te simti mai bine cand mananci un pui fericit? serios?

Nu stiu ce efect are asupra voastra reclama Agricola, cu puiul fericit, dar eu nu mai pot nici sa ma uit la produsele lor, in magazine. Nu prea mananc pui, dar mai cumpar, rar, pipote sau ficatei. Dar si daca as manca, as alege alta marca. Nu Agricola. N-as suporta sa mananc pui fericiti.

Ma si vad, ca in filmele horror. Vad puiul ala jucandu-se fericit, printre alti pui fericiti, cand brusc apare o gheara metalica care-l apuca, ii smulge capul, si aripile, ii opareste corpul si-l arunca intr-o punga care este urcata intr-un camion pe care scrie "Agricola". Imi imaginez socul pe care-l are bietul pui fericit, cand afla ca fericirea e atat de scurta, iar destinul atat de crud. 

Nu am nimic cu produsele Agricola, dar cu reclama la produsele Agricola chiar am. Dincolo de faptul ca tag-ul "56" e sustinut prost (cum ca nu poti face o friptura buna in mai putin de 56 de minute, desi poti) reclama transmite niste chestii de cacat:

  • Transmite ca noi, oamenii, mancatori de pui, suntem cruzi. Ca mancam mai cu placere un pui fericit decat unul nefericit (na, daca nu reactionam pozitiv la chestia asta, nu se introducea acest mesaj in reclame). 
  • Transmite ca destinul, in general, e implacabil si dur. Ca fiecare vietate care se simte fericita este indreptatita sa creada ca cineva o va distruge si eventual manca doar pentru ca fericirea ei are gust bun. 
  • Transmite ca suntem lacomi, rai si impulsivi. Ca puiul ar putea trai fericit si 90, si 200 de zile, dar dupa 56 de zile cineva nu se mai poate abtine si ii ia capatana. 
Cliseul, in ansamblu, e si mai nociv. Orice dictator are o perioada buna, dupa care trece la rele. Orice escrocherie incepe cu o perioada frumoasa, in care victima se simte grozav. Chiar: ma intreb cum se uita la reclama tipa luata de sotie acum doua luni si pocnita zilele trecute. Cum suna, in mintea ei: "56 de zile de fericire si pe urma ... jap!"

Deci nu fuck Agricola, ci fuck agentia de publicitate care se ocupa de Agricola. De ce nu i-a zis produsului pui gustos, pui crescut sanatos, pui crescut cu grija.... Ce-i cu fericirea asta care se termina intre dintii mei, de unde mama dracului ideea ca e mai misto sa mananci o vietate fericita decat una nefericita?

Si ca sa va demonstrez ca avem de-a face cu o agentie de publicitate de amatori, care nu s-a gandit deloc la nuante cand a facut mizeria aia de clip, va aduc aminte ca in spotul Agricola apar doua produse: Puiul Fericit si Puiul Fermierului. Asa cum e construita povestea, se nasc cateva intrebari:

1. Sa inteleg ca Puiul Fericit nu creste la ferma? Dar unde? Cum sa fie un pui fericit, daca nu e la ferma, cu alti pui?

2. Sa inteleg ca Puiul Fermierului nu e fericit? Pai de ce? Fermierul e rau cu el?

 

 
Nu, nu m-a platit nimeni sa ma iau de Agricola, sau de agentia lor de publicitate. Eu imi castig banii facand fotografii si scriind carti. Apasa pe coperta oricarei din cartile de mai jos si cumpar-o, daca vrei sa faci o tipa fericita mai mult de 56 de minute:

Ghenă versus Antonia. Confruntarea GIGANȚILOR in Republica Moldova

E de ieri/azi, dracu' stie, un clip pe youtube, postat de Avon Moldova, cu Antonia vorbind despre cat de cacat e sa folosesti telefonul cand esti cu iubi, cum se duc dracului relatiile din cauza telefonului mobil, ce mai, durere mare, frate, iubirea in sine e in mare pericol!!! La final, discret, se aude avon. 

Iar Antonia se achita ireprosabil de sarcina. E de-a dreptul revoltata, ca sa termine, dom'ne, oamenii, cu hastag-urile, pozele si statusurile perfecte care ascund relatii splitate de ecranul telefonului. 

Antonia este atat de anti-telefon in clipul asta pe cat e de pro-telefon in celelalte clipuri platite de Vodafone, in care lauda folosirea telefonului mobil, te indeamna sa stai pe net, ca e cool sa pui poze perfecte, sa scrii statusuri perfecte, sa folosesti hashtaguri perfecte. Sigur, nu cu cuvintele astea, ca agentia folosita de Vodafone pare sa fi scris spoturile alea cu o echipa de decerebrati. Dar, in esenta, mesajul cam asta e.

Ca brand, Avon are o expunere mica-mica-mica, pe langa Vodafone, care te termina psihic si de 40 de ori pe zi, numa' sa cumpere cineva cartelele alea. De ce-o fi folosit-o Avon Moldova tot pe Antonia, atat de uzata de Vodafone, Dumnezeu stie. Sper, din toata inima, ca n-a fost vorba de o decizie strategica, calculata, ci de: "bai, cu cine putem sa facem un barter, rapid, sa-i dam niste smacuri sa recite un text, pe youtube?".

Ca daca Avon Moldova i-a dat bani Antoniei pentru clipul asta, mai bine luau pizza si cidru de ei. De ce? Pai, pentru ca dupa 7 ore de la postarea pe youtube, clipul cu Antonia a facut vreo 250 de vizualizari. 

anto

printscreen facut la 17.56 - 265 de vizualizari. Dupa minim 8 ore de youtube, adica atunci cand am gasit eu, clipul, pe facebook.

a1

Pai cred ca atat face Ghena, intr-o ora, daca-l filmez cum nu face nimic

Inchei remarcand, inca o data, ca romanii din Republica Moldova au o chestie - nici nu stiu cum sa-i zic altfel decat "bun simt estetic" pe care noi, astia, dintre granitele actuale ale Romaniei, n-o mai avem. Dovada e chiar asta: in Republica Moldova, Antonia e  perceputa ca vodafonista, nu e deloc credibila vorbind despre Avon si despre valoarea timpului petrecut offline. In Romania, insa, clipul cu Antonia postat de Avon a facut sute de mii de vizualizari. 

De fapt, chiar o sa-l filmez pe Ghena. Cine stie, poate de 8 martie 2019, Avon Moldova o sa lucreze cu el, nu cu Antonia. Sa inventeze repede o crema de pisici....

VIDEO - Ghena, cum nu face nimic. Pus pe facebook la 18.17.

47 de minute mai tarziu...

ghe

Da, stiu, nu s-au uitat la clip numai useri din Republica Moldova, dar si la clipul Antoniei se puteau uita si romanii. Si vorbim de o ora, nu de opt. Plus ca video-ul cu Ghena a costat 10 centi... Iar el nu face nimic! :)))))))))))))))

 

Cartea scrisa de Ghena este aici. Apasa pe coperta. 

w6

Galati - 10 martie - Lansare de carte

N-am fost niciodata la Galati. Am cunoscut insa o tipa din Galati, care mi-a zis ca e un oras foarte misto, cu locuri cool si multe case vechi . Asa ca ma duc cu drag sa execut una bucata lansare de carte la mall-ul Galati Shopping City, sambata, 10 martie, ora 18.00. Adica o sa tin un speech cat de scurt pot, o sa dau autografe (daca are cineva nevoie, nu va alerg cu pixul prin mall), o sa fac poze (cu cine vrea) si, daca ne ramane timp, stam la intrebari si raspunsuri despre relatiile dintre tipi oligofreni ca mine si tipele misto. Asa cum stiti, am scris cartile Tipul Din Filme Nu Exista de prost ce sunt si ca sa arat cat sunt de bou, nu pentru ca m-as pricepe, vreun pic, la femei. 

De organizarea lansarii se ocupa AddCity Events, asa ca alte informatii gasiti la ei. Oana, multumesc!

Lansez si o provocare: daca pana duminica, 3 martie, in emailul meu (Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.) se aduna si zece intentii de participare, organizez si un workshop de fotografie cu telefonul. Adica trei-patru ore de discutii si exercitii cu telefonul incarcat si cu burta pregatita de ras. Ai mai multe informatii AICI.

 

Am inteles ca in mall-ul din Galati exista o librarie, dar nu vinde si cartile mele, asa ca o sa vin eu cu cateva zeci de exemplare. Daca vrei sa fii sigur ca nu ne vedem degeaba, cumpara-le de aici:

w1w2w3 w5w4w6  

Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de 1 Martie si 8 Martie: 

pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link

pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link

pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit, vreodata, de mine: link

tipa din filme exista - preview

Sfatul nr. 28:
spune cuvintele care trebuie spuse

Eram cu tipa de ceva timp, totul mergea ok. Prea ok. Tocmai îmi spusese "te iubesc" și mi s-a părut atat de firesc să răspund cu "și eu" încât m-am speriat. Așa că, asemeni oricărui dobitoc cu orgoliul mai mare ca pula,  am zis ceva de genul: "dacă tot mi se întâmplă rahatul ăsta, mă bucur că mi se intâmplă cu tine". Am răspuns doar corect. Și a fost aiurea. Am văzut cum i se micșoreaza zâmbetul cu 0,298%. Si cum o umbră trece, fugar, peste privirea aia atat de luminoasă. Și mi-a părut foarte rău că sunt atat de controlfreak, atât de bou, atât de egoist încât să nu văd mai departe de interesul meu de a rămane liber și când sunt încarcerat într-o inchisoare atât de mișto, care-mi place atât de mult.

Credeam că am zis ceva destul de apropiat de ce-a zis ea, că o să înțeleaga că eu nu-s ca ea, că eu nu-mi pun sufletul pe tavă, nu-s romantic, unele lucruri nu le pot spune, pur si simplu. Credeam că o să fie fericită că i-am răspuns, în pula mea, că eu de obicei răspund la "te iubesc" cu "hai să ne potolim, recunosc că ne futem foarte bine, dar..."

Și era s-o pierd. Pentru că tipa simțea că o iubesc, dar voia, ca o tipă ce era, confirmarea. Voia să fie sigură că nu se face de râs spunând asta, ca și fetele e oameni, și ele are orgolii. Și a trebuit să aștept încă o lună, ca să vina vorba despre noi și să-i pot spune, și eu ce mi-a spus ea.

Ce vreau sa spun aici este că dacă tipa așteaptă de la tine câteva cuvinte, e ok să i le spui. Fix pe alea. Nu sinonime, nu chestii care sună cam la fel. Când îți spune "te iubesc", e chiar ok să te comporți ca un ecou. Nu e obligatoriu, ca atunci când vă futeți pentru prima oară, ea spune "vezi ca am hepatita C" iar tu trebuie să răspunzi cu: "stai linistită, eu am sifilis.". Nu te obligă la nimic si nu trebuie sa te porti diferit dupa ce ai spus-o.

[din "Tipa din filme exista - cum sa cunosti, sa seduci si sa pastrezi tipa aia atat de misto care iti place atat de mult"]

#comingsoon

Cartea asta va fi pentru toti purtătorii de pulă de la 14 la 70 de ani și va fi lansată la toamna. Fetele au deja o carte similară, Tipul din filme nu există, în trei volume, pe care le găsiți doar pe https://shop.bogdanstoica.ro/. Tot acolo se înregistrează și precomenzile la Tipa Din Filme Există.


 

despre autism, retele sociale, adevar si consecinte

Nu stiu daca a aparut pe radarul vostru. S-a intamplat saptamana trecuta, la Ploiesti. O doamna s-a dus cu copilul ei, suferind de autism, la prima lui lectie de inot. S-a programat telefonic dar fara sa-i spuna instructorului nimic despre afectiunea copilului. Instructorul, cand s-a vazut pus in fata acestei provocari, a refuzat sa faca cursul, motivand ca nu se pricepe la interactiunea cu un asemenea copil. Femeia l-a rugat sa faca o exceptie, i-a spus ca forma de autism e usoara, ca pustiul poate face ce face orice copil. N-a avut succes si s-a enervat. Rand pe rand, au fost chemati directorul piscinei, chiar patronii, si nici unul nu i-a putut indeplini dorinta mamicii, motivand ca daca un cursant pateste ceva in piscina, responsabilitatea ii apartine instructorului si, ca urmare, decizia finala ii apartine acestuia.

Mie toata povestea mi se pare o mostra de bun simt si de profesionalism. Nu mi-ar fi placut, cand mergeam cu fiica mea la fizioterapie dupa operatia de la picior, sa fie tratata de un stomatolog. Nu mi-ar placea sa vad, in service, ca de masina mea se ocupa un frizer. Pentru mine, fraza "ma scuzati, dar nu ma bag pentru ca nu ma pricep" este unul dintre cele mai misto lucruri pe care pot sa le aud de la cineva. Pentru ca e cinstita.

Numai ca mamica cu pricina nu a vazut lucrurile ca mine. Imi si imaginez de ce: autismul e invizibil, in general, in Romania, poate doar persoanele din scaune rulante sa fie tratate la fel de prost ca persoanele cu autism. Asa ca mamica a plecat de la piscina simtindu-se furioasa, umilita, satula de nedreptati, de lipsa de empatie si de sensibilitate. Nu improvizez, astea sunt cuvintele ei, dintr-o postare pe facebook. In mod logic, postarea a facut un reach fabulos, cu sute de comentarii si de share-uri. Toate demonizand piscina si instructorul

Si nu e corect.

Oamenii care au bagat o caruta de bani in piscina aia nu au nici o vina ca doamna cu copilul si instructorul de inot nu s-au inteles. Piscina ofera niste servicii, in limitele stabilite de lege. Nimeni nu a interzis accesul copilului in apa, mama copilului poate intra cu el in piscina de cate ori vrea muschiul ei, pe raspunderea ei, asa cum o fac, deja, in acelasi loc, multi alti parinti de copii cu probleme care n-au gasit, in Ploiesti, instructorul calificat in domeniu. Iar instructorul e doar un colaborator al piscinei, nu un sclav care poate fi obligat sa faca ce nu vrea.

Nici pe instructor nu-l vad vinovat. Ba, dimpotriva, daca ar fi zis ceva de genul "dati doamna, copilu'ncoace, ca vad eu cum fac, ce mare smecherie e si autismul asta?!", as fi avut eu numai cuvinte grele la adresa lui. Putea sa fie mai empatic? Mai intelegator? Putea sa explice mai cu tact? Sigur ca putea. Dar trebuie sa vedeti contextul: alti patru copii asteptau, cuminti, sa inceapa cursurile de inot. Adusi de parintii lor, la ora convenita anterior. Sa transeze rapid situatia cu mama copilului cu autism era, cumva, de asteptat. 

Cateva ore mai tarziu, urmarind comentariile si directia in care o luau lucrurile pe facebook, mama copilului cu autism a editat postarea. A scris ca nu are nici o problema cu piscina si cu proprietarii ei, si s-a concentrat doar asupra instructorului. A pastrat insa expresiile "m-am umilit", "străini fără suflet", "trauma" si hastag-urile #soc, #umilinta, #rasism, #discriminare. Postarea ei transmite, in continuare, ca acea piscina si acel instructor sunt niste locuri nefrecventabile. 

Si tot nu e corect.

Ii stiu pe ownerii piscinei. Sunt doi oameni foarte misto, sot si sotie, deloc lipsitit de suflet si de compasiune. Cand piscina avea program de la zece dimineata, dar ajungeam mai devreme, puteam vedea grupe intregi de copii cu dizabilitati facand terapie fizica in apa, cu un instructor autorizat. Totul gratis, fara ca cineva sa plateasca pentru deranj, prosoape, accesul la vestiar, in apa. Nu s-au laudat niciodata cu asta.

il stiu si pe instructor. Fiica mea a facut cursurile de inot fix cu acest baiat. Nu mi s-a parut deloc rau, cinic, dur si nu am avut nici un motiv sa ma vait de comportamentul lui. Sigur, asta nu inseamna ca mamica greseste si eu nu. Doar ca omul nu e un dement lipsit de suflet.

Stiu si piscina foarte bine. Cand ma duc sa inot, acolo ma duc, pentru ca e singura piscina cu apa fara clor din oras, sterilizarea apei se face cu sare, nu te ustura ochii cat timp stai acolo si respiri mai bine. E singura piscina in care nu intri in apa fara casca. E singura piscina pe care am vazut-o inchisa trei zile, golita, curatata si reumpluta, dupa ce un baietel si-a facut nevoile in apa, desi in restul piscinelor se merge pe principiul "hai, scoateti cacatul ala din apa si dati cu un pic de clor in zona aia". Nu e deloc intamplator ca la piscina asta se tin cele mai multe cursuri de inot din oras, ca aici au loc competitii de inot, etc. 

Le-am zis ownerilor sa nu reactioneze pe retelele sociale, in nici un fel, la postarea mamicii #umilite, pentru ca nu vor avea cu cine sa discute. Cand oamenii sunt furiosi, le e greu sa inteleaga argumente si sa-ti urmareasca logica. Le-am zis doar sa le spuna, celor ce vin la piscina, ce s-a intamplat cu adevarat. Sa se duca la ei, cu un suc, o apa, o cafea, si sa inceapa cu: "probabil ati auzit de incidentul de saptamana trecuta, daca vreti informatii sau aveti intrebari, va stam la dispozitie".

Pentru ca nu au facut nimic gresit. Nu poti impune cuiva sa-si faca treaba altfel decat stie sa o faca.

Cel mai probabil, textul asta nu va fi citit de oamenii care au citit postarea mamicii #umilite si #discriminate si au empatizat cu ea. Probabil au luat deja decizia de a nu se duce niciodata la o piscina atat de "rea", cu un instructor atat de "rau". Nu pentru ei l-am scris. L-am scris pentru mine, usor ingrijorat ca ajungem sa endorsam adevarul cuiva doar pentru ca acel adevar ne emotioneaza si e popular.  Ca ajungem sa credem orice scrie pe facebook. Ca ne tampim cu totii.

Piscina aia "rea" este AICI. V-o recomand pe bune.

singurul instructor de inot din Ploiesti despre care am aflat ca lucreaza cu copii cu autism este Raluca Burghelea. O gasiti la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau la 0724549621.  

DISCLAIMER: Acest text nu este impotriva persoanelor cu dizabilitati, ci proadevar. Facebook a ajuns o arma care, manuita gresit, poate distruge destine si de aceea trebuie folosita cu responsabilitate. Daca postarea asta va fi raportata de furiosii fara creier, lucru foarte probabil, o sa adaug hashtag-ul #nunemaifacembine". Ca sa stiti cum stam.

---------------------

n-am fost platit pentru acest text. eu traiesc din carti. apasa pe coperta cartii dorite si cumpar-o, daca vrei.
w1w2w3 w5w4w6  

Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 

 

dragă Digi, băi Hotnews, stimate Vice, multiubite ziare.com. băbăieți!

Nu mai fac presa. Ma doare-n pula si de Dragnea si de Iohannis, daca tara asta se va face praf o sa invat bulgara si o ma mut doua sute de kilometri mai la sud, nu mai cred in lupta anticoruptie si in politicieni providentiali, foarte rar va deschid linkurile si va urmaresc pe net prostiile debitate, as putea sa va ignor si sa-mi vad de ale mele, daaaaaar am multi prieteni care inca mai cred in tara asta. Care cred ca exista unii rai si unii buni, cred ca presa nu e in intregime viciata si cumparata. Or la prietenii astia chiar tin. Si ma deranjeaza sa-i vad cu spume la gura, ca prostii, din cauza voastra. Pentru ca voi, influencerii de ocazie ai acestor oameni, sustineti sus si tare, in aceste zile, ca DNA este bun si ca oricine zice ceva de rau de DNA este rau.

Bai, deci nu ma intelegeti gresit, scrieti ce vreti. Eu vreau doar sa intreb, ca Moromete, pe ce va bazati?

In stirile voastre abunda cu "ministrul a declarat, dar...". Adica stiti sa va indoiti de un enunt facut de un oficial. Cum pula mea de nu va indoiti, niciodata si deloc, de ce zic oficialii DNA?

Cum si cand dracu' v-ati trepanat singuri, de sunteti atat de convinsi ca inregistrarile alea sunt trunchiate, manipulate, babardite si ca la DNA lucreaza numai oameni impecabili, care fac numai ce trebuie, in spiritul si litera legii? Cum pula mea vi se pare plauzibil ca Romania sa fie plina de coruptie in toate institutiile posibile, de la ultima gradinita pana la SRI, dar in DNA exista zero procente oameni necinstiti?

De unde si pana unde vi se pare voua plauzibil ca un corupt nu poate spune adevarul? Mai stiti cand a zis Bercea Mondialu' ca i-a dat sute de mii de coco lu Mircea Basescu? Dupa logica voastra, interlopul ala nu avea cum sa spuna adevarul. Dar sa vezi chestie: era adevarat, Mircea Basescu a facut si putina puscarie. 

Pe de alta parte, cum ziceam, faceti ce vreti, eu sunt ala care crede in libertatea de exprimare atat de tare, incat luzeri ca voi si ai vostri imi tot suspenda contul pe facebook. Dar gresiti pupand cu atata zel la fundul oficialilor DNA. Sa va zic o chestie: daca rahatul asta de scandal se va termina cu o demonstratie a faptului ca DNA chiar a fabricat probe, chiar a inventat denunturi si chiar a actionat ca o politie politica stalinista, voi stiti ce-o sa fiti, bai? Stiti cum o sa va zica lumea? O sa va zica "antenele". Cu dispret. O sa aveti o reputatie chiar mai proasta decat o au Gadea si Ciutacu, pentru ca, de bine de rau, cei doi fac audienta, voi va cititi doar intre voi (plus niste conturi false care dau share la laudele voastra si report la postari ca ale mele).

In mod normal m-ar durea in pula de momentul asta. Ma deranjeaza efectul lui. Daca se va demonstra ca mintiti prin omisiune, ca manipulati prin citarea unei singure surse, ca sunteti parte a unei strategii de albire a unor personaje negre ca taciunele, se va produce si decesul complet al presei romanesti. V-ati pozitionat ca niste zei ai adevarului, nelasand nici o alta redactie sa creasca daca nu va sustine tampeniile, iar oamenii pun botul la voi ca la sursa suprema. Cand veti disparea voi, mancati de gloria greselilor voastre, ultimii fani ai jurnalismului bun, civic, se vor lasa, definitiv, de citit presa. Si abia atunci va triumfa raul. 

Pupati-l in cur, in continuare, pe martalogul de Iohannis, dati-i aripi ezitantului de Ciolos, laudati-l pe speriatul de Orban, faceti-i statuie Laurei Kovesi, fara sa va intrebati daca vreunul din ei chiar actioneaza corect, pentru Romania. Sugeti-o americanilor, de teama sa nu o suga mai bine Antenele rusilor. Prezentati-ne toti neterminatii si mediocrii ca pe singurele alternative la gloata lui Dragnea si veti vedea ca, la final, bruma aia de popor care se uita critic si sceptic la bruma de politicieni cu potential din tara asta n-o sa se mai uite la nimeni, niciodata. Iar la vot o sa mai vina doar fanii stangii populiste, nepasatori la faptul ca ai lor o sa jefuiasca tara asta intr-un asemenea hal incat nici macar rusii n-o s-o mai vrea. Pe termen lung sunteti mai nocivi decat cancerul pesedist, pentru ca faceti ce fac nenorocitii aia care puneau apa chioara in fiolele de medicamente anti-cancer. La cat de vizibil si obraznic manipuleaza antenele, trebuie doar sa spuneti adevarul ca sa deveniti credibili si misto. Nu sa mintiti la fel, dar pe invers, laudand politicieni. Apropo: in ce tara din lume, de-asta civilizata si misto, ati mai vazut voi presa laudand politicieni? Ce model de jurnalism aveti pe perete, ca nu-mi dau seama? Amatorilor!

un rezumat pentru prostii care n-au inteles mai nimic din textul asta:
  • numai prostii adora fara rezerve un politician sau o persoana publica, indiferent ce se spune despre aceasta
  • numai prostii pot consuma presa care da intr-un singur partid ignorand complet furaciunile savarsite de celelalte
  • numai prostii cred ca cele doua mizerii de mai sus reprezinta chestii care tin de democratie si de jurnalism

 

 

cumpara o carte misto unei tipe misto 
w1w2w3 w5w4w6  

Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 

am dat un interviu pentru editiadedimineata.ro

  • regret ca am facut presa, pentru ca am facut-o degeaba
  • scriu usor
  • imi datorez succesul literar femeilor
  • imi place sa fac fotografie, desi stiu ca e tot o meserie care se pregateste sa moara
  • fotografia cu telefonul este viitorul
  • & shit

tot interviul e aici.

cum să cheltuiesti bani simtindu-te foarte deștept

Cand cumperi carti vechi, ca mine, ajungi sa cunosti alt fel de oameni decat cei de azi. De exemplu, oameni care isi umpleau peretii caselor de tablouri. Si chiar daca n-am cunoștințele necesare sa evaluez o opera de arta plastica, mai de mila, mai de dragul omului din fata mea, mai de dragul compozitiei din rama, in ultimii ani am cumparat, pe langa carti, si vreo suta de tablouri vechi. Pe unele le-am cumparat pentru ca-s vechi si - credeam eu - valoroase. "Lasa, sa fie acolo, poate peste ani M le va vinde cu bani frumosi", imi spuneam de fiecare data cand mai dadeam o suta-doua de lei pe asa ceva. Pe altele, care-mi plac la nebunie, le-am pus acasa, pe pereti, mai ales ca sufar de "baga-mi-as picioarele in ele de printuri cu New York, cu flamingo si cu flori tiparite cu miliardele in China si vandute la suprapret in magazinele de bricolaj".

Cand am cunoscut, insa, la Galeria Alexandra's din Bucuresti, un expert in artă, m-am dus la el cu tablourile. Mandru ca un ignorant. N-a durat mult evaluarea: cu exceptia unuia (unul, din peste o suta), pe care as putea lua doua-trei sute de euro, toate picturile mele valoreaza mai putin decat am dat eu pe ele. Cum ar veni, in loc sa fac o investitie, cum credeam eu, am aruncat banii pe geam. Am bagat la cap, am plecat acasa, am pus toate tablourile la vânzare la preț mic si m-am intors la cartile și fotografiile mele, la care chiar ma pricep.

Vreo doi ani n-am mai cumparat tablouri, dar tot am ramas cu ceva din treaba asta. Acum ma uit cu interes la picturi, fac diferenta intre stilurile de lucru, urmaresc cativa pictori contemporani, citesc stirile despre tranzactiile cu obiecte de arta, ma duc la vernisajele din Ploiesti si am ajuns un obisnuit al evenimentelor Galeriei Alexandra's. Nu e vizita acolo in care sa nu mai aflu ceva, sa nu mai invat ceva, iar discutiile celor avizati, cu tot cu anecdotica legata de pictori, sunt absolut fabuloase, as putea sa ascult chestii de-astea ore in sir. Nu sunt nici pe departe un cunoscator (expertii de arta au ani buni de studiu sistematic in spate), dar in mod sigur nu mai sunt un profan usor de pacalit. Si dupa aproape un an de "antrenament", am inceput sa ma simt pregatit sa cumpar niste tablouri pe bune.

Asa ca atunci cand am auzit de noul sistem de vanzari in rate al Galeriei am profitat  si am cumparat doua tablouri ale unui pictor roman, contemporan, pe care l-am si cunoscut acum ceva timp. Recunosc, n-as fi dus niciodata mana la buzunar sa scot aproape doua mii de euro pentru un moft, dat fiind ca deja cheltuiesc suficient pe scule foto si pe educația fiicei mele. Galeria are insa un sistem foarte misto de rate, datorita caruia suma mi s-a parut acceptabila. Sunt cele mai misto rate din lume: fara intermediari, fara dobanzi, fara comisioane ascunse, fara alte tampenii si chitibusuri, e ca si cum ai cumpara ceva de la un prieten care nu are nevoie de toti banii o data. Doar m-am dus la Galerie, am spus ce vreau, am ales picturile, am semnat hartiile si gata, am dus tablourile in masina, fiecare cu factura si certificatul lui de autenticitate.

Nici unul dintre ele nu a ramas la mine. Unul a fost facut cadou, de Crăciun, cuiva care si-l dorea foarte tare. Adica, foarte-foarte-foarte-foarte tare, iar eu ma simteam foarte-foarte obligat sa-i arat persoanei ca apreciez ce-a facut/face pentru mine. Al doilea tablou a ajuns, tot de Crăciun, in camera fiicei mele, o mica-mare pasionata de arte plastice (stiu asta deja, pentru ca periodic ia din suta mea de tablouri vechi si le pune prin camera ei). Ce nu stie ea, insa, este ca tabloul asta nu este doar ceva mare si misto. Este o investitie. Acum cinci ani, artistul care l-a realizat isi vindea lucrarile cu 300-500 de euro. Anul asta, pretul mediu al lucrarilor lui este intre 900 si 1200 de euro, iar lucrarile lui se expun periodic in cateva tari din Europa aia misto. Pana cand M va deveni un adult, pictura aia de pe perete, dincolo de faptul ca ii va decora foarte misto camera, isi poate dubla valoarea. Naiba stie cat o sa valoreze peste 10, 20, 50 de ani, dar sigur nu mai putin. Ca asa e arta, are prostul obicei sa-si pastreze valoarea. De cand citesc ce-mi pica in mana despre domeniul acesta, am observat ca investitiile in asa ceva au intotdeauna, pe termen lung, randamente superioare plasamentelor in banci, in titluri de valoare, indiferent daca e criza, razboi, inflatie sau mai stiu eu ce. 

Ca sa rezum: A. am cumparat doua tablouri dar aproape ca nu simt asta in buzunar; B. am facut doua cadouri care au fost apreciate; C. am investit niste bani in viitorul financiar al fiicei mele. Cum sa nu ma simt foarte smart?

Asa ca iti recomand si tie site-ul alexandra-s.com/magazin/. Poate gasesti ceva ce iti place si ti se potriveste acasa, sau la birou. Poate descoperi ca una din lucrari exprima ce-ai tu drag prin suflet, sau ceva ce visezi. Ce-o sa descoperi sigur este ca iti permiti unul-doua tablouri (preturile pleaca de la 400 de euro), sau un ceas de semineu sau o oglinda, sau toate astea (limita de vanzari in rate este de 5.000 de euro). Tot ce o sa vezi acolo nu numai ca arata cu muuuult mai bine decat mizeriile de plastic si pvc din magazinele de mobila si decoratiuni, nu doar ca innobileaza pur si simplu spatiul in care le pui, dar isi vor mari valoarea, de la an la an. Si te vei simti ca mine: smart.

DISCLAIMER 1: Nu incepe cu tampeniile, cu bitcoin-ul si cu aurul, stiu deja ca exista investitii la fel de sau mai bune decat cele facute in arta, dar nu ti-am zis sa scoti banii de la banca sa-i dai pe tablouri. Eu scriu aici despre singura cheltuiala cu estetica locuintei tale care poate aduce plus-valoare. Dacă ai cheltuit o sută de mii de euro pe o casă e pur și simplu de porc să-i pui pe pereți printuri penibile de la Dedeman.

DISCLAIMER 2: Galeria Alexandra's nu a platit pentru aparitia acestui text pe blog (nici nu le-am zis ca o sa-l scriu) si nici nu mi-a dat cele doua tablouri la un pret de nimic ca sa public acest text. Trebuie sa fii un imbecil notoriu sa crezi ca te-as indemna sa-ti cheltuiesti banii doar ca sa-mi iasa mie de-o ciorba, n-o sa gasiti pe blogul asta nici o mizerie de tipul ala. Dar daca esti atat de bou incat sa ma suspectezi de o prosteala de tipul ăsta, sper sa gasesti ceva cum au deja alte cateva milioane de oameni, la Ikea sau la Leroy Merlin, pe care o sa dai doua sute de lei si care o sa valoreze, daca-l pui pe olx, 20 de lei. 

UPDATE trei ani mai târziu: lucrările cumpărate de mine cu 900 de euro bucata au acum un preț mediu de 1300-1500 de euro. Daca posesoarele lor actuale le-ar vinde, randamentul tablourilor,ca investitii ar fi net superior si bursei de valori, si bancilor, si obligatiunilor de stat.

q.e.d.

Vine Crăciunul. Galeria Alexandra's e pe facebook, iar magazinul online este aici. Cărțile mele sunt și ele pe aici.

Lansare de carte - Tipul din filme nu exista, volumul 3

Am stat si m-am gandit: pana acum am avut toate lansarile de carte seara. La cateva m-am facut muci, altele s-au nimerit in zile cand eram obosit mort si fara chef de small talk. Toti autorii fac asa. Ziua se fac lansari doar la Bookfest sau la Gaudeamus, zici ca suntem o secta de habotnici, cu reguli stricte...

Asa ca ma fut in ele de reguli. Fac lansarea de carte ziua. Pe la pranz, sa nu fie prea devreme pentru somnorosi. Sambata, adica in ziua in care chiar nu stii ce sa faci la pranz ca sa nu te duci sa iei masa cu ai lui/ai ei care o sa te futa (iar!) la cap cu intrebarile alea cretine, gen "dar voi de ce nu va luati?", sau "cand ne faceti un nepotel?".

Si va propun sa ne vedem in locul pe care eu il consider cel mai misto din Bucuresti pentru asa ceva. Da, e mai misto decat Carturestiul ala mare si alb. Mai misto si decat cel mai misto local sau cea mai misto sala de evenimente din Bucuresti. Unde va chem eu nu e pic de pal melaminat, ci numai lemn, nu e pic de plastic sau de pvc ci doar alama sau bronz, nu-s printuri pe canvas si postere de cacat pe pereti, ci panze pictate cu migala de oameni despre care ai auzit tu, ceva, pe undeva. 

Va chem acolo dincolo de interesul personal de a vinde niste carti (oricum n-o sa ma imbogatesc din asta - daca asta era scopul, faceam turul librariilor din toata tara si aveam acea frenezie falsa, pe care o are Cabral in spoturile Profi). Va chem sa vedeti si voi un loc misto, plin de lucruri misto, si, daca aveti chef, sa ne si cunoastem un pic. 

Fotografiile de la lansare sunt AICI (link)

 

cine nu poate veni nici colo, nici dincolo, dar vrea cartile mele cu autograf, sa si le ia de aici:
w1w2w3 w5w4w6  

Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Valentine's Day, Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica