Era vineri. O zi de-aia de vineri, perfecta, care rade la tine, dupa o saptamana la fel de buna. Terminasem cu bine un proiect foto, aveam ceva bani in buzunare, scosesem masina din service, #magirl era plecata, aranjasem ceva nou si bun pentru sambata seara, luni urma sa bat palma pe inca un proiect foto misto, era soare, cand...
Se auzea ca o sirena in miniatura. M-am dus spre usa aia metalica, miscata de vant. Jos, cat un iaurt, un pisoi gri. El era sursa zgomotului.
M-am ferit tot timpul sa tin un animal in apartament. Sunt atat de mult timp plecat intr-o zi, incat orice animal, in afara de un peste d-ala solitar, s-ar sinucide de plictiseala. Plus ca-s usor neatent si distrat. Am primit o planta rara, candva, de la cineva, si am udat-o prima oara trei luni mai tarziu.
In ziua aia, insa, am decis, pe loc, ca dupa o saptamana atat de buna, nu pot lasa un pisoi atat de mic la ghena. “Il iau, il tin weekendul asta si luni il scot la adoptii, pe net”, mi-am zis.
L-am luat. Ca in filmele bune, am gasit, in primul magazin, si litiera, si nisip, si castroane, si mancare. Cand am urcat in bloc pisoiul era echipat impecabil.
N-a scos un sunet, dupa ce l-am luat in brate. Cand am ajuns la opt incepuse deja sa toarca. Am intrat, l-am pus jos si a disparut imediat sub canapea.
L-am revazut a doua zi, dimineata. Iesise, manat de sete si de foame, probabil. L-am bagat cu botul in castronul de apa, apoi in cel de mancare, l-am mai mangaiat un pic si l-am eliberat. Smaf, sub canapea. Duminica nu l-am vazut deloc. Duminica seara, cand m-am intors, apa era neatinsa, dar lipsea un pic de mancare si mirosea ciudat. Am fost nevoit sa-i invadez intimitatea macar ca sa elimin sursa mirosului.
A fost atat de cuminte incat am zis ca-l mai tin cateva zile. O decizie proasta. In cateva zile am inceput sa gasesc cate un rahat la patru ore, pe peste tot, numai in litiera nu. Era, insa, mai sociabil. Am inceput sa-l pun in litiera cum il vedeam.
I-a luat trei zile sa nu mai stea doar sub canapea. Cinci zile sa gaseasca litiera. O saptamana sa bea din castronul cu apa. Bobitele, insa, l-au cucerit imediat. Cred si acum, la patru luni de cand l-am gasit, ca este cel mai lacom pisoi in viata. Probabil zilele alea grele, de la ghena, si-au pus amprenta definitiv pe comportamentul lui.
Adaptarea lui la noul mediu a fost spectaculoasa, in sensul ca n-a facut multe concesii. Nu se mai caca unde vrea el, in rest, toate concesiile sunt facute de mine. Gaura aia, de vizitare, de de sub cada, e acum obturata cu un pantof sport. Nu mai las capacul wc-ului deschis, ca sare in el. Nu mai tin hartia igienica pe suport, nu mai las role de servetele la vedere, iar cablurile subtiri, de casti, usb, alimentare pe care mi-am permis sa le las pe langa computer au fost inlocuite de cateva ori, pentru ca le-a ros. Imi distruge periodioc cartile si fotografiile, mi-a distrus haine, perdelele arata ca dracu'...
Ma scoate din minti, am momente cand urlu la el ca la un om, cand il alerg prin casa, cand il injur ca in trafic. Cumva, insa, reuseste de fiecare data sa faca ceva atat de amuzant sau de inocent incat il iert. Intr-un mod absolut cretin, mi-e drag de el tocmai pentru ca este atat de versatil si de distructiv. Nu ma plictisesc niciodata, are momente cand se poarta ca un soarece, ca un caine, ca o nevasta, ca o soacra, ca un ceas potrivit gresit sau ca un asasin platit. N-o sa-l uit niciodata, de exemplu, cand mi s-a babat intre picioare exact cand imi trageam tricoul pe cap. M-am impiedicat, am dat cu ambele brate intr-o lustra care a pocnit, am oprit curentul in tot apartamentul si in bezna aia eu alergam pe intuneric, printre cioburi de bec, urland “unde esti, in pizda ma-tii, ca te omor”...
Au fost atatea momente in care pisica asta a interactionat cu mine de parca este o fiinta inteligenta (si rea), cu rationamente, strategii si etica, incat am inceput sa ma gandesc la perspectiva lui asupra oamenilor. De ce cateodata ma musca si cateodata se alinta maxim, desi eu fac cam acelasi lucru? De ce pe unele tipe le musca si altora le toarce in brate? De ce miauna cateodata la televizor si alta data nici nu-l observa? Ce e, de fapt, in capul lui? Si de ce pula mea se bucura de atata simpatie, din doar cateva poze postate de mine pe net, desi e plin netul de pisicile tuturor? Ce e asa special la pisoiul asta?
Pentru raspuns, cautati pe net, va rog, “jurnal de Ghena”. Ca asa il cheama, Ghena.
Deci Cabral a intrat intr-o zi in Penny (not!) si cand a vazut ca au si verdeturi, dar si rosii, plus otet, a exclamat: "Wow! Asa ceva n-am vazut niciodata in nici un magazin! De-aia imi place mie Penny, pentru ca ma place asa cum sunt eu, roman ciudat, mancator de rosii, verdeturi si otet la aceeasi masa. Ce tare!"? Ca eu asa inteleg din reclama aia tv proasta cu spume.
De fapt, inteleg gresit. Explica Naumovici pe paginademedia.ro. Ca na!, fiind autorul acestei povesti cretine, probabil ca e si singurul care o intelege.
"Totul va fi în jurul acestei povești "de România": vor fi oferte de România, special pentru români, vom accentua sărbătorile de România. Vorbim, de exemplu, de Mucenici și de Dragobete, de zilele de sfinți. E ca un răspuns la globalizare. Sunt foarte multe lanțuri de magazine care sărbătoresc Valentine's Day, care vin de afară cu tot felul de concepte. Nu le negăm, le ținem și pe alea, dar am simțit nevoia să vorbim puțin și pentru români. Cu românii și cu obiceiurile lor."
Ati inteles, da? Naumovici conduce o campanie de comunicare a romanilor impotriva globalizarii! Nu o face in numele Aprozaresti, Salam de Biscuiti, sau La Blouse Roumaine. Nu, nene! In numele Penny, adica unul dintre sinonimele la globalizare. Penny e detinut de o companie uriasa, numita Rewe, care are 3.000 de magazine in Europa. Trei mii! Penny este un brand atat de romanesc incat si radioul Penny FM, care se aude in magazinele din Romania, emite din Viena. Daca e sa fac o medie dupa ce vad la mine in cartier, cele 200 de magazine Penny deschise pana acum in Romania au dus la inchiderea a peste 1.000 de magazine mici de cartier. Ei bine, fix acestui brand ii fac Naumovici si Cabral o campanie "de Romania". Vomit.
Maine ma duc la antiglobalistii astia de Penny, sa vad cate produse romanesti au la raft.
Eram la mall, terminasem o intalnire, ma pregateam sa ies iar in "iadul canicular", cum zic reporterii de televiziune, cand am observat standul asta.
M-am uitat intai la executie, ca acolo se vede respectul pentru client: comatex si pvc, cacaturi de 8 euro metrul patrat, printate destul de prost.
Apoi la personaj: un baiat mai inalt decat mine, mai ingust in umeri decat in cur, cu sacou d-ala modern si scurt (o rusine a modei, intrebati pe oricine), cu pantaloni scurti inutil (ca glezna unui tip nu e sexy, s-o arati), cu sosete portocalii si pantofi verzi. Da, asa au gandit baietii care se ocupa de contul ING identitatea personajului care sa agrege interesul nonclientilor ING: ca pe un papagal disperat sa atraga atentia, un personaj care, pus pe plansa unui psiholog, din orice tara / orice cultura, ar aduna langa el definitii ca "labil psihic", "traumatizat de mic", "lipsit de afectiunea mamei in copilarie", "cu orientare sexuala incerta", etc.
M-am uitat cateva secunde la mizeria asta, incercand sa descifrez codul vizual ING. Personajul asta relaxat si zambitor sunt eu, viitorul client ING atat de lipsit de griji incat se imbraca precum un gay orb, sau este reprezentarea celui care are grija de banii depusi pe numele meu la ING, adica un descreierat cromatic? Si n-am reusit sa inteleg care din variante e cea corecta, pentru ca in ambele, tipul arata ca un distrus.
Daca ma reprezinta pe mine ma simt de-a dreptul jignit: nici macar eu, un baiat absolut obisnuit, nu am un asemenea prost-gust la haine.
Daca e simbolul securitatii veniturilor mele e grav, m-as duce chiar maine sa scot tot de la ING, cum sa-mi las banii pe mana unui asemenea distrus?
Singura varianta plauzibila care-mi trece acum prin minte este ca agentia de publicitate care se ocupa de ING n-a avut nici o idee viabila, cu poveste si efect, si a propus mizeria asta. Vreun snob de la ING a acceptat-o entuziast, pentru "ca e atat de hipsterish" si pentru ca e "atat de urbana". Nici incompetentul de la agentie, nici cel de la ING nu s-au mai gandit la efectele acestui vizual asupra unui om care alege o banca dupa criteriile traditionale: stabilitate, cota de piata, nivelul comisioanelor. Si pun pariu ca anul asta va fi ultimul in care vom vedea o asemenea rusine de reprezentare masculina. Pentru ca asta face ING in fiecare an: spune o poveste-doua, apoi le ingroapa sub alte povesti la fel de colorate.
Pe de alta parte, daca-ti alegi banca, adica cel mai gros dintre pilonii viitorului tau, dupa criterii ca "e draguta reclama" sau "ce misto e imbracat tipul", esti un imbecil atat de notoriu incat chiar meriti ca niste baeti sa-ti ia banii si sa te lase sa mergi spre apus mort de foame si rupt in cur.
UPDATE - 30.000 de afisari mai tarziu: s-a rezolvat.
"Acum am iesit de la rector. L-au dus pe Cosmin si la medic, sa-l examineze si a fost admis." (mama lui Cosmin).
Restul e stire de presa.
Le multumesc tuturor celor care au dat mesaje autoritatilor si celor s-au implicat personal (ca Raluca N.), in rezolvarea problemei care tinea (azi am aflat) si de Ministerul Educatiei, ca autor al metodologiei de admitere la UNEFS.
Multumesc ministrilor:
Marius Dunca (cu care am si vorbit la telefon, e baiat valabil)
Liviu Pop
Hai ca se poate.
Textul care a generat asta e mai jos. Il las aici, fara sa schimb o virgula, pentru cei aflati in situatii similare.
Varianta scurta: domnule ministru, bai Mariuse,
Da in pula mea un telefon la dinozaurii aia de la UNEFS si spune-le sa-i aprobe cu derogare cererea de inscriere lui Cosmin Lambru, pentru ca omul nu are de gand sa faca exercitii la paralele, ci fotbal, nene, ca fotbal stie, fotbal joaca, fotbal vrea sa predea cand n-o sa mai poata juca. Hai, repejor, pana nu afla toata presa si ajungi omul de aratat cu degetul in toata Europa pentru ca blochezi persoanelor cu dizabilitati accesul la educatie.
Varianta lunga: domnule ministru, bai Mariuse,
Te rog da in pula mea un telefon rectorului UNEFS si spune-i sa caute rapid o solutie de redefinire a accesului persoanelor cu dizabilitati la cursurile universitatii. Pentru ca e de porc sa ai aceleasi norme fizice pentru toata lumea, indiferent de disciplina sportiva pe care vrea sa o practice cineva la nivel academic sau sa o predea mai departe, altora. Ai acum motivul perfect sa dai acest telefon. Iar motivul se numeste Cosmin Lambru. Tipul cu patratele din poza, cel care a dat titlurile alea in presa sportiva. 18 ani. Joaca fotbal bine de tot, este golgheterul seriei A Prahova. S-a inscris recent la UNEFS iar dosarul i-a fost respins pentru ca nu are degete la mana stanga si nu poate face, citez, "exercitii la paralele".
Evident, ca in orice tara de cacat, respingerea s-a facut verbal, iar motivul nu se regaseste in regulamentele de admitere la UNEFS. Pustiului i s-a cerut diploma de bac. A dus-o. I s-a cerut un aviz medical ca poate face efort. A scos omul un EKG, inima ii merge ceas, poate face efort. Examen nu trebuie sa dea, pentru ca e deja jucator legitimat. Are toate actele in regula, da? Cum pizda ma-sii sa fie respins?
Asta ca sa nu mai zic ca nu pricep de ce probele sportive de la UNEFS sunt discriminatorii, si nu ma refer doar la persoanele cu dizabilitati. De ce sa pui la paralele un inotator de performanta, de exemplu, sau un jucator de tenis, sau un hocheist? Ce mortii ma-sii au paralelele astea, de cand constituie ele diferenta dintre un sportiv si un sportiv cu studii superioare?
Luni, te rog, pana in pranz, te rog sa suni la UNEFS, si sa rezolvi problema. Dupa-amiaza o sa iau eu legatura cu mama baiatului, ca pe el nu-l cunosc. Nu dau doi bani pe fotbal si pe fotbalisti, ma doare-n pula de sportul asta, dar cand mi-a povestit maica-sa ca asta micu' a luat 9 la bac am devenit atent. Cati fotbalisti crezi ca iau 9 la bac, Mariuse? Pe bune, in sportul cu cei mai mari trepanati, apare cate un mucea d-asta destept si voi ii dati in cap ca nu poate sa faca exercitii la paralele? Atat de incuiati suntem?
Iar daca luni dupa-amiaza nu primesc vesti bune, oricat de putini bani as da eu pe presa sportiva, o sa-i caut pe toti jurnalistii de profil si o sa le povestesc rusinea nationala de la UNEFS, ca sa faca stiri din ea. O sa fie usor, ca pustiul e supercunoscut. Ia uite:
O sa caut si corespondentii din Romania ai Reuters, Associated Press, etc si o sa le explic cum discrimineaza statul roman un sportiv cu handicap, sa iasa niste stiri de-alea misto, cum le plac lui Dragnea si Iohannis.
Pana atunci, imi rog cititorii doar sa-ti lase comentarii pe facebook (am pus si o poza cu tine, sa te recunoasca oamenii). Ai 14.000 de fani, dar eu am 20.000, plus 20.000 de followeri, plus vreo 500.000 de cititori lunar, pe blog.
Te rog, nu ma provoca sa fac din pagina aia a ta un camp de batalie, da? Pentru ca o sa castig sigur: tu esti doar ministru; eu, in schimb, am dreptate.
***********
Are un metru noua'sapte dar pe net e pielea pulii, abia a strans 1.200 de like-uri, desi in pixul lui stau cateva zeci de miliarde de euro. Da, ati ghicit, vorbesc despre noul premier Mihai Tudose, care a aparut pe facebook (intre timp si-a sters pagina) la fel de prost ca toti predecesorii lui: cu un fotograf nepriceput la fotografia de presa si cu social-media coordinator orb sau complet nepriceput la fotografie. Asta in conditiile in care fotografia este principalul vehicul de propagare a informatiei pe facebook.
La prima poza nu ma iau de fotograf, cadrul e relativ corect. Postacu', in schimb, ori e orb ori e un pustan care nu poarta niciodata costum, ori e prost de bubuie. Si o zic din cauza acestei poze, in care premierul poarta un sacou cu cel putin o marime mai mare. Se vede si la umar, si la maneca. Zici ca Tudose e Fiul Ploii, nu premierul tarii cu cea mai mare crestere economica din Europa. Ok, a venit nea Tudose direct de la nunta, cu sacoul nasului, ca al lui era prea mototolit dupa o noapte de spritz. Nu-i pui poza pe facebook! Pui un colaj din doua close-up-uri, doar cu moacele lui si invitatului lui, si salvezi situatia...
Si cand se mai intalneste nea Tudose cu oameni cu care da mana pentru fotografii de presa, ii spui: "dom premier, prea le trageti mana oamenilor langa pula dumneavoastra, toate pozele arata ca naiba, hai, intindeti bratul un pic..."
Uitati-va la moacele celor cu care da mana premierul: primul e un pic ingrijorat...
... al doilea e de-a dreptul speriat ca ar putea atinge pula guvernamentala. Pare ca se gandeste: "Poate cravata mea innodata ca o pizda a provocat asta?"
La a patra poza pe care v-o arat pentru ca m-a busit rasul cand am vazut-o avem de-a face cu o culpa comuna: pe de o parte, fotograful, care a facut poza asta din singurul unghi posibil din care nu se vede scaunul. Lucru greu, va asigur! Sa faci o matahala de om sa para ca sta cu curul infipt intr-o teava galbena nu e lucru usor... De cealalta parte, social-media coordinator-ul, orb sau prost, cum ziceam, n-a vazut impilarea din curul lui Tudose si smaf!, a pus poza pe net. Sa rad eu, si voi cu mine...
V-am aratat doar 4 poze pentru ca pagina oficiala a noului premier are doar 31 de imagini (cum ziceam, pagina s-a dus). Promit ca revin, sunt sigur ca cei doi naparstoci din echipa de imagine a lu' nea Tudose ne vor mai face sa radem. Asta daca nu cumva ii da afara, cum ar merita, pentru ca cei doi nu fac de ras doar un nene sifonat, ci si guvernul, tara, pe mine, pe ma-ta, pe frac'tu...
cartile mele sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop/carti
Va rog sa ma iertati, dar daca mai citesc cinci anchete de presa Rise Project si trei dosare penale facute de DNA pe numele lui Liviu Dragnea risc sa albesc complet. Pe de o parte, avem niste povestioare gen vice, foarte misto si legate si credibile, dar fara dovezi clare. In mod absolut aiuritor, DNA pune botul la povestioare si incepe o ancheta penala.
Probabil ati observat ca inainte de povestea Rise, presa a fost plina de povestea actiunilor Teldrum, de tip la purtator. Si inainte de asta, de povestea firmelor cu actiuni la purtator care jefuiesc bugetul de stat. Pentru cine se pricepe, se vede de la o posta ca avem de-a face cu o actiune de imagine. De-aia profi, cu generare de subiect de dezbatere (firmele rele fura bani publici), punere in context (cele mai rele firme sunt cu actiuni la purtator), identificarea exemplului cel mai elocvent (cea mai rea firma cu actiuni la purtator este Teldrum) si apoi asocierea unui brand cu exemplul (firma cea rea Teldrum e firma lui Dragnea, deci Dragnea e rau), in scopul pulverizarii imagologice a mustaciosului. Ca daca povestea nu se spunea asa, gradual, nu aveati senzatia ca e fireasca si v-ati fi pus intrebari: de ce acum? de ce Dragnea? Dar baietii care orchestreaza asta nu vor sa va puneti intrebari...
Paranteza, pentru prosti: nu zic ca Dragnea nu e rau. Este. Pentru mine, Dragnea e un infractor dovedit si un detinut care n-a ajuns inca la inchisoare.
Zic doar ca toata povestea asta cu Dragnea si cu Teldrum si cu Brazilia a fost generata artificial si strategic in spatiul public, pentru ca de asta e nevoie. Cine face jocurile nu-l vrea pe Dragnea la inchisoare. Doar il preseaza, cu filmul asta politisto-exotic, sa negocieze. Ce sa negocieze? Dracu' stie. Probabil, predarea PSD unui personaj despre care inca nu stim nimic. Ce, de Sasone stiam ceva pana sa ne trezim cu el la butoane? Sau e o noua perdea de fum, sa nu vedem vreun tun de miliarde. Cert e ca daca o sa-l vedem la puscarie pe Dragnea pe dosarele astea, o sa scape in 1-2 ani. Nu in 10-20, cum ar trebui.
(UPDATE - Un an mai tarziu: Dragnea a fost condamnat la 3 ani si sase luni din care va face probabil doar 2. Prejudiciul din dosarul Bombonica este la fel de penibil: vreo 20.000 de euro, adica cat da fiul lui pe Moet, intr-o vara)
Gata cu explicatiile cretine, ca oricum nu pasa nimanui de asa ceva. Hai sa revin la titlu si sa va explic cum l-as baga eu pe Dragnea la inchisoare.
As lasa si Teldrum si Brazilia, si m-as concentra pe perioada in care Liviu Dragnea a dobandit puterea cu care a ajuns atat de smecher. Perioada aia, in care a ajuns dintr-un mustacios care purta sosetele albe la sandale un asemenea guru politic si economic. Stiti de ce? Pentru ca atunci, cand era invidios pe altii, disperat sa faca bani si dornic sa ajunga cineva, a facut Dragnea cele mai mari greseli, compromisuri si ilegalitati. Si, uitandu-ma la CV-ul lui, as scotoci in perioada 1995-1997, cand, in CV-ul lui Dragnea apar:
- "administrator firme private"
- "vicepresedinte PSD Teleorman"
- "prefect de Teleorman"
Si as incerca sa aflu:
- ce firme administra? ce contracte publice aveau firmele astea? cine a semnat, din partea statului, cele mai mari contracte cu firmele lui? ale cui sunt firmele alea acum?
- vicele cui a fost Dragnea la PSD Teleorman? Ce pozitie in administratie avea baiatul ala? De ce l-a facut vice? Ca la PSD nu ajungi vice doar daca platesti, e un job important, ca trebuie sa te asculte primarii ca sa poti sa aduni voturi. Iar ca sa te asculte edilii fara sa fii un personaj politic (Dragnea nu era) trebuie sa le dai bani sau sa-i ai la mana. Cum le da bani un om de afaceri unor primari, altfel decat semnand contracte comerciale cu acei primari, pentru diverse lucrari/servicii platite din bani publici?
firmele lui dragnea -> contractele firmelor lui dragnea -> primarii PSD din aria lui de responsabilitate electorala. Aici trebuie sapat prima oara.
Apoi i-as lua lui Dragnea la puricat mandatul de prefect 1996-2000. Mai ales pe zona de fond funciar, ca e cam singura smecherie generatoare de spaga mare pe care o poate face un prefect, pe langa numirile sefilor de deconcentrate. Si as cauta sa aflu care sunt cele mai mari improprietariri semnate cu manuta lui. De-alea de mii, zeci de mii de hectare. Cui au fost date terenurile alea? Cine erau oamenii aia atunci? Ce sunt acum oamenii aia, in ierarhia puterii? Ale cui sunt terenurile alea acum? Fara sa fi fost vreodata in Teleorman si fara sa stiu trei oameni dupa nume din judetul ala, pun pariu ca in doua saptamani petrecute acolo aflu tot ce vrea pula mea despre tot ce-a facut baiatul asta. E clar ca a facut, pentru ca dupa perioada aia a aparut un nou Dragnea. Un lider. Dintr-un parlit de administrator de firme private, Dragnea s-a transformat intr-un tip care a condus timp de 12 ani Consiliul Judetean Teleorman si timp de opt ani Uniunea CJ-urilor, adica sindicatul baronilor corupti ai PSD. Adica era foarte tare. Foarte, foarte tare.
Dragnea a detinut 12 ani sefia CJ Teleorman, adica a semnat anual pentru cateva zeci de milioane de euro si a dirijat alte cateva zeci de milioane de euro din banii Guvernului spre diverse comune din Teleorman. In 12 ani, suma se poate apropia de un miliard de euro. Si in cea mai curata si integra administratie, care ciuguleste doar 10% din banii publici, vorbim de vreo suta de milioane de euro. Bani care lasa urme.
Iar daca cer la intamplare informatii despre cele mai mari 12 licitatii de asfaltare, cele 12 contracte de deszapezire anuale, cele 12 rectificari bugetare anuale, cele mai mari 12 contracte date la licitatie si cele mai mari 12 contracte cu atribuire directa tot gasesc ceva. Si in hartiile alea voi gasi numele si semnaturile catorva sute de primari, sefi de deconcentrate, sefi de directii de proiectare, urbanism, investitii, tehnic, economic, plus patroni de firme care pot povesti ce si cum se petrecea in Teleorman pe vremea baronului Dragnea. Unii dintre oamenii astia sunt speriati de bombe, altii abia asteapta sa-si vindece alte bube povestindu-le pe ale mustaciosului. Treaba usoara. Daca esti procuror DNA - si mai usoara.
Dragnea de azi, pe care-l gadila Rise Project si-l scutura de scame DNA, este un personaj mai abil si mai puternic decat Dragnea din perioada 1996-2012. Din 2012 incoace, asa cum se vede din povestea Rise, Dragnea si-a sters toate urmele, s-a debarasat de toate povestile si de personajele compromitatoare din jurul lui. Pun pariu ca Dragnea de azi are un avocat abil, un expert contabil de top si ca si-a cumparat diverse complicitati in institutiile de control si de forta. Dragnea din 96, insa, acel fomist invidios cu sosete albe in sandale, mai mult lacom decat competent, ar fi o prada usoara pentru un procuror cu experienta sau pentru un jurnalist care vrea sa-si puna pe perete un trofeu cu mustata de ghertoi.
Din pacate, ce avem la tv si pe net este doar o campanie de demonizare a lui Dragnea, menita doar sa isterizeze romanii, care sa iasa in strada si sa umfle electoral partiduletele cretine de opozitie.
Statul roman nu vrea sa-i puna catusele prea curand sau prea strans lui Dragnea. Ca daca ar vrea ar avea cu ce.
Sigur, scriu asta cu mentiunea ca eu nu ma pricep la politica, scriu din auzite.
Nici jurnalism de investigatii intercontinental si epic, ca vice si rise, nu stiu sa fac.
Scriu si eu, ca prostul, de frustrat ce sunt, prostii, pe net.
Pai nu e mai bine sa ma intorc la cartile mele?
UPDATE 15 iulie 2021: Liviu Dragnea a fost eliberat anticipat din închisoare, speculând faptul că judecătorii alocați lui au susținut mesaje politice anti-PSD. Hotărârea s-a luat, așadar, la Giurgiu. Prietenii știu de ce.
Sa faci un bar plin de butoaie de bere, sa-l umpli cu reclame la bere, cel mai bun produs al tau sa fie o anumita bere la draft, sa faci toate felurile de mancare sa mearga cu bere si cu gama de vinuri atent selectionate, dar sa difuzezi muzica celor care beau cidru, apa plata si suc este una din retetele sigure de pierdut bani. Am vazut eu, ieri. E un local fix asa in Ploiesti. Misto rau, cu mancare buna-buna. M-am dus sa mananc, pe la 8 seara si am fost primit cu #bagamiaspulainmasa Despacito. Douazeci de minute mai tarziu, cand am plecat sa-mi recuperez copilul, din boxe urla alt trepanat latino. De ce mortii ma-sii era muzica latino in localul ala atat de rock? Pai, e muzica de la radio, mi s-a raspuns senin. Am parasit locul ala aproape furios. Am lasat terasa aia de 80 de locuri ocupata cu doar cinci clienti, toti minori. Doar trei aveau un pahar in fata.
Pentru toti cei care procedati asa, am doar doua cuvinte: fali ment.
Cine mortii ma-sii mai asculta, cand iese in oras, muzica de la radio?
Radio-ul a fost unealta perfecta de difuzare a muzicii atunci cand aceasta ne era inaccesibila la purtator. Dar sa vezi chestie: au aparut placile de patefon, vinilurile, benzile de magnetofon, casetele audio, mp3-urile. Acum avem propriile playliste-uri, salvate online sau direct pe telefon, nu mai avem nevoie de muzica de la radio. Singurele radio-uri care mai au un public sunt cele nisate. Marile radio-uri, gen Kiss sau Zu au publicul format
Am radio acasa si in masina. Am si mancare in frigider. Vin in localul tau si nu in altul pentru o anumita experienta. De-aia, intr-un local totul trebuie sa se potriveasca.
Sa-mi dai mancare si bautura atent alese, sa investesti zeci de mii de euro in mese, scaune, becuri, arhitect, farfurii dar sa-mi servesti aceeasi muzica cu care ma asasineaza radiourile comerciale te face un trepanat sinistru. Asta pentru ca nici radiourile, in sine, nu mai reprezinta garantia muzicii bune, cum era in anii 90. Radiourile din Romania sunt in moarte clinica. Atrase de castigurile facile, si-au concediat oamenii buni si au inceput sa difuzeze muzica de mase, alegand sa coboare in demografice ca sa urce in volume de audienta. Muzica buna s-a mutat pe radiourile mici, de nisa, care insa nu au viziunea necesara dezvoltarii.
Pe bune, gandeste-te si tu: in localul tau sunt eu, gata sa cheltuiesc pe doua feluri de mancare si o sticla de vin, si o masa de sase pustani, care vor comanda maxim trei sucuri. Cum pula mea ai luat decizia de a difuza muzica celui mai de succes radio pentru ei, nu pentru mine? Ce este mai profitabil pentru tine: sa ma faci sa vreau sa revin, cu alte si alte note de plata consistente, sau sa-i vezi pe pustanii aia fericiti si ocupand masa de pomana?
Ia gandeste-te. Sau, daca ti-e greu, du-te in cel mai de succes local din orasul tau. Punem pariu ca nu are muzica de la radio? Si pe urma du-te in toate localurile din oras, si-o sa vezi ca n-o sa gasesti un playlist latino intr-un local rock-ish?
Si pentru ca stiu ca o sa sara de cur in sus niste oameni de radio, care se vad DJ-ii pulii doar pentru ca difuzeaza in fiecare zi aceleasi si aceleasi cantece: baieti, reteta de succes a unui radio exista, dar nu va include. N-o s-o scriu aici, moca. Am insa curaj sa pun pariu cu oricine, pe orice, ca pot duce o statie radio in top10 intr-un singur an si in top3 in doi. Amatorilor.
Vazusem norul de fum, asa ca m-am asezat comod la volan, am trecut pe banda din mijloc, am redus viteza la 70 la ora si am asteptat cadrul bun, chiar daca nu stiam cum o sa fie. Stiam doar ca trebuie sa prind sursa sau capatul norului de fum, ca trebuie sa fie o fotografie dreapta si clara si ca imaginea trebuie sa spuna o poveste. Asa ca mi-am pozitionat mana cu telefonul (S7 era mort, am facut poza cu celalalt telefon, mediocrul A5, cu a sa camera foto de doi lei), in partea de sus a parbrizului, un pic stanga, ca pe centru geamul era murdar. Cand am auzit avionul in stanga mea, am inceput sa declansez, calm, cu ochii cand la telefon, cand la drum. Am tras 6 cadre. Avionul e in trei dintre ele. Intr-una dintre ele avionul se vede intreg, clar, adica fix ce doream. Un minut mai tarziu, poza era (cropuita, nu ca aici) si pe instagram si pe facebook.
Si gata. Aveam o fotografie cu poveste. Daca vantul isi schimba directia cu doua grade, aterizarile de pe Otopeni ar fi fost perturbate. De fapt, daca stau sa ma gandesc, in orice tara din lume cred ca traficul aviatic ar fi fost oprit intr-o situatie similara. Ca na, avioanele puteau veni si dinspre Balotesti...
Mi-am vazut de drum, linistit. Mai trasesem cateva cadre, dar nu se comparau cu acesta. Puteam sa pariez si ca in puzderia de masini din jur nu se mai gandise nimeni sa faca poza asa.
O ora mai tarziu, cand fotografia asta facuse jda'mii de share-uri si era difuzata de toate televiziunile de stiri din Ro, eu ajunsesem in Ploiesti si ma alergam cu un dobitoc in trafic. Eu amuzat, el furios. Eu cu greoiul meu Opel break (altfel o minune cand car cu el usi si ferestre vechi), el cu o bijuterie de BMW seria 5, negru, nou-nout. Si totul din cauza ca eu, dornic sa ajung acasa unde sa ma descalt si sa mananc ceva cat mai repede, am plecat prompt pe verde. Omu' s-a simtit provocat, luat la misto, pula mea, nu stiu, si m-a depasit intr-o suta de metri. A facut-o insa pe o banda cu asfaltul valurit, unde a fost silit sa franeze, timp in care i-am zis iar pa-pa, de pe o banda buna. La semaforul urmator a tulit-o ca un glont, dar a fost nevoit sa franeze din nou, nestiind ca la Catedrala banda 3 e mai aglomerata decat banda 1, timp in care eu m-am strecurat frumusel pe banda libera si m-am tot dus. La semaforul de la Caraiman m-a ajuns iar. Ma privea sfidator, accelerand. Din cauza asta n-a vazut verdele si iar am plecat primul. A venit ca maniacul sa ma depaseasca, cu orice risc, si fix cand a avut loc sa o faca, eu am facut dreapta si-am parcat, lasandu-l furios si neconsolat.
Avea o masina de cinci ori mai rapida si mai buna decat a mea. Dar conducea ca o pula, emotional, fara sa gandeasca. Asa a reusit sa piarda in favoarea mea o cursa in care eu nici n-am vrut sa particip.
Cam asa e si cu fotografia facuta cu telefonul. Camera aia de pe smartphone are suficiente resurse sa-ti ofere cadre bune. Trebuie doar sa-ti folosesti capul un pic. Un aparat foto profesional, chiar daca e net superior micutei camere de pe telefon, nu rezolva problema competentei tale. Poti sa faci poze de cacat si cu Hasselblad (un fel de BMW M5 al aparatelor foto), daca nu folosesti cateva trucuri care sunt la indemana oricui.
In schimb, daca gandesti, poti face o droaie de fotografii ca asta...
sau asta....
sau asta...
... sau orice altceva ai tu chef sa fotografiezi. Important e sa nu te mai simti ca un dobitoc pentru ca, desi ti-ai cumparat un smartphone cu camera foto performanta, continui sa faci niste poze de cacat.
Hello. Sâmbătă, 18 mai, organizez un workshop de fotografie cu telefonul în București, la Galeria Alexandra's. E locul meu preferat din București, cu lumina bună și multe lucruri frumoase în jur. Dacă te interesează, te aștept de la ora 17.00. Terminăm la ora 20.00, astfel încât să ai timp să ieși în oraș, să mănânci ceva și să exersezi ce-ai învățat până târziu în noapte, pentru că sâmbătă e Noaptea Muzeelor. Detaliile sunt aici: https://bogdanstoica.ro/blog/item/21293-workshop-de-fotografie-cu-telefonul
Vuieste netul ca un nene, Cristian Pomohaci pe numele lui, ori o suge, ori si-o baga in cur. Nimeni nu zice "treaba lui", cum ar fi normal. Nu. Toata lumea mentioneaza ca e cantaret de muzica populara si preot. E prezentat asa, ca o ciudatenie naturii, de zici ca e singurul cantaret gay si singurul preot din lume care ori o suge, ori si-o baga in cur.
Iar victima.... Victima are 17 ani. Probabil e un baiat inalt, zdravan, care poarta destul de relaxat o conversatie pe tema ciocanului cu preotul Cristian Pomohaci. Daca e asa frumos cum zice preotul, cu siguranta tanarul si-a bagat deja pula in altcineva pana la varsta asta, statisticile spun ca adolescentii isi incep viata sexuala la 15 ani.
Presa, insa, urmeaza un sablon. Nu exista nici o infractiune (niste cretini au modificat Codul Penal pe zona infractiunilor de viol/hartuire), dar ni se prezinta o situatie horror, apocaliptica. Presa il eviscereaza mediatic pe preot, prezentat ca "pedofil gay", iar pe tanarul aproape adult il prezinta ca pe un baietel mic si speriat. Aceeasi presa care tuna si fulgera despre toleranta si despre acceptare vorbeste despre un preot gay ca despre Adolf Hitler. Aceeasi presa care considera propaganda stupida a unor minti incuiate orice demers crestin-ortodox, il judeca pe omul asta care n-a incalcat decat regulile Bisericii Ortodoxe. Aceeasi presa care difuzeaza scene de sex cu minore si ne arata adolescente in sanii goi pe plaja acum il trateaza pe tanarul de 17 ani ca pe feciorul neprihanit al planetei.
O fac toti. A facut-o si Cancan, site-ul cel mai inutil din Romania, dar si Digi, nava-amiral a corectitudinii pulii jurnalistice. Ca asa e presa romaneasca, un profiterol cu ciocolata si cacat, deopotriva.
Si mai e ceva ciudat. Lipseste ceva din tot show-ul asta. Lipsesc militantii pro-gay. Nu-l aud pe Remus Cernea, n-o aud pe superba lui partenera civila, nu-i aud pe Accept, pe ActiveWatch. In orice alta situatie, toti s-ar fi aliniat sa-i ia apararea lui Cristian Pohomaci. "Ce-a facut, dom'le? A omorat pe cineva? Vrea doar s-o suga sau sa si-o bage in cur, e plin de iubire omul, ce-aveti cu el?". Daca Pohomaci era, de exemplu, sudor, si ar fi fost amenintat cu concedierea, sunt convins ca Remus Cernea ar fi protestat legat cu lanturi de gardul Colegiului National al Sudorilor (stie cineva, exista?), cerand ca si homosexualii sa poata sa se joace cu electrozii prin cur.
Faza e ca nea omul asta e preot ortodox. Si daca presa demonizeaza un preot situatia e mai buna pentru grupul minoritatilor discriminate pozitiv decat daca presa ar fi persecutat un gay. In plus, militantii astia pro-gay stiu ca si-ar pierde 90% din sustinerea oamenilor daca s-ar pozitiona pe curentul "e ok sa fii preot ortodox gay".
Daca nu v-ati gandit niciodata la perspectiva asta si vi se pare wow, relaxati-va. Ce, ati vazut vreodata vreun ONG de protectie a romilor protestand cand un clan tiganesc a trecut prin pula si prin sabie, in Spania, autobuze intregi de vasluience tinere, frumoase si rupte de foame?
DISCLAIMER: Nu iau apararea barbatilor gay, eu ii compatimesc ca nu pot aprecia o pizda misto; nici preotilor, sunt probabil romanul cu cele mai de cacat experiente personale cu astfel de oameni. Textul asta are doar rolul de a arata problemele grave ale presei si societatii civile si unul din motivele pentru care tot mai multi romani se pisa pe amandoua.
In mod previzibil, guvernul Grindeanu a cazut. In mod hipsteresc, opozitia PSD, respectiv PNL, PMP si USR au ratat sansa de a deveni importanti in ochii electoratului. Mai mult, si-au tras singuri o muie care le va curge pe obraji mult timp de acum inainte.
Sa explic la un nivel la care pricepe si Ludovic Orban:
Sa zicem ca e un interlop in cartier. Liviu ii zice. Va terorizeaza pe toti prin Sorin, omul lui de incredere. La fiecare sedinta a asociatiei de locatari, Ludovic, Cristi&Nicusor si Traian promit ca imediat ce vor avea cu ce, vor face o plangere la politie pe numele lui Liviu si Sorin, si vor scapa cartierul de probleme. Surpriza: Liviu se cearta cu Sorin si ii face chiar el o plangere. Lumea se bucura, ca scapa de probleme dar sa vezi chestie: intrebati de sectorist daca stiu ceva, Ludovic, Cristi&Nicusor si Traian se dau niznai si refuza sa semneze plangeri similare. Cu chiu, cu vai, politia accepta singura plangere, cea a lui Liviu. La final, Sorin dispare, cu o duba a politiei. Lumea adunata pe strada se uita chioras la ai lor. De azi incolo, Ludovic, Cristi&Nicusor si Traian nu mai sunt demni de incredere.
De sase luni, USR, PNL si PMP critica guvernul Grindeanu pentru proasta prestatie. Criticile sunt justificate, guvernul chiar merge prost. Dar cand vine momentul sa arunce guvernul asta la tomberonul istoriei, cele trei partide o dau subit in noncombat.
O bila neagra in plus pentru Ludovic Orban: instinctul i-a spus ca noncombatul nu e bun si a vrut s-o dreaga cu acea declaratie aiuritoare, cum ca Grindeanu ar trebui sa-si dea demisia de onoare. Va dati seama ce imbecilitate? Ar fi ca si cum, la un meci de fotbal, atacantul trece de portar, are poarta goala, dar nu marcheaza, spunand ca portarul trebuie sa-si bage singur mingea in ate, din onoare, ca a vazut tot stadionul cum l-a facut printre picioare.
Si un vot pro-Grindeanu, impotriva motiunii, tot ar fi fost mai bun decat acest noncombat. Stiti de ce? Pentru ca de-aia v-a trimis electoratul acolo: sa faceti ceva, orice, atunci cand noi, cei multi, de acasa, nu avem ce face.
Prostilor, prostilor, prostilor! Daca mai traiau Take Ionescu si Corneliu Coposu va bateau la fund, cu nuiaua, imbecili imaturi politic ce sunteti.