Cand m-a intrebat Alexandra daca vin sa tin un speech despre networking mi s-a parut normal sa zic da. Pana mea, daca nici eu nu fac networking nu mai face nimeni. In presa, in consultanta de imagine, chiar si in fotografie, doar networking-ul genereaza clienti. Nu dai un anunt pe net "rezolv crize de imagine" si pac, te angajeaza X! Plus ca Alexandra este un organizator de mama-mama, mie nu-mi mai iese din cap ca tipa e capabila sa asigure cazarea a trei mii de oameni, in fiecare an, intr-un loc unde eu nu reusesc sa gasesc o nenorocita de camera... Mi-a placut si ca o sa am ocazia sa ma revad cu Razvan Tudor si sa-l cunosc pe Marius Stefan, doi tipi foarte misto, de la care chiar ai chestii de invatat, mai ales daca esti mai nou in ale business-ului. 

Asa ca m-am dus. Scena, microfoane & shit si vreo 200 de oameni. Printre ei, o droaie de figuri cunoscute, inclusiv oameni care se descurca grozav si care nu par sa aiba nevoie de un sfat. Ce era sa le zic? Ca eu nu-s speaker profesionist, iar cand vorbesc liber, scap cuvinte care n-ar trebui spune in asemenea medii. 

Asa ca le-am spus sa fie curiosi, ca mine. Eu sunt capabil sa toc la cap un om, cu intrebarile, pana ii da sangele pe nas, numai din curiozitate. Curiozitatea a fost cea care mi-a permis sa cunosc oameni, sa aflu de la ei ce-i preocupa si, cu ocazia asta, sa aflu cum i-as putea ajuta sau ce ar putea cumpara de la mine. Si cum chestia asta nu e unidirectionala, am si spus acelor oameni o droaie de chestii despre mine. Si a functionat, fie am descoperit eu ca am nevoie de ceva de la el, fie a descoperit el ca inca nu stia exact cu ce ma ocup eu.

Le-am spus si sa nu faca networking cu entitatile publice si sa nu se conecteze la sursele de bani publici decat daca au un business foarte mic sau foarte mare. Cand esti mic, nu ai ce sa vinzi atat de valoros incat o primarie care nu-ti plateste la timp sa te lase cu angajatii neplatiti. Cand esti mare, ai suficiente mijloace sa pui presiune pe entitatea aia publica care nu-ti da ce ti se cuvine. Cand esti, insa, o firma de marime mijlocie, riscul este enorm. Te poti dezechilibra oricand, pentru ca nu esti nici usor sa treci peste val, nici mare sa ramai stabil. In plus, mai esti si vizat de clientela de partid, care nu se multumeste cu contractele mici, din lacomie, si nici nu ajunge la contractele mari, de prosti ce sunt. 

Le-am spus si sa fuck clientii mari. Un client mare este, de cele mai multe ori, un client-problema. Fie te va tine ocupat atunci cand ai putea sa lucrezi pentru un client la care tii, fie iti va impune conditii ce aduc dupa ele cheltuieli si investitii, fie o sa te simti ca intr-o menghina ori de cate ori trebuie sa plateasca. Eu mi-am furat-o asa, lucrand ca fotograf pentru o mare organizatie comerciala. Timp de un an, am facut fotografii pentru ei si de doua ori pe saptamana, si in weekend, si in conditii deosebite. Vreo 80 de sedinte foto, in 365 de zile. La final, am constatat ca tot profitul afacerii a trebuit reinvestit in scule, epuizate moral de lucrul intensiv, dar si ca, foarte important, am traversat un an intreg fara nici un alt client nou.

Le-am spus si sa-i monitorizeze pe cei care fac acelasi lucru cu ei. De la unii vor invata cum sa nu greseasca, iar de la altii cum sa puna in valoare un produs sau un serviciu. Pe unii ii vor putea imita cu succes, iar pe altii ii pot inlocui, daca le sunt superiori. Le-am spus sa nu confunde lumea afacerilor cu mersul in acelasi autocar, ca prietenii, spre mormantul lui Arsenie Boca. Nu trebuie sa ajungem toti la destinatie. Daca cineva se ridica de pe scaunul ala bun, de la geam, sau pica pe culoarul dintre scaune si nu se mai poate ridica, e in regula sa-i iei locul. Faci afaceri pentru tine si pentru ai tai, nu pentru cei din autocar. Nu e ok ca cineva sa fie luat cu forta de pe scaunul lui iar daca vezi asta in autocar, e bine sa-i iei apararea celui slab, pentru ca maine poate fi randul tau.  Si cu asta le-am spus si sa adere la grupurile patronale sau profesionale. Doar asa, in grup, vor gasi forta sa schimbe ceva ce ii incurca. 

I-am sfatuit si sa nu dea spaga si despre cat rau faci propriei firme atunci cand accepti sa cotizezi la buzunarul unui tip in pixul caruia sta o factura mare de-a ta. Retine ca atunci cand dai spaga la o lucrare sau la o livrare, fie ti-ai scumpit marfa, fie ai facut-o mult mai proasta decat putea fi. Scoate-ti clientul la masa, cumpara-i ceva de ziua lui, imprieteneste-te cu el, dar nu-l plati sa fie indulgent cu marfa ta proasta si scumpa. Vei deveni rapid victima unui concurent de-al tau. 

Le-am zis sa nu ezite sa faca fapte bune multe si marunte. Sa inveti un copilandru o meserie, sa trimiti un om de-al tau sa repare ceva gratis cuiva, sa mediezi o intalnire intre doi oameni care se cauta fara sa stie unul de existenta celuilalt sau sa spui si altora ceva la care te pricepi foarte bine te va ajuta sa ramai sanatos la cap si ramai conectat la lumea reala. Pe bune, daca intri pe mana mea, poti sa afli cate poti sa faci pentru altii chiar daca tot ce detii este o simpla masina de umplut sifoane. 

Am uitat sa le zic de tupeul ala bun, despre curajul de a folosi toate parghiile care-ti stau la dispozitie, atunci cand simti ca cineva, care flutura o legitimatie pe care scrie "statul roman", te trateaza cu rea credinta sau cu nesimtire. Oamenii astia se simt puternici si intangibili tocmai pentru ca nimeni nu-i reclama si nu-i da in judecata. Tupeul asta nesimtit dispare insa atunci cand numarul reclamatiilor pe numele lor creste, de la luna la luna, sau cand numarul proceselor pe care le are institutia respectiva e tot mai mare din cauza lor. Am uitat sa le zic si sa nu faca networking cu oamenii politici, nici macar din dorinta de protectie. Si sa nu se teama de ei, oricat de puternici si influenti s-ar da, pentru 99% dintre ei sunt oameni care n-au reusit, altfel, in viata si pe care nu i-ar angaja nici dracu', in mediul privat.

N-am uitat sa le zic lucrul pe care mi l-am impus, acum ceva ani. Sa imbogatesti un om pe care-l cunosti, din anturajul tau, de pe strada ta, din orasul tau. Serios. Chiar daca multi dintre noi suferim de “ce, sa-si ia X masina scumpa pe banii mei?”, sa faci din oamenii din anturajul tau, de pe strada ta, din orasul tau, niste oameni prosperi, este un lucru foarte bun. Cu cat lor le va merge mai bine, si tie iti va fi mai bine. Cumpara de zece ori de la acelasi om si o sa incepi sa-l cunosti, o sa vorbiti mai mult, sa descoperiti ca aveti in comun unele filme, locuri, pasiuni, ca si fiica lui si fiica ta intampina aceleasi dificultati la chimie, si, cu timpul, ca ce vinzi tu e mai bun sau mai ieftin decat ce cumpara el, din alta parte. Cu timpul o sa intelegi ca daca-ti cumperi muraturile de la vecina ta din stanga, iti speli masina la vecinul din dreapta si iti faci mobila la cel de peste drum, vei avea niste vecini prosperi, adica niste vecini buni, siguri, pe care poti conta, la greu. 

 Volumul 3 din Tipul din filme nu exista, este disponibil, din 9 februarie, pe site-ul Editurii Univers. Ai linkuri de comanda pentru toate cartile mele mai jos:

   

 Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Valentine's Day, Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 

Un tânăr de 18 din Buzău, elev de liceu, a murit după patru zile în care medicii s-au chinuit să-l salveze. Pustiul s-a dus singur, miercuri, la Spitalul de Urgenta, iar câteva ore mai târziu era deja la secţia de terapie intensivă. In cele patru zile trecute pana ieri, organele interne ale tanarului au cedat rând pe rând. Cauza: consumul de droguri etnobotanice. 

Nu e singurul caz. In ultima mea perioada in presa, am avut ghinionul sa vad o musamalizare de presa de exceptie, atunci cand 24 din 28 de elevi ai unui liceu de top din Ploiesti au recunoscut, intr-un sondaj anonim, ca se drogheaza. Am putut vedea si auzi si cum un pustan isi sparge singur dintii din gura, inclestandu-si falcile pe o targa de spital. In ambele cazuri, era vorba despre etnobotanice. Raul suprem al drogurilor, in opinia mea.

Motivul? Etnobotanicele sunt drogurile cel mai usor de gasit in Romania. Iarba nu le accesibila adolescentilor, pentru ca dealerii fac destul de rar afaceri cu pustanii de liceu, de frica sa nu-i toarne la parinti si, de acolo, la politie. Plus ca iarba e un pic mai scumpa, iar copiii n-au bani de buzunar cat adultii. 13 lei, insa, sunt usor de gasit, sa iei niste sare de baie si sa te spargi, asa cum ai vazut la adultii aia cool din anturaj.

Si aici ajungem la titlu. La ceea ce eu cred ca este principala problema a momentului. La modul in care as vreau eu sa se raporteze la droguri, de orice fel ar fi ele, consumatorii lor, si in special cei mai numerosi dintre ei, adica consumatorii de iarba.

Eu, de exemplu, nu consum nici un fel de stupefiante. Doar fumez tigari facute din tutun si beau alcool facut, preponderent, din porumb si din struguri. Stiu ca sunt nocive, stiu ca imi vor afecta sanatatea, le consum cat cred eu de responsabil, astfel incat sa am mereu situatia sub control. Foarte-foarte rar ma mai imbat cat sa nu mai stiu ce-am facut in seara aia, pentru ca foarte rar simt nevoia sa fiu altcineva decat eu. Un lucru il stiu sigur, oricate tampenii am facut la bautura (ca de la fumat nu ma transform): n-am spus niciodata unui tanar sa bea sau sa fumeze. Nici cat de misto e sa fumezi o tigara. Nici ce misto e sa te imbeti. Niciodata. Si i-am apreciat la maxim pe consumatorii de droguri care mi-au respectat alegerea, la fel cum i-am evitat pe cretinii care au insistat, intr-un fel sau altul, sa fac ce fac si ei (nu va ganditi ca mi-ar fi zis "fute-mi si mie gagica de vreo doua ori...").

Exclusiv din aceasta perspectiva, ma deranjeaza profund cand un consumator de iarba face apologia starii de "spart". Cand povesteste altora ce misto vede el lucrurile, cat de bine se poate concentra sau relaxa, dupa caz. Tin minte si acum cat de greu m-am abtinut sa nu-l pocnesc pe un amic, fotograf de profesie, care-mi explica cat de bine vede el textura asfaltului cand e fumat, si ca atunci vede lucruri pe care nu le vede altfel, si ca .... "vezi pe pizda ma-tii de trepanat degradat psihic, daca ai nevoie de iarba si cand faci poze unei alei esti terminat, coae. Daca avea efectul asta, de "vazut mai bine", iarba era de mult in dotarea trupelor speciale, a bijutierilor si ceasornicarilor din toata lumea, dobitocule", l-am taiat eu. S-a oprit si el. In mod evident, era fumat si nu gasea resurse sa argumenteze prostia debitata mai devreme. Nu avea nici puterea sa recunoasca ca nenorocitul ala de asfalt arata, prin lentila unei camere foto, intr-un singur fel, desi se prea poate ca ochii lui, afectati de consumul de iarba, sa perceapa asfaltul ca pe un ponei roz tolanit pe jos. Sau, mai stii, o fi dat si aparatului foto sa fumeze, si nu m-am prins eu....

Si aici ajung la principalul defect al multora dintre consumatorii de iarba: lobby-ul facut gratuit. Multi sunt ok, doar iti arata cuiul ala, tu le arati paharul de vin si se trece natural peste refuzul tau, fara stres. Altii, in schimb, cum e imbecilul ala de fotograf, insista. "Ia si tu. Hai, sa vezi ce misto e. Hai, ca nu face rau, ca tutunul. Uite, eu nici macar nu beau si vezi ce misto ma simt?"

Simte-te cum vrei, coane. Dar nu ma fute la cap. Nu fute pe nimeni la cap, fiecare are dreptul sa consume ce vrea. Dar daca tot nu te poti abtine in general, abtine-te macar cand langa tine este un minor. Nu pune presiune pe el sa consume, nu-i face pofta, nu-i explica ce bine te simti tu spart. Ca pustiul ala n-are contactele tale, n-are de unde sa-si ia iarba aia care nu face rau si o sa-si cumpere niste mizerii, toxice, de pe net. Nu-l invata nimic rau, in general. Pentru ca el va face ce face, in mod natural, orice adolescent: va exagera.

• asa cum fetele de liceu preiau fusta indrazneata a adultei sexy din bloc si o fac mai scurta decat prevede legea,
• asa cum tipii de 18 ani conduc cu 120 la ora desi s-au asezat pentru prima oara la volanul unei masini,
• asa cum pustii de a opta sar de pe pe cladiri asemeni celor care fac parkour de ani de zile, dar fara sa exerseze miscarile,

tot asa preiau, adolescentii, de la adulti, si coolness-ul consumului de droguri usoare care - tu i-ai spus asta, dobitocule - fac bine. Si ghici ce: fara sa se documenteze, o sa consume mizeriile alea aduse din china, toxice si daunatoare, vandute de un tip fara pic de scrupule care garanteaza ca "sunt la fel ca iarba, dar mai ieftine". Si ghici ce, din nou: mizeriile alea ii ucid sau ii tampesc inainte de vreme. 

Cum ziceam, fiecare sa fumeze/bea ce vrea. Lasati, insa, lobby-ul si/sau prozelitismul consumului de droguri in randul minorilor, tot asa cum vi se pare normal ca minorii sa sa nu consume alcool, sa nu se futa fara prezervativ, sa nu conduca masini si sa nu lucreze in uzine. 

Pentru prosti: orice ati fi inteles citind, sa stiti ca n-am scris, mai sus, ca fumatorii de iarba sunt principalii vinovati de faptul ca pustii din Romania iau masiv etnobotanice. Vinovatii sunt politistii si parintii. Fumatorii de iarba sunt, insa, in opinia mea, doar principalii influenceri in formarea opinii pro-consumului de droguri, de orice fel ar fi ele. Sunt numerosi, prosperi si cool, adica sunt modelul social perfect. De aceea, oricat ar parea de cretin ce spun acum, cred ca o campanie anti-etnobotanice, sustinuta de fumatorii de iarba, ar fi mai de efect decat toate campaniile duse de agentia romana anti-drog, de politia anti-drog, de ong-urile dedicate luptei impotriva consumului de droguri si de toti parintii indurerati ca si-au pierdut copiii din cauza drogurilor.

Nu ma si astept, insa, ca fiecare consumator de iarba care va citi textul asta sa vorbeasca cu cinci-zece copii din anturaj despre cat rau pot face etnobotanicele. Atunci si pustanii s-ar da pe iarba, cererea de iarba s-ar dubla iar pretul unui cui ar creste. Or, noi nu suntem un popor chiar atat de misto....

************

cartile mele, scrise 91% treaz si cu tigari din tutun la indemana, nici una nefacand apologia consumului de alcool, tutun sau droguri, sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici: 
https://edituraunivers.ro/author-book/bogdan-stoica/
... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6.  

   

Pentru ca-l doare-n pula, de-aia. La propriu. De fapt, cred ca pe iohannis il dor toate oasele, toate organele interne, plus capul. 

ce era sa faca? sa refuze nominalizarea? urma suspendarea lui, pesedistii terminau schimbarile la Coduri si apoi, pun pariu pe ce vreti voi, noile legi ale justitiei ar fi cazut fix in capul familiei Iohannis cu al lor dosar de fals in scrisuri din povestea cu casa. 

din ce alt partid ar fi putut sa nominalizeze, cand PSD controleaza majoritatea din Parlament, iar partidele lui Iohannis, respectiv PNL si USR inca n-au terminat luptele interne, decapitarile, dar si conectarile la sistemele de sifonare a banilor publici?

ce era sa puna pe masa, in locul odioasei revolutii fiscale a lui Tudose, cand dreapta romaneasca nu e in stare sa scrie nici macar un proiect de doua pagini dedicat cresterii businessului?

Nu i-a ramas decat aceasta varianta: "o pun pe Viorica, PSD va continua sa se erodeze, asa vor creste si partidele mele, si, la urmatoarele alegeri, preluam impreuna puterea". 

Logica politica e impecabila. Dar, ca orice logica politica, nu tine cont de oameni, pentru care guvernarea PSD devine tot mai insuportabila. Si nu scrie nicaieri ca daca PSD se duce in cap, romanii vor vota celelalte partide, oricat de slabe si cu oameni oricat de prosti si de hoti ar pune pe afise. S-a vazut la ultimile alegeri, cand electoratul de dreapta a preferat sa stea acasa, decat sa voteze niste nimeni, doar pentru ca aveau insigne cu PNL si USR. 

Pe scurt: in ultimii doi ani, PSD a ingropat Romania. Daca ar fi avut coaie, Iohannis ar fi incerca sa opreasca mizeria asta de guvernare. Dar n-are asa ceva. Plus ca demograficele arata destul de clar ca nucleul dur al celor care ies in strada in aceste zile este format dintre cei care nu vin la vot. Iar Iohannis, ca un bun comerciant de meditatii si chirii ce este, stie ca e contraproductiv, pentru un brand, sa comunice chestii pentru niste oameni care nu-i vor deveni niciodata clienti. 

Volumul 3 din Tipul din filme nu exista, este disponibil, din 9 februarie, pe site-ul Editurii Univers. Ai linkuri de comanda pentru toate cartile mele mai jos:

   

 Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Valentine's Day, Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 


pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link

pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link

pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit, vreodata, de mine: link