care-i faza cu bijuteriile din argint de pe blog

Nu, nu m-am apucat să fac bijuterii. Nu, nu iau comision din vânzările acestor bijuterii.  Eu sunt doar promotorul unor lucruri care mi se par senzaționale. 

Totul a plecat de la o brățară pe care am primit-o. Era/este doldora de semne și de simboluri pe care - deși sunt cumva interesat de domeniul ăsta, nu le știam. Am aflat cu stupoare că un semn îmi simboliza fiica, altul - meseria, că unul vorbește despre statutul meu social... până și alternanța culorilor era un mesaj codificat care mă reprezenta. A trecut mai bine de un an de atunci si incă o port cu plăcere.  O port și acum, cand scriu. 

brr

Practic, port codurile sută la sută românești, ce mi se par cu mult mai misto decat toata simbolistica orientala. Din pacate, simbolurile astea au avut însă defectul de a fi foarte frumoase, asa ca nimeni nu le-a mai cercetat cu atenție, așa cum nimeni nu e interesat de IQ-ul Monicăi Bellucci. Asta desi sunt peste tot: pe ia românească, pe perdelele bunicilor, în covoarele și ștergarele vechi, pe bâtele ciobanilor și pe stâlpii prispei. E foarte misto sa descoperi ca, spre deosebire de alte popoare, românii nu au făcut artă doar cu simboluri colorate, ci si-au scris propriile vieți, meserii și destine în ea. Trist este ca puțini mai știu să citească aceste coduri. Partea buna este ca acum, cineva nu numai că le citește, dar le traduce și adaptează pentru noi, profanii. Rombul e perimetrul crucii crestine, adica familia, unghiurile ascutite sunt ape de munte, dungi negre inseamna pamant bun, etc. 

Atelierul de bijuterii Salba Mariei se ocupă fix cu asta: cu aducerea în prezent a unor coduri și simboluri vechi, într-o prezentare ce pleacă de la salba, prima bijuterie româneasca (nu apartine romilor, asa cum gresit se crede) și merge cu inspiratia până la bijuteriile casei regale a României. Bijuteriile sunt lucrate în argint pentru că străbunicii noștri nu prea purtau aur, considerand că atrage invidia și crima, pe când argintul era considerat aducător de noroc și sănătate (cumva, și asta mi se potrivește). Toată manopera se face manual, ca acum o sută de ani, iar trademark-ul atelierului este că se lucrează doar cu monede românești autentice din argint, nu cu replici, panarame, căcaturi aduse din China. Din ce știu eu (corectează-mă dacă greșesc), Salba Mariei este singurul creator de bijuterii etnice românești, adică ceva fabulos într-o piață plină de "atârna-ti de gât acest simbol indian al pulii mele", si de "mantra ascunsă în acest căcat din Thailanda te va feri de șoareci", plus mizeriile toxice din falsul argint tibetan. 

Înțelegi, acum, sper, de ce bijuteriile astea sunt pe blogul unui opozant al consumerismului și plasticului vândut ca prețios, pasionat de istorie și de lucruri vechi, fix lângă cărțile Străbunicii. Și de ce ți le recomand. Iar de scris acum despre ele scriu pentru că acum ai cea mai avantajoasă variantă să le obții/porți/faci cadou. Până de Crăciun, dacă îți cumperi două bijuterii, la cea mai ieftină dintre ele vei achita doar jumătate din preț.

Despre brand o să găsesti mai multe pe facebook si pe instagram, in relatările KudikaRomaniaTVWall-Street.ro. Bijuteriile sunt toate aici, pe bogdanstoica.ro/shop/bijuterii

Închei urându-ți un weekend fără proști.  Să ne vedem/auzim cu bine. Iar dacă știi vreun creator de autentic românesc de tipul ăsta, care aduce in prezent ceva pierdut in istorie, te rog să-mi scrii. As fi onorat ca pe blogul asta sa fie si mai multe lucruri cool decat sunt acum, indiferent cine le face. 

© 2019 Bogdan Stoica