Sunt născut în 1972, adică sunt de-a dreptul "nativ" în Zodia Decreţelului. Simt, așadar, nevoia să răspund celor care mă iau la mișto fără să mă cunoască.
Dragi tineri liberali, băi oligofrenilor!
Scuzați-mă că vă răspund atât de târziu, dar și ieri și azi am fost plecat cu diverse treburi. Să fac PIB, care va să zică, de pe urma căruia să o ardeți voi cool prin licee și facultăți. Nu mă plâng de asta, mi se pare corect că unii să- întrețină pe alții, mai proști.
Îmi pare foarte rău că nu mă considerați mișto. Pentru că sunt. Serios. Vedeți voi, am crescut trecând mereu prin furci caudine. Școală, liceu, facultate, job - mereu era nivelul sus și concurență cât cuprinde. Acasă am fost tratat ca un adult încă de la 14 ani; era by default să știu să fac orice, de la spart lemne la reparat aparate și de la spălat vase la deszăpezit curtea și trotuarul. Am făcut și armata, adică ceva ce pe jumătate dintre voi v-ar ucide, și am prins vremurile în care trebuia să mă port frumos cu o femeie mai mult de două ore că să accepte s-o fut (recunosc, și acum e mișto, că e ușor, dar atunci era mișto tocmai pentru că era greu!).
Pe urmă am devenit jurnalist. Nu aveam mașină, google, telefon mobil, nu aveam legea 544, protecție din partea statului, nu aveam surse prin servicii, și totuși produceam investigații mai bune decât produc tinerii jurnaliști de azi. Am și fost premiat, de două ori. Prima oară mi s-a decernat premiul "Ți-am dat foc la mașină, poate te potolești", iar a doua oară abia am scăpat să nu ridic trofeul "O să vină niște băieți să te ducă în pădure și să te fută în cur". Pe vremea aia, 90% din liderii PNL, la care voi va închinați că la sfintele moaște, n-ar fi avut nici o problemă să mi-o sugă, dacă asta le-ar fi garantat că mă uit în altă parte, profesional vorbind. Dacă nu mă înșel, pe voi vă trimit după țigări și băutură, pe care le fumează și le beau cu alți decreței, dincolo de ușile la care stați voi ca milogii. Știu asta pentru că am mai băut și eu, câte un pahar, după ușile alea. Îl știu pe Iohannis de când era un prăpădit de primar de provincie, pe Alina Gorghiu de când era doar o pisi și pe Ludovic Orban de când zicea prima oară că s-a lăsat de băutură.
Am 40 de ani de când citesc, 30 de ani de când mă fut și fumez, vreo 25 de ani de când beau și încă pot să fac toate aceste activități cot la cot cu voi până vă curge sânge din nas. Știu cine sunt, nu am depresii suicidale, nu cer ajutorul părinților să am și eu o carieră și nu o sug unor proști corupți în costume ca să-mi dea și mie o funcție la partid. Apropo de asta: va rog din suflet, întrebați o colegă, mai dezinhibată, cine a futut-o cel mai bine, până acum: un coleg de facultate tânăr, cu freza de trepanat, teniși roșii, pantaloni cu vedere la gleznă, pensat și epilat pe mâinile alea plăpande, sau vreun decreţel?
Și nu-s singurul decreţel atât de mișto. Decreţeii dețin bruma de capital românesc care a mai rămas românesc. Elitele din educație, medicină, cercetare, au vârsta decreţeilor sau ceva mai mult. Doamnele alea de prin administrație, care mai știu să descurce o carte funciară, un urbanism, o dudă sunt mai degrabă de vârsta mea decât de vârsta voastră. Mergeți într-o benzinărie și fiți atenți la vârstă celor care alimentează de 500 de lei, nu de 50. Mergeți într-un club și vedeți pe mesele cui sunt mai multe sticle. Mergeți fiecare la voi în cartier și întrebați ale cui sunt spălătoria, blocurile, restaurantul, mașină aia scumpă. Aproape fără excepție sunt ale decreţeilor. Sau uitați-vă la televizor, să vedeți cine face jocurile în politică, banking, agricultură, burse, imobiliare, transporturi. Nu mai spun că, mai nou, decreţeii au început să aibă și burta mai mică decât voi, în pula mea....
Date fiind toate aceste lucruri, îndrăznesc să întreb: v-ați gândit că poate greșiți? Și că poate nu vă dați seama cât sunt de mișto decreţeii pentru că nu va duce capul? N-ați luat niciodată în calcul că ați putea fi doar niște tineri frustrați de labă și de lipsa banilor, că nu vă pricepeți la nimic și că trunchiurile voastre cerebrale trebuie să se unească câte zece că să va iasă o idee coerentă? Zic și eu, nu dau cu parul. Că dacă era doar o greșeală onestă de comunicare, v-ați fi prezentat scuzele de rigoare. Că uite: noi, decreţeii, așa facem, când greșim. Sigur că ați emis un cacât de comunicat, dar care în loc să rezolve problema, spune cât sunteți de proști și la comunicare:
"Tineretul Naţional Liberal îşi asumă eroarea de comunicare şi pe această cale cerem scuze celor care s-au simțit ofensați de interpretarea eronată a unora dintre mesajele campaniei..."
Vedeți? Iar sunteți proșți! Întâi ați făcut un dezacord "tineretul (persoana a treia singular).... cerem scuze (persoana întâi plural). În al doilea rând, scuzele se prezintă, nu se cer. Iertarea este cea care se cere. Corect ar fi fost fie "ne prezentăm scuzele" fie "ne cerem iertare", fie "vă cerem iertare". Capisci, imbecililor?
DISCLAIMER: acesta nu este un mesaj anti-tineri. Îmi plac la nebunie tinerii pentru modul în care reinventează lumea în mod natural, fără efort. Disprețuiesc, însă, din tot sufletul, tinerii bolșevici retardati, indiferent în ce partid sunt membri.
Decreţel: persoană născută între 1966 și 1989, după ce Nicolae Ceaușescu a promulgat Decretul nr 770, care interzicea prin lege avortul. Dobitocului de Ceauşescu îi intrase în cap că româncele fac avorturi pentru că legea e permisivă, nu pentru că nivelul de trai era mizerabil și femeile nu se vedeau întreținând un copil. Prin Decretul 770, erai obligată, ca femeie, să dai naștere unui copil și dacă fetusul avea malformații grave, și dacă aveai 12 ani, și dacă ramaneai însărcinată în urma unui viol în grup. În această perioadă neagră, peste 20.000 de românce au murit din cauza avorturilor ilegale. Să razi de oameni născuți în acele vremuri, printre care se numără inclusiv părinții tinerilor liberali, mi se pare o imbecilitate sinistră.
Astea sunt cartile mele si ale pisicii. Tinerilor liberali le recomand doar varianta pentru copii a cartii lui Ghena, perntru ca restul le-ar da, sigur, la cat sunt de prosti, dureri de ochi, cefalee si senzatia pe care o ai intr-un carusel. 
