www.bogdanstoica.ro
#săfiiprosteușor

#săfiiprosteușor

Știu, pare stupid că e nevoie să explici așa. Dar este, am văzut tone de prostii pline de ură pe net. Oamenii sunt tot mai proști, pentru că e foarte ușor să fii prost.

cum să iei bătaie la un miting

cum să iei bătaie la un miting

  • Protestatarul nr. 1, privindu-mă bănuitor: Ești ziarist? Ia vino-ncoa, futu'ți rasa mă-tii...
  • Protestatarul nr. 2, cu care mă cunoșteam din zilele anterioare de proteste: Lasă-l, că ăsta a scris de bine.
  • Protestatarul nr. 3, care n-a auzit bine: Ce zice, mă, ăsta, că e BINE că ne închide?! 

.. și ȘMAF!, una in spate. Au urmat alte lovituri în cap, în stomac, la picioare. Am picat, băieții au început să mă facă mochetă... M-a pescuit, ca pe un pisoi, liderul sindical, un munte de om, pe nume Dan Valeriu, cu care am devenit ulterior prieten, și m-a scos de acolo. Cel mai probabil, salariații de la rafinăria Vega m-ar fi bătut până nu mai suflam, atât erau de furioși. Era în 97 sau 98, la Ploiești, când dobitocul de Victor Ciorbea, pe atunci prim-ministru, făcuse o listă cu vreo sută de companii de stat care trebuiau lichidate. O listă cretină, cu întreprinderi neperformante selectate, dracu' știe cum, de Mircea Ciumara, și care conținea aproape numai firme care mergeau bine. Normal că salariații Vega au ieșit în stradă, normal că au fost violenți, și, pentru că exact ca acum, o parte din presă ținea isonul statului, normal că detestau jurnaliștii. Cum nu scria pe mine că lucrez la ziarul care ținea cu ei, normal că m-au troznit. De atunci am mai fost la vreo sută de mitinguri și nu de puține ori am văzut sau am fost prins în altercații. Așa că am ceva experiență în comportamentul oamenilor care vin la un miting. 

Am învățat, de exemplu, că aproape orice fel de miting, oricât de pașnic ar fi, degenerează, în câteva zile, în manifestări violente. Întâi vin cei animați de idei, apoi cei nemulțumiți de alte lucruri și care vor să se afle și problemele lor, totul e ok, atmosfera e previzibilă... După câteva zile apar curioșii, mondenii, spărgătorii de semințe. După ei, antisocialii: cei care vor doar să strige huo, cei care urăsc uniformele sau sociopații care vor să dea un pumn-doi. Printre toți oamenii ăștia, vin și oamenii serviciilor de ordine și de informații. Unul la 70 de manifestanți, cam așa e norma. Sunt jandarmi, polițiști de la doi și-un sfert, de la divizia aia a poliției de informații tactice, de la serviciul secret al justiției, polițiști-militari, sereiști, alte structuri. Când oamenii ăștia au gânduri bune, prezența lor îți garantează siguranța. Când nu....

Si mai vin unii. Unii antrenati exact ca oamenii statului, doar ca reprezinta alte grupuri, de la alte state, la partide politice si ong-uri, pe care ii intereseaza chiar violenta, pentru ca violenta face credibile niste mesaje. La Revolutie au fost rusi printre manifestanti. La Mineriade au venit securistii de rit nou ai lui Magureanu. La... de fapt, lasa... Important e doar sa nu fi naiv si să crezi că la mitingul ăla despre democrație ești pe teritoriul tău, de cetățean liber, aflat pe domeniul public, care-și exercită dreptul constituțional de a protesta. Ești într-o zonă de război, doar că nu știi asta. Or, cine pleacă relaxat la război?

  1. Așa că, mai ales acum, iarna, nu pleca la miting fără apă, ceva de mâncare, haine groase, încălțări comode. Pune-ți telefonul la încărcat înainte și anunță cel puțin un om unde ești, în ce zonă și cu cine. Niște ochelari, un fular, mânuși, un rucsac fit sunt și ele binevenite. Ia o haină cu glugă, pentru că la un miting cele mai multe lovituri vin de sus. O rolă de bandaj și un plasture, doi (din trusa mașinii, dacă nu ai o farmacie prin zonă), încap foarte bine în buzunarul de la jeanși. Cea mai mică pătură pe care o ai și un sac de plastic vor face minuni când vrei să te așezi pe ceva, o oră, sa-ți odihnești picioarele înghețate. Nici o lanternă n-ar fi rea, dacă ai una mică, ușoară, care nu poate fi interpretată ca armă. Ia și un act cu tine, ca să poți dovedi cine ești. Nu uita niște bani mărunți, să fie de taxi, la întoarcere.
  2. Încearcă să-ți faci un plan  de exit, uită-te ce rute ai, prin multime, spre zone sigure sau spre casă. Fii pregătit să pleci când situația degenerează. Nu te băga după stâlpi, chioșcuri, clădiri - riscul de a fi strivit în vreo busculadă, sau izolat și lovit, este foarte mare. Du-te acolo unde mulțimea e mai mare și mai calmă. Verifică tot timpul în ce parte poți s-o tulești fără să te lovești de alți oameni, sau de vreun gard.
  3. Nu purta cagulă sau un fular ridicat până sub ochi decât dacă ți-a degerat fața de frig. Altfel o să pari suspect. Dacă prinzi privirea unui jandarm sau unui polițist, zâmbește-le, să priceapă că nu ești acolo să le spargi fețele cu ranga. Zâmbetele le fac bine, oamenii în uniformă sunt și așa destul de tensionați în momentele alea. Nu agita obiecte ciudate în mâini. Dacă cei din jurul tău se manifestă violent, pleacă de acolo, jandarmii au metoda aia prin care se desfășoară în forma unui cerc care se micșorează, numită cleștele, prin care izolează grupuri de oameni. După clește urmează, pentru toți cei prinși în încercuire, legitimarea, o bătaie mică și o amendă mare, așa că nu vrei să fii acolo, te asigur.
  4. Încearcă să rămâi tot timpul între ai tăi, cei cu care ai venit, sau cei cu care ai socializat fără incidente cu o zi înainte. Dacă trece un tip printre voi strigând "vor să pună tunurile pe apă pe noi", sau altă frază menită să te miște de pe loc, sau să te deturneze de la ce făceai, nu pune botul ca imbecilul, poate fi doar un om al grupărilor care vor ca manifestația să degenereze.
  5. Încearcă să verifici dacă ce știi tu știu și alții și nu uita să pui, obsesiv, întrebarea "de unde știi?". Îți poate salva pielea. Nu-ți bate capul cu lipsa de semnal când suni la 112, apelul tău va ajunge unde trebuie.
  6. Fă fotografii, încă de la început, tuturor celor din jurul tău. Vei avea surpriza să descoperi, mai târziu, că aparent-apaticul de lângă tine are o torță, sau o bâtă, sau strigă "moarte evreilor", sau că e parte a grupului care atacă jandarmii. Nu vei mai putea să-i faci poze, la momentul ăla critic,  sau va deveni foarte riscant să o faci. După ce ajungi acasă, trimite imaginile și informațiile jandarmeriei, poliției, dar și presei. 
  7. Observi că am scris în titlu cum să iei bătaie, da? Asta pentru că nu e bine să ripostezi, de obicei cine atacă știe să o facă foarte bine, iar bătaia de stradă nu e ce faci tu la sală, dichisit, cu instructorul. Nu uita că cel mai des vei fi atacat tocmai pentru a ataca chiar tu, după aceea, ca parte a unui plan de violență generală de care habar n-ai. Dacă ai fost lovit, retrage-te din zona de conflict. Dacă ai luat contact cu gazele lacrimogene, spală-ți ochii cu apă sau dă-ți cu zăpadă pe față, nu vei muri, gazele alea nu sunt toxice. Nu arunca înapoi piatra care ți-a venit în cap. Repet: stai cu ai tăi, oamenii în care ai încredere. 
  8. Și așteaptă-te ca la urmatorul miting să fie mai rău, nu mai bine. Așa e mereu. Fie se înăspresc măsurile forțelor de ordine (mai ales după o seară cu incidente), pentru care fiecare nouă zi în stradă reprezintă un semn de slăbire a statului, fie pentru că unii vor dori să profite de miting pentru a-și elibera pornirile primitive, fie pentru ca alții vor să-și atingă obiectivele. Altele decât ale tale. Așa că du-te bine pregătit psihic pentru frig, stres, frică, violență. 

Staaai, că n-am terminat povestea cu mitingul din 97: după vreo săptămână de proteste, boul de Ciorbea și terminatul de Ciumara au acceptat ca rafinăria Vega să nu fie închisă, ci salvată prin privatizare. Și ghici ce? A cumpărat-o Patriciu, un an mai târziu, cu vreo 20 de miliarde, fix când rafinăria avea în cont vreo 60 de miliarde. Păi așa o cumpăram și eu! De fapt, toată povestea cu "o închidem" fusese doar o strategie de a panica salariații Vega și de a-i face să renunțe la planurile de privatizare pe barba lor, prin MEBO, dar și de a-i determina să accepte un investitor mare care, chipurile, putea salva rafinăria. A fost doar un joc pro-Patriciu, pentru că atunci ca și acum, politicienii erau sclavii afaceriștilor, iar Ciorbea era doar un oportunist cu servietă, gata să fie sluga oricui, pentru o funcție înaltă....

Ocazie cu care vă readuc aminte că indiferent care este tema politică aparentă, mereu este vorba despre bani. Mereu, mereu, mereu.

#followthemoney

 

n-am fost platit pentru acest text. eu traiesc din carti. apasa pe coperta cartii dorite si cumpar-o, daca vrei.

w1w2w3 w5w4w6  

Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 

pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link

pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link

pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit, vreodata, de mine: link

workshop de fotografie #cutelefonul la bistrita

workshop de fotografie #cutelefonul la bistrita

Nu e greu deloc sa faci fotografii bune cu telefonul. V-o spun eu, fost jurnalist de presa online, mereu nevoit sa fac asa ceva, pentru a livra cititorilor nu doar stirea in timp real, ci si continut media. Acum v-o pot spune si vreo 200 de persoane, care au participat pana acum la cele 11 workshop-uri de fotografie cu telefonul pe care le-am sustinut in perioada 2015-2017 la Campina, Ploiești, Bucuresti, Bistrita, Targoviste, sub deviza "în maxim patru ore vei vedea diferența" împrumutată din marketingul dietelor de slăbit. ebook-ul scris pe aceasta tema conține doar fotografii făcute de cursanti, dupa workshop-uri. Am și niște testimoniale de la ei (dracu' știe pe unde prin laptop), care atestă că au învățat să facă fotografii foarte bune cu telefoane mobile de tot felul. Și că s-au pișat pe ei de râs, la intalnirile noastre.

  • așa că dacă ai o cârciumă cool, o sală de fitness, un club, un spa, un hotel și crezi că un astfel de eveniment ți se potrivește, scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Nu facem deranj. 
  • scrie-mi și dacă deții/conduci o firmă și vrei să le oferi angajaților câteva ore de educație vizuală și râsete cretine. Să nu fie maneliști, că ne luăm la bătaie, și să nu fie mai mult de 30, că nu ne mai înțelegem om cu om. 
  • dă-mi un semn și dacă vrei sa participi la un astfel de workshop, precizând și orașul în care ai vrea să se țină. Dacă am mai mult de 10 cereri dintr-un oraș, vin să ne distrăm împreună cu telefoanele. 

Cum o sa fie: Grupe de minim 10 persoane si maxim 20 de persoane, oriunde aveti chef sa ne vedem in tara asta frumoasa. Un workshop o sa dureze intre doua si patru ore, in functie de ce chef aveti de fotografii si de cat de tare o s-o luam razna cu mistourile. Mancatul, bautul si fumatul vor fi permise in timpul lectiilor, respectand, desigur, regulile gazdei. Daca veniti cu telefoanele la voi, si cu bateria peste 50%, sunt sanse nu doar sa radem, ci si sa va invat cate ceva:

  • cum sa-ti faci un selfie ok
  • cum sa faci fotografii bune de vacanta
  • fotografia in lumina slaba
  • fotografia de produs
  • fotografia de eveniment (de la serbare la nunta)
  • daca gestionezi conturi de brand in social media, cateva smecherii care o sa-ti aduca vizibilitate si engagement mai bune

Lista de "lectii" este, evident, mult mai lunga. Cel mai important lucru pe care tin mortis sa vi-l spun este ca poti face fotografii bune si cu un telefon oarecare, nu doar fotografii de cacat cu un telefon bun. 

Inscrierile se fac pe email, la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., cu rugamintea sa lasati si un numar de mobil, ca sa comunicam usor.

Urmatoarele workshop-uri de fotografie cu telefonul vor avea loc pe 16 si 17 martie la Bistrita.

  • Vineri, 16 martie, ora 17.00, o sa am un workshop de fotografie cu telefonul la Hotel Metropolis.
  • Sambata, ora 13.00, tin un alt workshop de fotografie cu telefonul undeva in afara orasului, la pensiunea Roser, din zona Cobilita.
  • Duminica, dupa pranz (revin cu info cand stiu exact unde si cand) o sa am un Q&A cu cititoarele din Bistrita.

Daca vrei detalii despre ore, locuri, preturi - scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Susțin închiderea RomâniaTV și Antena3. Unde trebuie să semnez?

Susțin închiderea RomâniaTV și Antena3. Unde trebuie să semnez?

Susțin și aprob închiderea RomâniaTV și Antena3, pentru că manipulează, clar! Oamenii de acolo spun lucruri pe care lumea le crede, și asta e manipulare by the book. Sigur, și Digi24 și RealitateaTV manipulează, dar aceste posturi nu pot fi închise, pentru că, la ce audiențe au, nici măcar nu par să fie deschise. Cumva, deși lideri mondiali ai presei planetare, ca Rareș Bogdan sau Cosmin Prelipceanu, spun ADEVĂRURI pe care nici măcar Christos sau Arsenie Boca nu le verbalizau atât de bine, nu vă uitați deloc la ei, în pula mea! Da' deloc, nu pricep de unde atâta răutate....

Țin să precizez și că îmi place foarte mult că se închide gura presei prin acțiuni de forță. Așa se face, frate, într-o societate evoluată, superbă și mișto. Cel mai probabil v-ați luat după Erdogan, plini de admirație pentru metodele prin care face el din Turcia cel mai democratic stat din lume. Eu zic să semnăm o petiție să închidem și Dedeman. Am cumpărat eu niște scânduri, de acolo, care aveau etichete de Holzindustrie Schweighofer, firma aia austriacă care ne taie pădurile. Pentru mine e clar că nu austriecii, ci frații Pavăl care dețin Dedeman sunt adevărații diavoli care vor defrișarea României!!!

Și mâine-poimâine o să-mi închideți blogul, pentru că am scris că mi-a plăcut un film pe care voi l-ați notat cu 0,7 pe imdb. În acest spirit, vă spun în avans că regret din suflet că v-am manipulat. Adaug și un călduros "muie".

Și un sfat, mic-mic: vreți să nu mai apară unul ca Ciutacu la tv? Păi atunci nu vă mai uitați la Ciutacu!  Dacă ajunge să facă audiențe spre zero, nu-l mai cheamă ăștia la serviciu. Eu, de exemplu, nu mă uit. E o tehnică veche, numită de filozoful antic grec Smiley, atât de frumos, cu doar două cuvinte: boi cot.

#fuckyounazipeople

nu-mi cumpărați cartea asta. nici p-asta.

Ce-aș face cu Raiffeisen Bank dacă aș fi Mihai Gâdea: tot ce vreau

Ce-aș face cu Raiffeisen Bank dacă aș fi Mihai Gâdea: tot ce vreau

Ați văzut știrea aia, cum că Raiffeisen Bank consideră că poate comunica suficient cu demograficele care o interesează fără să difuzeze spoturi pe Antena3? Și? Ia gândiți-vă, ați văzut vreodată vreo imbecilitate de strategie mai mare? Raiffeisen Bank poate face orice, dar nu va putea niciodată să închidă Antena 3. În schimb, Antena 3 ar putea închide orice bancă din România. Chiar și Raiffeisen Bank, care este o bancă de Top5.

Eu, de exemplu, dacă aș fi șeful Antenei3, în locul ineptului de Gâdea (apropo, nu pricep ce caută un băiat care n-a făcut niciodată știri la conducerea unei televiziuni de știri), mi-aș chema jurnaliștii la o ședință și le-aș explica că măsura Raiffeisen Bank poate avea consecințe negative asupra salariilor lor, asupra cotei de motorină, asupra graficului de înnoire a camerelor video. Pentru că e doar o insultă. Da, poți face un mix de publicitate fără Antena3, dar să renunți la un furnizor ok, fără nici un motiv concret, dar insinuând în spațiul public că faci asta pentru comunitate, e doar un atac gratuit. Ori, la atacurile gratuite se răspunde, dacă nu vrei să lași impresia că ești un fraier. Și apoi i-aș ruga pe jurnaliști să înceapă o anchetă serioasă, care să genereze niște adevăruri despre Raiffeisen Bank. Doar adevăruri.

  • Adevărul despre spoturile publicitare ale Raiffeisen Bank, care prezintă avantaje exagerate, sau doar parțial adevărate. 
  • Adevărul despre comisioanele practicate de Raiffeisen Bank la diverse produse bancare. Sunt convins că la fiecare tip de comision există cel puțin o bancă care oferă un comision mai mic decât Raiffeisen Bank. 
  • Adevărul despre dobânzile Raiffeisen Bank, despre faptul că poți depune o sută de lei într-un cont și să ridici, după un timp, mai puțin de o sută de lei.
  • Aș spune în fiecare zi cum luptă Raiffeisen Bank, în justiție, împotriva legii dării în plată, poate singura lege anti-bănci din istoria României. Doar așa, din simpatie...
  • Aș chema în studio toate persoanele care s-au simțit păcălite de Raiffeisen Bank, fie că s-au împrumutat, fie că au depus bani la Raiffeisen Bank.
  • Aș scotoci la Curtea de Conturi și prin arhivele tuturor primăriilor din România care s-au împrumutat la Raiffeisen Bank, pentru a vedea cum s-au dat aceste credite pentru investiții administrației locale, cum s-a ofertat, cum s-au făcut tragerile, în ce condiții se face rambursarea. 
  • Aș verifica activitatea tuturor firmelor asociate Raiffeisen Bank, de la companii de leasing la cele de asigurări și cele care vând activele celor executați silit de bancă.
  • Aș inunda ANPC și ANAF cu cereri de informații publice pe tema fiecărei situații în care s-a constatat că la Raiffeisen Bank s-a încălcat legea.
  • Aș verifica dacă la Raiffeisen Bank există un sindicat, potrivit legii. Dacă există plângeri ale angajaților referitoare la metodele de angajare, de lucru și de concediere. Dacă există conflicte de muncă pe rolul instanțelor, cine le instrumentează și cine le judecă, dacă magistrații implicați au credite, sau neveste, sau copii angajați la Raiffeisen...
  • Aș lua la pas toate sucursalele Raiffeisen Bank din România pentru a vedea dacă au sisteme de alarmă/pază/incendiu omologate, dacă ușile au 92 de centimetri lățime, sau dacă pavajul de la intrare e prea alunecos pentru o bătrânică. Aș verifica inclusiv dacă și-au deszăpezit trotuarul, iarna, sau dacă oferă dușuri, doi litri de apă și program redus angajaților, vara.
  • Aș verifica ce politicieni au credite luate de la Raiffeisen Bank, când și în ce condiții le-au luat și care dintre ei a contribuit la legislația privind activitatea bancară în România.
  • Aș prezenta zilnic imagini cu sucursalele Raiffeisen Bank care nu au intrarea accesibilă persoanelor cu dizabilități.
  • Aș face mistery shopping.
  • Aș verifica de la cine a închiriat Raiffeisen Bank spațiile în care funcționează, de la cine cumpără mașinile și computerele, unde face service-ul la tehnologia din dotare etc. Mai știi, poate-s politicieni.....
  • Aș suna toți brokerii de carduri și credite Raiffeisen Bank, să verific dacă informează corect potențialii clienți.
  • Aș aranja să fiu sunat de la birourile de vânzări telefonice ale băncii, aș înregistra convorbirea și aș verifica cât adevăr e în ce spun băieții ăia ca să-mi fac un nenorocit de card.
  • Și, așa, la mișto, aș face un credit pe bune, numai ca să pot povesti cum sunt tratat la Raiffeisen Bank când întârzii cu ratele.

N-ar fi nevoie să mint, să dezinformez, să manipulez informația. Sigur voi găsi ceva nasol, pe care să-l pot difuza în heavy rotation, așa cum pot găsi despre orice bancă, pentru că în România nu există nici o bancă cu fundul la fel de curat ca obrazul. Și aș scrie periodic presei de business din Europa și headoffice-ului Raiffeisen Europa să le povestesc ce-am mai descoperit că face banca asta în România. Să știe și șefii băieților ăștia de aici, nu? Și presa aia grea care, când scrie de rău, te clatină un pic pe bursă...

Așa se procedează, în presă, când cineva te atacă deși nu i-ai făcut nimic, doar ca să servească intereselor altcuiva. Mă rog, așa se proceda când se făcea presă.... Știți ce este acum politicianul temut și influent care mi-a pus în cap, prin 2010, toate instituțiile statului, de la ANAF la Parchet? Este nimic. Crezând ca boul că îi critic munca de primar din motive politice, și nu pentru că asta am făcut cu toți primarii de dinaintea lui, mi-a făcut muci liniștea și veniturile. Nu a putut, însă, să mă oprească să scriu lucruri nasoale și adevărate despre el. Așa că întâi l-am "ajutat" să piardă alegerile locale, lucru deloc greu, tipul era și imbecil și hoț. La generale l-am căsăpit de abia s-a încropit de un mandat de pomanagiu, obținut prin redistribuire. Distrus imagologic, în 2016 a primit un frumos eject de la partid, iar la noul partid n-a mai câștigat un mandat de parlamentar. Acum este, cum spuneam, un zero. Și urmează să devină un minus, pentru că are două frumoase dosare penale la DNA, ambele pe subiecte despre care am scris, pe vremuri, până în cele mai mici detalii. Acum, nu știu, întreb și eu: ratarea lui în viață o fi din cauza mea? :)))))

Iar o bancă e mult mai expusă și mai vulnerabilă decât un fraier de politician. Pentru că e mai mare. Pentru că are mai multe reguli de respectat. Pentru că are concurenți la fel de mari și de tari ca ea, care se vor bucura de răul ei. Punem pariu pe o litră de muci că după o săptămână de știri negative cu Raiffeisen Bank, fix concurenții băncii, ăia care-i vor cota de piață, o să transmită Antenei3 care sunt punctele slabe secrete unde se poate lovi? Și Raiffeisen Bank ar simți direct în seif problema de imagine generată de Antena3, pentru că o bancă trăiește de pe urma reputației ei, fără ea toată lumea și-ar scoate banii de acolo și banca s-ar duce pe copcă....

Sigur, Gâdea n-are 20 de ani de presă de teren ca mine, ci 20 de ani de aer condiționat, fond de ten și reflectoare. N-are nici coaie să se ia de gât cu o corporație, el e specializat în atac sonor, nu argumentat, iar ca manager.... next time. Așa că un asemenea jihad de presă, desfășurat sub semnul adevărului, având ca scop interesul public, n-o să se întâmple niciodată, nici cu Raiffeisen, nici cu altă bancă din România, nici la Antena 3, nici la altă televiziune. Cum am mai zis, presa din România, ca forță care poate decima orice altă forță, a luat daună totală în ultimii ani, ce vedem acum e doar o mașină făcută din piese luate de la dezmembrări. Nimeni nu mai respectă presa, pentru că niciunul din cei care se pișă pe lege nu mai știe presa de frică, iar presa și-a pierdut puterea când a decis să facă jurnalism în șifonierul Danielei Crudu, căutând herpeși și chiloți purtați.

Ăsta este motivul real pentru care presa nu mai are audiență, și, implicit, ... 

...publicitate

stop joc

stop joc

Am greșit. M-a luat iar valul, ca pe un bou ce sunt, și am avut impresia că oamenii au nevoie de o informație în plus, sau de o perspectivă avizată asupra unor lucruri care se petrec. Ori, ce se întâmplă de câteva zile îmi arată că nu e deloc așa și că forțe mai mari decât pot eu contrazice prin texte puse pe net controlează acum situația în România. 

Și pentru că n-am chef să fiu acuzat din nou că țin cu X și cu Y, pentru că n-am chef să mai fiu legat de diverse persoane și evenimente, pentru că n-am chef să fiu iar monitorizat, filat și vânat, zic stop. Oprisem deja colaborările cu Evenimentul Zilei și Academia Cațavencu, iar aseară am notificat și PSnews.ro, ultima platformă de presă pentru care mai scriam despre politică, că oprim colaborarea. Nici pe blogul meu n-o să mai găsiți, de azi, nimic legat de politică. 

Nu mai e cazul să scriu nimic. Lucrurile sunt deja stabilite în țara asta și orice fel de opoziție, chiar și editorială, ar avea consecințe de care nu mai am chef. Nu mai am 40 de ani, să mă pun de-a curmezișul unor interese, doar așa, din principiu. Manifestațiile astea, pornite deloc întâmplător în aceeași zi cu marea rebeliune legionară, sunt doar începutul. În cel mai bun scenariu, o să urmeze doar războiul români contra români. În cel mai rău,  o să fie afectată chiar structura statală a României. În ambele variante, nu mai vreau să fiu combatant. 

Așa că o să-mi văd de fotografie, de meșterit chestii vechi și de cărți. Vă recomand să faceți și voi doar ce vă place sau vă asigură veniturile, fie ca să nu faceți un ulcer, de nervi, fie ca să nu vă fie rău în alte moduri. România este prizoniera unor interese atât de mari, care se grăbesc atât de tare să-și atingă scopul, încât orice formă de opoziție va fi pedepsită aspru. Oamenii ăștia nu se joacă, iar noi, ca popor, nu suntem pregătiți să vedem lucrurile așa cum sunt, de fapt. 

Fiți atenți la informațiile pe care le primiți prin presă sau prin social media și nu vă lăsați învrăjbiți, pentru că ăsta este obiectivul final, nu oprirea sau nu a unei modificări legislative. Mergeți la ce manifestație vreți, dacă vreți, dar nu faceți, ca aseară, ce vă spun niște tipi proaspăt rași. Apropo: cine pula mea se bărbierește duminica, înaintea unui protest? 

#șiacumuncântecveselsăcântăm #numitrimitețimesajedesusținerecănammuritșivădaublock

UPDATE 1 - prima confirmare, venita la 13 zile dupa ce am scris asta.
 

Joi ne vedem la Doma Urban Bistro, ambasada coastelor de porc

Joi ne vedem la Doma Urban Bistro, ambasada coastelor de porc

Iar m-am înţepat cu coastele de porc în Bucureşti. Da, ştiu, n-am fost la faimoasa costelărie, dar, pana mea, eu mănânc prin Bucureşti prin cârciumile apropiate de locurile unde am treabă, n-am nici un chef să-mi pierd ore în şir în trafic în nenorocirea aia de oraş. Dar faptul că n-am fost la costelărie nu justifică faptul că, în ultimii zece ani, doar o singură dată am mâncat coaste de porc cu adevărat bune în Bucureşti. În rest, numai ţepe mi-am luat. Vineri, de exemplu, mi-am luat-o la The Harp. Mişto localul, mişto fauna din local, extraordinar de mişto tipa care ne-a găsit o masă după doar câteva minute de aşteptare, muzica perfectă, dar coastele au fost mediocre. Prea grase, prea puţin făcute şi, că era să uit, prea dulce marinata aia. Şi nu pricep de ce. Frate, terminaţi cu coastele astea dulci şi crude a la Kentucky, că nu vorbim despre un fel de burgăr, să importaţi reţeta de afară. Coastele de porc fac parte din bucătăria românească, principale sunt gustul cărnii, al afumăturii, al grătarului/cuptorului, nu mierea pulii şi zaharicalele vieţii. Ce-o să urmeze? O să băgaţi stafide şi ciocolată în sarmale? Așa că am bifat The Harp la "foarte mişto, nu mai mănânc aici niciodată" şi mi-am propus să încep, totuși, anul 2017, cu nişte coaste delicioase. Ştiu cel puţin trei locuri în Ploieşti unde mănânci aşa ceva, dar am ales să o fac în localul cel mai recent deschis. La Doma Urban Bistro, al lui Dorin Mandache, de la Masterchef. Apropo: uitați-vă ce moacă avea pe vremea aia și cum arată acum...


Pe Dorin l-am cunoscut la o băieţeală, la ceva timp după show-ul ProTV. Lăsase Bucureștiul și deschisese, împreună cu Andi de la Hotel Best, ceea ce a fost cel mai bun local al anului 2016 din Ploieşti. După un timp, din motive care nu mă interesează, cei doi s-au despărţit, iar Dorin a deschis singur, lângă hotelul Angelo D Oro, chestia asta mică. Apropo: v-am zis că mie îmi plac cârciumile mici?


Pe-afară ca pe-afară, dar înăuntru localul ăla o nebunie. Doar 40 de locuri, cele mai multe la mese de patru și șase persoane, fix cum îmi place mie.  

 

E locul perfect să te duci în grup, cu toată firma (dacă nu lucrezi într-o firmă de sute de oameni), sau, dacă ești singur, să ai loc destul pentru laptop, ziare, hârtii.

 

Dorin era la bucătărie, jos. Am cerut, regulamentar, coaste, dar și nenorocitul ăla de Pepsi, produs care mă obsedează, de când am plătit pentru unul cât pentru o sticlă de vin. Le-am primit în circa 15 minute într-un mod care m-a îngrijorat, chiar de la el.

 

- Băi Dorine, e prea mare porția, coane, în pula mea...

- N-am ce să-ți fac, coane, așa ies, unele-s mai mari, altele mai mici... Lasă, că te descurci tu cu ele...

Al dracu' chef, știa el ce știa! Știți cum m-am descurcat? La fix, am predat troaca aia de tavă goală, doar cu oase. Au contat și cartofii, și a contat și sosul ăla, un maclavais făcut cu o chestie adusă din Japonia, am uitat cum îi zice. 

 

Cu burta plină și amintirea coastelor nasoale de București ștearsă din minte, m-am uitat prin local. Era gol la ora prânzului, că băiatul ăsta a avut bani de sculele din bucătărie, de ingrediente, de farfurii și de becuri, numai de marketing nu. Și-am zis să ajut, pentru că Doma Urban Bistro poate fi considerată, fără frică, o ambasadă a coastelor de porc. Iar prețurile sunt mai mult decât decente.

 

Important e ca la Doma să veniți cu burta goală, chiar dacă nu vă plac coastele de porc. Face ăsta micu niște chestii de-ți rupe capul, a furat meserie peste tot pe unde a gătit, în afară de cârciuma asta a lucrat și prin Loft, Goccia, Autograph, Food Bar Dorobanți...

Pentru ploieșteni: Doma Urban Bistro e pe strada Maramureș nr. 9, vis-a-vis de clădirea Consproiect. Pe facebook e aici. Rezervările de mese se fac la 0244 522 619 sau la 0726 454 553.

Pentru neploieșteni: Numerele de telefon sunt tot alea. Și, ca nu ajungeți în altă parte, v-am pus adresa pe Waze: http://waze.to/lr/hsxfx8hqj3

Tipul din filme nu există s-a intors.
Volumul unu e aici [http://bit.ly/2dniMNw]
Volumul doi e aici: [http://bit.ly/2zm8uvZ]
Volumul doi EDITIA LIMITATA e aici: [http://bit.ly/2zZ8wH2]

iar evenimentul de lansare este acesta:
Lansare de carte: Tipul din filme nu există (volumul doi)

crezi că cine n-are bacul e prost? ești prost.

crezi că cine n-are bacul e prost? ești prost.

Mă adresez, cu acest text, tuturor celor care se rezeamă în studii ca ciobanul în bâtă. Ai făcut un liceu bun, o facultate șmecheră, ai un master in X și un doctorat în Y? Da? Bine. Să știi că sunt încă șanse foarte mari să fii un bou degenerat. Știi cum afli asta? Dacă ai ricanat ca un melc când se târăște pe o lamă de ras citind fraza "sunt oameni care din naştere nu pot lua un bacalaureat", și dacă ți se pare un mesaj insultător și degradant, află de la mine că sigur-sigur ești doar un bou trepanat. Uite de ce:

Poți face vreo câteva sute de meserii fără să fi luat bacul. Și poți să le faci bine. Nu mai suntem în 1970, când îți lua 5 ani să devii tâmplar, pentru că trebuie să înveți să alegi lemnul, să-l usuci, să-l tai, să prepari cleiul, să înveți geometrie, volume, design interior. Nu, coaie! Acum, dacă ai spatele drept, mintea brici și acces la internet, poți face asta de la 14 ani. Te duci și cumperi lemn gata uscat, adeziv, autofiletante, îți cumperi scule, o priză ai prin casă, și te apuci să faci mobilă. Nu mă credeți? Vi-l dau pe Adi, fostul meu coleg de generală, care n-are bacul luat, abia leagă două vorbe despre conflictul șiiți-suniți, nu citește Lucian Boia, dar îți face o mobilă de mori. 

Mai vreți un exemplu? Am un client, care avea nevoie de 5 site-uri noi, pentru cele cinci firme. Știți cine i le-a făcut? Un puști de 15 ani. În trei zile.

Parchetul l-am pus ultima oară cu un tip care nu împlinise încă 18 ani. 

Fotograf? Zugrav? Vânzător la magazin? Curier? Tinichigiu? Frizer? Protezist de unghii? Montaj termopane? Rigips? Centrala termică? Panouri solare? Instalator? Administrator de rețea? Alpinist utilitar? Cofetar? Vreți s-o țin așa până vă dă sângele pe nas, de snobi cocliți ce sunteți? Vreți să vă prezint un țigănuș de 8 ani care recunoaște, din ochi, vreo 5 feluri de metale prețioase și pe care eu l-aș angaja și mâine, dacă aș avea o casă de amanet sau o bijuterie? Sau o fată de școală generală care cumpără telefoane stricate/sparte și repară, cu piesele lor, alte telefoane stricate, și le vinde pe bani frumoși? Pe Cristina, fata cu 10 clase care face 3.000 de lei lunar din unghii cu gel? Pe Oana, fata care a învățat să facă aranjamente complicate de flori like a boss deși are doar 19 ani?

Pot să vă dau și exemplul meu? Repetent într-a 11-a? De trei ori! Cu liceul terminat la seral, după armată, și cu bacul luat beat mort, după nunta fratelui meu mai mare? Mă credeți sau nu, am terminat liceul doar de gura familiei, iar bacul l-am dat că-l dădea toată clasa. Credeți că examenul ăla a fost cel care m-a definit în vreun fel în viață? Nu cumva au fost lecturile, pasiunile, aspirațiile? Faptul că citesc de la 4 ani, sau faptul că la 20 de ani știam că o să scriu la ziar? Adică eu fac acum comunicare și fotografie doar pentru că am luat bac-ul, acum 20 de ani? Pe bune, atât sunteți de boi?!

Adaug și că sunteți proști de bubuiți pe criteriul logică. De mai bine de zece ani, în România nu mai iau examenul de bacalaureat decât 40-50% dintre elevii de a 12-a. Nu i-ați văzut până azi, nu? Și nu-s toți la furat, la pușcărie, sau la coada pentru ajutoare sociale. Dacă n-ați fi atât de cretini, v-ați fi gândit măcar un minut dacă nu cumva tipul care vă polișează mașina atât de bine, ospătarul ăla atât de atent sau bucătarul genial de la cârciuma aia atât de cool nu sunt, cumva, niște oameni fără bacalaureat. Spre disperarea nervilor tăi de debil, adaug și că sunt șanse mari ca patronul service-ului, al cărciumii tale preferate, al magazinul de lângă bloc sau al sălii de fitness unde mergi să fie tot niște băieți și niște fete care nu și-au frânt drumul in viață "din cauza la o diplomă de bac".

Pot s-o dau și invers? Aveți curaj să angajați un jurist sau un inginer care au terminat Spiru Haret, fără să-i testați? V-ați uitat în CV-ul prostului de Dan Șova, să vedeți câte facultăți are? De analfabetul de Gabriel Oprea, care mai avea să devină doctor în doctorate în pula mea!!! vă mai aduceți aminte? V-ați opera la vreun medic d-ăsta, de tip fiul lui tata, care a luat examenele pe șpagă și-și bagă bisturiul în ochi de prost ce e? Cum pula mea ați ajuns voi la concluzia că orice absolvent de studii superioare e un inteligent, iar orice neposesor de diplomă de bac e un prost?

A, te deranjează tinerii ăștia proști, tot mai numeroși? Te deranjează că îți trimiți copilul la liceu, de patru ani, și vine tot bou acasă? Păi vine bou pentru că l-ai crescut ca un tâmpit, ca pe un tâmpit, cu televizorul, telefonul și tableta, deși nu vrea să se facă gammer, it-ist, webdesigner, doar o arde aiurea, toată ziua... Experiența lui de viață e pur digitală și complet inutilă, nu l-ai învățat nici măcar ce știi tu să faci și nu l-ai învățat nici măcar cum să învețe. Vezi la ce e bun și îndrumă-l, mai cu vorba bună, mai cu tupeu, că-i mic, naiv și prost, exact cum erai și tu la vârsta aia, pizda mă-tii de oligofren ce ești...

Cere-i numai note mari fiului tău, fără să te intereseze cu ce-a rămas de pe urma lor, cere-i să ia bacul cu orice preț, cere-i să dea la orice facultate, numai să aibă studii superioare. Cere-i doar atât, dobitocule, și te asigur că predai societății un nou dobitoc, aproape la fel de prost ca tine. 

Varianta scurtă a acestui text, în două rânduri, pentru cretinii supremi:

  1. n-am zis că lipsa diplomei de bacalaureat este bună, ci că lipsa ei nu e o problemă dacă știi să faci ceva bine.
  2. n-am zis că toți oamenii care au bacalaureatul și o facultate sunt proști, ci doar cei care cred că dacă n-ai bac-ul ești prost.
cărți scrise de unul care a luat bac-ul accidental sunt aici:

 

 

nu evalua o pizdă după site-urile pe care le citește. epoca aia s-a terminat.

nu evalua o pizdă după site-urile pe care le citește. epoca aia s-a terminat.

mă alerga un nene să-mi vândă niște monezi de argint, eu nu cumpăr monezi, nici nu mă pricep la argint, iar tipul insista și licita ca olandezii (în jos) cu o grabă suspectă. L-am refuzat, dar l-am sunat pe un amic, a venit ăsta, i-a dat banu', a luat monezile, țaca-paca și gata.

A doua zi mă sună amicul. Nu era argint. Țeapă. 

Și-am zis să mă uit să caut pe net, cum identifici și verifici dacă ceva e chiar de argint. Întâi m-am îngrozit, apoi am râs cu lacrimi. Da, încă mai sunt oameni care cred că doar argintul scrie pe perete. Că dacă bagi obiectul ăla în urină veche și e de argint, plutește! Recunoașteți: imaginea unui colecționar, cu un pocal de argint pe care-l bagă în wc-ul la care n-a mai tras apa de 5 zile, e foarte mișto...

De fapt, singura metodă validă la botul calului e să verifici dacă obiectul ăla are marcaj. Celebrele 925 sau 999 (care exprimă concentrația de argint, respectiv 92,5% și 99,9%), scrise în relief și musai-musai încadrate într-un oval drăguț. La obiectele mai vechi erau marcaje diverse de la țară la țară, dar făcute în același spirit: oricât de mici ar fi fost simbolurile, erau executate impecabil, nu grosolan, detaliile se văd perfect cu o lupă, și erau încadrate. 

Nu pot însă să nu vă împărtășesc cea mai tare metodă de identificat argintul, găsită pe un site. Fiți atenți:

"Ai nevoie de un cântar foarte precis. Cântărește obiectul, notează-ți valoarea, apoi scufundă-l în apa și află-i volumul prin determinarea cantității de apă dislocate. Folosindu-te de valorile obținute, calculează densitatea obiectului. Dacă e argint, ar trebui sa fie de 10,5 g/cm³".

Eeeee? Spuneți și voi, cât de tari sunt cititorii acelui site, dacă așa se scrie pentru ei? Eu nu-s citit de oligofreni, ba dimpotrivă, dar tot n-am curaj să-mi pun cititorii să facă experimente fizice, să măsoare volumul de apă dislocat într-o ceașcă cu secțiunea conică (volumul unui trunchi de con este πh · (R² + r² + R · r) / 3), să calculeze densitatea, care e P = M supra V (pula mea, habar n-am de formulele astea, m-am uitat pe wikipedia....)

Nu vă mai chinuiesc. O să înțelegeți și de ce m-am spart de râs. Site-ul pe care am găsit acea metodă de a identifica argintul nu este savantiamatori.ro, sau nouaneplacecifrele.ro. Nu, nene. Este divahair.ro.

Să-mi trag una.......

Parcă văd două pizde mișto, citind site-ul cu nesaț și comentând "Fatăăăă, uite ce mișto e poșeta asta de la Prada. Și se poartă iar fustele cu dantelă pe dos, ți-am zis??? Hai că mă uit la gloss-uri un pic și pe urmă facem amândouă niște calcule diferențiale amuzante, da? Și niște formule de fisiune nucleară? Ce tare, abia aștept să le urc pe facebook...."

Așa că nu mai căuta pe net când e vorba de achiziții scumpe. Te rog eu frumos, netul s-a întors cu susul în jos, site-urile serioase publică poze cu pizde, tolo din jurnalist sportiv a ajuns expert în sănătate iar site-urile ușurele, de fete, gen beauty & shit sunt acum doldora de texte pe care le înțeleg doar cei specializați în științe avansate. În același spirit, nu mai evalua o pizdă după ce citește. Realitatea e că nu știi ce citește, doar crezi că știi....

Iar cu argintul: dacă nu ești sigur pe el, du-te'n pula mea la un bijutier. Nu-ți ia mai mult de 5 lei pe evaluare...

publicitate

cele mai citite texte in 2016

cele mai citite texte in 2016

1 ianuarie 2017, moment de făcut topuri, nu? Ia să vedem... La începutul anului 2016 mă gândeam să închid blogul. Serios. Făcusem analiza asta și închiderea părea pasul firesc. Timpul, însă, a fost un consultant extrem de dibaci pentru mine: am reușit să fac 4 din 5 lucruri care păreau a fi pasul înainte, fără să închid blogul, ceea ce mi se pare foarte mișto. Iar de citit s-au citit grav următoarele texte:

  1. Băi sinistraților! e scris în 2013, dar la fiecare inundație se recitește. A ajuns la 320.000 de lecturi (o sută de mii pe an)
  2. bani din cadavrul lui Gyuri este scris acum trei luni: 308.000 cititori (o sută de mii pe lună)
  3. topul greselilor din prima fotografie oficială a guvernului Ciolos, scris în noiembrie 2015, a strâns 268.000 de lecturi (20.000 lunar)
  4. cum se manipulează o revoluție, scris în zilele acelea fierbinți, de după Colectiv, cu 220.000 de cititori, e exemplul clar de nostradamism, care mă mai lovește uneori (20.000 lunar)
  5. textul despre alina de la 5togo, scris în februarie 2016, a strâns 202.000 de lecturi (18.000 lunar)
  6. martirii falși de la Charlie Hebdo: 169.000 de cititori din ianuarie 2015 încoace (media e de 7.000 lunar)
  7. aprozarul lui George are 153.000 de cititori din august 2016 încoace (30.000 lunar, in medie)
  8. mai țineți minte Ice Bucket Challenge? se pare că da: 152.000 de lecturi.
  9. probabil ceva ce ar trebui să scriu mai des, pentru că te învață lucruri: textul ăsta despre cutremur, din 2014, care a ajuns la 150.000 de lecturi.
  10. povestea ungurului de pe DN1, unul din cele mai mișto momente pe care le-am trăit în 2016, are 141.000 de lecturi. 
  11. ce găsești în salamul Caroli în afară de carne nu e o anchetă jurnalistică, dar e ca și cum ar fi, pentru că cei 132.000 de cititori i-au făcut pe cei de la Caroli să-mi scrie de câteva ori. Nu le-a folosit la nimic, am revenit cu asta și cu asta, sper sincer ca anul ăsta să rupă capul corporațiilor și alți blogări.
  12. cel mai prost serviciu de înmatriculări nu mai există. Adică există, dar nu mai e prost. Cei 122.000 de cititori i-au speriat pur și simplu pe angajații statului, iar acum înmatriculezi o mașină la Ploiești în câteva zile, nu în cinci săptămâni. me happy!

Cartea scrisă în 2015, și pe care o găsiți aici în format ebook, despre fotografia cu telefonul, a mai strâns în 2016 câteva sute de download-uri, lucru care mă bucură enorm, pentru că fotografia cu telefonul reprezintă viitorul.

Cei mai valoroși cititori pe care i-am adunat în 2016 sunt însă cei ai cărții Tipul din filme nu există, care a ajuns la vânzări de (aproape) 10.000 de exemplare în nici trei luni. Cum atâtea s-au tipărit, în ianuarie mergem iar la tipar, să suplimentăm tirajul, și cât de curând o să găsiți în librării volumul pe care scrie "ediția a doua". La primăvară urmează volumul doi al acestei cărți, care va fi tras în două variante, din care una în serie limitată și numerotată. Între cartea 1 și cartea 2 o să mai fie o surpriză. Mică și cool.

Vă mulțumesc sincer pentru acest an fabulos. Iar dacă ce-am scris v-a fost de folos măcar la capitolul "râs cu lacrimi", tot am făcut ceva bun. Viața poate fi foarte nasoală câteodată în România, statul este ostil cetățeanului, pe toate planurile, de la asistență medicală la drepturi și libertăți, iar cetățeanul de rând nu are pe nimeni de partea lui. Ori, într-o asemenea situație, râsul chiar face bine. 

un an nou și bun tuturor!

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica