Daca ai platit un fotograf pentru niste fotografii proaste, pe bune, esti cretin cu acte. Ești bou cu auditul facut. Daca mai existau dubii asupra nivelului de prostie din capul tău, acum, după ce ți-am văzut fotografiile de la nuntă/botez/petrecere/firmă, dubiile s-au dus, știm cu totii ca esti prost ca un scaun. Să-ți explic de ce:

În acest moment, fotografii profesioniști buni traversează o perioadă proastă. Sunt ca agenții imobiliari după ce a venit criza. Sunt mulți, au investit mult în scule și nu-și pot scoate banii pentru că tot mai mulți oameni își cumpără ieftin camere foto cu setări automate avansate, iar telefoanele mobile au camere foto tot mai bune. 

Pe lângă ei, e plin, de asemenea, de wannabe de fotografi. De oameni care spun că sunt fotografi doar pentru că au luat un DSLR in rate de la Altex si știu să deschida Photoshop sau Lightroom. De libidinoși care prostesc câte o duduie cu o ședință foto "budoir" ca s-o fută. De oameni atât de distruși mental încât se laudă cu fotografiile altora. Iar pe toți acești oameni îi unește ceva: tariful foarte mic. Cumva, în creierele lor prăjite de autosuficiență și-a făcut loc și ideea "nu cere mult, pentru că nu ești fotograf". Iar tarifele lor distrug, pur și simplu, carierele celor care au investit timp și bani în pregătire profesională și scule de top. 

Adăugați și că a scăzut nivelul de exigență aritistica al oamenilor obișnuiți. Netul este atât de plin de fotografii proaste de familie, încât puțini se mai simt jenați să-și urce și ei pozele mișcate, strambe și neclare în acest tomberon de căcat vizual digital, care se numește Facebook.

Eu înțeleg asta. Pe bune, chiar înțeleg. Când nu știi să faci fotografii și-ți iubești nevasta sau copilul, ți se pare că orice fotografie cu ei este superbă. Plus că nu prea mai ai nevoie, în vremurile astea, de fotografii profesionale. Am un amic cu o familie mișto, cu o viață socială destul de plină, cu o firmă maricica. În ultimii 10 ani, a avut nevoie de doar trei ori de un fotograf: o data la firma, de doua ori in familie. In zece ani, da? Norocul ca prietenul meu nu e tâmpit, când a avut nevoie de un fotograf a ales unul bun.

Și acum mă întorc la tine, dobitocule. Da, tu ala care tocmai a urcat albumul ala de nunta semnat "Prost Photography".

Ai ales un fotograf analfabet, cu un site de toată jena. Cum ți-ai putut permite să ai așteptări de la el? Pâi dacă pe cretin îl doare creierul când scrie două fraze, cum ți-ai putut imagina că poate gândi o compozitie scenă mișto la evenimentul tău, pe care s-o imortalizeze într-o fotografie?

Ai ales un fotograf care nu știe nimic despre prelucrarea pe bune a imaginilor. Când a pus steluțe, dungi aurii și aripi de înger pe mireasă nu a facut prelucrare foto, imbecilule. Doar a acoperit greșeli și ne-a aratat tuturor că. la nivel estetic, este doar un munte de kitch.

Ai trecut cu boul patentat prin toate clișeele proaste ale fotografilor de NBC (nunți, botezuri, cumetrii), deși nu ți se potrivesc nici jumătate. Nu faci o fotografie alergând pe plajă dacă arâți ca un canibal înfometat. Nu te dezbraci la bustul gol dacă ești plin de păr ca un urangutan și burtos ca o minge de plajă. Nu o ridici pe mireasă în brațe dacă ești un nevolnic, iar ea e mai durdulie, pentru că în ochi ți se va vedea doar iminența morții.

Știu ce-o să zici. Că fotograful la care te-ai gândit inițial ți-a cerut mult. Că nu ti l-ai permis si ai fost nevoit să alegi un fotograf cu tarif mic, și că la tariful ăla n-ai ce să mai comentezi. Ba da, boule, ai! Cum îți spuneam, există mii de fotografi, care cer de la 300 de lei la 3.000 de euro pentru o nuntă, sau un botez. Nu toti fotografii ieftini sunt prosti, asa cum nu toti fotografii scumpi sunt buni.

Asa ca, in loc să alegi cu portofelul și cu ochii închiși, trebuia doar să cauți mai bine. Să te uiți pe portofolii înainte să întrebi cât costă. Sa ii explici fotografului gasit ce vrei și sa-l intrebi daca a mai facut asa ceva. Să spui unui fotograf bun: frate, imi plac pozele tale, dar nu-mi permit 800 de euro, cât vrei tu, îți dau 300 la nuntă și încă 300 in două luni. Sau, unui fotograf ieftin: "Vrei doua sute? Iti dau trei, daca ies pozele misto, numai garanteaza-mi ca te pricepi".

Sau, si mai simplu: nu mai chema, nene, un fotograf. Deloc! Cineva din anturajul tau are sigur o camera foto mai pricopsita. Pune-i baterii, cumpara un card de 16gb, porneste-o in modul auto si da-i drumul la treaba, din 2.000 de cadre ceva-ceva tot o sa iasa bine. Vei economisi o suma bunicica, daca amintirile nu-s importante pentru tine. Da-o'n mortii ei de nunta, oricum casniciile nu mai dureaza... Da-l si'n gatul ma-sii de copil, cu botezul lui, oricum mai vrei sa faci unul... Fotograf prost e si văr'tu, îi spui ca-l primesti la nunta gratis, fără sa dea darul dacă-ți face pozele și-o să vezi că accepta imediat....Daca nu vrei sa platesti un fotograf bun, nu vad de ce esti atat de bou incat sa platesti un fotograf prost, asa ca nu mai plati pe nimeni. 

Desi gresesti. Și știi de ce, trepanatule? Pentru că fotografiile de eveniment sunt pentru toată viața. Sunt o investiție în timp, pentru o durată de timp mai mare decât frigiderul, televizorul, gresia sau faianța. Pe alea le poți schimba oricând, pe când nunta sau botezul sunt irepetabile. Ai o singură șansă, în viață, să păstrezi amintirea unor momente frumoase. N-o incredința unui nepriceput, că nici la operație nu te duci întrebând care e cel mai ieftin chirurg din spital... 

Aseară am văzut site-ul unui fotograf d-asta, complet tampit, care scrie "Cannon" în loc de "Canon" și "fi frumoasa pentru iubitul tau". Inevitabil, fotografiile lui sunt îngrozitoare, omul i-a distrus, imagologic, pe clientii lui de pana acum. Iar pentru mine asa ceva este inacceptabil. Niciodata n-am avut in minte altceva decat sa flatez subiectul fotografiilor mele. Cu cat e mai urat sau inestetic clientul, cu atat ma straduiesc mai mult sa-i gasesc unghiul bun, lumina corecta, situatia in care arata atragator si interesant. 

Ieri am vazut pe net si o discutie care m-a lasat paf. Chemat sa faca poze la o nunta, un wannabe de fotograf pe net s-a plans ca localul e de cacat pentru ca la masa staff-ului, unde era el, se servea mancarea abia dupa ce erau serviti nuntasii. Ca asta e discriminare. Pai bai nene, tu nici n-ar trebui sa mananci la nunta aia. Mananci acasa, nu bei nimic in afara de cafea si apa si esti ca un soim acolo, la eveniment. Nu mananci, nu bei, nu te hlizesti cu tipele solo, ca ratezi momente esentiale, fraiere. Momentele alea de fericire totala, ale nuntasilor, au loc fie la masa, fie in timp ce danseaza. Daca si tu stai la masa ca un nehalit penibil, ratezi jumatate din romantismul potential de la nunta aia.  

Si cu asta inchei: daca vreodata vrei sa angajezi un fotograf pentru nunta si il auzi ca are pretentia sa stea la masa si sa chefuiasca, te rog angajeaza pe altcineva. Asta nu e bun. Nu stie de ce e acolo, si daca nu stie asta, nu stie nici sa faca fotografii la vederea carora sa zambesti, peste ani. Sa zambesti, nu sa razi jenat. 

 
 

Imi place mult de tot dezbaterea despre digioata care nu stia cine e si ce-a facut Marian Munteanu. A fost ca atunci cand un dement a vrut sa-l dezgroape pe Arsenie Boca si milioane de romani, care se caca in fiecare zi pe ce-a predicat Sfantul Ardealului s-au simtit indreptatiti sa pozeze in cei mai indignati crestini din lume. 

Ce s-a intamplat, pe fond: fata a gafat. A facut o greseala. Daca ma bagi pe mine in breaking news cu Justin Bieber, minutele mele de discutie cu baiatul ala o sa devina virale in toata lumea. Nu stiu cine e, ce pula mea face, de ce se poarta ca un cretin, ce fumeaza si, mai presus de toate, habar n-am ce-a facut la viata lui. In afara de faptul ca e un prost patentat, nu stiu nimic despre Biebărică. Dar as sta acolo, in transee. Cine a facut vreodata un interviu stie ca exista chiar o tehnica a intrebarilor idioate, menite sa obtina o reactie din partea subiectului. Eu l-am intrebat, pe Adrian Nastase, intr-o conferinta de presa, daca este homosexual. L-am intrebat si pe Iohannis, tot intr-o intalnire directa, daca e de acord cu adoptiile internationale. Zilele trecute l-am intrebat pe Dragnea, intr-un text, daca e tampit. Care e problema?

"Ati fost si dumneavoastra, in Piata Universitatii, cand au venit minerii?", l-a intrebat Oana Zamfir pe Marian Munteanu. Recunosc, si eu am bufnit in ras. Dar pun pariu ca 90% din publicul Digi24 n-a facut-o, pentru ca tocmai se intreba cine e baiatul asta. Sau n-ati observat ca avem un talent rar sa uitam istoria recenta a Romaniei?

Avem, va asigur. De-aia cred ca avem de-a face doar cu o greseala de PR a Digi 24, care a preferat s-o scoata de pe post pe jurnalista in loc sa apere o productie tv buna, care s-a difuzat ieri cu o mica problema. Digi24 trebuia sa explice ieri ca Oana Zamfir a vrut sa-i introduca pe telespectatori in atmosfera mineriadei. Ca intrebarea ei era menita sa-l conduca pe Marian Munteanu la afirmatia "eu am fost liderul protestatarilor si uite cum a fost in acele zile in Piata Universitatii". Ca jurnalista a pus o intrebare, nu a facut o afirmatie, si a pus-o ca pentru publicul numeros si ignorant care o urmarea, nu ca si cum erau doar ea cu el intr-un lift si discutau ca expertii.

Asa ca, daca simtiti nevoia sa decapitati pe cineva pentru modul in care se face jurnalism tv in Romania, uitati-va spre alte posturi. Nu gafele sunt problemele majore ale acestui domeniu, ci manipularea. Uitati-va la Banciu, la Rares Bogdan, la Lavinia Sandru, la Radu Moraru, la Mihai Gadea si la alti tristi care o ard mincinos prin platouri, otravindu-va mintea. Nu va mai luati de stiristi, va rog, pentru ca astia baga ca MIG-ul toata ziua, nu o freaca pe combinatii. Numai cine nu munceste nu greseste. 

In opinia mea, ar trebui sa aveti o dieta de stiri asa cum aveti una de slabit. Urmariti aceeasi stire politica pe Antena 3, B1, Realitatea TV, Romania TV si apoi urmariti-o pe Digi24. O sa vedeti ca, de bine de rau, la Digi24 se face jurnalism. Asa se explica si ura pe care o manifesta jurnalistii de cacat, care fac un compromis pe zi, fata de entitatea asta care are niste standarde profesionale.

Adaug si ca este posibil ca macelul organizat ieri digioatei pe toate platformele de stiri sa fie prea mare ca sa reprezinte doar o reactie normala a breslei. Eu cred ca unii au folosit-o pe digioata ca perdea de fum care sa ascunda alte subiecte ale zilei, cum ar fi trimiterea in instanta a lui Ion Iliescu, sau faptul ca un politist ca murit ca sa nu stea la semafoare ministrul Gabriel Oprea. A fost fix ca in ziua in care Adrian Nastase a fost trimis la inchisoare, dar breakingnews-urile zilei au fost cu despartirea Biancai Dragusanu de Victor Slav.

publicitate

Am stat o saptamana in subsolul Bibliotecii Judetene, sa caut primul articol scris vreodata de el, si sa i-l fac cadou, inramat, de ziua lui. Alta data am mesterit 11 zile, cot la cot cu muncitorii, sa termin o baie si o bucatarie noua, la ai mei, cat ei erau la tara. Am montat in doar 4 ore, cateva sute de decoratiuni, intr-o curte de cateva sute de metri patrati, pentru ca promisesem copilului ca va face Craciunul intr-un decor ca in Oraselul Copiilor. Am zugravit complet un balcon inchis si l-am mobilat integral ca pe un spatiu chic in trei ore, pentru cineva care n-avea, in in apartament, un loc al ei, in care sa-si faca unghiile, sa-si puna masti din pasta verde si mai stiu eu ce.

Stiu, asadar, ce e aia o surpriza. Stiu cum se face, stiu cat de misto e reactia celui care o primeste. Si cateodata, desi urasc surprizele, constat pe pielea mea ce misto e sa se gandeasca cineva la ceva ce-ti doresti foarte mult. Cum ar fi arahidele in ciocolata.

Saptamana trecuta, preferatele copilariei mele m-au facut sa-mi scriu aventura din curtea infamilor de carrfouristi, zgarciti si cand nu trebuie. Povestea e aici. Si cineva s-a prins ca mie inca-mi plac chestiile alea.

Ei bine, acel cineva s-a gandit sa-mi cumpere cele mai bune arahide in ciocolata ever si a luat la pas marile ciocolaterii si cofetarii ale Capitalei. A fost primita destul de prost peste tot, cofetarii neezitand sa-i spuna, in unele cazuri, ca acum e in trend sa se manance altceva in ciocolata: alune de padure, ovare de furnica, rahat de copil mic, unghii de minotaur etc si ca, in general, numai taranii ancorati in comunism mai prefera prozaicele si prafuitele arahide in ciocolata.

In paranteza fie spus, nu mai pot cu snobii care nu mai vor sa nimic din ce are mai mult de 20 de ani.... 

Norocul meu - si al ei, ca a taiat Bucurestiul in doua zile la rand cautandu-mi nenorocitele de arahide - s-a numit Cofetaria Ana.  Nu stiu care din ele, ca nu eram de față. Stiu doar ca atunci cand a intrat si a cerut arahide in ciocolata si a fost - evident! - refuzata, o doamna, pe nume Cristiana Copos, aflată neintamplator in cofetarie, s-a interesat care sunt resorturile acestei cereri de-a dreptul exotice. I s-a spus ca la Ploiesti exista un dobitoc incapatanat care refuza sa creada ca lumea deserturilor a evoluat dincolo de arahide in ciocolata, si ca ar fi grozav sa i se ofere trepanatului iluzia ca are dreptate.

Ca o doamna ce este, Cristiana Copos a dispus sa se cumpere cele trebuitoare si sa se prepare dobitocului ce doreste. Asta s-a intamplat joi. Vineri comanda a fost gata. Azi m-am gasit cu persoana si mi-am primit darul. Il vedeti si voi mai sus. 

Gustul? Demential. Sunt doua sortimente, unele cu ciocolata dulce, unele cu ciocolata amaruie. Primele au ajuns la M, pe care am convertit-o, acum doi ani, la secta Martorii lui Arahide in Ciocolata. Celelalte le pastrez pentru mine. Au o aroma extrem de interesanta, cred ca merg de minune cu un Jack si cu niste Monte Cristo. Trabucurile le am, am si un Single Barrel vechi de 11 ani in congelator, cred ca-l desfac...

Multumesc, pe aceasta cale, persoanei care a trecut prin Codrii de Aramă si prin Padurea de Argint ca sa-mi aduca arahidele magice. Ii multumesc si doamnei Cristiana Copos pentru demers, mai ales ca putea sa treaca peste cererea inedita si peste mofturile mele, afacerea cofetariilor Ana mergand foarte bine si asa. Sper sa-i mearga si mai bine de acum incolo.

In final, un mesaj pentru toți năpăstuiții care nu au parte de arahide in ciocolată: Organizați-va. Cereți-vă drepturile. Mergeți in toate cofetariile de pe Pămant si cereți arahide in ciocolata! Faceti presiuni la Ministerul Agriculturii sa subventioneze culturile de arahide. Iesiți in strada, scrieti pe Facebook, purtati tricouri cu 'salveaza si tu o arahidă", semnați o petiție online să apara reteta arahidelor in ciocolata in manualele de clasa intai. Uniti suntem mai puternici. #Unitisalvam!

**** dacă ți-a plăcut acest text deschide și unul din aceste linkuri: 

Cu ochii la Parascheva, n-ati vazut ca marti a ajuns in Senat proiectul de lege pentru înfiinţarea Agenţiei care sa recupereze banii din marile ciordeli descoperite de DNA. Aia care s-o lase pe Udrea fara vuitoane si pe Mazare fara cait. Aia dorita de toate partidele si de presedinte, a carei existenta e ceruta chiar de DNA, care poate doar sa constate furtul, nu sa si recupereze prejudiciul.

Cand s-a votat, erau 85 de senatori de fata. Legea trecea cu 84 de voturi, pentru ca e lege organica.

36 de senatori au votat impotriva. Nu ma mir deloc, cred ca asta e procentul de mari hoti in Parlamentul Romaniei: 30-35%.

34 dintre ei erau de la PNL. Proiectul a fost respins.

Cum, ma?! Iohannis si Alina stiu?.

Daca se intampla asa ceva in SUA, tara aia sarea in aer. In Franta le-ar fi dat foc la cladire. In Germania partidul ala s-ar fi lins pe bot de voturi la urmatoarele alegeri.

La noi, insa... e minunat. V-am tot spus ca eu nu mai cred in insanatosirea aceste tari. De-aia, vreau ca toata lumea sa devina atenta la politicieni, pentru a fi cat mai multi oameni de acord cu mine. Cand o sa stim toti ca politicienii sunt toti la fel, o sa ne fie mai bine si-o sa fim pregatiti pentru urmatorul nivel: meritocratie. Cu democratia ne-am lamurit: daca furi si dai un ban unde trebuie - esti bine.

Cat despre PNL... Vor ajunge in situatia PSD muuuult mai repede decat cred. Chiar rog pe cineva sa le dea o grenada, sa nu se mai chinuiasca atat....

p u b l i c i t a t e

"Ce, frate, dau si eu o mu*e, ca lu' nevasta-mea nu pot sa-i dau, zice ca e scarbos! Care-i problema?", se apara vehement cate unul. Si de fiecare data ma ia o lehamite totala, ma dau mai departe de personaj si-mi propun sa nu mai ating nimic de pe masa din ce-a fost atins de el.

Pentru ca fix asta este marea problema! Nu vrei sa-i dai mu*e nevestei, dar esti gata sa-i dai sifilis, sculament, hepatita... Pana mea, la cum arata petardele alea, poate-i dai Ebola! 

Mai exista o problema...

- continuarea în cartea Tipul din Filme nu există, pe care o poți comanda de aici - link

... fanii politicienilor. Nu'ș ce pula mea se intampla, dar imi tot dau add, in ultima vreme, tot felul de oameni cu o viata atat de searbădă, care nu ascultă muzică, nu joacă spânzurătoarea, nu se uită la video amuzante. Nu-nu! Ei se dau jos din pat dimineața simțind nevoia arzatoare de a da share postarilor complet cretine ale lui Ponta, Băsescu, Dragnea, Gorghiu, Iohannis, Tariceanu. Platitudini gen "azi am atras atentia Comisiei Europene sa ....", sau "alaturi de icsulescu, la conferinta pulii mele...".

Toată țara, toți userii de Facebook din România, se uită ca rața la muci la postările astea. E doar gunoi digital. Tiriplicii, însă, le înțeleg, mesajul ascuns îi cuprinde și-i umple cum umple mustul damigenele până dă pe afară, și atunci simt nevoia să dea SHARE. 

Nu s-a logat niciodata, nici dracu' pe Facebook, ca sa vada ce mesaje politice au mai aparut și să stie cum voteaza. Tiriplicii, insa, sunt acolo, la datorie, ca moțul unui căcat, semnalizând cum să calcăm ca să-l luăm cu toată talpa. 

E doar aaaaabsolut penibil! Penibil ca un iPhone roz. Penibil ca un gras cu pantaloni mulați. Penibil ca un vasluiam explicând ce este violul.

Marș de aici, imbecililor. Pot să înțeleg un tip care a ales politica pentru a reusi in viata, pot sa inteleg asumarea unor mesaje, doctrine, proiecte politice. Vorbim de pragmatism, de cinism, de oportunism, si toti avem momente in care suntem așa. Dar nu cred că există om mai prost pe pământ decât fanul unui politician. Îl recunoști ușor: e ăla care dă SHARE ca un soft scăpat de sub control oricăror tâmpenii emanate de șeful de partid.

Până acum, i-am spus fiicei mele să se ferească, in viață, de maneliști și de membrii galeriilor echipelor de fotbal. Uitasem de voi: cei mai proști dintre pământeni. 

Înjurați-mă aici, dar veți rămâne la fel: inutili ca un câine făcut din cristale Swarovski. Publicitate.

Lasati faptul ca unui refugiat sirian i se vor oferi lunar o suma de bani mai mare decat pensia medie (1.117 lei fata de 890 lei pensionarul standard si 560 de lei pensionatul pe caz de invaliditate). Mie altceva mi se pare interesant: ca refugiatul va primi 1.117 lei in sezonul cald, si 1.185 de lei in sezonul rece. Este demersul anului, la categoria Greseli Incredibile de Guvernare.

Nu ma mir deloc de aceasta decizie a lui Ponta. La cat de inteligent e hamsterul cu ochelari, nu ma mir ca vrea sa lase PSD fara voturile pensionarilor. I-a tras Dragnea partidul de sub fund? Trage si el pensionarii de sub Dragnea....

Dar ca Ponta crede ca un sirian se descurca cu intretinerea, iarna, cu doar 68 de lei - este .... sublim. De-aia n-ar trebui sa primim refugiati deloc. Noi nu suntem nici xenofobi, nici rasisti. Avem insa, un stat ucigas, care te amageste in lupte mici, sa treaca vara, si te ucide cu iarna. 

Plus ca masura genereaza o a doua problema de imagine in fata pensionarilor...

Daca as fi fost consultantul de imagine al acestor cretini, si ajungeam sa discutam proiectul politic al refugiatilor, n-as fi zis "doamne, sunteti cumva retardati? vreti sa va faceti de cacat cu orice pret?". As fi pierdut clientul, contractul, banii.... Asa ca as zis, politicos, proactiv si plin de speranta: "Mi se pare supermisto si foarte europeana ideea, recuperati mult pe plan extern; totusi, nu credeti ca ar fi o idee buna sa implementati, si pentru romani, pensii de vara si de iarna? Ar conta mult la alegeri...".

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile de pe

https://bogdanstoica.ro/shop

N-am avut prea mult timp la dispozitie, pentru ca eu urasc Bucureștiul si-mi comprim cat pot intalnirile, asa ca am ajuns doar cateva minute la Centrul Fericirii. Stiu ca o sa ma injure cineva, dar n-am avut alta varianta. 

Centrul Fericirii este primul centru de transformare integrativă din România, zice in comunicatul de presa. Centrul reprezintă un mediu inspiraţional și echilibrat de suport pentru transformarea, dezvoltarea și împlinirea personală a oamenilor, zice tot acolo.

Ce vrea sa spuna poetul? Vrea sa spuna coaching, psihoterapie, nutriție, kinetoterapie, biorezonanţă magnetică, antrenamente sportive, remodelare corporală. Te duci ca baiatu' sau ca fata sa faci ce vrei, sau alegi - varianta pentru neaveniti ca mine - pachetele transformaționale. Te asiguri, astfel, ca nu faci vreo tampenie. Nu de alta, dar degeaba faci remodelare corporala daca bagi shaorma si bere in tine. Si tot degeaba te duci cu piercingul permanent la biorezonanta magnetica, n-o sa te primeasca niciodata. 

Tot la Centrul Fericirii se organizează workshop-uri şi seminarii pe nutriţie şi beauty, unde eu n-o sa calc niciodata. Sa se duca tipele, latura mea feminina e putin dezvoltata si ma simt foarte mandru de asta. 

Pe scurt, Centrul Fericirii e un loc în care oamenii se relaxeaza si au grija de ei pe bune. Sunt patru astfel de locuri, in Bucuresti, Timişoara, Braşov şi Sibiu. Nu ma mir deloc ca sunt facute pe fonduri europene (POSDRU - pentru initiati). Dincolo de asfaltul care tine mai mult de o iarna si de politica nearuncarii de gunoaie pe jos, cred ca asta ar trebui sa invatam, in primul rand, de la Europa civilizata: sa avem grija de noi, nu sa ne f##a grija de ce-a zis Ponta, ce-a facut Iohannis sau cu cine a facut Guță al 80-lea copil. 

Info: Centrul Fericirii - Bd. Decebal, nr 14 A - www.centrulfericirii.ro 

Nu cred ca exista, in Romania, vreo corporatie mai zgarcita si meschina decat Carrefour. Oamenii astia nu vand lucruri, ei fac bani. Si au dezvoltat kitul perfect de facut asta. Sunt atat de creativi (in a se zgarci la rahaturi), incat pun pariu ca daca s-ar fi implicat in eradicarea cancerului, ar fi rezolvat problema rapid, folosind cine stie ce molecula ieftina, care se gaseste prin toate virusurile.

As putea sa tin un jurnal de meschinarii Carrefour. N-ar folosi, insa, nimanui. Lumea se duce ca turma la Carrefour. Pana si eu ajung, ca dobitocul, din cand in cand, la Carrefour-ul din cartier, cand caut ceva anume.

Azi cautam arahide trase in ciocolata. Sunt legate profund de copilaria mea. Alimentara din cartier avea permanent, in raionul de dulciuri, niste dropsuri umplute cu tarate, niste bomboane cu gust de migdale si celebrele dropsuri colorate si infecte la gust. Cand si cand, aduceau arahide in ciocolata, si-mi luam, de doi-trei lei (apropo, eu am fost un copil cu bani, nu exista zi sa nu am doi-cinci lei facuti la sticle si borcane). Vanzatoarea umplea cu grija o punga alba si mica, de hartie, pe care o dadeam gata intr-o ora. N-am stiut niciodata cum se numeau bomboanele astea, dar tin minte ca incercam sa le dau eu unul. Ciocorah, Arahcioco, Aracio.... Da, stiu, eram varza la branding...

Ma rog. Azi mi-era pofta la maxim de asa ceva. Si-am trecut pe acolo, stiind ca mai au. Nu mai aveau ce stiam eu, ci niste arahcioco/ciocorah marca proprie Carrefour. Etichetate corect, in romana, dar aruncate de-ampulea si cu ambalajul original, de Polonia.

Cum ar veni, aveam de ales intre bomboane cu arahide, cacao si cocos, dar fara sa stiu care-i care. A trebuit sa iau o decizie alegand intre smietankowe, kokosowe si kakaowe.

Kakaowe suna a cacao. Kokosowe suna a cocos. Logic, arahidele mele ar fi Smietankowe. Dar smietankowe aveau glazura alba, ceea ce ar putea insemna ca in punga aia voi gasi cocos, nu alune. Iar eu urasc profund gustul si mirosul de cocos.

Pula mea, la 1,6 lei punga, puteam sa-mi iau din toate, si sa vad acasa care-i care. Si in orice alt magazin asa as fi facut. Nu si in Carrefour. Pentru ca n-o sa stiu niciodata daca strategii de la Carrefour au ales sa nu mai eticheteze in romana produsele (asa cum prevede legea), pentru ca amenda e mai mica decat i-ar fi costat traducatorul si etichetarea lotului de bomboane poloneze, sau daca nu cumva s-au gandit ca lasand confuzia lingvistica pe raft, pot declansa un mecanism psihologic prin care clientul se preda si cumpara mai mult. N-o sa fiu, si azi, un cotizant la zgarcitii si meschinii astia...

Am peste un an de cand n-am mai intrat intr-un hipermarket Carrefour. Inca putin si ma vindec si de Carrefour Market. In opinia mea, amandoua sunt niste magazine de gowno.

Fac bine?