publice articole de presă sau cărți.

C. sunt elev la cursul de artă plastică al Adrianei Brăileanu, o tipă senzațională, despre care puteți afla mai multe din podcastul pe care l-am pus pe youtube (mai dă un pic în jos, o să-l vezi).

Linkuri utile
 
Alte linkuri utile

 


 

cum mi-am dat seama că logodnica lui Dragnea îl iubește pe bune

Aseară am văzut-o pe logodnica lui Dragnea la Antena 3. Băi, m-a surprins. Deșteaptă, articulată, am lăsat tastatura de vreo două ori să mă întorc spre televizor. A povestit calm, fără patimă, atâtea abuzuri care s-au făcut în penitenciar asupra Marelui Oltean Mustăcios încât după vreo zece minute mă gândeam dacă nu cumva trebuia tratat așa monstrul de la Caracal, ăla care a violat și omorât două copilițe.

Aproape că mă cucerise blonda (e și vina mea, până la interviul ăsta eu credeam că e doar o blondă cu țâțe mișto care o suge megafoarte bine) când a călcat strâmb: "Au fost atâtea situații în care Liviu a sacrificat timpul cu noi, persoanele dragi lui, ca să facă lucruri pentru popor..."

Pentru cine, mă?!

Când l-au băgat la pușcărie, Liviu Dragnea controla:

- o firmă de construcții care rulase peste un miliard de lei

- cea mai mare crescătorie de porci din Oltenia

- o insulă. for fun

- un conac cât un liceu, la Alexandria

- alt conac în Brazilia

- mii de proști care lucrau pe lefuri babane în aparatul public doar pentru că au lipit afișe cu el

Unde pula mea e poporul în comportamentul ăsta?!

Și brusc mi-am dat seama că blonda chiar îl iubește pe Dragnea. Băi, îl iubește siiiigur! Dacă îți intră pe ușă soțul, care tocmai a furat un miliard de euro de la gura bolnavilor din spitale, micilor antreprenori și pensionarilor, iar tu îl vezi de parcă tocmai a salvat stratul de ozon de la Polul Nord și pitulicea vișinie din Africa de Sud, clar ești îndrăgostită lulea.

Asta este iubirea adevărată, băi, nu ce recita prostul ăla de Shakespeare. Blonda e o romantică incurabilă. O do do do do!

O zi de marți fără proști îți urez.

cărți pentru romantice incurabile

un serial pentru fiecare

Ai observat? De la an la an, găsești tot mai greu pe cineva care se uită la aceleași seriale cu tine. Unora li se pare mișto oferta asta uriașă, pentru că încurajează diversitatea and shit. Mie mi se pare îngrozitor. Încă un ubiect de conversație a fost ucis de tehnologie. Mâine n-o să mai știu dacă sloganul de pe tricoul unei tipe cool este opera unui designer de la Ali Express sau o replică faimoasă dintr-un serial pe care nu-l știu. Și o să par un cretin venit din pădure.

Bine, dacă e să fiu cinstit, eu chiar sunt venit din pădure, nu m-am mai uitat cu nesaț la un serial de la House of Cards.

O zi de vineri fără proști îți urez. Și o vizionare, când aveți chef, poate chiar când facem live-ul, la podcastului Si De Restul Caramele.

Îți urez și un weekend fără proști și fără bere. Îi povesteam unui amic din industria asta că la tv rulează o mizerie de spot de la Carrefour, nu poți să faci promoții de preț la Heineken, e ca și cum ai oferi reduceri la un Rolls-Royce. A ridicat o sprânceană și mi-a zis: nu-ți recomand să bei bere fabricată în România.

 

my books

 

cum se scrie "răsfăț" la Restaurant Berbec

Cumva, am devenit un semi-gras. Nu mă întrebați cum, că nu mănânc mai mult decât anul trecut. Probabil mi-a încetinit metabolismul, chestie la care adaug spășit că am meșterit mai puțin de când a început povestea asta cu covid19. Și chiar dacă nu am luat proporții bobonetiene iar hainele încă mă încap, mă simt cam aiurea. Am mâinile și picioarele cam la fel, dar burta și fălcile s-au modificat. Dacă pui pe cineva să mă deseneze minimalist, o să iasă o formă bizară, ceva între o focă tânără și un hamster bătrân. Așa că de vreo lună am început să tai din alimente. Am renunțat la pâine cam de tot. Am renunțat la vin în timpul săptămânii. Evit carnea, chiar și din mâncare, dacă nu cumva vorbim de găina dintr-un pilaf, pentru care fac moarte de om, sau de o afumătură senzațională. Am o zi pe săptămână în care țin dieta vitei furajate, fac și mănânc toată ziua doar salată din legume verzi, (care-mi iese tot mai demențial). Sucuri oricum nu prea beam, bere - să-mi bag picioarele în ea, se știe, eu cred sincer că dacă bei bere nu reușești în viață, atât vei fi de ocupat să te beși, să râgâi și să te piși - una peste alta mănânc ceva mai corect, de ceva timp, iar burta a început să dea înapoi. Faza e că la câteva zile am o revoltă interioară. Gurmandul din mine, sectant, fanatic ca un userist, al Gustului de Porc, face scandal. Așa că am primit cu drag sfatul de la #tdfe: "răsplătește-te și răsfață-te cu ce-ți place , când și când, dar fii atent la cantități". Lucru pe care l-am făcut, sâmbătă seara, la Berbec. Restaurant Berbec, remember? Singurul local de la kilometrul zero al Ploieștiului. Cel mai vechi local al Ploieștiului. Singurul loc în care răsfăț se scrie cu litere de-alea complicate, pline de arabescuri, nu cu Arial Black, ca la celelalte. Un local despre care am mai scris, AICI și AICI și singurul local care apare de trei ori pe acest blog.

Conștientă că nu mi-e ușoar[ viața în perioada asta, ziua de sâmbătă a fost de treabă și mi-a dat o seară perfectă. Nici cald, nici frig, nici soare excesiv, nici vânt. O plăcere să stai în cămașă, pe o terasă plină de flori, în sunetul ăla specific de local bun. Iar răsfățul a început cu o discuție la un pahar de Principele Matei. Da, știu, la 240 de lei sticla e un vin prea scump. Dar e un vin perfect pentru răsfăț. E ca atunci când lucrezi la calculator, iar #tdfe trece pe lângă tine și te sărută pe ceafă. Ești treaz, lucid, încă ancorat în ziua/săptămîna pe care ai traverat-o, bei o gură, bei încă una și ușurel începi să rămâi fără task-uri, probleme, îngrijorări, de care se ocupă Principele. Vinul ăsta este tot ca o atingere adorabilă pe ceafă, dar asta se întâmplă la interior, sub piele, direct pe trunchiul cerebral. 

Cât timp am inițiat discuția cu principele, au venit prietenii noștri, rața și berbecuțul. Că așa ieșim noi, cu alte cupluri. Rața mea stătea cuminte pe o grămăjoară de varză, iar berbecuțul ei se alinta între niște cartofi făcuți la cuptor. Foarte de treabă și mișto amândoi, s-au potrivit la fix cu principele Matei, m-am bucurat mult să văd ce bine se înțeleg (paranteză: restaurantul Berbec oferă cea mai bună rață din Ploiești, așa cum face și cu saramura de pește, și cu ciorba de burtă, și cu o droaie de alte preparate). Neuitând de amenințarea bobonetelui din mine, m-am concentrat și mi-a reușit să nu mănânc tot, deși rața se întinsese prin toată farfuria și-mi șoptea "ia-mă toată, sunt a ta". M-a ajutat și principele, recunosc. Și terasa. Și doamna care m-a servit și care, din neatenție, mi-a zis de două ori "mamă", cum îmi ziceau mama și bunica, când încă le aveam.

Și am avut revelația că ăsta e principalul asset (scuze, sunt citit și de corporatiști) al restaurantului Berbec: faptul că aici mâncarea se potrivește cu oamenii care o fac și o servesc. Nu știu în câte localuri se discută cu tine la nivelul "Ți-a plăcut, mamă?". Știu sigur că în nici un alt local din Ploiești nu mai vine ospătarul să întrebe, la 5-10 minute, dacă mai ai nevoie de ceva. Să te întrebe dacă a fost bun, dacă vrei desert, să ajungi să te cerți cu el/ea pentru că vrea să-ți pună apă/vin în pahar iar tu ești genul care preferă să facă singur asta. E cu siguranță singurul loc în care ospătarii au peste 20 de ani de experiență, adică au experiență de-aia bună și manierele alea retro-impecabile de răsfățat clienții. Nu e un loc cu ospătărițe sexy și cu ospătari cu brațele pline de tatuaje. Dar cine și-i dorește pe ăștia, care îți aduc mâncarea cu gesturi apatice și apoi stau cu nasul în telefon, de trebuie să-i chemi pentru o altă sticlă, scrumieră, farfurie?

E atât de mișto la Berbec încât n-am nici un chef să scriu despre acest local, ca să nu mă trezesc acolo, când mă voi duce din nou, cu cine știe ce proști sonori, în bermude cu dungi, însoțiți de un copil educat prost care urlă printre mese pentru că tâmpita de mă-sa, soția tipului cu bermude de idiot, a citit pe net imediat după ce a terminat Capra cu Trei Iezi că trebuie să lași copilul să se exprime. E genul de local pe care l-aș cumpăra și l-aș închide marelui public. Serios, aș pune un bătrânel stilat la intrarea dinspre kilometrul zero al Ploieștiului care să ofere carduri de acces cuplurilor mișto pe care le vede pe stradă, spunându-le ceva de genul: "Stimate domn, permiteți-mi să-i ofer încântătoarei doamne care vă însoțește acest card de acces pe terasă. Avem o listă de vinuri excepționale, bucătarul nostru este mare mason în ot chiuzinul anilor 70-90, colegele mele vă vor aduce tot ce doriți cât se poate de rapid, iar dacă doriți să dansați vă asigurăm că bandul nostru știe diferența dintre un refren cântat și unul urlat. O seară extraordinară vă doresc și felicitări pentru alegerea făcută, se vede că vă face foarte fericit".

Trebuie să scriu, însă, despre acest local, pentru că vreau să existe în continuare. Știu sigur că între cei 50k de oameni care mă urmăresc pe net sunt și o droaie de oameni asemeni mie, care n-au fost încă la Restaurant Berbec. Și dacă nu pot cumpăra și transforma acest local după bunul meu plac, pot măcar să-l populez cu oameni de bună calitate. De-asta și adaug că, toată săptămâna asta, dacă comanzi ceva pe magazinul online al acestui blog, fie că vorbim despre pachetele de cărți, fie despre bijuteriile din argint, de pe blog și adaugi, la rubrica observații, numărul unui bon fiscal emis săptămâna asta la Restaurant Berbec, primești gratuit încă un set de cărți Tipul din Filme nu există, pe care să-l faci cadou, când vrei, unei tipe mișto.

Răsfăț plăcut tuturor (website, facebook, delivery).

Galerie de imagini

View the embedded image gallery online at:
https://bogdanstoica.ro/blog#sigProId7ddac6ddb1

Pfizer pentru bogați, Astra Zenecca pentru curajoși, Nu Vaccin pentru deștepți

Ați observat cum vorbesc oamenii despre vaccinurile făcute? "Pfizer" se spune pe tonul "normal, am iPhone și BMW, așa trăiesc eu, doar cu branduri premium". Cine s-a vaccinat cu Astra Zenecca o spune cu aerul muțomanului care discută cu un pantofar în Sinaia despre faptul că un telefon Samsung nu îngheață și nu se descarcă la fel de repede ca un iPhone când ești pe traseu spre vârf. Iar cei care nu s-au vaccinat se simt superiori tuturor: pe ei nu-i atinge marketingul celor de la Apple și nici nu vor să plătească pentru un Samsung cât pentru un iPhone atâta timp cât se știe că un Huawei e cel mai bun telefon, cu cea mai bună cameră, la cel mai bun preț din piață.

Bietul Burbebista. S-a chinuit să unească toate triburile de daci și uite, două mii de ani mai târziu, dacii tot în triburi se organizează și se hărțuiesc reciproc.

O zi de joi fără proști să aveți.

* muțoman - drumeț montan cu experiență care evită destinațiile unde se ajunge cu mașina

* pantofar - drumeț montan ocazional și cretin, care se duce cu pantofii buni pe Jepii Mari și de obicei își rupe picioarele sau moare.

 

"cineva trebuia să înceapă asta"

Aseară m-am uitat pentru prima oară la boliud tivi. Era un film despre prima revoltă a Indiei, din anii 30, împotriva Imperiului Britanic. Eram curios să văd dacă perspectiva Black Lives Matter a ajuns și în studiourile indiene. De unde, nene. O poezie de film. Revoluționarii au fost prezentați așa cum au fost: niște blegi naivi. Mai mult de jumătate nu aveau 18 ani. Au atacat arsenalul britanic dintr-un oraș neștiind că armele nu se țin laolaltă cu gloanțele, și s-au trezit că au puști, dar n-au muniție. Și-au cărat acidul pentru bombe cu trenul, fiind prinși. Tot planul lor, toată conspirația, a fost o glumă pe care armata britanică a zdrobit-o imediat. Așa că am stat până la final să văd care-i mesajul. Spre ce resort mental țintește propaganda, cine a mai văzut film istoric fără propagandă?! Și povestea s-a încheiat cu un bătrân îngrijind un adolescent rănit și spunându-i: "A fost bine, copile, chiar dacă ați eșuat. Cineva trebuia să înceapă asta".

Cu sfatul ăsta în minte, lăsatul de fumat nu mi se mai pare, ca până azi, inutil. Că așa vedeam povestea: fumez deja de 30 de ani, răul a fost făcut.

O zi de miercuri fără proști îți urez.

inele    mâncare bună       monede vechi     născut în iunie       obiecte de artă      ramatuelle      tipul din filme       urdă      podcast

 

zeita pierduta

Azi m-am întâlnit cu o tipă care, acum zece ani, arăta ca o zeiță. Azi, însă, arăta foarte nasol. Cu niște jeanși cu talia prea joasă pentru burta proeminentă și cu o bustieră care-i aplatiza sânii, m-a silit să o privesc doar în ochi. N-am putut să-i zic: "unde-ai umblat, bunăciune, și pe cine ai făcut fericit tot timpul ăsta?", ăsta fiind spiritul obișnuit al discuțiilor noastre. Chiar m-am ferit să întreb ceva, să nu cumva să și aud un dezastru, nu doar să văd unul.

Ajuns acasă, m-am uitat pe facebook-ul ei. Poze vechi, cadru general, de când arăta impecabil, și poze recente, doar cu capul. Capul i-a rămas frumos. Deci știe că arată nasol, nu?

Și-atunci, de ce nu face ceva în sensul ăsta? De ce se alintă cu haine care o fac să arate jenant? De ce se poartă ca o megapisi dacă nu mai este una? Pentru că - am uitat să vă spun - azi avea aceleași purtări ca atunci când arăta perfect. Același alint, același ton, aceleași cuvinte cu dublu/triplu înțeles, aceeași cinetică de tip: "miroase-mă, atinge-mă, dă-te la mine să vezi ce sexy te refuz". Si suna ca dracu'...

Pot să vă spun de ce se degradează fizic un tip. Dar la tipi nu aspectul fizic este cel mai importat. Nici un tip nu-și poate păstra femeia iubită doar arătând foarte bine, trebuie să fie de bază, loial, atent, etc. Dar nu pricep nici mort cum se întâmplă asta unei tipe. Mai ales unei tipe care a arătat ca imaginea explicativă care ar trebui pusă în DEX lângă cuvântul "sexy".

Acum sunt curios cum aș fi reacționat dacă era îmbrăcată decent și dacă se purta normal. Dacă m-ar fi durut retina și daca m-aș fi gândit la ea, după. Cel mai probabil, aș fi trecut peste întâlnire cu starea de bine că încă cineva din trecutul meu îmi răspunde la salut. Și da, știu că nici eu nu mai arăt ca acum zece ani. Nimeni nu mai arată (deși, ca să fiu cinstit, știu și femei care arată de parca s-au imbolnavit de nemurire exact la apogeul frumusetii lor). Dar mie mi se pare mișto să te porți cum arăți, de parcă nu ai nega cine ești.

Atât. Sunt curios dacă puteți să o recunoașteți pe fosta bunăciune în cărțile de pe https://shop.bogdanstoica.ro E acolo, la loc de cinste.

Un weekend fără proști să aveți.

Manipularea zilei: Primăria Soveja oferă 150 de lei pentru ....

Manipularea zilei: Primăria Soveja oferă 150 de lei pentru fiecare poză/filmare cu oameni care aruncă gunoaie la întâmplare. De fapt, banii îi dă primarul, din buzunarul lui, nu primăria Soveja, pentru că recompensa nu apare în legea finanțelor publice. Și cum buzunarul primarului din Soveja nu este cât al lui Țiriac, probabil că recompensa va dispărea în maxim o lună. N-o să fie nici o problemă, peste o lună o să comentăm, împreună, o altă manipulare a zilei. Sau, dacă vreunul din noi știe vreun parlamentar și-l toacă la cap zilele astea, poate că peste o lună o să discutăm pe marginea unei inițiative legislative noi, care să permită autorităților locale să ofere recompense. Prin deducerea impozitelor locale, a amenzilor, chiriilor, prin furnizare de servicii de curățenie, amenajare. Exclus cash. Că ne trezim că își vor face primarii servicii de informații din boii de la partid, pe care-i vor plăti regește pentru false informații furnizate, sau că ne întoarcem în anii 80, când un bou de vecin îl tot turna pe tata că făcea țuică, până i-a dat ăsta bătrânu' un bidon de țuică de 20 de litri și l-a liniștit.

Ăsta să fie cuvântul zilei: liniștit.

cum se numește ... viceversa: hetefobie sau heterofobie?

Pentru că azi este Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Transfobiei și Bifobiei, aș vrea să știu ce am de făcut, că am niște întâlniri importante? Și aș dori să aflu și cum se numește ... viceversa: hetefobie sau heterofobie? Și când se sărbătorește? Și cum?

Nu e vorba doar despre fun. Ăsta nici nu e un mesaj pasivo-homofob, pentru că nu am avut niciodată timp de urât oameni. Doar constat discriminarea pozitivă care se face, oficial, la nivelul statelor europene. Heterosexualii nu au o zi a lor. Nici o zi de luptă împotriva discriminării lor. Sigur, discriminarea asta nu se prea produce, dar așa se spunea și despre homofobie, până ce statele europene nu s-au aplecat, ca să zic așa, asupra problemei, iar mass-media a început să abordeze subiectul. Rețineți că nici subiectul copiiilor abuzați de preoți nu exista până ce n-a fost adăugat în agenda publică.

Iar acum, în lipsa egalității de promovare, îmi dau seama că fiecare element de pe agenda pro-gay, LGBT, Trans, adâncește faliile sexuale între oameni. Heterosexualii se simt discriminați.Nimeni nu vorbește despre drepturile lor. Nimeni nu vorbește despre cât de mișto e să faci sex normal, despre ce mișto e să fii într-o tipă, ca bărbat / ce mișto e să intre unul în tine, când ești o tipă. În cadrul legal de urmărire a potențialelor discriminări pe criterii sexuale nu apare nimic pro-hetero. Iar cu atâta propagandă pro-gay și în absența propagandei pro-hetero, iIuzia generală este că heterosexualii au devenit Diesel-ul vieții sexuale. Sunt demodați. Mai e pun pic până vor fi considerați dăunători mediului (social, desigur). Pare vor trebui descurajați, eventual taxați în plus.Sau mai mult: "Ia uite, domnu' a sărutat-o pe doamna? Păi ce facem aici? Sunteți dezgustători, sunt cu copiii la masă, ce le spun eu, acum? O să sun la 112 să vă ia de aici, scârboșilor".

Nu zic că așa ceva o să se întâmple. Doar că tot setup-ul arată de parcă o să se întâmple. Facem exerciții de imaginație și râdem, da? Ce pula mea să facem, ca să zic așa?

niște cărți despre aventurile unui hetero bătut în cap puteți citi aici: shop.bogdanstoica.ro/

Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica