Lunea trecuta, m-a dus fiica mea intr-o superexcursie. Avea ea niste intalniri in Bucuresti, iar eu am primit permisiunea sa o duc acolo, sa ma dau cu capul de orasul ala vreo opt ore si sa o aduc inapoi. Cu ocazia asta am remarcat inca o data cate catralioane de biciclisti are Bucurestiul. De toate natiile, profesiile, ocupatiile si temperamentele posibile. Si cand ii vezi ce relaxati trec prin locuri in care din tine, aflat la volan, se scurge viata, iti aduci aminte ca cele mai misto biciclete din lume se aduc in Romania printr-o firma din Ploiesti, pe ai carei owneri ii stii: Daniel si Sorin, de la CarbonBike.
Din 2015. Daniel face strategia si marketingul afacerii, iar Sorin se ocupa de operational si administreaza firma. Cei doi se stiu de ani buni. “Am avut noroc in facultate, am cunoscut o tipa si un tip care mi-au imbunatatit viata. Cu ea am facut doi copii, iar cu el am facut firma asta”, povesteste Daniel. Face vanzari de peste 15 ani. El si Sorin au vandut dube si camioane Iveco. Un domeniu greu, in care cel mai mic rahat costa o caruta de bani si care depinde mult de starea economiei, ca daca nu e business, nici de camioane nu e nevoie. Apoi si-au bagat banii intr-un business cu anvelope auto. Au intrat in morisca obisnuita: toata ziua pe drumuri sau la birou, stres, mancare aiurea. Pe Daniel s-a vazut, ca a inceput sa puna pe el. Dornic sa revina la o silueta rezonabila, si-a cumparat o bicicleta. Apoi alta. Si inca una, dupa ce l-a luat microbul. De fiecare data, experienta de shopping a fost nasoala. Dar nu venise inca momentul sa se bage in asta.
“Faceam spinning, la sala, cu un antrenor pasionat de ciclism. Si vedeam pe el, pe prieteni de-ai lui, tricouri speciale de ciclism Bianchi. Mi-au luat si eu unul, desi nu aveam idee cat de mare este brandul. Am mai vazut, la o cursa, cateva biciclete Bianchi si tin minte ca le-am remarcat culoarea. Declick-ul s-a produs cand am ajuns in Sicilia, intr-o vacanta, si am trecut pe langa un magazin de biciclete cu sigla Bianchi pe fatada. Am mai rulat 30 de kilometri si am intors masina si m-am oprit la magazin. Clar, acolo erau alte biciclete decat cele pe care le aveam eu. Am vorbit cu proprietarul si acolo, pe loc, am luat decizia. Cand am venit in tara, am inceput demersurile cu firma. Acum sunt importator Bianchi pe Romania”.
Eu nu ma pricep la biciclete. Dar dupa o zi in magazinul CarbonBike, am devenit fan Bianchi. Stiti cum arata bicicletele alea? Paralizezi!
“Italianii fac biciclete de o peste o suta de ani, iar Bianchi a fost mereu in Top5. Compania investeste masiv in tehnologie, in cercetare; uite, acum au niste cadre de carbon cu o tehnologie folosita si de NASA la reducerea vibratiilor. Practic, pierzi mai putina energie cand pedalezi, calatoria e mai confortabila...”. Daniel mi-a aratat si mie bicicleta-minune. Asta e.
Cu dotari de top pe ea (adica cele mai bune frane, schimbatoare, etc), un Bianchi OLTRE XR Celeste Countervail poate ajunge sa coste 55.000 de lei. A vandut una chiar luna trecuta.
“Cum pula mea sa dai 55.000 de lei pe o bicicleta?!” am strigat in gand, dupa care mi-am tras singur doua suturi in cur. Pentru ca si eu fac la fel, cand e vorba de Nikon, de serverul blogului, de lucrurile fiica-mii. Cand ajungi sa te pricepi la un produs si ai nevoie de el, incepi sa platesti cat iti permiti ca sa-l ai in varianta lui cea mai buna.
Din 2015 pana acum, CarbonBike a vandut peste 500 de biciclete Bianchi. Cele mai multe direct, pentru ca nefiind niste biciclete ieftine, multe magazine de profil nu se inghesuie sa le expuna si sa le revanda. “Daca le compari cu ce gasesti in hipermarketuri, bicicletele Bianchi nu-s ieftine, pleaca de la 1.900 de lei. Avem si alte marci, incepand de la 900 de lei si imi place sa explic, clientilor, ca poate pare ca bicicletele sunt niste chestii la moda, dar pretul lor nu e ca la bijuterii si ceasuri, unde platesti pentru brand. Noi vindem biciclete bune, in care nu bagi bani tot timpul, ca in alea de 400 de lei, pe care le gasesti peste tot si care, daca ai ghinion, te pot ucide. Pe de alta parte, nici nu vrem sa transmitem ca bicicletele noastre sunt doar pentru profesionisti, ci pentru oamenii care vor ceva de calitate. Daca vrei sa compari brandul Bianchi cu ceva, compara-l cu un BMW”.
Din ce-mi aduc eu aminte de cand eram jurnalist, China este tara de origine a celor mai multe dintre bicicletele din comertul romanesc, iar pretul reflecta de multe ori calitatea. Iei o groapa si ai indoit roata ca pe o felie de salam. Pinioanele se tocesc de zici ca-s din cozonac. Furca fata ti se cracaneaza la al doilea soc, vezi cum iti pleaca roata singura iar apoi iti rupi dintii de trotuar. Franele se tocesc complet la o singura coborare, dupa care mai opresti doar imbrastisand copacii. Brusc, devin atent la ce-mi spune Daniel, mai ales pentru ca as vrea sa cumpar o bicicleta pentru cineva la care tin foarte mult.
Daniel are si un service. “Primim orice fel de biciclete aici, nu ca in alte parti. Din businessul cu masini am luat niste chestii pe care le-am implementat aici. Clientul vede in timp real fotografii cu defectiunile gasite la bicicleta lui, este anuntat prin sms cand e gata reparatia”. Mici smecherii de customer relationship management, pe care Daniel le-a adus din businessul cu masini si care au fost extrem de bine primite. Acum service-ul lui e cel mai bine cotat din Ploiesti si probabil singurul cu mai mult de un angajat.
Fix cand discutam, la service apare cel mai biciclist prieten al meu. Bicicleta lui A. Stoica e fabricata in 1996, iar tizul meu s-a dus cu ea si la Varful Omu. Nu renunta la ea, ca merge ceas.
Si Daniel rupe bicla in doua cand are timp. Cel mai lung traseu: 200 de kilometri. Si l-a terminat cam asa:
Iese si cu nevasta, si cu fetele. Cu cea mica merge si la competitii. “N-o fac pentru business, desi trebuie sa recunosc ca au venit oameni in magazin dupa ce mi-au vazut bicicleta, acolo. Mergem sa ne relaxam, nu sa ne rupem capul ca sa castigam cursele cu orice pret. Fiica mea invata ce e aia o competitie, invata sa se murdareasca, isi face prieteni. Si eu am cunoscut oameni incredibil de misto la adunarile de bikeri, socializarea de dupa competitie este priceless”.
Magazinul CarbonBike e chiar la intrarea in Ploiesti cand vii dinspre munte. Treci de benzinaria Petrom, de Ploiesti Shoppping City, mai parcurgi cateva sute de metri si cand vezi un Kaufland pe stanga, incetineste. Carbon Bike e imediat pe dreapta, dupa restaurant.
“Vin o droaie de oameni din Bucuresti aici. Fiind importator, am preturile cele mai bune la bicicletele Bianchi. Si am stoc, ceea ce altii n-au. Am permanent peste 50 de biciclete, am frane, schimbatoare, roti, cauciucuri, accesorii, tot ce vrei. Aici configurarea unei biciclete asa cum ti-o doresti nu se face doar puna poze una langa alta. Vezi, pipai, testezi produsele, gasesti accesoriile...”.
Si casti, si manusi... Pentru ca si-a furat-o. “Am cazut rau cu bicla, o data, pe strada. Mergeam cu capul intors, ma uitam dupa cineva, si am cazut direct in cap, plus ca m-am julit bine de tot pe maini. De atunci port casca si manusi. Am mai cazut o data, treceam linia de sosire la o cursa. Am vrut sa bat cuba cu un organizator, dar cand am trecut peste pragul de finish cu roata fata, in viteza, cu o singura mana pe ghidon, am cazut iar direct in cap. Dar n-am avut nimic, datorita castii”.
Daniel povesteste, iar eu dau ture in jurul bicicletelor din magazin. E altceva cand vezi de aproape cat de sofisticata e mecanica de pe ele. Si cate optiuni ai, in functie de tipul de bicicleta, de stilul de pedalat, de buget. Aceeasi piesa poate costa de la 50 la 500 de lei.
Iar bicicletele de dama arata de mori, toate curbele si culorile designului italian, pe care le stii de pe Ferrari, Ducatti, Fiat, sunt aici.
“Bicicleta de dama nu e un moft, fetele chiar au alta pozitie cand pedaleaza, iar geometria cadrului, forma seii si pozitionarea comenzilor trebuie sa fie diferite pe o bicicleta de dama. Ca daca tipa nu se simte bine, va ramane acasa si ajungi sa pedalezi singur”.
Daniel are tot timpul alta bicicleta, pentru ca i se intampla des ca oamenii sa-i spuna “cat iti dau pe bicicleta ta?” si nu vrea sa-i refuze, dar si pentru ca vrea sa testeze tot timpul noile modele Bianchi. Sotia lui are un Bianchi de dama, la fel si fiica cea mare. Fiica cea mica are o bicicleta custom, pentru ca merge la competitii.
Am testat si eu o bicicleta in magazinul lui Daniel. Una ceheasca, facuta pentru MiniCooper, cu roti mici, care se pliaza si incape si pe scaunul din fata al masinii, nu doar in portbagaj.
Usoara, pot sa fug cu ea in spate, nu sa merg. Rapida. Franele-s beton. Versatila, fiind scurta poti sa intorci cu ea in spatii mici. N-a fost rea deloc experienta pe ea, dar nu ma reped, nu vreau sa-mi iau bicicleta daca nu vrea si fiica mea una, si as vrea sa le iau diferite, plus ca mai sunt modele pe care as vrea sa le testez. Am din ce alege, la CarbonBike au si Merida, Cannondale, Cube, Giant, de toate felurile, culorile...
"... si marimile. Probabil ca suntem singurii care avem toate marimile din fiecare model de bicicleta al fiecarei game".
A ramas ca revin, cu #magirl, sa vedem ce-i place. N-o sa cumpar biciclete de 12.000, 20.000 sau 50.000 de lei. Dar am inteles, in sfarsit, de ce merita banii bicicletele astea si de ce nu merita sa-ti cumperi una proasta doar pentru ca e ieftina. Dincolo de confort, siguranta mi se pare mai importanta.
Pe net, Carbon Bike e aici, iar pe facebook e aici, iar Daniel e aici. Magazinul doldora de biciclete e aici (waze)
