cum îți dai seama că ești meschin în goana după profit

Prin anii 2000, România s-a uitat neputincioasă cum niște jeguri umane vindeau drept "sare de baie" și "îngrășământ pentru flori" niște droguri etnobotanice care decimau adolescenții. A fost nevoie să se schimbe legea și să se interzică "combinațiile de substanțe" ca să le pună lacătul pe uși acelor nemernici. Comerțul paralegal intrase, însă, oficial în România, iar până azi s-a generalizat. Acum vreo cinci ani, când eMag a introdus bonguri la vânzare (da, bongurile alea din filme, cu care îți prajesti creierii mizând, ca un bou, pe faptul că ți-a zis dealerul "drogurile astea sunt ok, chiar nu fac rău"), cei de la eMag au zis atunci că ei nu încurajează consumul de droguri, doar vând un dispozitiv în care poți să pui si ceai de musetel. Au triumfat, pentru ca statul roman era un pechinez jigarit, nu vreun pitbull. Acum bongurile sunt pe sute de site-uri, si nimanui nu i se mai pare aiurea cand aude ca toti adolescentii din bloc sunt "pe iarba sau de-alea mai tari". Pai au de unde sa-si cumpere de toate, iar statul roman a retrogradat de la pechinez jigarit la gaina fara cap. [Paranteza 1: In tot acest timp, emag și-a arătat toată meschinăria in goana dupa profit, vanzand orice nu e ilegal sa vinzi. Acum, de exemplu, vinde căști pentru copiat, chiar sub denumirea "căști pentru copiat", deși fraudarea unui examen este, inca, o infracțiune.]

Sa fiu cinstit: nu este vorba doar despre eMag. Carrefour, Cora, Lidl, Kaufland etc sunt prinse frecvent vânzând carne de cal drept carne de porc, jucării periculoase, alimente expirate, produse neconforme, cauciuc drept mozarella, apă de chiuvetă drept apă de izvor, etc. Sunt prinsi, platesc amenda, reeticheteaza produsul ala sub alt brand si il vand din nou pana sunt prinsi din nou. Nu se mai poarta deloc ca niste comercianti mari, ci ca niste nenorociti mari. Orice pentru profit. Merg până la marginea legii, o încalecă cu un picior și strigă "uitați-va, piciorul care atinge pământul e pe partea bună, nu va luati de mine". Asta deși cei care vând bonguri știu că acestea ajung la tineri care se droghează, cei care vând dispozitive de spart parbrize știu că ajung la hoți și vandali, cei care vând apă chioară ieftin știu că ea va ajunge la oameni care nu știu să se uite pe o eticheta, etc. Ar putea sa se opreasca oricand, ca astea nu-s produse de sute de milioane de euro anual. Nu vor, insa. Ei nu vor sa faca bine si nu le pasa daca fac rau. Vor doar bani. Bani, bani, multi bani. 

Iar cand treaba se îngroașă, cand maraie (rar) cateva sute de mii de oameni, pe net, pe un subiect, ii vezi pe toti cum renovează o grădiniță, cum fac niște pliante cu sfaturi, cum se dau prietenii comunității...Vor, de fapt, sa nu ajunga in faza in care n-o sa le mai intre nimeni in magazine si pe site-uri. Iar politicienii tac, că au nevoie de simpatia și de banii acestor companii. Instituțiile de control ale statului tac, timorate de avocații competenți și răi ai acestor companii. Tace și lumea, de proastă ce e, uitând că, dacă și-ar canaliza eforturile spre oprirea acestor mizerii, amenințările chiar ar dispărea. [Parateza 2: va reamintesc că, în ianuarie 2016, o postare de pe un grup de mămici, privind căcaturile din mezeluri, a ajuns atât de populară încât a scăzut vânzările producătorilor de salam cu 25% în primul trimestru]

Nu-s dement, nu-s comunist. Cred sincer in libera initiativa, in comert, in profit. E ok să faci profit, să faci bani pentru tine și pentru ai tăi. Dar nu oricum. Si vad o problema in faptul ca, într-un stat slab, cu o populație îndobitocită de reclame și promoții iluzorii, cu instituții impotente, tu singur-singurel trebuie să decizi până unde mergi pentru profit.
1. Mergi spre profitul maxim, speculand viciul si prostia, cu riscul de răni oameni nevinovati si de perturba viata comunitatii?
2. Mergi spre profitul ăla care te face să ieși pe stradă privind în ochi pe oricine, fără teama că o să auzi un: "futu-ți morții mă-ții, mi-ai nenorocit copilul"?
De-aia astept ca cineva, un politician sau un ong, sa puna pe agenda publica ideea de comert responsabil. Sa fixeze niste standarde, sa impuna niste norme si sa reformeze cadrul legal actual. Nu de alta, dar ne putem trezi oricand ca un nene vinde "capse", altul "praf inflamabil", un al treilea "tuburi de alama" si un patrulea "presa de comprimat capsule metalice", pe acelasi site cu un nene care vinde "percutoare-suvenir" si "tevi de otel". Totul o sa fie legal, iar fiecare meci de fotbal sau cearta dintr-un pub o sa se termine intr-o baie de sange legala.

DISCLAIMER: Eu am ales varianta a doua. La mine pe site transportul coletelor e platit de mine, nu de cumparatorii cartilor (chestie destul de rara in comertul online romanesc). Ofer vouchere de 30/50 lei la achizitia de carti, sau diverse daruri (desi puteam folosi simpatia companiilor emitente ca sa-mi maresc incasarile). Incurajez creatorii de retro-romanesc sa-si vanda produsele  la mine pe site (desi as castiga mai bine vanzand chinezarii). Cartile mele sunt tiparite pe hartie de import, pentru ca n-am vrut ca vreun copac din Romania sa fie taiat (desi pe hartie romaneasca ieseam mai ieftin). Reciclez cartile vechi, care nu mai ajung la gunoi, facand din ele obiecte decorative pentru pasionatii de autentic (desi daca vindeam plasticuri ca alea de la Ikea eram bine). Fiecare din masurile astea mi-a taiat din profit, dar ma doare fix in pula: stiti ce relaxat ma trezesc dimineata, stiind ca fac barbatii sa-si cunoasca inaintasiifemeile sa rada, copiii sa citeasca si ca nu escrochez pe nimeni? Stiti ce misto e sa ai un business social, care face bine?

 

© 2019 Bogdan Stoica