Completează formularul dacă vrei să primești mesaje de la mine. Promit să fie rare, scurte și cool, pentru că și eu urăsc mesajele lungi, inutile și cretine.

cum să iei bătaie la un miting

  • Protestatarul nr. 1, privindu-mă bănuitor: Ești ziarist? Ia vino-ncoa, futu'ți rasa mă-tii...
  • Protestatarul nr. 2, cu care mă cunoșteam din zilele anterioare de proteste: Lasă-l, că ăsta a scris de bine.
  • Protestatarul nr. 3, care n-a auzit bine: Ce zice, mă, ăsta, că e BINE că ne închide?! 

.. și ȘMAF!, una in spate. Au urmat alte lovituri în cap, în stomac, la picioare. Am picat, băieții au început să mă facă mochetă... M-a pescuit, ca pe un pisoi, liderul sindical, un munte de om, pe nume Dan Valeriu, cu care am devenit ulterior prieten, și m-a scos de acolo. Cel mai probabil, salariații de la rafinăria Vega m-ar fi bătut până nu mai suflam, atât erau de furioși. Era în 97 sau 98, la Ploiești, când dobitocul de Victor Ciorbea, pe atunci prim-ministru, făcuse o listă cu vreo sută de companii de stat care trebuiau lichidate. O listă cretină, cu întreprinderi neperformante selectate, dracu' știe cum, de Mircea Ciumara, și care conținea aproape numai firme care mergeau bine. Normal că salariații Vega au ieșit în stradă, normal că au fost violenți, și, pentru că exact ca acum, o parte din presă ținea isonul statului, normal că detestau jurnaliștii. Cum nu scria pe mine că lucrez la ziarul care ținea cu ei, normal că m-au troznit. De atunci am mai fost la vreo sută de mitinguri și nu de puține ori am văzut sau am fost prins în altercații. Așa că am ceva experiență în comportamentul oamenilor care vin la un miting. 

Am învățat, de exemplu, că aproape orice fel de miting, oricât de pașnic ar fi, degenerează, în câteva zile, în manifestări violente. Întâi vin cei animați de idei, apoi cei nemulțumiți de alte lucruri și care vor să se afle și problemele lor, totul e ok, atmosfera e previzibilă... După câteva zile apar curioșii, mondenii, spărgătorii de semințe. După ei, antisocialii: cei care vor doar să strige huo, cei care urăsc uniformele sau sociopații care vor să dea un pumn-doi. Printre toți oamenii ăștia, vin și oamenii serviciilor de ordine și de informații. Unul la 70 de manifestanți, cam așa e norma. Sunt jandarmi, polițiști de la doi și-un sfert, de la divizia aia a poliției de informații tactice, de la serviciul secret al justiției, polițiști-militari, sereiști, alte structuri. Când oamenii ăștia au gânduri bune, prezența lor îți garantează siguranța. Când nu....

Si mai vin unii. Unii antrenati exact ca oamenii statului, doar ca reprezinta alte grupuri, de la alte state, la partide politice si ong-uri, pe care ii intereseaza chiar violenta, pentru ca violenta face credibile niste mesaje. La Revolutie au fost rusi printre manifestanti. La Mineriade au venit securistii de rit nou ai lui Magureanu. La... de fapt, lasa... Important e doar sa nu fi naiv si să crezi că la mitingul ăla despre democrație ești pe teritoriul tău, de cetățean liber, aflat pe domeniul public, care-și exercită dreptul constituțional de a protesta. Ești într-o zonă de război, doar că nu știi asta. Or, cine pleacă relaxat la război?

  1. Așa că, mai ales acum, iarna, nu pleca la miting fără apă, ceva de mâncare, haine groase, încălțări comode. Pune-ți telefonul la încărcat înainte și anunță cel puțin un om unde ești, în ce zonă și cu cine. Niște ochelari, un fular, mânuși, un rucsac fit sunt și ele binevenite. Ia o haină cu glugă, pentru că la un miting cele mai multe lovituri vin de sus. O rolă de bandaj și un plasture, doi (din trusa mașinii, dacă nu ai o farmacie prin zonă), încap foarte bine în buzunarul de la jeanși. Cea mai mică pătură pe care o ai și un sac de plastic vor face minuni când vrei să te așezi pe ceva, o oră, sa-ți odihnești picioarele înghețate. Nici o lanternă n-ar fi rea, dacă ai una mică, ușoară, care nu poate fi interpretată ca armă. Ia și un act cu tine, ca să poți dovedi cine ești. Nu uita niște bani mărunți, să fie de taxi, la întoarcere.
  2. Încearcă să-ți faci un plan  de exit, uită-te ce rute ai, prin multime, spre zone sigure sau spre casă. Fii pregătit să pleci când situația degenerează. Nu te băga după stâlpi, chioșcuri, clădiri - riscul de a fi strivit în vreo busculadă, sau izolat și lovit, este foarte mare. Du-te acolo unde mulțimea e mai mare și mai calmă. Verifică tot timpul în ce parte poți s-o tulești fără să te lovești de alți oameni, sau de vreun gard.
  3. Nu purta cagulă sau un fular ridicat până sub ochi decât dacă ți-a degerat fața de frig. Altfel o să pari suspect. Dacă prinzi privirea unui jandarm sau unui polițist, zâmbește-le, să priceapă că nu ești acolo să le spargi fețele cu ranga. Zâmbetele le fac bine, oamenii în uniformă sunt și așa destul de tensionați în momentele alea. Nu agita obiecte ciudate în mâini. Dacă cei din jurul tău se manifestă violent, pleacă de acolo, jandarmii au metoda aia prin care se desfășoară în forma unui cerc care se micșorează, numită cleștele, prin care izolează grupuri de oameni. După clește urmează, pentru toți cei prinși în încercuire, legitimarea, o bătaie mică și o amendă mare, așa că nu vrei să fii acolo, te asigur.
  4. Încearcă să rămâi tot timpul între ai tăi, cei cu care ai venit, sau cei cu care ai socializat fără incidente cu o zi înainte. Dacă trece un tip printre voi strigând "vor să pună tunurile pe apă pe noi", sau altă frază menită să te miște de pe loc, sau să te deturneze de la ce făceai, nu pune botul ca imbecilul, poate fi doar un om al grupărilor care vor ca manifestația să degenereze.
  5. Încearcă să verifici dacă ce știi tu știu și alții și nu uita să pui, obsesiv, întrebarea "de unde știi?". Îți poate salva pielea. Nu-ți bate capul cu lipsa de semnal când suni la 112, apelul tău va ajunge unde trebuie.
  6. Fă fotografii, încă de la început, tuturor celor din jurul tău. Vei avea surpriza să descoperi, mai târziu, că aparent-apaticul de lângă tine are o torță, sau o bâtă, sau strigă "moarte evreilor", sau că e parte a grupului care atacă jandarmii. Nu vei mai putea să-i faci poze, la momentul ăla critic,  sau va deveni foarte riscant să o faci. După ce ajungi acasă, trimite imaginile și informațiile jandarmeriei, poliției, dar și presei. 
  7. Observi că am scris în titlu cum să iei bătaie, da? Asta pentru că nu e bine să ripostezi, de obicei cine atacă știe să o facă foarte bine, iar bătaia de stradă nu e ce faci tu la sală, dichisit, cu instructorul. Nu uita că cel mai des vei fi atacat tocmai pentru a ataca chiar tu, după aceea, ca parte a unui plan de violență generală de care habar n-ai. Dacă ai fost lovit, retrage-te din zona de conflict. Dacă ai luat contact cu gazele lacrimogene, spală-ți ochii cu apă sau dă-ți cu zăpadă pe față, nu vei muri, gazele alea nu sunt toxice. Nu arunca înapoi piatra care ți-a venit în cap. Repet: stai cu ai tăi, oamenii în care ai încredere. 
  8. Și așteaptă-te ca la urmatorul miting să fie mai rău, nu mai bine. Așa e mereu. Fie se înăspresc măsurile forțelor de ordine (mai ales după o seară cu incidente), pentru care fiecare nouă zi în stradă reprezintă un semn de slăbire a statului, fie pentru că unii vor dori să profite de miting pentru a-și elibera pornirile primitive, fie pentru ca alții vor să-și atingă obiectivele. Altele decât ale tale. Așa că du-te bine pregătit psihic pentru frig, stres, frică, violență. 

Staaai, că n-am terminat povestea cu mitingul din 97: după vreo săptămână de proteste, boul de Ciorbea și terminatul de Ciumara au acceptat ca rafinăria Vega să nu fie închisă, ci salvată prin privatizare. Și ghici ce? A cumpărat-o Patriciu, un an mai târziu, cu vreo 20 de miliarde, fix când rafinăria avea în cont vreo 60 de miliarde. Păi așa o cumpăram și eu! De fapt, toată povestea cu "o închidem" fusese doar o strategie de a panica salariații Vega și de a-i face să renunțe la planurile de privatizare pe barba lor, prin MEBO, dar și de a-i determina să accepte un investitor mare care, chipurile, putea salva rafinăria. A fost doar un joc pro-Patriciu, pentru că atunci ca și acum, politicienii erau sclavii afaceriștilor, iar Ciorbea era doar un oportunist cu servietă, gata să fie sluga oricui, pentru o funcție înaltă....

Ocazie cu care vă readuc aminte că indiferent care este tema politică aparentă, mereu este vorba despre bani. Mereu, mereu, mereu.

#followthemoney

 

n-am fost platit pentru acest text. eu traiesc din carti. apasa pe coperta cartii dorite si cumpar-o, daca vrei.

w1w2w3 w5w4w6  

Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 

pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link

pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link

pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit, vreodata, de mine: link

© 2019 Bogdan Stoica