Zilele trecute m-am întâlnit cu Gabriel, prietenul meu care face business cu zeolit și mi-am adus aminte de pariul pe care l-am pus, în noiembrie, când am umplut debaraua cu zece ( de fapt, nouă, că unul l-am dat) saci de Enviro Naturals Cat Liter. Nisipul lui de litieră pentru pisici, inventat de el și pe care eu îl consider cel mai bun produs românesc și străîn din toate timpurile. Mi-am adus aminte că eu am zis că cei nouă saci o să-mi ajungă până în aprilie-mai, iar Gabriel a zis că o să dureze mult mai mult. A avut dreptate el. Azi dimineață m-am uitat în debara: sub masa aia (de ce pula mea țin o masă în debara?) mai sunt patru saci (plus unul început). 

Deci din 20 noiembrie (când am luat sacii și i-am adus acasă), până pe 20 aprilie, adică timp de 6 luni, eu am consumat 4 saci și jumătate de Enviro Cat Liter. Un sac de cinci kilograme mi-a ajuns, în medie, cinci săptămâni. Costul lunar cu [rezolvat problemă gravă rahat pisică mayday-mayday] a fost, deci, de vreo 40-45 de lei. Adică un leu cincizeci pe zi. Și nu mai e ca în noiembrie, când produsul lui Gabi era scump, iar eu (credeam că) o să cheltuiesc doi lei pe zi pentru confortul nasului meu, timp în care cei care puneau silicat în litieră cheltuiau doar jumătate din suma asta. Dacă vă uitați in magazine, o să observați că silicatul ăla s-a scumpit bine de tot. Sacul mic, care era 10-11 lei în noiembrie, costă acum 22-25 de lei, iar sacul mare e aproape la același preț cu zeolitul lui Gabi. Are logică scumpirea, mai toate produsele chimice s-au scumpit în ultimul an, e o conjunctură. Nu are însă logică să mai cumperi silicat, atâta timp cât în aceeași plajă de preț găsești un produs cu mult mai bun, care nu s-a scumpit, pentru ca e din rocă naturală, nu din chimicale. Și de parcă nu era de ajuns că are cel mai bun produs din piață, Gabriel a mai scos unul. Ieftin. Are aceleași proprietăți formidabile de absorbție a mirosurilor, dar nu și aceleași abilități de "magnetizare" a rahatilor. Altfel spus, produsul ieftin te scapa de mirosuri, dar nu face bulgări din ce face pisica în litieră și muncesti un pic mai mult sa o cureti. Produsul ieftin are prețul cu mult sub silicat, doar vreo 20 de lei sacul de 5 kilograme

Dacă vrei să încerci Zeolit Madăfacăr ăsta, gândește-te, te rog, și la costul transportului. Altfel spus, ia mai mult de un sac, să merite. Sau, dacă ai vreun amic în București care ți-l poate aduce acasă cu proxima ocazie, comandă-l acolo, în București transportul e făcut de firma lui Gabi și e mult mai ieftin sau il poate ridica direct de la fabrica, fara sa mai achite nimic in plus. 

De ce-am pus titlul ăla? Pentru că eu am constatat, trăind cu Ghenă, autorul celor mai pestilentiali rahati din istoria pisicii, că dintr-o anumită perspectivă, traiul cu o pisică e similar cu traiul cu o nevastă: dacă o faci fericită nu-ți transformă viața într-un iad. Așa că, dacă tot incepe sezonul plecatului de-acasă câte 2-4 zile, asigură-te că atunci când o să revii nu o să găsești vecinii la ușă, intrebandu-te de unde ai procurat arme chimice, al căror mirosuri toxice trece prin ușă. Am pățit-o eu, acum doi ani, când încă nu-i cumpărăm lui Ghenă CatLiterul ăsta. Acum un an, însă, când am revenit de la Bistrița după cinci zile, la mine în casă mirosea foarte tare a ... nimic.

zeolit este o rocă vulcanică naturală cu o compoziție și o structură aparte ce funcționează ca un magnet chimic pentru metalele grele și diverse chimicale, pe care le încorporează în structura lui și nu le mai eliberează. Datorită acestor proprietăți, zeolitul e folosit în purificarea apei, în hrana animalelor și în agricultura bio. În fabrica amicului meu zeolitul este măcinat, încălzit și mixat cu dolomită, calciu și magneziu, pentru a ajunge material depoluant, supliment alimentar, produs de detoxifiere, catalizator industrial, etc. In varianta "nisip de litiera", produsul te scapa de mirosul specific caselor unde traiesc pisici, este sută la sută natural, paraziții nu se pot înmulți în el, nu provoacă alergii si nu este toxic, neexistând riscul de imbolnăvire al pisicii sau al oamenilor. 

Nu cauta produsul in marile magazine de tip zoo center, ca nu-l gasesti. De-aia iti las linkul de unde poti sa comanzi nisipul Enviro Naturals Cat Litter. 

cărți și bijuterii mișto-rău găsești pe https://bogdanstoica.ro/shop 

Păcat. În ultima sută de ani, ne mai relaxasem. Învățând din relele istoriei, ne-am autoeducat să trăim unii cu alții, indiferent de ce ne însuflețește și de ce iubim. Ajunsesem chiar la idei democratice absolut geniale, ca "sunt gata să mor pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine". Din păcate, a apărut o generație care n-a mai citit istoria și care nu știe că unele acțiuni aparent nevinovate duc la nenorociri. E generația care a pus botul la unul dintre cele mai bune concepte ruseșți de manipulare: "discriminarea pozitivă a minorității ateiste". În nici 50 de ani, oamenii obișnuiți s-au trezit niște paria ai societății, amenințați permanent că ar putea deranja prin modul de viață, religia, sau preferințele culturale, iar fiecare imbecil prea leneș să se integreze și să învețe reguli a devenit un "original", un "diferit" și un "discriminat". Exact ce-și doreau rușii: de ce să cheltuiasca suprimand sau supunand popoare întregi, când puteau doar să le cultive cu marxiști de tip sovietic si apoi sa se uite cum fac implozie?  

Iar din generația asta de crescuți-atei a ieșit generația de născuți-atei. Pentru ei religia nu doar că nu contează. Deranjează. Sigur, și ei se închină la diverse aparate și branduri, poartă toți aceleași haine de parcă-s martorii lu' Brandu', merg toți la acelasi festival cum merg babele la cuvioasă Parascheva și beau cidru cu râvna cu care bunicile gustă coliva, dar dacă-i întrebi de religie, ți-o zic pe aia cu "tâmpenii, închipuiri, manipulări perverse". Cu cât sunt mai proști, cu atât sunt mai înverșunați împotriva religiei, confirmând proverbul strabunicilor, care spuneau: "cu cât e căruța mai goală, cu atât mai mult zgomot face când trece pe uliță". 

Noi, departe de tumultul Europei Occidentale, care distruge valori sociale fără să pună nimic în loc, cu viteza cu care guvernantii romani fac rampe de gunoi în mijlocul pădurilor Bucovinei, stăm un pic mai bine. Dar în Franța, de exemplu, lucrurile au luat-o razna complet. Cam două biserici sunt vandalizate, în fiecare zi. Autorii sunt, în 90% din cazuri, tineri atei, anarhiști fără cauză, imbecili aflați în căutarea adrenalinei din jocurile video. Prezența bisericilor îi înfurie pur și simplu. Ai zice că, în ultimii zece ani, bande de moși și babe, cu cruci de gât, conduși de preoți, le-au vandalizat puburile și cluburile și le-au stropit iarba cu zeamă de tamaie. Lucru care, în mod evident, nu s-a întâmplat.

Dar asta nu înseamnă că nu o să se întâmple. Când strici echilibrul unui sistem, lucrurile o iau razna. Dă un picior în stupul albinelor care ți-au dat miere ani la rând fără măcar să te bâzâie, și o mori, plin de veninul a zeci de furioase mici și galbene. Taie toți copacii de pe dealul din spatele casei și o să vezi cum dealul o ia la vale, în câțiva ani, strivindu-te cu tot cu casă, nevastă și copii. Fă rău gratuit, iar răul va face așaa, frumos, o buclă, și te va lovi direct în coaie.

Cruciadele n-au fost doar războaie religioase. 90% dintre ele au fost pretexte pentru furturi de bani, sclavi și resurse. Au fost, însă, și câteva pur religioase, generate de simpla existența a unor popoare în care oamenii se închinau la alți zei. La fel ca marxiștii sovietici de azi, Biserica Catolică se înfuria, pur și simplu, când auzea că acești oameni nu visează să-și facă cruci într-o catedrala creștină. Și să vezi chestie: cruciadele astea, pur religioase, au fost cele mai sângeroase dintre toate.

Acuma, nu citi simplist și nu te gândi doar la violență fizică. Get the big picture. Incendiul de la Notre-Dame poate fi momentul apariției unui partid cu valori religioase. Dacă apare un lider care va spune cu talent: "creștini, suntem atacați", ne putem trezi cu un partid asemănător cu Inchiziția spaniolă câștigând alegerile in Franta și transformând țara care a inventat democrația într-un soi de Arabie Saudită a creștinismului. 

Adică o să fie nasol. 

Și după aia o să fie nasol și în alte țări. 

Într-un târziu, o să fie nasol și la noi. 

... cărțile mele sunt aici: 

Nu mai știu pe care din cei trei năparstoci din imagine era să-l bat umpic, acum câțiva ani, într-un jeg de club din Ploiești, în care mă aflam accidental, pentru că, beat mort sau spart grav (dracu stie), ciupea de fund toate tipele care treceau pe lângă el. L-am spus lu' ta-su, încă viu pe vremea aia, dar Barbuț Senior mi-a făcut cu ochiul, după principiul "așa's băieții". "A, deci tu i-ai învățat să se poarte așa cu femeile", mi-am zis, și mi-am băgat picioarele în bruma de comunicare pe care o aveam, ca jurnalist, cu Adeplast.

Nu mă interesează problema enunțată de Libertatea, cu testamentul&shit. Nu contează. Eu vreau doar să vă atrag atenția asupra unor întrebări după care eu încerc să mă ghidez în viață. La cine ajung banii mei? Pe cine îmbogățesc?

Eu, de exemplu, nu alimentez mașina niciodată la Lukoil, autorul unei bune părți din poluarea Ploieștiului. Nu mănânc în carciumi controlate de oameni politici. N-o să mai am niciodată un abonament Vodafone, nu cumpăr nimic de pe eMag, iar din momentul semi-incidentului din club cu miniAdeplastu', am decis să nu mai cumpăr niciodată produsele firmei. Sunt destule alte produse similare, de la adezivi la mortare, făcute de alte firme. Sigur, nu le știu acționariatul, dar cât de probabil e să fie compus, și alea, tot din tineri cretini, misogini și frustrați? 

Dacă-l urăști pe Dragnea nu cumpăra nimic de la firmele deținute de pesediști. Dacă te scoate din minți mizeria numită ALDE nu plăti pentru bunurile și serviciile deținute de membrii acestui partid. Și tot așa. Nu mai finanța afacerile celor ce te afectează sau te deranjează în vreun fel. Pula mea, doar nu ești tâmpit, să-ți înarmezi inamicul, nu? 

Dacă știe cineva un tânăr IT-ist cu timp liber și cu chef să ajungă celebru, să-i spună să facă o aplicație numită "pe cine îmbogățești". Să indexeze, acolo, produsele faimoase, după interesele politice și după manifestările publice ale acționarilor. 

Gata, am îmbătrânit. Erau vremuri când mă uităm la spoturile publicitare și râdeam. Acum mă enervez. Iar din toți nervii unei zile, cei mai mulți  mi-i provoacă Cabral. Da, simpaticu', pozitivu', agreabilu'. Așa îl vedeam și eu până să înceapă să apară in mizeriile alea de spoturi cu Penny.

Era ok dacă-l vedeam pe Cabral între rafturile unui magazin Penny, îmbiindu-ne să cumpărăm diverse lucruri de acolo. Era și interesant, pentru că n-am intrat niciodată într-unul. Ba, mint, am intrat o dată în ăla de pe Șoseaua Vestului. Am văzut doi bătrânei certându-se pe niște cutii și am plecat. Nu e mereu vorba despre sărăcie, să știți, când vedeti oameni îmbulzindu-se la oferte. Câteodată este vorba despre răutate pură, meschinarie, proaste maniere. Și am rămas de atunci cu impresia că Penny este acel magazin care vinde mizerii identice cu cele de la Carrefour, Cora, Lidl, MegaImage și Profi, adică doldora de E-uri și de denumiri înșelătoare, dar mai ieftin. Apropo, eu nu mai cred în mâncare bună și mâncare proastă de supermarket. Cu excepția produselor bio, toate produsele alimentare din supermarket sunt proaste. Sau nocive. Restul e doar marketing și marjă de preț. 

Revin: băi, deci dacă-l vedeam pe Cabral promovând un suc de roșii la cinci kile care se vinde cu 4 lei, sau berea aia la doi litri care costă cinci lei (asta chiar e pe bune), n-aș fi zis nimic. Nu mă vizează pe mine, ci pe cei care vor să cheltuiască foarte puțîn pe mâncare.  Dar Cabral nu e acolo, băi. Nu e acolo. E numa' în poiana pulii mele cu mioare, numa'n grădina cu roșii cu gust, numa' la târgul de jumări senzaționale și de afumături de casă, numa' la  standul de băuturi de casă... De-acolo ne zice el că noi, românii, suntem așa, speciali la capitolul mâncare, iar Penny ne înțelege și știe ce ne place.

Da, suntem speciali. Avem alimente cu gust. Femeile noastre stiu să gătească genial. Dar Penny știe din pulă ce ne place, Cabral. Adică nu stie. Când o să văd o afumătură de casă, o murătură pusă de tanti Florica sau o bucată de brânză de stană în rafturile unui Penny, o să te cred. Faza e că Penny vinde numai produse de-astea, de laborator chimic. Numai cașcaval cu șapte sute de e-uri, parizer umflat cu apă și sare, dulciuri cu căcaturi chimice, gem în care e 50% zahăr și sucuri în care se pune o linguriță de fruct stors la doi litri de apă colorată. 

Nu ma credeti? Uite, aici aveti un link cu pliantul Penny. Daca gasiti ceva DE CASA in el il printez si il mananc. 

Cum ziceam, Penny nu este singurul tomberon de gunoi alimentar din Romania. Toți retailerii fac ce face el. Dar nici un retailer nu a luat un simpatic care să manipuleze oamenii bătrâni care se uită la televizor. Că la mine și la ăștia ca mine nu merge harneala asta proastă. La vecină mea de 60 de ani da. Și la prietenele ei. Să le sugerezi că Penny le vinde produse autentic românești, gustoase ca la mama acasă, este o mizerie, Cabral. Este ca și cum te-ai filma conducând un BMW seria 7 și apoi te-ai da jos și te-ai filma într-un showroom Logan spunând "wow, Dacia chiar știe ce vrea un șofer de la mașina lui". 

Ce vreau să-ți spun, Cabral, este că ești la fel de nociv ca Dragnea când promite spitale regionale. Vizezi același public și vinzi aceleași iluzii de sănătate. Și cred că ar trebui să-ti fie rușine. Măcar un pic, așa. 

Celor de la Penny: dacă abordarea asta, de manipulare prin disimularea mărfurilor alimentare produse in masă in mancare de casă este atat de profitabilă pentru voi, de ce lucrați cu Cabral și nu cu Bianca Drăgușanu? Pula mea, aia nu are nimic natural în ea, e ca smântâna aia lowcost care n-a văzut laptele nici în poze, chiar vi se potriveste. Pe când Cabral chiar părea un băiat cu bun simt, mereu scrie pe blog despre trăitul sănătos, îl distrugeți pur și simplu cu spoturile astea... 

Din supermarketuri cumpăr doar hârtie igienică, șervețele, șampon, detergenți, apă și câte o sticlă de vin. Brânză o iau de la două familii de oieri, alternativ. Carne - de la măcelăria unor cunoștințe. Mezeluri de la un sibian, face ăla un salam de vițel cu porc de mori. Legumele de la Aprozaresti. Șuncă, palincă, icre, murături - nu de la petardele astea de supermarketuri. Niciodată. 

Acum 40 de ani am concluzionat cu toată maturitatea celor 6 ani ai mei că bunicul meu este plictisitor. Omul știa de dimineață, uitându-se spre cer, dacă o să plouă sau nu, știa să lucreze pământul, să ascută un cuțit, să-și facă un fluier iar mie un arc din lemn de corn, știa să facă un butoi să nu mai curgă, poarta să se închidă, știa zidărie și să facă vin, știa să vâneze dar și să vindece o vacă, știa toți copacii din pădure, toate fructele comestibile și toate plantele de leac. Eu eram doar un imbecil mic, preocupat de surprizele din guma Turbo, de apa gârlei și de prietenii mei. "Ascultă, copile, că le știu de la tata, iar tac-tu' nu le știe, ca i-a trebuit trai la oraș". N-am ascultat. Nu s-a lipit nimic de mine, din toate cunoștințele lui.

Acum 20 de ani: pasionat de istorie, ajung să citesc cărți despre lucruri care se întâmplau demult și încep să-mi aduc aminte unele din spusele bunicului meu. Insuficient. Încep să cred că acele cunoștințe formidabile despre viață și natură s-au pierdut complet din cauză că eu m-am dovedit a fi un mic imbecil, surd la cunoaștere.

Acum (mai exact, toamna trecută): cu ochii într-un caiet scris de mână în 1908, realizez că informațiile acelea încă există. Sunt, însă, împrăștiate în mii de publicații vechi, de la ziare și reviste la cărți, tratate și notițe personale ale unor oameni asemeni bunicului meu. "Daca-mi fac lectiile bine, ca as putea sa le readuc in atentie. Cine stie, poate ca si altii, nu doar eu, regreta ca acum niste zeci de ani erau complet imuni la cunoastere..".

Sase luni si 100.000 de pagini parcurse mai tarziu, am vreo 50 de titluri schițate, cateva carti incepute si alte trei gata: 

• Cum își îngrijeau străbunicii tăi dinții - povesti incredibile de pe vremea in care stomatologia era stiinta medicala cea mai noua si mai bizara.
• Cum petreceau strabunicii tai la mare - povestea a litoralului romanesc, care era de doua ori mai mare pe vremea regalitatii si de doua ori mai misto pe vremea comunistilor. 
• Ce n-ar fi postat strabunica ta pe Instagram  - despre acele istoria acelor fotografii pe care nu le vedeau decat fotograful care le realiza si cei carora le erau destinate

Toate sunt pe https://bogdanstoica.ro/shop.

Nu uita să urmărești fb.com/Străbunicii pentru celelalte titluri dedicate celor ce au făcut România Mare. 

Dacă nu ești azi pentru prima oară pe blogul meu, știi deja că-s obsedat pasionat de poveștile și de lucrurile vechi, de pe vremea când alți noi s-au decis să întemeieze pe aici familii în care să se vorbească româna. Am început cu mesteritul obiectelor vechi, apoi cu lecturile despre acele lucruri, apoi cu orice alte cărți, ziare, reviste, acte, fotografii care țineau de perioada aceea. Nu știu ce-i cu pasiunea asta. N-o aveam de mic, asta e sigur. Nu e nici din familie, că mama lucra într-o fabrică de stofe iar tata era maistru de instalații, numai timp de filozofat istoric n-ai când crești patru copii. Cel mai probabil, este modul meu de a mă pensiona din presa pulii mele, care mi-a mâncat inutil zilele. Că de scris, e clar, nu mă voi pensiona nici mort... 

Tot citind, conspectând, punând deoparte aia că o am și pe cealaltă care vorbește despre același lucru, s-a născut și ideea colecției Străbunicii. O colecție de cărți &decorațiuni despre cum trăiau și ce știau să facă precedesorii noștri, în special cei care au făcut România Mare. Am un respect deosebit pentru generația aia care s-a unit, cu zecile de milioane, in jurul ideii "unirea tuturor teritoriilor locuite de români". Mă gândesc de câțiva ani și încă nu mi-am răspuns la întrebarea "cum ar trebui să sune acea idee care să ne unească, azi, pe toți, indiferent dacă suntem rockeri sau maneliști, pesediști sau liberali, useri de iPhone sau de Samsung?". Răspuns: nu știu. Cred că nimic. Cred că am câștigat multe, în ultima sută de ani, dar și că ne-am pierdut aproape complet spiritul identitar. 

Aproape, da? Cumva, încă mai sper. Din seria asta, "încă mai sper, și sper să mai spere și alții", vine și produsul asta, care nu are o denumire în limba română. Poți să-i spui "carte decupată", "carte cu ascunzătoare", "ascunzătoarea străbunicii" (da, ce să zic, e megaamuzant, hai să ne hăhăim un pic) sau "cartea cu secrete". În engleză e mai ușor. Nici nu trebuie să știi multă engleză ca să-ți dai seama ce înseamnă stashbook.

Produsul ăsta nici nu există, in Romania, în altă parte. Mai sunt, pe niste site-uri, niște cutii care imită cărțile, făcute cu un mare prost-gust, cel mai probabil în China. Si sunt țipătoare, bat la ochi ca un politician nehoț. Ale mele sunt cărți autentice, cu coperți reale, care se pot integra la fix într-o bibliotecă.

Eu le văd utile. Dacă ai prin casă ceva ce nu trebuie să fie văzut de nimeni, dar nici nu vrei un seif, stashbook-ul este perfect. Bani, țigări, chei, telefoane mobile, scrisori de dragoste, acte, bijuterii - toate o să stea sub nasul tuturor, dar fără să-i treacă prin cap, cuiva, că există. Sunt utile și în mediile în care ai la tine lucruri de valoare, dar nu prea ai buzunare sau o zona de depozitare sigură: piscină, plajă, camera din cămin, camera de hotel. Cine ar căuta într-o carte? Cine ar fura o carte care nu arată nouă și interesantă, ci veche și plictisitoare? 

Eu am mai găsit, acestor carti, câteva utilizări:

- ghiveci/jardinieră, în special pentru plante care nu au nevoie de multă apă.

- decoratiuni, daca pui în ele aranjamente din plante uscate

- le poți folosi pentru a duce notă de plată, clientilor, în localuri...

- un amic și-a pus în stashbook-ul primit de la mine un burete impregnat în uleiuri volatile, iar acum cartea funcționează ca un odorizant de cameră. 

Pentru furioși: nu am folosit și nu folosesc, pentru stashbook-uri, cărți valoroase, ci numai cărți uzate fizic, adică incomplete, sau al căror conținut este depășit moral. 

Stashbook-urile, ascunzătorile ca pe vremea străbunicilor, sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop, in două variante, cu decupaj in forma de smartphone....  

si de pisică.

O să vedeți doar câte cinci, din fiecare, dar să știți că am deja câteva sute, făcute din cărți cu diverse teme. Asa că dacă ești avocat, de exemplu, și vrei, pentru un blend-in total, o ascunzătoare făcută dintr-o carte veche de drept, scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. 

have fun!

https://bogdanstoica.ro/shop

Imaginați-va că, mâine, când va fi stins incendiul de la Notre-Dame de Paris, în Franța o să fie curente de opinie cum au fost la noi, pe vremea cand mi s-a parut cool sa scriu zece motive pentru care e bine ca avem Catedrala. Nu știu cum ar putea fi posibil, dar hai, faceți exercițiul asta. Doar asa, for fun.

• Vă imaginați presa franceză și partidele de opoziție protestând împotriva alocarii de fonduri pentru salvarea catedralei Notre-Dame?
• Vă imaginați un eveniment pe facebook numit "vrem spitale, nu notre-dame", la care sa dea partikip un milion de oameni?
• Vă imaginați circa două-trei milioane de francezi vituperând pe facebook împotriva catolicilor bătrâni și fără dinți, care se roagă la Dumnezeu ca niște cretini?

Nu merge, nu? Eram sigur.

• O fi din cauză că francezilor le convine că au o religie importantă de pe vremea strabunicilor?
• Că le place faptul că Notre-Dame aduce, anual, 14 milioane de turiști în țara lor?
• Că nu sunt proști?

 ... cărțile mele sunt aici: 

Ai crede că e megacomplicat sa faci pasta de dinti, așa cum o tipă de 21 de ani, căsătorită după ce s-a îndrăgostit nebunește în Vamă, crede că sarmalele după care iubi e înnebunit sunt foarte greu de făcut. De fapt, nu. Sigur, n-o să-ți iasă ceva onctuos și perfect, cum e crema care iese din tubul cumpărat de la Carrefour. Dar o să fie o pastă de dinți rezonabilă dacă urmezi rețeta de mai sus, una din numeroasele rețete care apar în atlasul de istorie amuzantă a stomatologiei românești "Cum își îngrijeau străbunicii tăi dinții". Și o să fie acel ceva cu care o să poți experimenta senzații vechi de o sută de ani, de când străbunicii tăi își făceau singuri pastă de dinți. De ce o faceau? Din două motive: fie nu aveau bani de o pastă de dinți din magazin, care costa cam cât costă azi niște căști originale de iPhone, fie nu aveau de unde să-și cumpere una, că nu era ca azi, cu un nonstop pe fiecare stradă și un Lidl la fiecare trei străzi.

Și aici ajungem la marea diferență dintre noi și străbunicii noștri: dei nu aveau nici 5% din ce avem noi, lor nu le lipsea mai nimic. Nu puteau cumpăra ceva? Îl făceau, pur și simplu. Că era vorba despre dinți sau de tăiat lemne, de făcut mâncare sau de sedus o femeie, de distrat la mare sau de învățat geografie, străbunicii se bazau mai mult pe ei decât pe ce le oferea societatea sau tehnologia. Și asta îi făcea suficient de liberi încât să facă lucruri mărețe, cum ar fi, de exemplu, o familie care dura 50 de ani, o casa care rezista 100 de ani sau o Românie chiar mai Mare decat avem azi. 

În cinstea lor a apărut colecția de cărți Străbunicii. Iar primele doua titluri sună cam așa:

"Cum își îngrijeau străbunicii tăi dinții" - un atlas de istorie amuzantă a stomatologiei românești: peste 200 de pagini cu informatii, adrese, nume, retete, sfaturi, imagini, acte si publicitatea aferenta.

"Străbunicii la dentist" - cartea de mai sus in varianta pentru copii, cu 64 de pagini, pline cu informatii complicate convertite in anecdote amuzante, si cu mici teme de vacanta facute din actele vremii.

• De ce am început cu stomatologia? Pentru că anul trecut am început să-mi repar dantura, devastată de 40 de ani de frică de dentist. Lucram de ceva timp la colecția Străbunicii, așa că a fost destul de firesc ca vechile mele pasiuni, istoria și scrisul, să fie influențate de noua mea preocupare (operații, extracții, implanturi, aparat dentar & shit). Am noroc de medici senzaționali, despre care puteți citi în Jurnal de Officedent și a fost logic să mă gândesc, într-o zi, când fremătam ca o căprioară speriată pe scaunul stomatologic, "ce-ar fi făcut străbunicul meu..."
• De ce am făcut si o carte pentru copii pe o tema aparent neinteresant pentru ei? Pentru că eu nu cred așa ceva. Nu cred ca exista copii care nu citesc. Cred doar ca parintii nu le dau cartile potrivite. Știu sigur (am un copil, am avut o metodă, și ghici ce, copilul citește de rupe) că orice copil citește orice dacă acel orice este interesant. 

Dacă te interesează vreuna din cărțile de mai sus, comanda-le pe https://bogdanstoica.ro/shop. Și nu uita să încerci rețeta de mai sus. Doar așa, for fun. O activitate de weekend, cu iubi sau cu copiii. Să o preparați împreună, apoi tu să o încerci, să te strâmbi de parcă ai băgat în gură un măr stricat și apoi să strigi: "mayday-mayday, i need backup immediately, everybody back to Colgate, I repeat, back to Colgate..."

O să scriu asta acum, până nu se injectează de tot proștii care fac activism politic cum fac suporterii galerie, dar și până nu schimbă facebook algoritmii rețelei de-o să fiu raportat pentru orice fel de text. Scriu cu speranța că printre cei care vor să se schimbe în bine țara asta sunt și oameni care nu au decis, deja, ce să facă, deși habar nu au de politică. 

Deeeci: de la ce premize plecăm? Păi, mi se pare logic să plecăm de la #premiza1 că PSD este un partid mare și puternic. Știu că dacă te uiți pe facebook, PSD pare mic și timorat, dar alegerile nu au loc pe facebook. Pesediștii nu-și declara afinitățile politice pe net, de jenă și de frică să nu fie luați la mișto, dar asta nu înseamnă că ei nu există. Dimpotrivă: faptul că netul le este ostil i-a făcut să se concentreze și mai mult pe offline. Și în timp ce useristii dau share conștiincios la orice inepție debitează Cioloș, Caramitru sau Chirilă, pesediștii își umplu timpul liber bătând scară de bloc după scară de bloc și întrebând oamenii "ce am putea face ca să votați PSD?". Ghici care din cele două tipuri de acțiuni aduce mai multe voturi?

[Nu glumesc cu "scară de bloc după scară de bloc". La mine în oraș, PSD deține toate codurile de acces în toate blocurile. Dacă vrea să ne scrie tuturor, pe uși, MUIE, BĂI, DE LA VIORICA, le trebuie o singură noapte.]

Așa că, dacă e să mă iau după semne, PSD o să câștige și alegerile europarlamentare, și pe cele locale, și pe cele generale. Iar dacă useristii și peneliștii îi mai demonizeaza mult pe votanții PSD (nu pe membri, da?), partidul lui Dragnea o să obțină și mai multe voturi, nu mai puține, de la electoratul sătul de prea multe înjurături și spume la gură. Scandalul aduce voturi celui care strigă pe perioade mici de timp. Când vezi niște oameni urlând isteric câțiva ani la rând, ți se face lehamite și, uneori, frică, de ei. 

Se poate lucra la asta? Sigur că da. Dacă fiecare din noi și-ar propune să-și întrebe vecinii dacă votează PSD, de ce, și de ce anume ar fi nevoie ca să-și schimbe opțiunea, fără să-i înjure și să-i desconsidere, votanții PSD s-ar împuțina. Nu avem, însă, maturitatea să facem asta. În loc să fim englezii care au cucerit China antică cu produse atractive și cu un creștinism agreabil, ne purtăm ca spanioliii care au trecut incașii prin foc, sabie și gripă. Asta e, atâta putem. 

Ce vreau să spun este că nu vom reuși să facem PSD să piardă alegerile. Nu cu jalnicele partide care i se opun. Așa cred eu, acum, văzând cât sunt de bine organizați pesediștii la firul ierbii și cât de proști și de isterici sunt liberalii și pluseristii. Putem, însă, să facem ca PSD să nu mai ajungă la guvernare. Noi, nu partidele de opozitie. Putem fi, pentru PSD, ce-a fost iarna rusească pentru armatele naziste. Sau voi credeați că armata rusă l-a înfrânt pe Hitler la Stalingrad? Nu, nene, frigul a fost cel care i-a distrus pe nemți. Armata rusă doar a ucis niste trupuri rămase fara spirit. 

Si acum ajungem la #premiza2: PSD nu poate guverna singur. Ca să facă 51% și să preia țara, din nou, are nevoie, ca de aer, de UDMR și de ALDE. Așa că dacă vrei ca PSD să nu mai guverneze, trebuie să-l lași fără aceste două partide. Adică să le duci la un scor electoral derizoriu. Iar acesta este un obiectiv greu doar cu UDMR. Disparitia ALDE este megarealista.

• Ai un amic ungur si votant UDMR? Stai de vorbă cu el, pe teme politice. Sigur are niște dorințe, ca și tine, ca și alții, care nu țin de etnicitate. Și printre unguri sunt oameni care sunt de stânga sau de dreapta, antreprenori sau angajati care vor o leafa sigura, minoritati sexuale care vor drepturi sau traditionalisti gata sa moara pentru biserica catolica. Dacă reușești să faci un singur etnic maghiar să nu mai voteze UDMR, partidul care a susținut PSD în toate mizeriile care au dus țara asta în acest punct critic, se va putea și cu alt etnic maghiar. iar dacă se poate cu doi, se poate și cu 12, cu 22 sau cu 22.000. Nici nu conteaza ce-o sa voteze, daca nu mai voteaza UDMR. 
• Ai un amic care votează ALDE? Ia-l la prelucrat. Explică-i de ce e periculos să mai voteze așa ceva. Explică-i că dacă votează aparentul liberalism promovat de Tăriceanu face jocul lui Dragnea. Fă-l să priceapă că e părtaș la toate hoțiile guvernelor pesediste. Spune-i că un om de dreapta sănătos la cap nu ar vota niciodată un partid care își asumă rolul asta, de spălător de cadavre al unui ucigaș în serie. Pula mea, cum să pui în aceeași propoziție "liberal" cu "alianța cu PSD" si cu "eliberarea a zeci de mii de infractori violenti"? Cum?

Clar, o sa fie mai greu cu UDMR decat cu ALDE. Dar si fara unul singur din cele doua partide merge schema. PSD o sa ia cel mult 33-35%. Fara cele 6-7 procente de la UDMR si cele 8-9 procente de la ALDE o suge Dragnea ca un boss.

Asa ca incearcă să mărești electoratul tău preferat în loc să adâncești faliile dintre cele două tabere electorale. Prin definiție, un conflict nu aduce creștere. Dacă era așa, Coca-Cola nu si-ar fi promovat produsele, doar le-ar fi criticat pe cele de la Pepsi. Asa ca nu mai injura pe nimeni, global. Incearca sa convingi unul-doi-noua oameni sa nu mai voteze cu cele doua slugi politice ale PSD. 

Du UDMR și/sau ALDE la 2-3% și vei avea în PSD, după alegeri, doar un porc urias care fuge prin curte, sângerând, cu un cuțit înfipt în gât. Da, aparent a scăpat de cei care voiau să-l taie. Da, o să dureze un pic până moare, că e ditamai animalul. Dar nu mai are nici hrană, nici apă, iar rana aia de la gât e adâncă. Într-un final, porcul o să cadă. Să vină butelia și aduceți cuțitele alea mari....

Sigur că n-o să mâncăm noi porcul, deși noi l-am tăiat. Toate bucățile bune vor ajunge în frigiderele partidelor, nu în ale noastre. Cât de curând, un alt partid va ajunge un porc detestabil de mare și va trebui să-l tăiem și pe ăla până nu ne mănâncă, ca ăsta de acum, nu doar porumbul din magazie, ci și cotețul, gardul, casa, iar la urmă chiar pe noi, de-o să trebuiască să plecăm iar, peste mări și țări, în alte sate, unde oamenii sunt atenti zilnic la greutatea porcilor, nu doar o dată la patru ani. 

#buymybooks

https://bogdanstoica.ro/shop