- Cand esti in cimitir, imediat dupa Craciun. si auzi trei tipi discutand relaxat si sonor, si unul dintre ei spune "Sa moara mama", e semn ca vine sfarsitul lumii.

- Cand esti in cimitir, imediat dupa Craciun, si calci intr-un cacat uman aburind. e semn ca vine sfarsitul lumii.

- Cand esti in cimitir, imediat dupa Craciun, si vezi sute de decoratiuni de Craciun, puse pe morminte, e semn ca vine sfarsitul lumii.

- Cand esti in cimitir, imediat dupa Craciun, si vezi un brad de trei metri, decorat ca la carte de Craciun, e semn ca vine sfarsitul lumii.

- Cand esti in cimitir, imediat dupa Craciun, si auzi un milog povestind ca se asteapta sa faca douazeci de milioane si azi, e semn ca vine sfarsitul lumii.

Relaxati-va. Nu vine sfarsitul lumii conform definitiei din Biblie. Vine sfarsitul lumii in care locuiesti. Daca te adaptezi, vei trai foarte bine, in continuare.

Pentru că e mai interesant - niște bătrânei care urlă isteric "o să mori de mâna mea, Petru" sună mai cool decât niste politicieni tropaind cu coroanele.

Pentru că e mai cool - la mormântul Mădălinei Manole poți să-l vezi pe Adrian Enache, sau alte megavedete expirate. La troiță vin doar niște politicieni care nu plac nimănui.

Pentru că dă bine la imagine - dacă mergi la cântăreață, poți să te vezi pe Acasă TV, pe Kanal D sau chiar la Capatos. Dincolo, vei apărea doar la televiziunile locale de pupat in cur.

Pentru că e mai bine să pari un cunoscatpr de muzică decât ruda unui securist.

Pentru că la parastasele Mădălinei Manole nu blochează nimeni circulaţia şi poţi parca unde vrei.

Pentru că dacă te îmbraci prost, poti sa primeşti doi lei de la vreo vedeta. Dincolo, îmbrăcat prost primeşti doar şuturi de la poliţişti.

Pentru ca ai sanse mai mari sa vinzi CD-urile sau casetele cu Madalina Manole decat pliantele electorale din anii trecuti.

Pentru ca la mormantul vedetei nu e muzica atat de tare.

Pentru ca mama Madalinei Manole chiar a pregatit o coliva, nu doar ti-o promite, ca politicienii.

Pentru ca pe Madalina Manole chiar au placut-o, dezinteresat, unii oameni.

Despre REVOLUTIE cititi aici.

Nu mai sunt client Vodafone. Mi-am luat porția de servicii neserioase si m-am portat la Orange, unde ma simt ca pestele in apa. Daca va vine sa credeti, dupa doi ani de Orange, am factura lunara mai mica decat cea de la portare, asta desi am cu muuuuult mai multe sim-uri de voce si de date. Dar nu despre comparatia intre Vodafone si Orange era vorba. Ci despre Ghiță ciobanul.

Fiecare mare advertiser a avut un personaj amuzant. La Banca Transilvania era zânul, la Unirea era Dorel, Altex l-a avut pe Vader... Au fost, au creat un curent de simpatie pentru brand, au plecat. Numai de la Vodafone nu mai pleacă ciobanul! Nu știu cum funcționează la voi, dar eu, când văd reclamele cu trepanatul ăla, schimb canalul. Nu pricep nici in ruptul capului ce-ar putea obține cei de la Vodafone cu personajul ăsta. Ce vor ei să spună...

- Aspirațional nu e, clar. Când râde, ăstuia nu i se vede omușorul, ci sinapsa cu care respiră.

- Trend-setter? Nici atât. Nu in Romania, locul unde și ciobanii se dau șmecheri de oraș.

- The average John Smith? Nu serios? Atât suntem de limitați, în medie, vrem doar net nelimitat și o tabletă?

Păi dacă aia nu, aia nu, ce este/reprezintă Ghiță ciobanul? Pentru că n-a mai rămas decât o singură ipoteză:

Ghiță nu e ceva, in special. Ghiță este Vodafone, iar tu ești Ghiță. Intre voi trei s-a creat o sinergie. Și se vor mai crea și altele. Când se presupune despre tine că te amuză Ghiță ciobanul, nu mai am ce să-ți urez, de Crăciunul ăsta. Cu bine, puisor. 

Comentezi? Fa-o aici.

Sunt un clubber jalnic. Din 2010, am fost in Retro Caffe de doua ori. O data - aseara. Motivul - Depeche Party.

Eram asa, cu inima indoita. Asta pentru ca ultima oara cand am fost, in 2010, clubul arata naspa. Iar la ultima petrecere Depeche din Ploiesti, din Republik, s-a terminat bautura inaintea rezistentei mele la alcool. 

Si sa vezi surpriza. Retro Caffe a fost renovat integral, arata foarte bine. Au niste canapele extrem de confortabile. Toaletele sunt dichisite ca la mall. Sunetul e de senzatie, se aude mai bine ca in Sky (scuze, in Crown si in Koshin n-am fost, ca sa pot compara). Au inventat si retrorienii masa cu consumatie obligatorie, dar la un nivel rezonabil: de 150 de lei, primesti o sticla de whisky, patru cola si opt beri. Nu ne-au ajuns, dar a fost un inceput bun. 

Cea mai placuta surpriza a fost muzica. DJ-ul a nimerit-o la fix si cu trupele, si cu ordinea difuzarii. In medie, eu dansez cam 30 de minute pe an, dar aseara, din cauza sau datorita DJ-ului, m-am miscat un pic. Am si cazut un pic, incercand sa prind din salt un gras gratios si baut, de 100 de kile (cred eu, el sustine ca are 83), in viu. Stiu, asa se intampla cand faci balet cu partenerul nepotrivit.

Mi s-a spus in casca: pretul unui Tuborg 0,33 este de doar 5 lei, si intrarea 10 lei, doar pentru masculi. Am platit intrarea?! Cand, ca nu-mi aduc aminte...

Uitandu-ma in buzunare si pe pozele miscate din telefon, cred ca o petrecere Depeche ar trebui sa se intample lunar, in Retro. A fost foarte fun sa vad niste cocalari intrand in club si plecand rapid, cu fruntile incretite de nedumerire. Si am amici care ar veni sa verifice atent continutul din toate sticlele alea din bar....

Sa nu uit: note maxime pentru ospatarita si barmanita. Habar n-am cum inteleg ele, in camera aia plina de decibeli, de la niste tipi accidentati la diftongi, ca "ou'ubor" inseamna "doua Tuborg".