Leana, mă! Atât le-a trecut prin cap...

N-am nimic cu Leana Sima. Nu-i contest meritele. Dacă se dă numele ei unei săli de sport cel mai probabil merită. Aşadar, n-am nici o problemă că se dă numele ei unei săli de pe stadionul Ilie Oană. Am o problemă cu modul în care se face asta.

Sima Gym.

Sala Sima.

Sima Gym Room.

Orice era mai bine decât Sala Leana Sima.

Motivul 1: Rostiți, cu glas tare Sala Leana. Salaleana. Sună a bâlbâială, a copil care omite consoane.

Motivul 2: E profund necomercial, mă face să mă gândesc la ceva vechi de patrusutecincizeci de ani. Sau la tâmpita aia de Elena Ceaușescu. Pentru un puști, o să fie întotdeauna jenant să admită că frecventează un loc pe nume Leana.

Motivul 3: Americanii n-au pus pe sala aia o firma cu John. F. Rockefeller Center, ci Rockefeller Center; francezii n-au scris Tour Alexandre Gustave Eiffel, ci Tour Eiffel; pe masinile germane nu scrie Ferdinand Porsche, ci Porsche. Motivele sunt simple: o locație publică, sau un brand, trebuie să aibă un nume simplu, ușor de reținut, de spus, de vândut. Ori, ce fac ăştia aici? Un brand? Păi ăsta-i brand?

Ca de fiecare dată, o lălăim aiurea, cretin, intr-un demers de patriotism local cu aspect de imbecilitate retrogradă. Suntem norocoşi că pe Leana Sima n-o chema şi Căcat, sau ceva de genul ăsta, că se găsea un zelos să lungească firma luminoasă....

Reiau inceputul, pentru proştii indignaţi: N-am nimic cu Leana Sima. Nu-i contest meritele. Dacă se dă numele ei unei săli de sport cel mai probabil merită.

Domnu Arafat, ați uitat ceva....

Am mai povestit de ce cred în Raed Arafat. De ce am senzația că arăbetele ăsta ar fi putut fi providențial pentru România, dacă am fi fost o nație care să ia exemplu de la cineva. De-aia, nici nu-l suspectez pe Arafat de complicitate cu căcaturile de la Spitalul Județean Ploiești. Pun pe seama stresului că a uitat să verifice dacă:

- pacienții dau bani asistentelor ca să nu urle la ei, să le dea apă, să-i ridice pe perne, să-i schimbe, să-i ducă la toaletă

- pacienții dau bani asistentelor-șefe, anesteziștilor și medicilor ca să-i opereze.

Așa, ca amatorul, eu zic că pacienții ar fi răspuns la ambele întrebări cu: "Da". Și că dacă Arafat ar fi spus "am semnale că X și Y s-au pișat pe ea de etică medicală", nici mama pesedului nu i-ar mai fi salvat pe ăia de pedeapsa, pentru ca au sărăcit mii de amărâți, în fiecare an. 

Și încă ceva, domnu' Arafat. Când mai dați o amendă de 38.000 de lei Spitalul Județean Ploiești, încercați s-o dați directorului, nu spitalului. Nu'ș cum naiba, dar Județeanul n-are buget special pentru amenzi, și le plătește tot din banii de seringi și branule. 

 

ziua in care am aflat ca ma doare-n facebook

N-am mai postat mai nimic pe facebook, de doua zile, si m-a intreabat un amic daca sunt bine. Pai, eram bine, de-aia n-am mai postat, ii raspund. Si daca postez acum, inseamna ca nu mai sunt. Cum ar zice caragiale: viceversa, stimabile.
Si el, de colo: a, ok. pa. N-am apucat sa-l intreb si eu, daca e bine...

Morala: ne doare-n Facebook, pe unii de altii. si viceversa. Am reusit, in foarte scurt timp, sa ne alienam complet. Avem senzatia ca daca dam cate un like, sau schimbam doua vorbe pe chat, cu un amic, pastram relatia veche, inceputa cand beam ceva impreuna, sau discutam face-to-face. Nici daca ne angaja cineva sa ne instrainam, unii de altii, nu ne-ar fi iesit atat de bine cum o facem acum, socializand impotriva socializarii.

Astept cu interes inmormantarile pe Facebook. La cimitir sa fie doar mortul si angajatii de la pompe funebre, iar noi, pe Facebook, incercand sa intelegem meniul aplicatiei care genereaza coroane virtuale, cu tot cu mesajul "condoleante", pe wall-ul mortului. 

Stiți asemănarea dintre Daniel Barbu și Hitler? Nici Barbu n-o știe!

"La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevarat urmatorul lucru. Credeti-ma, nu vreau sa par cinic in fata dumneavoastra, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetateni ai nostri. Bugetul, programul national pentru prevenirea si tratarea HIV/SIDA este jumatate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii si programul national de combatere si tratament HIV/SIDA. Jumatate. Unu la doi. Dupa parerea mea, nu suntem in Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetateni afectati de acest hidos flagel al epocii noastre. Nu inteleg, eu personal. Am fost cutremurat cand mi-am dat seama cate Festivaluri 'Shakespeare' sau cat de amplu am putea face evenimentul, Festivalul 'Shakespeare' de la Craiova, daca nu am avea acel program sau daca acel program ar fi la jumatate", a spus ministrul Daniel Barbu duminica.

Asa ceva.... Va dati seama? Pe baiatul asta nu-l intereseaza cati pulifrici iau leafa degeaba la Ministerul Culturii, cum se platesc facturi umflate la grupuri statuare de cacat, prin toata tara, cum se achita sume imense pe restaurari de tablouri care distrug capodopere, cum se intampla la Ploiesti. Nu-l intereseaza nici de ce cultura romaneasca nu reuseste sa treaca pragul retelelor sociale, si de ce numai niste batranei mai consuma ce evenimente culturale sponsorizeaza si organizeaza Ministerul Culturii. Nu, nene! Pe asta il fute grija de banii bolnavilor de SIDA. Il si vad, intreband ingenuu: "Dar boala asta e asa grava? Si tratamentul dureaza tata viata?! Si daca tot mor pana la urma, de ce nu le dam medicamente ieftine?"

Intelectualii astia, cu ochelari de cal, au fost si vor ramane spaima civilizatiei. Nu brutele distrug sisteme bine organizate, ci semi-doctii cu o fixatie. Intre logica lui Hitler, care a trecut lumea prin foc, convins ca blondele sunt mai misto, si cea a lui Daniel Barbu, care crede ca un festival de teatru are prioritate in fata unor bolnavi incurabili, nu este decat o diferenta: sa mai argumentezi ceva, public, pe logica lui Hitler, este interzis.

Cum sa faci un copil sa spuna CE FRUMOS E!

Intai ii spui ca n-ai timp sa-i decorezi curtea, pana in weekendul de dinaintea Craciunului. Apoi ii spui ca nu  prea ai cu ce, pentru ca furtunul luminos de anul trecut nu mai merge. Pasul trei: cumperi trei instalatii luminoase obisnuite, de exterior, un bax de placi de polistiren, doua suluri de folie de aluminiu, un cutter, aracet si sfoara. Muncesti, in total, vreo 12 ore, dintre care patru "sub acoperire", cand copilul e la scoala. O sa obtii vreo 120 de stele si braduti, de diferite forme, cu capacitati reflectorizante si cu un aspect incredibil. E de preferat sa ai o scara buna, cu care sa nu cazi de la trei metri inaltime. 

Si gata. Copilul o sa repete, necontrolat, "ce frumos e". Tu iti iei zgarieturile si taieturile si te culci, dormind la fel de necontrolat. 

Daca deții ceva ce nu-ți trebuie, de ce să nu-l dai cuiva care nu-l are?

Am dat vreo 250 de lei pe carcasa anti-soc, anti-apa, anti-pulaspanac, pentru iPhone. Si n-am folosit-o niciodata, pentru ca nu mai joc fotbal, nu ma mai catar pe garduri sau pe cladiri. Nu mai am 10 ani, adica. Cum nu pot sa arunc ceva ce valoreaza bani, iar prietenii mei sunt la fel de ne-copii ca mine, am decis sa o dau.

Cui s-o dau? Cui dau cutia mea cu electronice nefolosite in ultimii doi ani? Am descoperit ca am un webcam in plus. Un incarcator de iPhone, nou, si vreo doua de Nokia. Vreo 5 cabluri de date, un incarcator universal, un cablu tv-laptop, chiar si un telefon d-ala ieftin, primit cadou de la Orange. Si brusc, mi-am dat seama cat de usor e sa participi la Shoebox. Am cumparat doar hartie de impachetat si cadoul a fost gata. Sper ca vreun pustan sa foloseasca cutia mea de gadget-uri, sau sa le vanda si sa-si cumpere ceva cu banii aia. 

Ideea e ca daca tii ceva intr-un sertar de mai bine de un an, inseamna ca nu-ti trebuie. Si daca tie nu-ti trebuie, de ce sa nu-l dai cuiva care nu-l are? 

shoebox/locatii

Cum se face CORECT o statuie pentru chirurgul DAN OPREA

Sunteti multi, ma! O sa va dati peste maini, o sa miscati cofragul, n-o sa iasa nimic. Hai sa lasam metoda aplicata la usa la Lidl, cand sunt tigai la oferta, si sa ne organizam in patru echipe:

1. Cei care cred ca medicul circula prin spital cu cagula si cu casti in urechi, si habar n-are ce se intampla in jurul lui, sa asigure scandurile si cuiele necesare cofragului.

2. Cei care cred ca medicul Dan Oprea a stiut tot timpul ca juramantul lui Hipocrate e doar o afacere cinica la Spitalul Judetean Ploiesti sa construiasca cofragul de turnare a betonului.

3. Cei a caror viata a fost salvata de medicul Dan Oprea, fara sa li se ceara bani de catre domnia sa, de catre anestezist, sau de catre asistenta sefa, sa puna ciment. 

4. Cei a caror viata a fost salvata de medicul Dan Oprea contra-cost, la negru, in afara procedurilor oficiale, sa puna apa.

Si gata. Daca scandurile cofragului sunt destule, prinse intre ele cu cuie suficiente, si e foarte putina apa, amestecul va avea consistenta necesara si statuia va dainui.

Daca nu, nu. 

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica