Am un iPhone. Dracu' mai stie de cand, stau cu un telefon Apple in buzunar, pe care, cand se strica sau cand e depasit tehnologic, il tot schimb cu alt telefon Apple.
Si mi-a ajuns.
Ultimul telefon are o saptamana de cand functioneaza in buzunarul meu. Nu i-am cerut mai mult decat celorlalte, dar aveam speranta ca imi va oferi el mai mult, fiind mai nou si mai bun. De unde...
Daca maine seara, pe la ora 9.00 seara, s-ar anunta Apocalipsa si ca avem 30 de minute sa ne luam ramas bun, eu n-as putea s-o fac. De pe ora 7-8 seara, in fiecare zi, telefonul meu are bateria descarcata.
La adapostul senzatiei ce bine ca sunt mai liber, avand acces in lumea iPhone, mi-am pierdut, de fapt, cateva grade de libertate. Nu mai pot intarzia in oras, fara sa trec pe acasa, sau fara sa incarc pe undeva telefonul, sau fara sa anunt "vezi ca mi se descarca telefonul".
Si nu pricep de ce sunt atat de prost. De ce insist sa cred ca iPhone este un telefon bun. Acum ai net, harti, retele sociale si aplicatii utile pe orice cacat de smartphone. De ce sunt atat de bou sa le folosesc pe un telefon care se poarta ca un sindicalist, si, dupa maxim 12 ore, isi incheie programul de lucru, in ciuda nevoilor mele?
A devenit misto sa ai un iPhone, ceva ce este foarte departe de planul intial al lui Jobs, numit: e bine sa ai un iPhone. iPhone a fost un telefon bun, pe vremea cand era singurul smartphone, si pe vremea cand era cel mai bun smartphone. Acum e doar un telefon popular, cu baterie de cacat, pe care nu te poti baza.
Si nu pricep. Geniile de la Apple, compania care chiar a schimbat lumea, pot sa faca atat de multe lucruri minunate, dar nu pot da cateva telefoane, marilor producatori de baterii, spunand: "mestere, iti trimit o baterie; fa-mi si mie una la fel de mare, dar care sa tina cu 50% mai mult"?
Nu pricep de ce suntem si noi, clientii Apple, atat de prosti? Cum reusim, desi suntem atat de multi, sa transmitem un feedback atat de gresit producatorului, iar acesta sa nu vada care e principala problema a acestui telefon?
Toata viata, ne alegem betonul din fundatie, instalatia electrica, frigiderul, masina, dupa criterii care tin de consum, ergonomie, durabilitate, pentru ca vrem sa contam pe ele. Cumva, insa, cand vine vorba de telefon, alegem ca niste cretini:
"Dati-mi si mie un telefon d-ala cu marul argintiu pe spate. Am auzit ca are milioane de aplicatii, din care o sa descarc 60 si o sa folosesc trei. Vreau sa fie d-ala cu memorie de 64 de giga, pe care n-o s-o incarc decat in proportie de 5%. Si vreau sa nu fiu deranjat dupa ora 7 seara, pentru ca pana la ora aia ii tine bateria. Cum? Costa cat un frigider si un aragaz, laolalta? E perfect! Abia astept sa nu pot fi contactat in caz de ceva grav..."
Si, asa cum dependentul de droguri functioneaza pe o logica viciata, si ajunge sa dea in cap ca sa-si cumpere doza, spunand ca are nevoie, noi, userii de iPhone, ajungem sa ne mai luam un telefon. Unul modest, lipsit de functiile unui smartphone, a carui baterie tine 3-5 zile.
Stiti pentru ce? Pentru ca in caz de ceva.
Mai stiti ca radeam de ciobanul din Miorita? De cat de prost este, incat, avertizat fiind ca tovarasii de oierit vor sa-l omoare, el isi accepta destinul cu seninatate si nu face nimic sa schimbe asta? Ca daca ar fi fost un cioban american, ii impusca el pe aia doi chiar din seara in care a primit informatia, iar apoi le lua oile si se facea ovino-mogul?
Ei bine, noi suntem ciobanul ala prost, ma. Doar ca in loc de oi, avem un iPhone.
A cazut un avion, au murit 300 de oameni. Tragic. Nu pricep insa de unde si pana unde emotia asta colectiva si isterica. Sincer, pe mine ma doare-n cot ca au murit aia. N-aveam nici o cunostinta in avionul ala. Si nu-s atat de sensibil incat sa plang pentru orice accident in grup de pe planeta. As boci toata ziua, la ce vad pe CNN....
Nu pricep nici de unde a aparut dorinta enuntata peste tot de a face ceva, pentru a opri astfel de tragedii. Pai suntem doldora de tragedii pe langa care asta din Ucraina e fix pix. Ia fiti atenti:
Sigur, ai nostri nu mor impreuna. Nu mor socant. Nu reprezinta subiect de stire, pe toate televiziunile, in acelasi timp. Dar tot ar merita ceva mai multa atentie.
Da, avem de ieri 300 de decese, intr-o chestie spectaculos ambalata si prezentata de media. Dar asta nu se intampla pentru ca cei 300 erau speciali. Sau pentru ca moartea lor reprezinta ceva pentru umanitate. Toata tevatura asta a aparut doar pentru ca unii au interes sa mai vanda niste arme, iar altii sa castige niste teritorii.
Iar presa s-a bagat in oala asta tot pe interes: pentru audienta. Rulezi aceleasi imagini si preiei moca aceleasi informatii venite de afara, si faci un program tv fara munca, fara productie, fara deplasari si fara reporteri. Dati-mi trei elevi de clasa a cincea, buni la romana, si intr-o ora ii invat sa faca un program tv de stiri externe de-o sa ziceti ca va uitati la Reuters.
Ce vreau sa spun este ca si autorii, si naratorii evenimentului petrecut ieri in Ucraina sunt niste cinici, care vor ca tu sa lacrimezi aiurea, ignorand ce se intampla chiar langa tine. Te vor alienat, conectat la problemele prezentate de ei la tv, nu la cele pe care le-ai putea sesiza uitandu-te pe geam.
Altfel, urez o tragedie placuta tuturor! Sa nu uitati sa discutati despre ea weekendul asta, la baute. Si de luni sa uitati complet, ca sa aveti memoria libera pentru urmatoarea tragedie televizata.
Mai multe poze aici: http://bit.ly/1qoYyY1
Cristi Citre, jurnalist specializat in Politica la Digi24, a fost dat afară din cauza unor postări anti-Ponta pe pagina sa de Facebook. Bineinteles, jurnalistii basisti au sarit de cur in sus: ca e ca pe vremea lui Stalin, ca e anti, ca e revoltator. O prostie. Baiatul ala a fost dat afara pentru ca nu si-a respectat fisa postului.
Mai sunt si aia care cred ca o entitate de presa e ca un cult religios si care sunt scandalizati ca omul nu este lasat sa-si exprime liber opiniile. Ba este lasat, ma. Cei de la Digi24 nu i-au sters contul de Facebook. I-au spus doar: "Coane, noi ti-am spus de cand te-am angajat ca nu toleram chestiile astea. Hai, valea acasa, du-te si exprima-te liber".
Pentru ca i-au spus. O recunoaste chiar Cristi Citre: "Faza ca noi jurnaliștii nu avem voie să avem o opinie a fost o altă explicație care mi s-a părut aberată și care ni s-a mai spus mai demult. Nu avem voie să ne exprimăm opiniile nici pe Facebook, d`apăi în altă parte".
Bai Cristi, pai daca regula ti s-a parut aberanta, de ce mama dracului nu te-ai dus tu in alta parte? Si daca ai ramas in Digi, de ce nu respecti regula? Pe bune, daca e interzis, de ce ai scris, ma, pe Facebook, ca Victor Ponta e bolnav, nesimtit si fara discernamant? Cum o sa te mai duci tu, ca reprezentant al unui post tv care vrea sa ramana neutru politic, la conferintele de presa ale lui Ponta?
Ganditi-va putin: sa zicem ca aveti o firma, care face piese auto pentru Ford si Dacia. Si intr-o zi, un agent de vanzari scrie pe Facebook ca Fordul e o rapandula de masina si ca la Dacia lucreaza numai ghertoi. Ce faceti? Nu-l dati afara pe cretin?
Am ajuns sa nu mai suport oamenii care cred ca pot modifica regulile dupa bunul lor plac, desi nu sunt propriii lor stapani, si care dupa ce-si iau un sut in cur, se declara dizidenti. Sau rahatii din presa, specializati in a minti ca la meteo.
Apropo: incercati sa lasati pe paginile de FB ale Sorinei Matei sau Robert Turcescu, cei mai mari aparatori ai libertatii de exprimare, un comentariu anti-Basescu. O sa vedeti cum dispare.
Incercati si la BBC, unde chiar se face jurnalism de calitate, sa spuneti ceva nasol despre regina Angliei. Nu merge.
Pana mea, incercati chiar aici sa lasati un comentariu, si-o sa vedeti ca nu se poate. Si stiti de ce? Pentru ca e blogul meu, n-am chef sa fiu injurat folosindu-se propria mea logistica.
1. Sotul cu sotia:
- Unde ai stat pana la ora asta?
- La un amic, am baut bere si....
- Si v-ati uitat la Dan Diaconescu! Betivilor!
2. Angajata si seful:
- Nu-mi place de tine azi, n-ai chef de nimic...
- Scuze, sefu', m-am uitat aseara la un serial misto cu...
- Cu Dan Diaconescu, stiu! Mai fa tu o data asa si pe urma sa te duci la el sa te angajeze!
3. Doua prietene:
- Fata, ai vazut aseara, fata?!
- Da, fata!!! Asa ceva, fata!!!!
4. Doi prieteni:
- Stii ca nu ma uit, dar aseara, cand butonam, l-am vazut pe ala cum facea ca pisica...
- Da, stiu faza, atunci am schimbat si eu, o porcarie de program....
5. Seful cu patronul:
- Trebuie sa le luam televizorul paznicilor, iar ne-au furat din depozit, si ei se uitau la Dan Diaconescu
- Da' de ce sa le luam televizorul? Da-i afara si angajam altii!
- Altii, sefu'? Pai toti....
6. Sotia cu sotul:
- Hai, ma, in pat. Stai si horcai pe canapea...
- Nu dorm, ma uit la Diaconescu...
- E, te uiti in aia ma-tii! Sa mai vii cand te-oi chema eu!
7. Doi hipsteri:
- Eu nu ma uit la Dan Diaconescu.
- Ba eu nu ma uit! Tu te-ai uitat, povesteai ca ai vazut o faza...
- Am vazut-o pe net! Ii daduse unul share pe Facebook...
8. Copilul cu mama:
- Mama, cine e Dan Diaconescu?
- Fa-ti lectiile!
9. Doi colegi:
- Bai, si cand ajung acasa, beau o tuica, mananc ceva, stau un pic cu nevasta-mea, vorbesc cu copiii, si pe la 12 dau televizorul pe RTV, stii cum adorm cand incepe Dan Diaconescu? Blana, frate, e somnifer!
10. Mama cu fiica:
- Da muzica aia mai incet, ca ne aud vecinii!
- Da tu televizorul ala mai incet, noaptea, ca se aude Diaconescu de la mine din camera! Nu va mai suport, parca traiesc cu Diaconescu in casa...
11. Doua babe:
- Ce-a zis Ponta cu pensiile?
- N-am inteles, da' ma uit diseara la Diaconescu, explica el...
12. Doi mosi:
- Cu stima, vecine! Cam tarziu, cam tarziu!
- Da, m-am uitat la Diaconescu, abia m-am trezit sa-mi iau pastilele, dar-ar dracii in el de televizor...