www.bogdanstoica.ro
Mai sunt 24 de ore. Pregătește-te, o să fie de-a dreptul hardcore..

Mai sunt 24 de ore. Pregătește-te, o să fie de-a dreptul hardcore..

Rămâneți calmi, e timp destul. Băgați niște tracțiuni, agățați de paltonul vecinului de troleu. Găsiți o babă mai nevolnică și exersați pe ea calcatul în picioare. Cumpărați-vă 5-6 bidoane de apă plată ieftină și aruncați la țintă în față, în lateral și pe după talie. Rememorați câteva înjurături tari, care rimează, cică astea au cel mai puternic impact. Culcați-vă devreme, nu înainte de vă pregăti cele mai proaste haine, pentru că oricum se vor rupe.

De ce toate astea?

Păi mâine e Boboteaza, care vine din grecescul "băbătălia", și înseamnă "olimpiada națională de obținut apă sființită înaintea tuturor'. Cea mai mare bătaie organizată vreodată în lume. Cică și show-ul Survivor e inspirat după fapte reale, petrecute de Bobotează la Vaslui, în 1970....

Pula mea, dacă n-am fi atât de buni creștini măcar o dată pe an, n-am apărea niciodată pe Reuters! Așa că nu faceți țara de râs, da?

#săneluămapaînapoi #puiemătacareteacrescutatâtdeprost

publicitate

elena udrea

Indubitabil, bețivăneala este contagioasă. Elena explică.

Antena 3, 1 ianuarie 2016, acum câteva minute. Elena Udrea iese din sediul poliției, reporterii sar pe ea, încep discuțiile alea idioate, poate-poate iese o știre. Tipa se descurcă prost, se vede că n-a dormit suficient....

  • "Eu aș vrea să fac tot anul ce-am făcut la doișpe noaptea, de Revelion..."
  • "Și ce-ați făcut la miezul nopții?"
  • "Am ciocnit un pahar, cu prietenii..."

Vedeți? Bețivăneala se ia! Elena Udrea a stat prea mult cu Băsescu, și acum tot ce-și dorește e să bea...

publicitate

Ți-ai cumpărat petarde pentru Revelion? De ce, ești cretin?

Ți-ai cumpărat petarde pentru Revelion? De ce, ești cretin?

Dacă ești adult, familist sau tată de copii și ai inclus în pregătirile pentru Revelion și niște petarde - ești un cretin. Nu scrie nicăieri în lege chestia asta, e doar părerea mea. Sunt atât de periculoase chestiile astea și am văzut, în cealaltă viață a mea (aia de jurnalist) atât de multe situații în care niște oameni au rămas fără degete, sau cu cicatrici pe viață, încât nu știu, sincer, ce-a fost în capul tău când le-ai cumpărat. Textul care urmează este pentru cei care au puterea să se răzgândească și să arunce la gunoi petardele cumpărate după ce le uda bine, până să plece la petrecerea de Revelion.

Și știi de ce? Pentru că petardele nu sunt fun. Nu se uită nimeni cum bubuie o petardă murmurând "vai, ce frumos....". Doar se sperie. Se gândește că le-ar putea sări în ochi vreo flamă, și să-i orbească. În afara dobitocului care aruncă frenetic cu petarde în jurul lui (ăsta fiind tu), nimeni nu e bucuros din acest motiv. Și nimeni nu pricepe bucuria ta. E ca atunci când îți rogi soția să te tragă de un deget și te beși. Pe bune, asta e marea bucurie a vieții tale, să faci zgomote puternice? Păi de ce nu sari de pe bloc, cu un balon legat de cap, pe o pubelă goală? Să vezi atunci zgomot mișto.... 

Acum, pe bune. Nici măcar tu n-ai motive să fii atât de bucuros. N-ai cum, pe bune, dacă ți-ai bate capul și te-ai pune la curent cu noutățile în domeniul ăsta, al pirotehniei.

Și spun asta pentru că s-a schimbat legea "petardelor". Statul le-a împărțit în patru categorii, după modul de utilizare. Acum, legea îți mai permite să cumperi și să folosești, pe persoană fizică, doar cele mai inofensive petarde din clasa F. Sunt patru feluri de efuri: F1 sunt alea mici care fac doar zgomot, F2 sunt cele care pot fi folosite în spații restrânse, F3 - pentru spaţii deschise mari și F4 - clasificate ca fiind "de mare risc". Mai există clasele P și T, dar n-ai tu treabă cu ele, astea pot fi folosite doar pe scene, și doar dacă sunt manevrate de un pirotehnist cu acte.

Ei bine, din toate cele patru efuri, tu ca un pulifrici oarecare, fără pregătire în domeniu, n-ai voie să folosești decât petarde din clasa F1. Și astea în următoarele condiții:

  • - niciodată între orele 24,00 şi 6,00. Cu alte cuvinte, de Revelion, la 12 noaptea și un minut, ești bun de amendă.
  • - niciodată la mai puțin de 50 m de blocuri cu 4 niveluri şi la mai puţin de 100 m de blocurile cu peste 4 niveluri. Adică nu în parcarea blocului.
  • - niciodată mai aproape de 500 m de instalaţiile electrice de înaltă tensiune, sau de instalaţii de gaze. Eu nu știu, în orașe, spații publice fără fire electrice pe o rază de 500 de metri, așa că te invit pe centura orașului.
  • - niciodată pe drumuri, niciodată pe aleile pietonale, niciodată în spaţii deschise cu aglomerări de persoane. Adică le iei cu tine degeaba în centru.

Înțelegi acum că ai dat banii degeaba pe petarde? Și că dacă vrei să te dai mare carici cu ele, în parcare sau în centru, riști să ți-o furi? Stii cât de grav? Foarte.

Legea zice așa: constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept. Ai prins ideea? Ai folosit efunurile ca un bou, sau ești atât de prost încât ai cumpărat petarde din alte clase de risc decat cele la care ai dreptul? Ai pus-o! Știu, o să spui că n-o să faci pușcărie pentru că ai dat banii ca un bou pe petarde. Dar dosar penal tot ți se face. Și-o să te cheme la poliție, după Revelion, să dai declarații. Să spui de unde le-ai cumpărat. De la cine. Apoi o să-l cheme pe ăla, să vă confruntați. El o să aducă martori niște cefe late, care o să se jure pe mă-sa că era cu ei când zici tu că făceați bizniz cu petarde. Si-o sa se uite urât la tine, și-o să-ți spună că află ei unde stai. Apoi dosarul o să ajungă la parchet, și procurorul o să te citeze ca martor. Știi ce mișto e să se uite la tine, de pe banca acuzaților, vreo zece dubioși acuzați de trafic de articole pirotehnice? Plus tovarășii lor din sală? Un an-doi, o să te distrezi de minune, cu tot cu amenințările dubioșilor, cu timpul pierdut și cu banii cheltuiți pe avocat. 

Cum ziceam, n-o să faci pușcărie. Dar amenda tot o s-o plătești. Asta se aplică pe loc. Doar 5.000 de lei. Superdistracție, nu? Cu tot cu proces, dosar, avocat, alte belele, fără două mii de euro nu scapi.

Derulează înapoi, acum. Ești în piață, la începutul lui decembrie, când dubiosul ăla ți-a oferit cu doar 50 de lei niște rachete de-alea tari și niște bombe de-alea grele. Chestii cu care te-ai distrat în ultimii zece ani. Niciodată nu te-ai uitat în jur, să vezi dacă se mai distrează cineva când tu le faci să explodeze. Nu te-ai gândit nici că legea s-ar putea schimba. Și nici că petardele reprezintă o distracție atât de scumpă, după schimbarea legii. Le mai cumperi?

Și încă ceva. Uită de sentimentul ăsta fals de siguranță. De momentul ăsta, când ești bine, atent la cum manevrezi petardele, cu copiii în siguranță, undeva în spatele tău. Cât de curând, copiii vor dori să le detoneze chiar ei, în absența ta, fără să aibă habar despre concepte precum capsă, detonare, viteză de ardere.... Dracu' știe de unde o să-și procure petardele, și cât vor fi de sigure, dar cert este că o să și le cumpere cu ușurință atâta timp cât tu i-ai finanțat ani la rând pe vânzătorii lor, nu văd de ce s-ar lăsa de asta cât timp există cerere. Iar mai târziu, copiii tăi vor dori să meargă la concerte de Revelion, de unde pot veni cu degete lipsă, sau cu semne oribile pe corp, pentru că cineva a aruncat cu petarde în jurul lor. Cineva nu mult mai prost decât tine.

P.S. 1 Regret foarte tare că Poliția Română n-a făcut un kit de informare cu riscurile legale, pe înțelesul tuturor și un clip video cu toate degetele smulse și fețele mutilate de petarde în ultimii douăzeci de ani. Ai fi înțeles mai bine despre ce este vorba. Regret si că nu se interzice complet utilizarea petardelor de către persoanele fizice. Speram că ideea teropapagalului ăla din Harghita, care a vrut să arunce în aer niște oameni folosind multe petarde, să conducă spre așa ceva, dar n-a fost să fie...

P.S. 2 Știi tu ceva cu zgomotele de Sărbători, dar nu știi bine. Tradiția românească spunea să pocnești din bici, atunci când mergi să-ti colinzi vecinii recitând Plugușorul, asigurându-i astfel că îi protejezi de spiritele rele. Detonand petarde arăți doar că ești prost cât să nu poți învăța Plugușorul și insuficient de bărbat cât să pocnești din bici. E ca și cum în loc să-ți fuți nevasta i-ai cumpăra, de ziua ei, baterii pentru vibrator.

Dacă ești genul #podcast abonează-te la canalul meu de youtube

banner y

dacă ești pasionat de nou și vechi, deopotrivă, deschide unul din următoarele linkuri:

bijuterii   branduri   cărți   ponturi   upcycling   vintage

you had one job. one job!

you had one job. one job!

Patru cuvinte. Atât era de scris. Cum să ratezi unul din patru? Cum să ai o rată de greșeli typo de 25 la sută și să lucrezi în comunicare? Cum să greșești o urare?

this is bad. bad pr. bad advertising. 

Ce, Elena Udrea nu poate gafa cu o fotografie pe Facebook? Ba poate!

Ce, Elena Udrea nu poate gafa cu o fotografie pe Facebook? Ba poate!

Elena Udrea si-a schimbat fotografia de profil a paginii de Facebook. In nici 24 de ore, a strans 22.000 de like-uri. Am dat si eu unul, pentru ca fotografia aia imi place foarte mult.

Îmi place pentru că e o fotografie facuta cu telefonul. Sigur, un imbecil a făcut-o de la doi metri și a cropuit-o masiv, în loc să întindă mâna cu telefonul spre blondă și să facă poza mai de aproape. Rezolutia s-a dus dracului...

Imi place și că Elena e machiată ca un gard de țară, revopsit ori de câte ori proprietarul a mai pus mâna pe o cutie de vopsea. Pe fața ei nu mai există nici măcar ridurile de expresie, femeia arată de parcă e din plastic....

Îmi place că poartă o rochie de căcat, cu sclipici și cu mărgele pe umăr. Da, frate, ea chiar e din filmul ăsta, singura capabilă să dea mii de euro pe haine de doi lei. Cumpărați-vă, vă rog, o revistă mondenă și uitați-vă dacă vreo doamnă elegantă din lumea asta poartă vreodată mărgele cusute pe rochie. Vă spun eu: nu. Rochia aia merge purtată, în opinia mea, doar la recepția anuală a Taraf TV.

Nu în ultimul rând, îmi place muuuuuult-mult-mult că doamna Udrea s-a fotografiat cu niște zăbrele pe fundal. E chiar deșteaptă tipa, pe bune! Cât de subtil sugerează că pușcăria va fi importantă pentru ea și în anul care vine... 

Aștept, cu interes, și o fotografie cu Băsescu și cu niște sticle de băutură pe fundal, una cu Ponta citindu-i copilului din Pinochhio, dar și una cu Iohannis privind fix, în gol, dar având pe măsuță cartea Arta Conversației.

#facebookesimplupoliticieniisuntproști

În 2016 fă-te leu. O să-ți placă.

În 2016 fă-te leu. O să-ți placă.

În Registrul ONG-urilor sunt înscrise, în Ploiești, peste o sută de entități. Pe multe le-aș închide mâine, dacă aș putea. Sunt cele care strâng bani în maniere mizerabile și fac doar câte un simpozion anual, în care anunță ce (n-)o să facă anul viitor, când o să strângă bani din nou. Sunt doar mici mașinării de făcut sau de spălat bani, după caz, care ar merita un control de la ANAF și oprobiul public, pentru că distrug pur și simplu ideile de voluntariat, spirit civic sau solidaritate. Prea puține, sub zece aș estima eu, fac ceva concret. Iar dintre cele care fac, preferatele mele sunt Fundația Comunitară Prahova și Lions Club Ploiești. 

Așa că, în 2016, dacă vrei să faci ceva pentru alții, sau dacă vrei să dai și altora din ce-ai acumulat alege una din cele două entități. Înscrie-te ca voluntar la Fundația Comunitară Prahova dacă vrei să te implici în proiecte mari, care implică multe alte entități (în câteva proiecte m-aș fi băgat și eu, dar fobia mea pentru corporatism și echipe mari m-a ținut deoparte). Iar dacă vrei să salvezi ziua cuiva în fiecare zi, du-te la clubul leilor.

Leii de la Lions Club Ploiești. Cea mai pragmatică organizație nonguvernamentală din oraș. Nu știu, sincer, dacă vreun alt ong se poate lăuda, la finalul unui an, cu un bilanț atât de bogat cu al leilor. 

Olimpici premiați. Profesori susținuți financiar. Bursieri. Susținerea brutăriei orfanilor. Screening oftalmologic și ochelari, gratuit, pentru copii amărâți. Daruri de Crăciun în toate centrele de copii din oraș. Campanie anti-diabet, cu consultații gratis. Zeci de premii la concursul anual de postere despre pace. Frigidere la spitalul județean. Rechizite cadou, în prima zi de școală. Cursuri de voluntariat. Tabere pentru elevi cu note bune. Plantări de arbori rari în parcurile din oraș. Și să știți că pot s-o țin așa cel puțin o oră, dacă mă apuc să verific ce-au făcut zilnic leii. Poți verifica și tu, în imediata ta apropiere, pentru că Lions Club e o organizație internațională, cu destule nuclee în destule orașe din România.

Îmi dau seama și că e cazul să-mi cumpăr niște lecitină. În ziua în care s-au strâns toți la concertul caritabil anual, eu plecasem în București și n-am mai ajuns în timp util să le fac fotografiile promise. Constat și că scriu abia acum, la final de an, despre acest ong, deși îmi propusesem s-o fac încă din vară, când le-am descoperit acțiunile. Anul viitor, însă, mi-am propus să scriu mai multe litere despre cauze cool și despre oameni mișto. Și să fac mai multe fotografii leilor.

me

Păstrează vechile tradiții românești - Ce să postezi pe Facebook de Crăciun

Păstrează vechile tradiții românești - Ce să postezi pe Facebook de Crăciun

Știu că nu mai citiți nimic, știu că nu vă mai pasă de tradițiile românești, știu că faceți Crăciunul fără măcar o pereche de șosete românești în picioare. Și e mare păcat, pentru că românii au fost legați de Facebook foarte profund, din cele mai vechi timpuri. Am citit eu pe net!

Tracii, de exemplu, obișnuiau să pună pe Facebook, încă de la primele ore ale zilei, fotografii cu bradul. N-aveau camere foto performante, așa că cei mai amărâți puneau desene crestate în coajă de brad, pe care le scanau în centrele de copiere de pe lângă cetăți.

Dacii aveau chiar un regulament online, impuse de Burebista. Până se ridica soarele de două sulițe pe cer n-aveai voie să postezi pe Facebook decât fotografii cu copiii nu fuseseră cuminți și erau de vânzare. Apoi treceau Dunărea pe pod de gheață și-și dădeau check-in în Bulgaria, cu mesajul "vătătă futemtătă femeiletătă".

După formarea voievodatelor, obiceiurile s-au diversificat. Oamenii lui Menumorut obișnuiau să-și fotografieze soțiile îmbrăcate în rochii roșii, mulate, lângă brad, pe când în voievodatul lui Glad oamenii postau meme-uri cu "glad to meet you". Gelu oprea netul, de Crăciun, așa că supușii săi își programau postările, încă din Ajun.

Ulterior, în timpul Principatelor Române, românii au început să împrumute obiceiuri de Facebook de la alte națiuni. De la englezi a apărut obiceiul tăguirii prietenilor în poze cu globulețe încă de la ora șase dimineața, iar de la francezi - postatul de melodii de căcat, cam cum sunt ale lui Fuego.

În ungurime, unde internetul a fost mereu o chestie extrem de folosită tot timpul, se postau fotografii cu copacii tăiați și agățați în formă de brad pe fațada fabricilor de cherestea. 

În Vaslui, unde Crăciunul începe pe Facebook cu fotografii de la tăierea porcului, tradiția spune să postezi zilnic, până la Revelion, câte o imagine cu cineva pe care l-ai tăiat. 

La Biblioteca din Cluj se găsește și acum un ziar din 1890 în care se scrie despre obiceiul check-in-ului de tip "mâncând bunătăți de crăciun la ....".

La Sibiu, între cele două războaie mondiale, datina spunea să postezi pe Facebook de Crăciun cele mai bune acte false cu care ai cumpărat ilegal case în acel an.

După apariția telefoanelor cu cameră video, un obicei pe larg răspândit a devenit postarea de fișiere video cu pisica jucându-se cu globulețele din brad.

Revoluția a adus noi schimbări în cultura online românească. În 1990, de exemplu, era foarte cool să postezi că era mai bine înainte și să urci fotografii alb-negru, scanate, cu tine și cu Moș Gerilă, sau să-ți faci un selfie cu portocalele tale.

După cutremurul din 1992, a devenit o cutumă să nu mai postezi pe Facebook selfie-urile făcute în baie în Postul Crăciunului, acum se poartă pozele în lenjerie sau în costum de baie lângă brad.

După anul 2000, a devenit foarte cool să dai share câte unui link idiot, cu sfârșitul lumii.

Acum,segregarea societății este extrem de vizibilă în postările de Crăciun de pe Facebook. Fetele de club postează "uite ce mi-a adus moșul" la fotografii cu mașini scumpe, corporatiștii pun poze de la mare, spunând că urăsc și zăpada și faptul că nu mai ninge de Crăciun, hipsterii postează imagini cu șorici, pe când parlamentarii, mai practici, nu postează nimic despre faptul că și-au dat și/sau mărit pensiile speciale, băga-le-aș toți brazii din România în cururile alea de putori profitoare....

Facebook vă urează Sincere Sărbători de Iarnă!

Din nou, despre greșelile din fotografiile prezidențiale. Alea noi, de pe noul site

Știu, iar voi fi făcut băsist, pesedist. Fuck it, s-a mai întâmplat, știu procedura. Problema e că noul site presidency.ro e din seria așa nu, lucru care mă disperă. Dacă-mi bat capul, găsesc într-o săptămână un fotograf, un consultant de imagine și un web-developer, care să-mi facă cel mai tare site din România. Numai președintele nu găsește, frate....

presi1

1. Fotografie e strâmbă. Uitați-vă la muchia șemineului și o să vedeți că e înclinată spre dreapta. Mă îndoiesc că șemineul ăla nu e făcut bine, așa că nu rămâne decât problema punctului de stație al fotografului.

2. Președintele nu stă bine pe scaun. Ori are o problemă cu coloana (ceea ce n-ar fi exclus, l-am văzut cum merge), ori nu i s-a spus că arată ciudat să se vadă un colț de fotoliu doar într-o parte. Nici nodul de la cravată nu e grozav... Adică fie nu e bine strâns, fie omul poartă o camasă de pe vremea când avea gâtul mai gros.

3. În postura aia, cu accent pe mâini, care vrea să sugereze siguranță și determinare, tot corpul trebuie să susțină acest mesaj, nu doar mâinile. Trebuie să arăți ca un Ferrari, fotografiat din față. Capul trebuie să fie drept, spatele trebuie să fie drept, privirea trebuie ațintită drept în față, totul trebuie centrat în jurul acelui gest celebru, cu mâinile, pe care-l fac avocații când îți explică cum o să câștige ei cazul. Și cam atât. Nu zâmbești ca o bleandă romantică, când vrei să arăți că suntem pe mâini bune. Nu ții capul înclinat într-o parte, de parcă ești timid. Uitându-mă cum a reușit președintele să-și alinieze cravata cu ochiul, și nu cu nasul (nici nu cred că pot să-mi țin capul așa, ca în filmele indiene), așa cum ar fi normal într-o asemenea fotografie, revin la posibila problemă medicală cu spatele. 

4. Cuțitul ăla de desfăcut scrisori.... hm. Deci, hm-hm. Sincer, nu cred că vreun președinte din lumea asta mai are cuțite în fotografiile oficiale. Înțeleg că președintele nostru e la cuțite cu mulți, dar chiar așa? 

5. Nu-s expert in telefoane fixe. Am unul, într-un sertar, pentru că m-a obligat UPC să fac un abonament de telefonie fixă, mai demult. Are și al meu o găurică de-aia, dar să vezi chestie, dacă nu bag un cablu în găurică, telefonul nu merge. Poate la președinție sunt altfel de telefoane, pentru că nu cred că președintele României face poze cu telefoane așa, de chichi maro, să pară biroul plin.

 .......................................

Nici celelalte fotografii de pe site nu-s grozave.

presi2

Asta, de exemplu, e neinspirată. Observați, desigur, că președintele se uită în dreapta jos. Ei bine, orice fotograf vă poate spune că atunci când subiectul se uită într-o direcție, îl așezi la o treime de marginea din partea opusă privirii și lași loc în fotografie în direcția în care se uită. Dai coerență compoziției, pentru că oamenii tind să urmărească privirea unui personaj, dintr-o imagine. Așa, cum e acum, și președintele și noi ne uităm spre marginea fotografiei.

 .......................................

presi3

Nu pricep nici ce e cu fotografiile astea din profil. Președintele României n-are un profil frumos. A avut la 20 de ani, probabil, dar acum, din profil arată și cocoșat, și burtos. De ce trebuie să mă uit în urechea președintelui, care e argumentul imagologic pentru asta? Și încă ceva: cine-l tunde, nene, pe Iohannis?! Un perciune ca ăsta, tuns oblic în sus, n-am văzut în viața mea!

 .......................................

Te poti distra de minune deschizând galeriile foto astea recente, din decembrie 2015. Imaginea în care Iohannis are trei picioare o știți? Bonus: un fund de sepepist. :)))

 .......................................

presi4

 Nu știu ce vedeți voi în acest cadru, care, în opinia mea, trebuia tras mai de aproape, cu cartea mai aproape de marginea mesei, fără bucata aia de covor în fundal.... Eu văd, în schimb, că președintele României se epilează pe mâini. Cum îi strălucesc lui degețelele alea, doamne-doamne!

 .......................................

 presi7

Și îmi place mult, mult de tot, contul de instagram.....

 .......................................

presi8

Tare aș vrea să aflu explicația oficială a faptului că de pe site-ul președinției României au dispărut toate comunicatele de presă, declarațiile de presă, fotografiile și video-urile cu ceilalți președinți ai țării. Pentru că pe aia neoficială o știu, am citit-o în cărți de istorie: o dictatură nu vine niciodată din senin, totul se pregătește din timp.... 

 .......................................

presi5

Am lăsat la urmă procedura de acreditare la Cotroceni, care este a do ra bi lă! Și foarte simplă: întâi îți printezi fotografiile, apoi le trimiți pe email. Exact ca la pizza delivery.

 

Hello. Sâmbătă, 18 mai, organizez un workshop de fotografie cu telefonul în București, la Galeria Alexandra's. E locul meu preferat din București, cu lumina bună și multe lucruri frumoase în jur. Dacă te interesează, te aștept de la ora 17.00. Terminăm la ora 20.00, astfel încât să ai timp să ieși în oraș, să mănânci ceva și să exersezi ce-ai învățat până târziu în noapte, pentru că sâmbătă e Noaptea Muzeelor. Detaliile sunt aici: https://bogdanstoica.ro/blog/item/21293-workshop-de-fotografie-cu-telefonul

 

Ghidul rătăcitului prin Ploiești

Ghidul rătăcitului prin Ploiești

Sa zicem ca trebuie să ajungi în Ploiești, pentru câteva zile, cu afaceri, sau pentru câteva luni, cu treabă. Habar n-ai de nimic, ai doar câteva referințe, de la amici din oraș, dar nici unul nu știe pulsul orașului la zi. Cauți pe facebook, citești două trei articole de pe net și nu ajungi la nici o concluzie. Ți-ar fi de folos cineva care știe toate localurile, tot ce s-a deschis, unde e cool și unde nu.

Adică eu.

Pe bune, jumătate din viața mea, mai ales in cursul săptămânii, se desfășoară în localuri. De 10 ani lucrez de acasa sau din locul indicat de client, iar întâlnirile pe tema joburilor de presă/fotografie/imagine sunt tinute, în 99% din cazuri, în diverse locuri publice. Nu pe o bancă în parc, deși nu mi se pare atât de stupid pe cât arată. Și nici acasă, pentru că nu vreau să transmit semnale aiurea. În cafenele, baruri, restaurante și alte locuri în care poți discuta cu un om. Astfel, m-am țepuit oriunde a fost nevoie și am descoperit toate locurile mișto ale orașului. Așa că întreabă-mă fără frică unde să te duci prin Ploiești. 

De fapt, nu mă mai întreba, că îți explic eu, în mare. În ordine alfabetică, că altfel nu-mi iese...

A

about me

B

ballroom. Cea mai frumoasă sală de evenimente din Ploiesti nu e in Ploiesti, ci la Bucov, la Pik Elegance. Cu etaj/balcon interior, balustrade, lumini cool, e extrem de cinematica, am făcut niște cadre acolo de senzație. Sali misto mai gasesti la Sky (Paulesti) si la Lacul Verde (Targsor).

biliard? Cea mai bună alegere e Sky Play. Arată senzațional, mesele-s bune, lumina e perfectă, muzica ok, personal mișto.

bistro-uri? Epic Pub, unde am mâncat cu plăcere până și hamburger, adică ceva ce nu înghit cu drag decât la Hard Rock Cafe. 

bowling? Sa mor daca stiu, n-am mai jucat de 5 ani.

C

Cafenele? Depinde pe unde ai treaba. In centru, recomand cafeaua de la 5togo. In zona de nord a orasului du-te la Tutti Caffe, din Ploiești Shopping City, unde cafeaua e de la una dintre cele mai bune din oras. 

Cluburi? Nu recomand nici unul. Mai toate sunt pline de interlopi si wannabe de interlopi. N-am ajuns niciodata treaz intr-un club, ca nu-mi place să urle o boxă la mine si sa nu ma inteleg cu ai mei, dar anșeeea, dacă suntem in grup si ne îmbătăm atât de tare încât să credem că în cluburi vom gasi si fute ceva nou, ajung cu băeții în Sky. Nu futem nimic, bineînțeles, că fetele de club nu fut boșorogi betivi ca noi, dar senzația aia ca am putea ca sa futem e foarte mișto, suntem ca niste copii in ajun de Craciun....

Cofetării? Aici chiar suferim grav, n-am ce să-ți recomand, ca nu prea mananc deserturi in oras, cu exceptia momentelor in care imi aduc aminte de deserturile copilariei, de la Orizont.

Cosmetica & shit? La Michelle, clar. Am fost cu o tipa care se epila acolo si pot sa va asigur ca situatia de la fata locului era impecabila.

Curățătorie? Rineea Clean e tata lor, chiar dacă Irina e mamă...

D

Dans, muzica, arte vizuale? Te muti ceva mai mult timp in oras si esti si cu copiii? Du-te la Robert, care are o megașcoală de muzică, sau la Georgiana de la Clever Children Ploiești.

Dinți? Te doare măseaua? Ia cu Officedent, de departe cei mai șmecheri, mari și cool doctori de dinti din oraș. 

E

Organizezi un eveniment aici, sau ai de gestionat o campanie locala de presa? Apelează tot la mine dacă vrei o imagine corectă a presei locale și a resurselor reale de promovare, pentru ca au ăștia niște harfe, te împachetează în minciuni de nu te vezi.... Plus ca vorbesti cu cel mai citit tip din oras...

F

fitness? Sala care-mi place mie e aia de la Afi Ploiesti, are inclusiv un semiteren de baschet si pistă de alergare, nu trebuie să te joci de-a hamsterul, pe bandă. Dar nu ma duc acolo, ca e departe de mine, ar insemna sa tai orasul in doua. 

Pentru flori, buchete si alte cacaturi romantice care impresioneaza pizdele mișto recomand Colțul cu Flori.

cauti un fotograf? Moa. Și dacă nu te pot ajuta eu, pentru că unele chestii mă disperă și nu le fac, știu bine comunitatea foto locală și-ți pot recomanda cea mai bună variantă.

G

greu sa gasesc ceva cu G

H

hoteluri? Nu-mi iau cazare în Ploiești, pentru că aici locuiesc, dar am frecventat, pentru ședințe foto și diverse, două hoteluri: Central, cu o poziție fabuloasă, și Pik Elegance, mai discret, ca e hacana, nu central. Vi le recomand pe amândouă fara sa stiu exact cum sunt serviciile. 

I

idiot mai mare ca mine, in raport cu femeile, nu exista.

J

jurnal de Ghena este prima carte scrisa de o pisica din Ploiesti. Se gaseste doar AICI.

K

kolectionarul.ro n-are nici o treaba cu Ploiestiul, dar imi place maxim.

L

faci frecvent cumparaturi de legume/fructe, ca veganu' si vegetarianu'? Ia cu carte, de la Aprozărești, George chiar își alege furnizorii cu grijă, iar tot ce-am mancat de la el a avut gust.

M

muia este un lucru foarte bun daca-l face o tipa care stie bine sa faca asta

N

n-am chef sa scriu nimic cu N

O

o data am gasit 50 de lei in parcul de la Sala Sporturilor. Du-te si pe acolo, poate gasesti si tu.

P

piscine? Vara, outdoor - mergeți la Sky. Indoor - mergeți la Pik Elegance, unde e singura piscină din oraș cu apa sterilizată cu sare, nu cu clor. Deci nu te ustură ochii de la apa, nici în cur de bani. Un plus important: piscina se deschide la 6 dimineata.

pizde? Te rog eu, nu fute escorte de pe net sau fete recomandate de taximetriști. Nu ieși la agățat beat ca boul, că o să dai peste o membră a Lotului Național de Boli Venerice. Avem fete mișto, dar e destul de greu să le fuți în aceeași zi în care le cunoști, ca nu suntem toți niște scriitori de mare excepție [:)))))]. Construiește o relație, nesimțitule, că fetele bune de pula nu sunt simple bucăți de carne, au și ele suflet. Sau, mai bine, adu cu tine o spectaculoasă de-aia de Capitală. 

R

restaurante? Aici n-am să fac un top, pentru că nu-s un cunoscător d-ăla extrafin, iar gusturile nu se discuta. În ordine alfabetică, după criteriul "locuri în care poți să te duci la masă cu un expat fără să-ți faci țara de râs", iti recomand Doma Urban Bistro, Lacul Verde Resort si Sky Cuisine. Pentru mâncare bună zi de zi, sau pentru mese în grupuri mari, fără să-ți rupi buzunarele, du-te la Berbec sau la Orizont. 

S

cauti un spa misto? Caută pe navigație Sky Blue Hotel. Acolo e un spa de senzație. 

T

turism, adica? Ai ceva timp liber? Vorbește cu Mihaela, sau du-te la Gradina Botanica Bucov, Muzeul Ceasului, Muzeul de Arta.

U

sunt pasionat la maxim deupcycling. daca vrei, te invat si pe tine cum s-o faci.

V

veterinar? Dacă ești cu hamsterul după tine, ca Dragnea, du-te la asta mică.

Z

zalte chestii pe care e bine sa le stii:

  • Lasă-ti mașina la hotel si mergi cu taxi-ul, pentru că Ploieștiul e un oraș sistematizat aiurea, nici un ne-localnic nu se descurcă. La orice firmă de taxi ai suna, ai grijă însă să ceri un taxi curat și cu aer condiționat. Crede-mă, sunt cereri justificate.
  • Relaxează-te, ca nu ești în comuna primitivă. Suntem normali, prietenoși, ești cumva acasă, 15% din populația Ploieștiului învață sau muncește în București. De-aia ni se spune Sectorul 7 si sigur suntem mai cool decât Sectorul 5. Apropo: știai că noi ajungem mai repede la Arcul de Triumf decât jumătate dintre bucureșteni?
  • Daca ti-a casunat pe cartile mele, sau le vrei sa le daruiesti cuiva cu autograf si dedicatie, lasa-mi, cu o zi inainte, un mesaj AICI si a doua zi vei gasi cartile personalizate cum vrea muschiu' tau la cafeneaua 5togo Ploiesti.
  • Aceeasi procedura se aplica si daca vrei ceva din chestiile astea.
 

Revin, dacă-mi mai aduc aminte de ceva important. Have fun.

old beautiful car

Mai face cineva școala de șoferi pe bune?

Ma uit la știri și nu-mi vine să cred. O femeie din Pitești a fost călcată de propria maşină. Un Fiat 500, d-ăla nou, de nici o tonă. Care, însă, parcat în pantă fără frâna de mână trasă, te poate ucide lejer. Profesoara din Pitești a fost călcată cu două roți, și are bazinul și toracele zdrobite. Acum e la terapie intensivă.

Frate, nu vorbim despre o dobitoacă. Nici despre un bețiv. Vorbim despre o profă cool cel mai probabil, care, uite, își cumpărase o mașinuță adorabilă. Păcat că n-a acordat tot atâta atenție și când a făcut școala de șoferi.... Pentru că dacă se implica un pic mai mult în cursurile alea, n-ar fi făcut niciodată această greșeală, mersul și parcarea în pantă și rampa au capitole dedicate și într-un curs auto, și în legislația rutieră. Iar frâna de mână se trage ÎNTOTDEAUNA când parchezi, la unele modele de mașini se numește chiar "frână de parcare"... La nivelul ăsta de abilități auto, nu există diferențe între un șofer începător și unul cu vechime. 

Doar despre asta este vorba. Dincolo de povestea jumătate tragică (femeia riscă să moară la modul cel mai serios), jumătate comică (eu n-am mai auzit până azi de cineva călcat de propria mașină!!!), rămâne relaxarea mult prea mare a cursanților școlilor de șoferi și a celor care dau examenul pentru permis. Efectul? Pe străzi sunt o droaie de incompetenți în ale șofatului, care și-au luat permisul dracu' știe cum, conducând mașini si provocand zilnic incidente si tragedii. Se vede si in statisticile politiei rutiere...

"Ia spune, tată, ai vreo pilă prin poliție, să iau și eu permisul din prima?", l-am întrebat pe tata, când mă apucasem de școala de șoferi. Tata s-a uitat la mine mirat, apoi s-a încruntat și a început: "Ce să fac, mă? Pile, la permis? Și dacă omori pe cineva, după aia? Dacă mori tu, cu un copac în brațe? Poate ești prost și nu trebuie să conduci mașina niciodată. Cum să-ți pun pile?! Și apropo, dacă nu iei permisul din prima, jar mănânci, că avem treabă la țară, vara asta..."

L-am luat. Din prima. Am făcut școala de șoferi cu un fost pilot de încercare de la Dacia care nu m-a învățat aproape nimic despre șofat. "Mare căcat, să învârți de volan și să miști schimbătorul", mi-a trântit-o și m-a băgat în trafic din prima zi! Omul îmi vorbea despre cum să simt mașina, cum să mă port în trafic, cum să nu mă uit doar la ăla din față, să studiez vitezele celorlalți și să țin minte timpii de verde de pe semafoare, cum să nu mă enervez chiar dacă e plin de proști la volan în jur. Era un mare filozof și regret foarte tare că i-am pierdut urma. 

Mi-am pierdut-o și pe a mea, ăla de atunci. Nu mai conduc cum conduceam. Conduc mai ... eficient. Forțez, mă bag... De când cu fotografia, am învățat să conduc fără mâini. Pe distanțe mici, cu viteze mici, mă uit ce-am în față și dirijez volanul cu genunchiul, având mâinile ocupate cu Nikonul. Poza de mai sus așa e făcută. Nu mă cert însă aproape niciodată în trafic și mi-am făcut un obicei numit "trei fapte bune". Adică las de la mine, când am prioritate, sau când partenerul de trafic e la ananghie încercând să iasă din parcare sau să intre în coloană. De trei ori în fiecare zi. 

Azi am lăsat de patru ori. În față la "Giulia", un skodist, la vreo 25 de ani, aflat în fața mea, a făcut stânga și apoi a dat înapoi, într-o parcare laterală care nu i-a ieșit. Normal că mi-a hârjâit bara față. S-a dat jos și a putut să spună doar "am dat semnal....". "Ai dat, fraiere, dar nu te-ai asigurat și n-aveai loc", i-am spus în gând. M-am uitat la mașina mea - încă o zgârietură, deci nimic grav. Chef să mă duc la asigurări să scriu hârtii: zero. I-am spus skodistului "Sărbători Fericite" și m-am cărat.

Sper să fi învățat ceva, pentru că e clar că în școala de șoferi n-a învățat nimic...

Tie cum ți-a fost în școala de șoferi? 

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica