cum se agățau și se cuplau românii acum o sută de ani: cu o delicatețe infinită

Când m-am apucat să documentez cum se agățau și cum se cuplau românii acum o sută de ani, nu credeam că o să-mi fie atât de greu să-mi recunosc grosolănia, mitocania, dar și fragilitatea psihică in comparatie cu predecesorii mei. Cel mai probabil, și ție o să-ți fie la fel de greu să citești ce-am adunat eu în cele 180 de pagini. Știi de ce? Pentru că strabunicu' și străbunica erau nu buni la mesaje de dragoste. Erau megabuni. Erau IronMan, Halep, Ronaldo (continuă tu). 

Noi, astăzi, suntem niște bieți utilizatori de "te iubesc + emoticon". Nu știm nici să cerem iubire, nici s-o dăm, iar când știm, nu știm s-o verbalizăm. N-am fi niciodată în stare să scriem unei necunoscute "m-am văzut nevoit să vă scriu, pentru parțială mea liniștire, urmând ca restul să vină împreună cu răspunsul", și nici n-am rezista să nu ne urcăm în masină și să fugim la ușa celei care ne-a răspuns "dacă aș răspunde unui necunoscut aș scădea uimitor de mult în ochii dumitale". Iar dacă aș avea curajul să-i scriu unei tipe care m-a intimidat la intalnire, că emoția "care m-a cuprins când v-am cunoscut m-a stânjenit cumplit" cred că aș rămâne paf citind răspunsul: "așa cum dumitale ți-a fost greu să-mi spui ce mi-ai scris, așa și mie îmi e greu să scriu ce vreau să-ți spun". Ce dracu' aș face dacă aș citi un mesaj de la pisi, după o ceartă, care s-ar încheia cu "rămân supărată ta"?

N-o să continui cu exemplele. Va asigur, însă, că tot ce știți despre verbalizarea sentimentelor este bulshit pe lângă ce se află în carte. Că o să citiți și o să rămâneți pe gânduri. Că o să zâmbiți aiurea și o să va aduceți aminte de toți foștii. Și, cine știe, dupa ce o sa cititi aceasta fabuloasa colectie de scrisori de dragoste, poate o să îndrăzniți să aduceți un pic de romantism, vechi de o suta de ani, în convorbirile voastre actuale de pe whatsapp. 

Cartea este AICI. La un pret mai bun o gasiti AICI. Restul cartilor mele sunt, asa cum stiti, pe https://bogdanstoica.ro/shop

© 2023 Bogdan Stoica