In primul si primul rand, verifica-ti setarile de confidentialitate: eu, de exemplu, daca nu pot sa vad nici poza, nici ocupatia, nici orasul de unde vii, apas "respinge".
In al doilea rand, controleaza-te. Daca-ti resping cererea, nu inseamna ca ma piş pe morţii mă-tii. Ci doar că nu mă interesează prezenţa ta pe pământ intr-un mod cât se poate de neutru.
In al treilea rand, nu insista. No means no si pe Facebook.
In al patrulea rand, daca n-ai nici in clin, nici in maneca cu ipoteticul tau viitor prieten, scrie, mă, două vorbe. Te face pe tine două vorbe?! Ce mai e două vorbe în ziua de azi... Uite-te numai cate vorbe am scris eu, aici, moca... La mine chiar functioneaza, pentru ca eu nu retin figuri, deloc-deloc. Tu crezi ca ne stim, dar eu, daca nu te-am mai vazut de mai mult de o luna, pot sa jur ca habar n-am cine esti, doar uitandu-ma la poza...
In al cincilea rand, - foaaaarte important - masoara-ti compatibilitatile cu cel vizat de cerere. Daca ai la descriere "boss la tata acasa", "owner la Zara", vreo manea pe wall sau vreo poza in care razi alaturi de Bendeac - nu doar ca-ti resping cererea, dar iti dau si block, in gatul ma-tii de nevertebrata oligofrena ce esti...
...............
Eu sunt fan Nivea. De mic. Avea mama o cutie de crema, albastra, metalica, pe care o tinea in sifonier. Tinea atat de mult la crema aia incat atunci cand ma juleam, imi dadeam pe ascuns pe rani cu crema ei, convins ca are proprietati miraculoase.
Si acum sunt la fel de fan. Am aproape tot timpul in baie gel de dus, sampon, aftershave, antiperspirant - de la Nivea. Bine, acum sunt mai putin cretin decat eram la 7 ani si stiu ca toate produsele astea au aceeasi compozitie ca si cele facute de concurenta, dar daca brandul mi-e simpatic, si gasesc Nivea pe toate drumurile, nu e greu deloc sa raman fan.
Azi, insa nivelul meu de niveioitate a scazut, dupa ce am şi ascultat ce spune tipa aia din reclama la laptele de duş Nivea.
Până azi, doar mă uitam la reclamă. Pentru că în reclamele Nivea, nu ştiu cum dracu', mereu îşi arată una sânii. Câte o milisecundă, cel mult, dar pentru un bărbat normal e suficient, pentru că - ştim cu toţii - nuditatea este bună.
M-a facut atent cu: "Azi am descoperit primul lapte de duş". Este fraza de la debutul reclamei. Confesiunea bunăciunii, care va sa zica.
"Cum adica, primul? Ce, n-ai mai vazut lapte de dus? Unde stă asta, frate, în Vaslui?!"
Trece minim o secunda pana cand bunaciunea continua: "Primul lapte de dus de la Nivea".
Aaaaaa... Deci asta era! Bunaciunea se chinuieste sa ne atraga atentia ca Nivea are un produs nou.... De ce n-o fi zis asa de la inceput?
Pentru ca intelegeam. Vorbim de Nivea. E normal sa scoata produse noi, si e normal sa fie bune.
Pe bune, astia de la agentie au gresit aproach-ul. Nu e o reclama la un produs Aro din gama proprie Metro, nici la un lapte de dus facut in China, nici langa Cernobal. Vorbim despre Nivea. Nu este, deci, nevoie, sa incerci sa ne faci creierii zdrente ca sa plantezi cuvantul "primul" intr-un context derutant. Oricum credem ca e un brand cu semnificatia unor valori pozitive.
Mai bine lasau tipa sa-si arate sanii si sa spuna: "ii am atat de superbi pentru ca ma spal cu laptele de dus Nivea", sau "sunt mai frumoasa si mai buna de pula cand ma spal cu Nivea". In fond, de-aia e tipa in clip, nu?
Cand aud "azi am descoperit primul lapte de dus", si refuz sa ma gandesc ca bunaciunea aia e asa tampita, nu pot sa ma gandesc decat la o baba murdarică, din văioagele unui sat de căcat, şi care a ajuns la un centru de asistenţă după ce fiul ei Vasile şi colegii lui de la stână au violat-o in toate găurile. A primit o pijama, niste pastile de dormit si a fost invitata la baie, ca se ofileau ficusii de pe hol cand trecea. O si vad, goala si zbarcita, murdara la gura de lapte de dus Nivea si spunand: "azi am descoperit primul lapte de dus. da' nu se bea, maica. cica trebuie sa te freci cu el pe corp...."
Daţi-o'ncolo, asta chiar nu e o imagine Nivea....
Ma numesc Bogdan Stoica, sunt din Ploiesti, si as dori sa-mi prezint scuzele sincere pentru ce-a debitat in aceasta seara, la televizor, presedintele meu. Intre noi fie vorba, cred ca era baut la maxim. Nu l-am vazut niciodata atat de pornit impotriva tuturor.
Vezi matale, domnu' Putin, presedintele meu traverseaza o perioada proasta. S-a inhaitat cu niste tigani, a babardit niste terenuri, preferata nu-i mai ciuguleste din palma, nervoasa ca n-are partidul promis, mare si frumos. Pe aici nu-l mai place multa lume, si asta il face nervos. N-ai vazut ca s-a luat si de liderii din NATO, ca n-au facut ce-a zis el?! Iti dai seama ce era in ficatul lui???
Te rog sa treci cu vederea si faza aia cu razboiul economic, "chiar daca pierderile vor fi imense". De asta chiar il doare-n basca, garantez, pentru ca habar n-are cat costa benzina, gazul, painea, telefonul. Eu i le platesc, de ani de zile. Si pentru mine, un razboi economic cu Rusia ar aduce pierderi imense. Asa ca nu, da? Sa nu cumva, da? Ca nu eu am zis ca esti mana in mana cu teroristii.
Altfel, toate bune? Sanatos? Ti-ati terminat colectia de avioane? Sa stii ca nu te plac nici cat negru sub unghie, dar nu-s tampit ca altii, sa te infurii aiurea si sa risc o confruntare cu tine Astept sa mori, glorios, ca toti liderii Rusiei: de o cauza oficiala si de una neoficiala.
Revenind la ce-a zis presedintele meu: sa nu fi bulangiu, da? Ca aragazul lu' mama nu merge pe lemne.... A zis si el ceva, la ghici, sa nu se mai uite lumea la filmuletele Isaurei Mondialu....
Am un iPhone. Dracu' mai stie de cand, stau cu un telefon Apple in buzunar, pe care, cand se strica sau cand e depasit tehnologic, il tot schimb cu alt telefon Apple.
Si mi-a ajuns.
Ultimul telefon are o saptamana de cand functioneaza in buzunarul meu. Nu i-am cerut mai mult decat celorlalte, dar aveam speranta ca imi va oferi el mai mult, fiind mai nou si mai bun. De unde...
Daca maine seara, pe la ora 9.00 seara, s-ar anunta Apocalipsa si ca avem 30 de minute sa ne luam ramas bun, eu n-as putea s-o fac. De pe ora 7-8 seara, in fiecare zi, telefonul meu are bateria descarcata.
La adapostul senzatiei ce bine ca sunt mai liber, avand acces in lumea iPhone, mi-am pierdut, de fapt, cateva grade de libertate. Nu mai pot intarzia in oras, fara sa trec pe acasa, sau fara sa incarc pe undeva telefonul, sau fara sa anunt "vezi ca mi se descarca telefonul".
Si nu pricep de ce sunt atat de prost. De ce insist sa cred ca iPhone este un telefon bun. Acum ai net, harti, retele sociale si aplicatii utile pe orice cacat de smartphone. De ce sunt atat de bou sa le folosesc pe un telefon care se poarta ca un sindicalist, si, dupa maxim 12 ore, isi incheie programul de lucru, in ciuda nevoilor mele?
A devenit misto sa ai un iPhone, ceva ce este foarte departe de planul intial al lui Jobs, numit: e bine sa ai un iPhone. iPhone a fost un telefon bun, pe vremea cand era singurul smartphone, si pe vremea cand era cel mai bun smartphone. Acum e doar un telefon popular, cu baterie de cacat, pe care nu te poti baza.
Si nu pricep. Geniile de la Apple, compania care chiar a schimbat lumea, pot sa faca atat de multe lucruri minunate, dar nu pot da cateva telefoane, marilor producatori de baterii, spunand: "mestere, iti trimit o baterie; fa-mi si mie una la fel de mare, dar care sa tina cu 50% mai mult"?
Nu pricep de ce suntem si noi, clientii Apple, atat de prosti? Cum reusim, desi suntem atat de multi, sa transmitem un feedback atat de gresit producatorului, iar acesta sa nu vada care e principala problema a acestui telefon?
Toata viata, ne alegem betonul din fundatie, instalatia electrica, frigiderul, masina, dupa criterii care tin de consum, ergonomie, durabilitate, pentru ca vrem sa contam pe ele. Cumva, insa, cand vine vorba de telefon, alegem ca niste cretini:
"Dati-mi si mie un telefon d-ala cu marul argintiu pe spate. Am auzit ca are milioane de aplicatii, din care o sa descarc 60 si o sa folosesc trei. Vreau sa fie d-ala cu memorie de 64 de giga, pe care n-o s-o incarc decat in proportie de 5%. Si vreau sa nu fiu deranjat dupa ora 7 seara, pentru ca pana la ora aia ii tine bateria. Cum? Costa cat un frigider si un aragaz, laolalta? E perfect! Abia astept sa nu pot fi contactat in caz de ceva grav..."
Si, asa cum dependentul de droguri functioneaza pe o logica viciata, si ajunge sa dea in cap ca sa-si cumpere doza, spunand ca are nevoie, noi, userii de iPhone, ajungem sa ne mai luam un telefon. Unul modest, lipsit de functiile unui smartphone, a carui baterie tine 3-5 zile.
Stiti pentru ce? Pentru ca in caz de ceva.
Mai stiti ca radeam de ciobanul din Miorita? De cat de prost este, incat, avertizat fiind ca tovarasii de oierit vor sa-l omoare, el isi accepta destinul cu seninatate si nu face nimic sa schimbe asta? Ca daca ar fi fost un cioban american, ii impusca el pe aia doi chiar din seara in care a primit informatia, iar apoi le lua oile si se facea ovino-mogul?
Ei bine, noi suntem ciobanul ala prost, ma. Doar ca in loc de oi, avem un iPhone.
Mai multe poze aici: http://bit.ly/1qoYyY1
A cazut un avion, au murit 300 de oameni. Tragic. Nu pricep insa de unde si pana unde emotia asta colectiva si isterica. Sincer, pe mine ma doare-n cot ca au murit aia. N-aveam nici o cunostinta in avionul ala. Si nu-s atat de sensibil incat sa plang pentru orice accident in grup de pe planeta. As boci toata ziua, la ce vad pe CNN....
Nu pricep nici de unde a aparut dorinta enuntata peste tot de a face ceva, pentru a opri astfel de tragedii. Pai suntem doldora de tragedii pe langa care asta din Ucraina e fix pix. Ia fiti atenti:
Sigur, ai nostri nu mor impreuna. Nu mor socant. Nu reprezinta subiect de stire, pe toate televiziunile, in acelasi timp. Dar tot ar merita ceva mai multa atentie.
Da, avem de ieri 300 de decese, intr-o chestie spectaculos ambalata si prezentata de media. Dar asta nu se intampla pentru ca cei 300 erau speciali. Sau pentru ca moartea lor reprezinta ceva pentru umanitate. Toata tevatura asta a aparut doar pentru ca unii au interes sa mai vanda niste arme, iar altii sa castige niste teritorii.
Iar presa s-a bagat in oala asta tot pe interes: pentru audienta. Rulezi aceleasi imagini si preiei moca aceleasi informatii venite de afara, si faci un program tv fara munca, fara productie, fara deplasari si fara reporteri. Dati-mi trei elevi de clasa a cincea, buni la romana, si intr-o ora ii invat sa faca un program tv de stiri externe de-o sa ziceti ca va uitati la Reuters.
Ce vreau sa spun este ca si autorii, si naratorii evenimentului petrecut ieri in Ucraina sunt niste cinici, care vor ca tu sa lacrimezi aiurea, ignorand ce se intampla chiar langa tine. Te vor alienat, conectat la problemele prezentate de ei la tv, nu la cele pe care le-ai putea sesiza uitandu-te pe geam.
Altfel, urez o tragedie placuta tuturor! Sa nu uitati sa discutati despre ea weekendul asta, la baute. Si de luni sa uitati complet, ca sa aveti memoria libera pentru urmatoarea tragedie televizata.