De vreun an vreau să fac testul asta, iar aseară am avut chef de el. Nu-l recomand oricui, pentru că-ți solicită atenția la un nivel care se poate dovedi deranjant sau epuizant. Adică îți distrage atenția de la trafic. Este un test relevant, cred eu, pentru caracterizarea modului în care ne conducem mașinile și constă în numărarea mașinilor pe care le depășești dar și a masinilor care te depășesc atunci când circuli cu viteza maximă legală. 

Așa că aseară, pe la ora 6.00 seara, am plecat din Piața Amzei spre casă, încercând să merg cu viteză maximă, adică 70 la oră în localitate și cu 100 la oră în afara localității. 

Până la Piața Presei Libere am depășit 78 de mașini și am fost depășit de 98 de mașini.

De la Piața Presei până la Hornbach (sector aglomerat tot timpul), am depășit alte 21 de mașini și am fost depășit de încă 30 de mașini.

Până la intrarea în Ploiești am mai depășit 44 de mașini și am fost depășit de încă 17.

De la intrarea în Ploiești până am ajuns acasă am depășit încă 26 de mașini și am fost depășit de încă 17 mașini.

Total: pe ruta București-Otopeni-Corbeanca-Balotești-Săftica-Tancăbesti-Ciolpani-Potigrafu-Pucheni-Românești-Bărcănesti-Ploiești am fost depășit de 162 de mașini, în timp ce eu am depășit 169 de mașini.

Concluziile mele: în București se circulă "tare". Dacă într-o singură zonă, (Amzei-Victoriei-Aviatorilor-Piața Presei), intr-un interval orar de 30 de minute, 98 de mașini au rulat cu mai mult de 70 la oră, asta înseamnă că, dacă ar vrea, Poliția Rutieră ar putea ridică vreo mie de permise pe zi în toată Capitala.

În sectorul aglomerat Băneasa-Hornbach s-ar putea ridica permise pentru (nu știu dacă există în codul rutier) "conduită iresponsabilă" sau "terorism rutier". Frate, au fost câțiva care doar printr-un miracol nu au omorât câte zece oameni odată. În zona asta dacă nu se pun camere video care văd viteza și numărul de înmatriculare o să se întâmple, cât de curând, o tragedie majoră. 

Pe DN 1 se circulă mai responsabil noaptea decât ziua. In localitati nu. Eu am facut depasiri doar in afara localitatilor. Din cele 17 mașini care m-au depășit, majoritatea au făcut-o în interiorul localităților, când eu rulam cu 70 la oră. Probabil că acele radare fixe, care-ți trimiteau amenda acasă, ar fi binevenite din nou. 

În Ploiești se circulă încet, moșnegește, altfel n-aș fi putut depăși 26 de mașini rulând cu 70 la ora. 

Pentru a preveni comentariile idioate, menționez că n-am avut permisul suspendat nici măcar o dată, nici pentru viteză, nici pentru altceva, nu am provocat niciodată un accident rutier și am avut, în întreagă mea viață de șofer, doar două tamponări: una cu o tipă cu un Citroen, care mi-a intrat în unghiul mort când dădeam cu spatele, și una cu o bilă de-aia de beton, de demarcat trotuarul, bagă-mi-aș pula în ele de bile inutile și scumpe, fix asta ne lipsea, frate, bile de beton fixate în pământ cu un metru de fier beton, dacă aș fi primar le-aș scoate imediat, de pe peste tot și le-aș înlocui cu polițiști locali care să dea amenzi celor ce urca masina pe trotuar. Că bila cheltuieste banii primariei, nu aduce, ca amenda.

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile, decoratiunile si bijuteriile de pe

https://bogdanstoica.ro/shop

Nu la balet-balet, adică nu am fost obligat să port tutu și să flutur picioarele, ci la balet-spectacol, unde stai cuminte, sobru și aplauzi ca o divă, nici tare, nici încet. Am fost. Dus. N-am zis "nu", că părea obligatoriu. Și nici n-am dezaprobat, pentru că, sincer, eram curios. Nu mai văzusem niciodată un spectacol de balet. Iar când i-am văzut în sală pe amicii G și pe R, aduși și ei cu forța la balet, mi s-a părut chiar ok. 

Pe o scară de la 1 la 10, mi-a plăcut cam de 7. Dacă nu mă duceam nepregătit, mi-ar fi plăcut cam de 9. 

Mi-a plăcut pentru că balerinele și balerinii (din Ucraina) erau wow la mișcări. Până și eu a trebuit să recunosc, în anumite momente, că-mi venea să aplaud. Grația, lejeritatea în mișcare, modul în care se desprindeau de sol în săritură, lent, de parcă musculatura lor funcționează după altă gravitație.... Iar despre mersul, țopăitul și săritul pe poante nu am nimic de zis, pentru că nu este nimic de zis, doar de privit. 

Mi-a plăcut la maxim să mă uit la "atârnători'. Așa le zic eu acelor balerini care sunt pe scenă, dar nu sunt implicați în povestea principală și fac un fel de dans minimal. Râd unii la alții, își arată scena unii altora, și dau din mâini așa, cu grație, dar fără rost. La prima pileală, când mi s-o incleia limba'n gură, promt să fac la fel. O să fiu grațios ca un bidon de Dorna.

Mi-a plăcut să văd câteva femei excepțional de frumoase prin mers și postură, mai ales după ce afară, înainte de spectacol, am văzut o tipă care trăgea flegme pe trotuar cu dexteritatea unui sudor. Serios, chiar dacă sunt un urangutan deghizat in om normal, prefer feminitatea aia delicată, pe stil vechi. Si nu vad des o femeie care să meargă cu capul drept și cu umerii trași un pic înapoi, sau care sa facă doar gesturi feminine cand se află si lume in jur. 

Nu mi-a plăcut că n-am citit libretul înainte. Povestea Lacul Lebedelor o știu, i-am citit-o fiicei mele de patru sute de ori. Și desenul animat îl știu, cap-coadă. Aici, însă, unde se punctau prin dans doar anumite momente, mă uitam ca rața la muci. De unde era să știu că "datul din mâini lateral" însemna ruperea blestemului sau că "datul din mâini înainte" însemna legământul de iubire? Păi ce, eu sunt cititor în dans?!

Nu mi-a plăcut că am nimerit lângă un puști de 12 ani care mai avea un pic și se sinucidea de plictiseală. Din când în când, se uită pe furiș pe Instagram. Tot din când în când, râdea, făcând lumea să se uite la el, deci și la mine, lucru care mă băga un pic în panică. 

Nu mi-a plăcut nici de mine, pentru că în loc să beau apă înainte de spectacol, mi-am luat o sticlă cu mine. Minerală, nu plată, ca un bou. Am vrut să beau la un moment dat, dar când sticla mea a făcut "fâssss" și s-au uitat 30 de oameni la mine, am pus-o în stânga mea, pe partea unde era puștiul, gata să dau vina pe el. 

Și-a mai fost ceva. Ceva de care mi-e groază. Era să mă ia râsul pe nepregătite. Eu nu am antrenamentul ăsta, de a rămâne serios în mod fals, eu sunt o persoană relaxată și veselă. De trei ori era să mi-o fur și tot spectacolul am fost terorizat de gândul că aș putea vedea ceva ce m-ar face să izbucnesc în hohote. 

Prima oară a fost când am remarcat, în aliniamentul de lebede care stăteau cu privirea spre podea, una care privea fix, înainte. Intamplarea, desigur, face să nu fi avut o față care să trădeze o inteligență remarcabilă, ba dimpotrivă. "Cum o fi ajuns asta aici, frate?", m-am întrebat, ca un exeget exigent al baletului. Două minute mai târziu, când lebedele au trecut la proba de "sărituri mici în lateral", am remarcat că lebăduța cu privire fixă era singura cu niște sâni cât capul meu. "Deci așa a ajuns aici...". mi-am zis, iar gândul că și la balet, care ar trebui să fie o meritocrație fără cusur, poți strecura o balerină tâmpită doar pentru că te joci cu sănii ei mari din când în când, m-a înveselit un pic. Cât să icnesc, discret, de râs, de vreo două ori, ocazie cu care am încasat și două coate în coasta dreaptă. 

A doua oară a fost când am remarcat că vrăjitorul nu purta protecția aia inghinală, care face ca toți balerinii bărbați să pară dotați ca niște actori de filme pentru adulți. Era un tip înalt, cu o moacă de dur, îmbrăcat tot în negru, cu o privire pătrunzătoare. Ei bine, după ce am remarcat că vrajitorul are o pulă cam cât puștiul de 12 ani de lângă mine, toată mimica lui agresivă mi s-a părut foarte funny, și în loc de "vă vrăjesc pe toate cu puterea mea magică" mie mi se părea că omul transmite "nu pleacă nimeni de aici până nu-mi crește și mie pula". (sigur, eu vorbesc, dacă m-ați vedea după duș...)

Iar a treia oară....Băi, a treia oară a fost grav. A trebuit să mă gândesc la războiul din Siria ca să nu râd. Pentru că a fost...

Scenă era plină. O ceată de balerine pe dreapta, alta pe stânga. Lebădă-solistă (care părea să fi mâncat foaaaaarte mult pește în ultimile șase luni) făcea niște piruete complicate în fața scenei, balerinul-solist dădea muștele afară cu brațele, în spate. Din lateral au intrat patru balerine, ținându-se de talie, care au continuat să meargă lateral țopăind și dând din cap într-un mod adorabil. Toată sala zâmbea, nu numai eu. Pe urmă, însă, când s-au separat și au venit în fața scenei, fix în fața mea era una a cărei privire... Cum să zic, ca să nu pară aiurea?  Simțeam că se uită Traian Băsescu la mine. La mine sau undeva prin sală, că nu puteai să-ți dai seama...

Și mi s-a părut megaamuzant să văd the big picture: tipul cu pula mică e cel mai furios dintre toți, tipa cu curu' mare se crede cea mai mișto, iar micuța asta de 35 de kile, cu ochii ei picior peste picior, dând din căpșorul ăla într-o parte ca un girofar stricat....Pula mea, e ca în stația de metrou Universității, la doi pași de anticariatul meu preferat...

Da' n-am râs. Bine, recunosc, am râs, da' decât pe dinăuntru. Pe dinafară eram doar roșu si cu ochii in lacrimi....

Dacă ți-a plăcut să citești asta iti recomand acest pachet de carti pline de intamplari similare. 

Restul cartilor mele sunt [e https://bogdanstoica.ro/shop

Undeva, în București, am doi prieteni, Gică și Ion. Împreună au peste 10 boli serioase, peste 120 de ani și sub 20 de lei bani de trăit în fiecare zi. Periodic, trec pe la ei, să mai pun ceva peste suma asta cumpărându-le cărțile pe care ei le găsesc la gunoi. De obicei au cărți vechi, murdare, un pic ude, un pic pătate, și am fost foarte surprins să văd o carte aproape nouă la ei. 

- Asta (din poză de mai sus) de unde e?

- De un'să fie? Tot de la gunoi.

"50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare italiene", de Marinela Ardelean, este o bijuterie de carte. În afară de faptul că-ți prezintă 50 de vinuri bune, te învață și cu ce mâncăruri fine să le combini. Și dacă o citești relaxat, în viteză, tot rămâi cu ceva cunoștințe folositoare când scoți pe cineva la masă sau când te duci la raftul de vinuri din supermarket. Cum s-o arunci la gunoi? Cum s-o arunci la gunoi, Teodor Baconschi? A fost cartea ta, ai primit-o cu dedicatie.

Sigur, acum săvârșesc delictul de a arunca anatema pe cineva fără să fiu sigur că am dreptate. Poate că Teodor Baconschi a dăruit cartea, la rândul lui, cuiva, iar ăla e cel care a aruncat-o la gunoi. Păi atunci înseamnă că fostul ministru de Externe are o problema cu bunele maniere. Nu se daruiesc cadourile personalizate. E o ofensa pentru cel de la care ai primit asa ceva. Sau poate Baconschi nu se pricepe la oameni și le dăruiește lucruri pe care aceștia le disprețuiesc și le aruncă. Oricum ar fi, când la gunoi ajunge o carte care poartă o dedicație pe numele tău nu ești bine.

Închei acest text rugându-te să nu arunci niciodata la gunoi cărțile care nu-ți plac.

• Poți să le dai unui copil sau unui amarat care să le vândă sau să le ducă la un centru de reciclare.
• Poti sa le donezi unei biblioteci sau unui muzeu.
• Poți să le sortezi în loturi copii/adulți și să le donezi unor așezăminte sociale dedicate.
• Sau poți să mi le trimiți mie, de unde vor ajunge fie în niște biblioteci școlare, fie în pachetele de cărți ale cititorilor mei, fie vor fi convertite în decorațiuni.

Nu le mai arunca. Să arunci o carte care nu-ți mai place e că și cum ai spune "da' de ce s-o citească altul gratis, pe bani mei?". Adică ești mai prost chiar decât cel care a spus, prima oară în istorie, "mi-a murit capra și aș vrea să moară și capra vecinului". Fă ca mine. Anul ăsta am dat peste 500 de cărți și fiecare dintre ele a fost dorită. 

Pentru o mare parte din soluțiile de mai sus nu ai nevoie de ajutor. Pentru altele, scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

* cartea "50 de vinuri romanesti intalnesc 50 de preparate culinare italiene"a plecat, azi dimineata, la unul din cumparatorii de carti de ieri. I-am scris si s-a bucurat foarte tare, pentru ca nu se mai gaseste in librarii. 

** Pentru toți proștii cu funcție: când aruncați la gunoi daruri personalizate cu numele vostru, faceți cumva și anonimizați-le. De exemplu, în cazul unei cărți, rupeți pagina cu dedicația. Și aveți grijă să nu vă vadă nimeni când aruncați o carte care a costat peste 100 de lei. O să păreți nepotrivit nu numai cu funcția, ci și cu averea pe care o aveți. 

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile de pe

https://bogdanstoica.ro/shop

"Mai bine pentru animalele de companie – iata ce masuri am luat", se numeste emailul primit, zilele astea, de la olx, care vrea sa aduca schimbarea de la "cumpar caine" la "adopt caine". Si, in sensul asta, a interzis anunţurile de montă, da jos anunturile de vanzare a falsilor caini de rasa si a limitat numarul de anunturi privind vanzarea de animale. Foarte frumos. Sa aperi animalele fara stapan si sa dai la temelia exploatatorilor de animale mi se pare foarte nobil. 

Dar e nobil si sa descurajezi oamenii care imbolnavesc oameni. Adica sa interzici anunturile care contin "argint tibetan", in realitate un aliaj care nu contine mai deloc argint, ci foarte mult plumb, care este foarte toxic chiar si la simpla purtare pe piele.

"Argintul tibetan ar trebui sa defineasca bijuterii facute in Tibet si pe care le poti recunoaste, chiar daca nu te pricepi la simboluri, dupa finisajele brutale si dupa acea nuanta intunecata a argintului. In realitate, bijuteriile din argint tibetan sunt foarte putine, pentru ca manufacturierii lor sunt putini. Tibetul e o tara mica, slab populata, care aloca 99% din resurse gasirii hranei si indatoririlor religioase. Tibetanii nu se dau in vant dupa bijuterii: nici nu le poarta, nici nu le fac pentru export. Piata romaneasca este plina de falsul argint tibetan, cel care e un adevarat pericol. Bijuteriile vandute ca argint tibetan contin 2-6% argint, dar si zinc, cositor, crom, aluminiu, nichel, plumb, adica aliaje si metale grele toxice pentru organismul uman, fapt ce atrage după sine recomandarea că femeile însărcinate şi copiii până la 6 ani să evite total purtarea "argintului tibetan". Plumbul afectează la adulţi tensiunea arterială, fertilitatea, sistemul nervos, produce dureri musculare şi articulare, iritabilitate şi pierderi de memorie, iar copiii sunt şi mai expuşi: chiar şi o cantitate mică poate afecta capacitatea de învăţare, rinichii şi auzul, poate cauza deficit de atenţie, probleme de comportament. Exista o afecţiune care poate fi provocată chiar de aceste bijuterii: dermatita alergică de contact. Nichelul, zincul si plumbul sunt cele mai iritante metale si exact astea se gasesc in argintul tibetan. In cazurile grave, aceste metale declanseaza dermatita alergică de contact cu erupţie la distanţă, adica te umpli de eczeme pe tot corpul, care se vindeca in trei luni".

As putea continua aceasta lista cu inca cel putin 20 de lucruri, dar n-ar fi frumos sa dau in cap olx exact cand a inceput sa faca lucruri bune. Nu?

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile, decoratiunile si bijuteriile din argint "pe bune" de pe

https://bogdanstoica.ro/shop