Citeşte mai mult ...

Istoria Schiului Românesc - a cincea carte din seria Străbunicii

Eu nu știu să schiez. M-am urcat o dată pe niște schiuri, la Cota 2000. Nu cu un instructor, ci cu niște amici. Era să-mi rup gâtul, coloana, schiurile și m-am speriat de moarte. Pe vremea aia nu mi s-a părut grav că n-o să schiez, făceam drumeții montane în fiecare weekend, iar pârtiile de schi mi se păreau prea mondene și prea colorate. 

Au trecut anii (vreo 15) și am reajuns, accidental, în zona pârtiilor de schi. Prin Poiana Brașov. Altceva. Tot colorat, tot monden, dar cool. Oameni mișto, nu cocalari cretini. Și am văzut o droaie de oameni care coborau calm, lent, privind muntele. Se vedea că sunt doar ei cu gândurile lor. Și mi-am dat seama că am și eu senzația asta când îmi conduc mașina pe drumuri goale, prin păduri. Sunt câteva cotloane rutiere verzi pe lângă orașul meu, o nebunie, când simt că pocnesc de stres dau o tură pe acolo. Iar seara am inteles de ce pârtiile de schi sunt StupidLess. Am fost la un party outdoor pe un frig ca-n Siberia. Neputând să-și afișeze arsenalul de club, respectiv bijuteriile și hainele de firmă, proștii și cocalarii au lipsit. Și ghici ce? A fost megamișto fără ei. 

Mi-au rămas în minte oamenii ăia mișto de pe pârtia de schi și am trecut la "to do" în colecția Străbunicii și o istorie a acestui sport. Și am descoperit ceva minunat pentru un pasionat de istorie: ciuciu informații. Acum o sută de ani, când a apărut la noi, sportul asta s-a numit "săniuș de-am'picioarele". Pe urmă s-au adunat niște oameni minunați care au făcut cluburi montane, au amenajat pârtii și au început să-i învețe și pe alții cum să schieze. Cum statul pe vremea aia nu era un agresor bătut în cap, i-a sprijinit și s-a ajuns la sporturi de iarnă în toată regula. De deasupra tuturor, o familie regală de excepție avea zilnic un reprezentant pe pârtie: Carol, Ileana, Nicolae, Mihai schiau cu drag și cu pricepere. Normal, au început să vină la munte și curioșii, iar unii dintre ei au început să schieze, apoi publicul s-a împărțit între cei doi poli de interes, Poiana Brașov și Sinaia. 



Așa am ajuns unde suntem. Să țineți minte, da? De la câțiva iubitori de munte și de la o familie regală iubitoare de schi. 



Povestea acelor ani spectaculoși, plină de imagini pe care n-o să le găsiți pe internet, cu sfaturi de schi, echipamentele de schi, bunele maniere la schi, unde te cazai când mergeai la schi, unde mâncai, cum te distrai și multe-multe alte lucruri interesante este acum în "Cum învățau străbunicii tăi să schieze", a cincea carte din seria străbunicii. Cartea este disponibilă la vânzare AICI (link), iar la preț mai bun o găsiți AICI (link) sau AICI (link). Fie să vă încapă în rucsac când ieșiți pe pârtie și să vă bucurați de ea în telescaun sau la un/o ceai, vin fiert, cafea, rom, între coborâri. 



șapte chestii scumpe pe care să ți le cumperi în 2020

Scumpe adică nu-s cinci lei bucata, să ți le iei cu banii de cafea. Ideea e că de fapt nu-s scumpe, își merită banii cu prisosință. Nu e o lista de recomandari pentru care am primit bani. Nu e genul ala de text. Sunt oameni, locuri, lucruri pe care le am, le-am testat/consumat si le pot recomanda in cunostintă de cauză. 

1. Tablourile de la Galeria Alexandra's. Galerii de artă sunt multe, dar ăsta e singurul dealer de artă serios pe care-l cunosc. Fără fente, fără falsuri, fără fantome în acte. Cumpărați artă, că-i crește valoarea, nu ca tâmpeniile de la Ikea sau Zara Home, care a doua zi după achizitie fac cinci lei pe olx. Plus că e de porc să ai gresie de 3.000 de euro sub mobilă si printuri china de cinci lei la vedere pe perete.  

2. Serviciile stomatologice Officedent. De departe cea mai bună clinică din Ploiești si mai bună decat 90% din clinicile din București. Șase cabinete. O droaie de doctori. Scule de-ți crapă capul. Sunt atât de buni încât au făcut din dinții mei împrăștiați de-am'pulea prin toata gura, neduși timp de 40 de ani la dentist, ceva ce seamănă foarte bine cu un gard drept. 

3. Bijuteriile etnice românești de la Salba Mariei. Românești, da? Făcute manual, aici, nu de o mașinărie stupidă operată de un copil necăjit, din Asia. Cu simboluri care te reprezinta, nu cu mantrele pulii scrise la mișto de un chinez beat.  

4. Pantofii din lână de la Giesswein. Da, din lână. Cei mai buni, comozi și mișto pantofi din lume. Dacă ghisvainii mei ar ști să facă și pilaf cred că i-aș și fute, de mult ce-mi plac. 

5. Fructele de la mare de la Akua Garden. Eu nu halesc asemenea mizerii, dar toți oamenii pe care i-am dus acolo au zis că-s bune ca pilaful meu preferat. 

6. Nisipul de litieră de la Enviro Naturals, făcut din zeolit, un material natural atât de mișto încât știința nu-l poate reproduce. Zero miros de pisică. 

7. Tabăra de business Start-Up Your Life. Face bine când visezi la o afacere. Adică te face să nu pierzi bani ca boul.  

Nu în ultimul rând, vă recomand ca în 2020 să anuntați politia cand cineva vă vinde argint tibetan, să nu cumpărați dulciuri copiilor, să mergeți la vot si să citiți. Cititul face bine. 



"Ghenă Primar", proiectul unui dement gri care trebuie oprit

Copiii vă aud câteodată, prin casă, vorbind despre primar, primărie, cu tot cu înjurături. Unii dintre voi v-ați luat copiii la mitinguri politice dedicate unor aleși locali, iar alții chiar i-ați învățat să spună #muiePSD și i-ați filmat făcând asta. Nu vă judec, nu e treaba mea să fac asta. Vreau doar să vă întreb: v-ați gândit vreodată să le explicați copiilor Ce este un primar? Ce face Primăria? Cum poți ajunge primar? Ce lucruri poate face un primar?

Eu cred că ar trebui să o faceți, măcar așa, la nivel general. Pentru că dacă n-o faceți voi nu are cine s-o facă. Școala e complet cretină la capitolul ăsta, încă îi pune pe copii să memoreze tâmpenii. Îmi aduc aminte că fiica mea a avut o dată temă să deseneze instalațiile unei case. Toate: apă, canalizare, curent, apă caldă, cablu tv, internet... Pula mea, idioata aia de la Educație Civică i-a dat să facă unui copil de 12 ani munca unui inginer-proiectant cu ceva experiență. Și n-a fost nimic, în nenorocitul ăla de manual, despre primar, primărie, adică despre prima infrastructură politică de care se lovește, în viață, un copil. Nici acum nu e nimic. Și pe urmă ne mirăm că tinerii votează candidați cu discurs manipulator sau că nu vin la vot. De fapt, am greșit scriind "pe urmă". Lucrurile astea deja se întâmplă. 

Eu chiar cred în educația comunitară și în implicarea tuturor locuitorilor unui oraș în viața acelui oraș, Serios, eu cred că orașul care va derula un sondaj în școli, printre copii, pe tema amplasării și dotării locurilor de joacă ar avea mai mult succes decât în cazul în care doi pesediști, doi peneliști și un userist fac harta acestui tip de infrastructură după cum îi taie capul și după cum au tot ei de vândut terenuri, gazon artificial sau echipamente. Iar în prima varianta mai avem un avantaj: copiii se vor învață cu puterea pe care o au asupra autorității publice. Vor înțelege cum pot pune presiune pe o primărie să facă ce vrea comunitatea. 

Și ca să nu ziceți că doar zic fără să fac, l-am permis lui Ghenă, motanul care-mi mănâncă zilele, să-și exprime viziunea asupra administrației publice locale. A ieșit un proiect politic prin care javra gri vrea să unească Ploieștiul cu Bucureștiul și să facă metropola mondială a pisicilor, numită Pisicopolis. Programul lui politic e adorabil de dezarticulat și trădează grave probleme psihice, clar motanul are ceva cu oamenii si cu câinii, dar asta nu ar trebui să fie ceva nou pentru nimeni.



Vă mai aduceți aminte de primarul de Baia Mare care a construit un ghetou? De asanarea socială a unei zone din Timișoara, pentru a face loc acoliților primarului din zona businessului imobiliar? De proiectul useristului de la Botoșani? De achizițiile turcești ale Gabrielei Firea de la Primăria Capitalei? 



Pe scurt, Ghenă trebuie oprit. Iar copiii voștri vor putea învăța, citindu-l, cum să recunoști un primar dement care nu re nimic de-a face cu binele public.

Cartea Ghenă Primar, Votați Ghenă este disponibilă AICI (link), iar la preț mai bun o găsiți AICI (link). Livrarile vor incepe din 20 decembrie. 



care-i faza cu manipularea privind cititul la români

Cică ne-a dat Eurostat cu realitatea în cap. Cică după ce că suntem primii la analfabetism funcțional (44%), acum suntem și pe ultimul lor la consumul de carte (6,5%). Cică din cei 20 de milioane de români, 93,5% nu cumpără nici măcar o carte pe an.

De fapt, nu e așa. Nu e deloc așa. Vorbim doar de o manipulare de doi lei, preluată prostește de toată presa, fără să o verifice, pentru că dă bine, face click-uri, etc. Profit.ro l-a citat pe Mitrică de la Asociația Editurilor din România, care a citat din memorie "un studiu Eurostat". Adevărul.ro a citat tot un studiu Eurostat care spune că doar 2,8% dintre români citesc o carte pe lună, dar fără un link spre studiu. Wall-street a citat protv.ro, Pro TV a citat Eurostat, tot fără link si tot asa, tot continutul pe tema asta este prost ca o varză stricată. Asta deși era foarte ușor să cauți și să găsești faimosul studiu Eurostat și să vezi că el spune cu totul altceva.

În primul rând, Eurostat spune că românii cheltuiesc puțin pe "bunuri culturale". Faza e că Eurostat pune la  "cultură" și abonamentele de net și tv, și achiziția de laptopuri și televizoare. și mersul la teatru, film, spectacole, și netflixu', și hbo, și achiziția de muzică online, și serviciile fotovideo plătite când faci o nuntă. Nicăieri nu se spune în studiul Eurostat câți români cumpără cărți sau câți români citesc cărți. Aici avem doar o speculație cretină a unora care au interese în zona asta de business.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l știți este că ambele grafice Eurostat sunt făcute cu date din 2015, nu cu date actuale. Iar în 2015 salariul mediu net era de 1920 de lei, pe cand acum este de 2930 de lei (studiul conține și date mai recente, dar nu la capitolele indicate mai sus). Adaug și că cifrele Eurostat provin din raportările oficialilor români, care au cifrele de la Fisc, care le are de la edituri, probabil via Asociația Editorilor de Carte, care reunește niște firme care de 30 de ani se vaită aiurea, deși controlează autoritar și discreționar piața de carte. Dacă editurile și librăriile ar juca corect, piața de carte ar crește cu sută la sută în fiecare an, și asta v-o spune unul care a lucrat cu două edituri, trei lanțuri mari de librării și cele mai mari site-uri de comerț online de carte.

Revenind la citit, rețineți, va rog, că România are 3,5 milioane de elevi, cărora părinții le cumpără, anual, în proporție de cel puțin 80%, manuale școlare, cărțile para-școlare necesare și alte câteva cărți. România are și 1,5 milioane de copii de vârstă preșcolară, cărora părinții le cumpără anual, în proporție de cel puțin 50%, diverse cărți de colorat, de identificat animăluțe, de învățat litere. Din cei aproape un milion de liceeni, cel puțîn 30% cumpără așa-numitele cărți "moderne": scrise după filme, cărți de benzi desenate, cărți de trap, rap, ocultim, tarot, software, pană mea, orice ii pasionează intens după ce văd un serial nou. Eu am calculat cât de pesimist am putut și tot mi-a dat ceva mai mult decât manipularea de 1,3 milioane de români care cumpără cărți. Mi-au ieșit vreo 4 milioane de romani care cumpara carti. Adică 20% din populația României, nu 6,5%, cumpără cărți.

Nu suntem, deci, o națiune de inculți în cap. Cei drept, nu suntem nici copiii lui Einstein. Suntem fix atât cât putem să fim de mișto după 50 de ani de spălare bolșevică pe creier și după 30 de ani de politicieni hoți și proști cât cuprinde si de afaceristi veroși pană la fraudă. Iar dacă vrem să fim mai mulți, trebuie să facem câte ceva în plus.

Uite ce fac eu, zilele astea. Până de Crăciun, la orice două produse cumpărate de pe https://bogdanstoica.ro/shop primești pachetul ăsta de trei cărți (vezi poza de mai sus) pe care-l poți dărui cui vrei. Pachetul conține o carte potrivită pentru un tip, o carte potrivită pentru o tipă și o carte potrivită pentru un copil. Să citească toți, ceva, la final de 2019.

Hai La Mulți Ani. Un An Nou Fără Proști vă urez.

DISCLAIMER - Tuturor entitatilor de presă care au difuzat mizeria aia de manipulare: dragii mei, lipsa de credibilitate de care suferiti si lipsa clientilor de publicitate mari provine si din difuzarea acestui tip de continut imbecil, care nu va face cinste in nici un fel. Pe lângă asta, difuzarea de asemenea știri este una din cauzele pentru care România are o reputație atât de proastă la nivel internațional și unul dintre motivele pentru care marii jucători de media din lume nu vin să vă cumpere afacerile, televiziunile, site-urile. Imbecililor.