studio portrait studio portrait © bogdan stoica

Ne mai oprim si noi din bocitul celor 300 sau chiar ne-am tampit complet?

A cazut un avion, au murit 300 de oameni. Tragic. Nu pricep insa de unde si pana unde emotia asta colectiva si isterica. Sincer, pe mine ma doare-n cot ca au murit aia. N-aveam nici o cunostinta in avionul ala. Si nu-s atat de sensibil incat sa plang pentru orice accident in grup de pe planeta. As boci toata ziua, la ce vad pe CNN....

Nu pricep nici de unde a aparut dorinta enuntata peste tot de a face ceva, pentru a opri astfel de tragedii. Pai suntem doldora de tragedii pe langa care asta din Ucraina e fix pix. Ia fiti atenti:

  • Stiati ca in fiecare an, in Romania, mor la nastere in jur de 2.000 de bebelusi, mare parte din cauza mamelor cretine, care duc sarcina aiurea?
  • Ca pe soselele Romaniei mor in fiecare an, in accidente de masina, peste 4.000 de oameni, adica populatia unei comune, mare parte din cauza bauturii?
  • Ca in Romania mor anual de cancer 70.000 de oameni, pentru ca refuzam sa cumparam medicamente oncologice de ultima generatie? Pai 70.000 de oameni inseamna toata populatia din Campina, Breaza, Sinaia, Busteni si Azuga!

Sigur, ai nostri nu mor impreuna. Nu mor socant. Nu reprezinta subiect de stire, pe toate televiziunile, in acelasi timp. Dar tot ar merita ceva mai multa atentie. 

  • In primul rand, pentru ca pe unii ii cunoastem. Ne sunt rude, prieteni, colegi...
  • In al doilea rand, pentru ca pe unii inca ii mai putem salva de la moarte. Cu un sfat, cu un ban, sau punand presiune pe stat....
  • In al treilea rand, pentru ca asa ar fi normal, sa manifestam atentie si compasiune pentru ai nostri inaintea alor lor...

Da, avem de ieri 300 de decese, intr-o chestie spectaculos ambalata si prezentata de media. Dar asta nu se intampla pentru ca cei 300 erau speciali. Sau pentru ca moartea lor reprezinta ceva pentru umanitate. Toata tevatura asta a aparut doar pentru ca unii au interes sa mai vanda niste arme, iar altii sa castige niste teritorii.

Iar presa s-a bagat in oala asta tot pe interes: pentru audienta. Rulezi aceleasi imagini si preiei moca aceleasi informatii venite de afara, si faci un program tv fara munca, fara productie, fara deplasari si fara reporteri. Dati-mi trei elevi de clasa a cincea, buni la romana, si intr-o ora ii invat sa faca un program tv de stiri externe de-o sa ziceti ca va uitati la Reuters.

Ce vreau sa spun este ca si autorii, si naratorii evenimentului petrecut ieri in Ucraina sunt niste cinici, care vor ca tu sa lacrimezi aiurea, ignorand ce se intampla chiar langa tine. Te vor alienat, conectat la problemele prezentate de ei la tv, nu la cele pe care le-ai putea sesiza uitandu-te pe geam. 

Altfel, urez o tragedie placuta tuturor! Sa nu uitati sa discutati despre ea weekendul asta, la baute. Si de luni sa uitati complet, ca sa aveti memoria libera pentru urmatoarea tragedie televizata.

© 2019 Bogdan Stoica