Poveste babei care-l poate scoate din minti si pe Dalai Lama

Stau langa un Carrefour Market. Logic, acolo ma duc la 8 seara, dupa paine. Azi, casierita era plina de draci. Striga dupa unul, cand m-am apropiat eu: "Vino inapoi, ca trebuie sa plec!". Ala n-a venit, si ea s-a apucat sa butoneze furioasa cumparaturile babutei din fata mea.

"Dar trebuie sa plec!", a izbucnit din senin casierita. Eu m-am uitat pe geam. Babuta insa, a dat din cap, a solidaritate. Moaca ei spunea: "Eheee, sa fii tu sanatoasa de cate ori a trebuit sa plec si eu, si-am ramas..."

"Cand imi fac banii? Sa nu stau dupa aia sa alerg dupa....", a rabufnit casierita, din nou. Babuta a scos un oftat. Un fel de "I feel you, ma' nigger...", in stilul pensionarilor romani.

"Poate plec si gata! Sa faca el banii!!!", a tipat de-a dreptul casierita, punandu-i babutei pepenele de pe tejghea in cos. I-a dat restul si a privit-o scurt, in ochi, la modul "Dispari!". Doar eu mai eram acolo, cu o paine in mana. Piece of cake! Cred ca-si numara secundele pana cand putea sa se duca unde se grabea....

Babuta i-a sustinut privirea. A fost un moment d-ala, ca in filmele cu razbunari, cand soldatul revenit acasa isi gaseste parintii morti, se indreapta de spate si isi anunta unchiul "ma duc sa-i razbun", iar ala il priveste la fel de serios, fix in ochi.

Numai ca baba era din alt film!

In loc sa ia cosul si sa se care, a dus mana la portofel, a scos o bancnota de 10 lei si a zis:

"Mama, n-ai sa-mi schimbi si mie banii astia? Ca-mi trebuie marunt, maine dimineata...."

.....................

www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Vreau sa aman vacanta parlamentarilor. Se mai baga cineva?

In caz ca nu stiati, arestul la domiciliu a devenit neconstitutional. Asa a decis CCR, pe motiv ca nu este durata maximă la care cineva trimis in judecata trebuie sa stea in casa. E corecta decizia, pentru ca altfel exista riscul ca un nene sa imbatraneasca in casa, pana cand i se termina procesul. Dar asta n-ar fi trebuit sa fie o problema, intr-un stat normal. Judecatorii CCR au respins doar forma legii, nu ideea de arest la domiciliu in sine. Daca parlamentarii isi bat capul cinci minute, modifica articolul scris prost, pun acolo 30, 60 sau - dracu' stie - 180 de zile, si gata, am rezolvat problema. 

Ei bine, aici avem o problema. Suntem in 24 iunie. Pe 1 iulie incepe vacanta parlamentara. Pare un interval de timp ok, de 7 zile, dar, de fapt, mai sunt doar patru. Pana iau vacanta, parlamentarii vor mai munci doar joi, vineri, luni si marti. Vor reveni la munca in septembrie. Iar pana atunci, toti cei care au primit masura arestului la domiciliu vor fi eliberati. 

Pot sa-mi dau seama pentru cine au gresit legea parlamentarii. Pentru tovarasii lor de ciordeli si combinatii: Elena Udrea, Alina Bica, Darius Valcov, Viorel Hrebenciuc, Dorin Cocos, Gruia Stoica. Ii vor afara ca sa nu cumva sa-i apuce depresia si sa spuna diverse chestii despre ei, cei care deocamdata sunt feriti de probleme. 

Sincer, ma doare-n cot. Eu n-as baga niciodata in puscarie un ciorditor d-asta, cu costum. I-as lua tot si i-as da drumul pe strazi, sa faca alti bani. Ce conteaza doi-trei ani de puscarie, cand gaura data de tine e de sute de milioane de euro? In plus, mai trebuie sa si cheltuiesc bani cu tine, sa-ti asigur "conditii decente de detentie". Pai nu era mai bine sa dormi sub un pod si sa muncesti la spatii verzi zeci de ani, pana iti cade proteza din gura smulgand o buruiana? 

Ca de obicei, parlamentarii isi vad doar propriul interes. Ii doare-n democratie ca de povestea asta cu arestul la domiciliu beneficiaza si  droaie de infractori periculosi. Sunt nenorociti care au intrat peste oameni in casa, i-au torturat si jefuit. Sunt violatori, pedofili, interlopi periculosi. Acum sunt toti in libertate, pentru ca niste papagali care ne reprezinta ii considera neimportanti in raport cu interesele lor meschine. Pana la toamna, adica timp de peste 60 de zile, vom avea pe strazi niste oameni care ne pot pune oricand in pericol. 

  • Intr-o comuna de langa Ploiesti, o fetita violata de un vecin n-o sa mai iasa din curte toata vara. Doua case mai incolo, pe drumul spre magazin, locuieste cel care a traumatizat-o pe toata viata. Dementul este liber. 
  • La Vaslui, sapte indivizi au violat o fata pana in pragul comei. Sase ore a durat distractia lor morbida, pe un camp. Aveau arest la domiciliu, si acum sunt liberi. 
  • Dumnezeu stie cati infractori periculosi sunt acum in arest la domiciliu. Neputand trece de usa, nu pot face rele. Stati un pic, sa afle si ei cat de prosti suntem condusi. O sa-i simtim, pe strazi, mai abitir ca niciodata.

Si stiti de ce? Pentru ca parlamentarii nu vor sa repare greseala in aceste patru zile ramase pana la vacanta. Daca ar vrea, ar putea sa o faca. Dar nu vor. Ei au facut asta pentru Udrea, Bica, Valcov, Cocos... Noi, astia care traim printre violatori si criminali periculosi, nu contam. Noi suntem doar prostii care i-au trimis sa faca combinatii si sa-si dea pensii nesimtite.

Si mi-a venit o idee. Sa incerc sa le stric vara. Sa le arat, concret, ca nu vreau sa plece in vacanta pana nu repara tampenia asta.

Asa ca azi, miercuri, 24 iunie, o sa ma duc la toate cabinetele parlamentare din Ploiesti si-o sa le las un bilet, in usa, cu "Du-te, bai, la munca!". Asta desi mesajul meu complet este asta:

"Du-te, băi nesimţitule, la muncă! Du-te şi repară legea aia! Mă doare-n cot că tovarăşii tăi de furat nu se simt confortabil, eu n-am chef de violatori şi criminali liberi, pe străzi. Cum Dumnezeu ai tupeu să-ţi iei vacanţă fără să repari aşa ceva? Cum o să ai curaj să scoţi nasul pe stradă in vacanta asta ştiiind că toţi te urâm pentru că ne expui unui risc ingrozitor?! Hai, marş la serviciu! Sa-ti iei vacanta dupa ce modifici legea, da? Ca Romania nu-i tara lu' ma-ta, sa decizi tu de cati nenorociti sa am eu parte!"

Daca o mai fac zece, le atragem atentia. Daca o mai fac o suta, o sa devina ingrijorati. Cu o mie de biletele in usa ii speriem. Cu 10.000 ii determinam sa ia o decizie. Cu 100.000 ii facem sa nu-si mai ia vacanta aia nenorocita, va garantez...

Du si tu un biletel cu mesajul tau la un cabinet parlamentar, pana marti, 30 iunie. Daca ti-e lene, sau esti mai relaxat din fire, lasa-i un mesaj pe facebook sau trimite-i un email. Fa o poza/printscreen cu isprava ta si posteaz-o pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro. Sa vedem cati suntem.

UPDATE 1 - am dus biletele la sase cabinete cabinete din noua, cate sunt in Ploiesti. La doua cabinete l-am si lasat secretarelor, cu rugamintea sa-l inmaneze titularului. La al treilea am stat de vorba chiar cu parlamentarul, care a dat cateva telefoane, sa miste lucrurile.

UPDATE 2 - textul asta a intrat pe monitorizarile a doua din trei mari partide, pe la pranz. Imi convine de minune daca astia isi vor evalua riscul de imagine, poate se misca ceva.

UPDATE 3 - pe surse, am primit informatia ca luni va intra la modificare legea in Camera Deputatilor si marti la Senat. S-au speriat somnorosii! :))

UPDATE 4 - ideea obligarii parlamentarilor de a modifica legea privind arestul la domiciliu pana se ia vacanta parlamentara a fost preluata si de prietenii de la PSnews.ro si pe bloguri.ro. Multumesc.

UPDATE 5 - Guvernul a modificat marti, 30 iunie, printr-o Ordonanță de Urgență, prevederile referitoare la durata arestului la domiciliu incluse în Codul de procedură penală. Prin modificările decise se reglementează durata maximă de dispunere a măsurii arestului la domiciliu, cu posibilitatea prelungirii acesteia pentru durate care, de asemenea, au maximum prevăzut în mod expres:

- în cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi stabilit pentru o durată de cel mult 30 de zile. 

- arestul la domiciliu poate fi prelungit dacă se mențin temeiurile sau dacă au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.

- durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

S-a considerat ca modificarea legislativă este necesară în regim de urgență, printr-o ordonanță de urgență, la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de către Consiliul Superior al Magistraturii. Magarii aia de parlamentari si-au vazut de vacanta... 

Cum platesti un fotograf

E jale mare cu tarifele in fotografia profesionala! Pe net gasesti fotografi de la 50 de lei la 5.000 de euro, si amandoi, daca-i intrebi, iti vor spune ca fix atata face munca lor. De fapt, nu e deloc asa.

Daca nu are 12 ani, tipul care iti ia 50 de lei pe "100 de poze prelucrate" te pacaleste. Sa ajunga in parcul unde te va aseza sa stai langa palmier ca intr-un film indian il costa 2 lei. Sa incarce bateria aparatului inca 2 lei. Laptopul pe care le prelucreaza/livreaza o sa-i manance minim trei lei si doua ore, adica un pic mai putin decat cat timp a pierdut cu tine, motiv pentru care va manca si un sandwich de 5 lei. La final, el ramane cu vreo 30 de lei, iar tu cu niste poza ingrozitoare, am curaj sa pun pariu. Ce, voiai si compozitie, si executie buna, si poze clare, in 50 de lei?!

Tipul cu tarif de 5.000 de euro o sa te sufoce cu competenta si cu sculele. Fiecare fermoar de la rucsac a costat 500 de euro si e "profesional". Carpa cu care isi sterge obiectivele e din par de camila virgina si a costat 1.000 de euro. Are si obiective albe, si negre, si unele aurii, personalizate cu numele lui. Plus ca a facut poze la toate nuntile si show-urile de fashion, mult mai importante decat G7, iar clientii lui insista sa-i dea zece mii de euro, chiar cand cere doar patru... La el nu exista poze prelucrate sau neprelucrate, pentru ca el spune "fotografie" doar obiectului inramat care contine o imagine perfecta. Nu conteaza ca tu nu esti perfect, in poza aia arati ca un milion de dolari.

Si-atunci, cum alegi? Cat de important e pretul? Ce e mai bine sa faci: sa platesti extra un fotograf cu tarif mic sau sa negociezi la sange cu un fotograf scump?

De fapt, e destul de usor. Trebuie sa imparti onorariul cerut de fotograf in trei parti.

1. Dotarea. Daca a investit mult in scule, e normal ca un fotograf sa vrea sa recupereze banii. Aparatura asta este extrem de sensibila, n-o poti folosi zece ani, cum face un taximetrist cu o Skoda. Cand iei un body, sau un obiectiv trebuie sa-i imparti costul la un anumit numar de sedinte foto si sa-l incluzi in pret, pentru ca risti sa ti se strice inainte sa se amortizeze si sa pierzi fie bani, fie posibilitatea de a mai face sedinte foto. Adauga timpul si banii alocati cursurilor, pentru ca daca nu inveti tot timpul, risti sa nu mai faci fata exigentelor. Asa ca, daca ai fi intr-o negociere cu un croitor in loc de fotograf, astia ar fi banii de stofa.

2. Misiunea. Daca vrei poze in care tu stai cu capul in jos agatat de lustra, iar imaginile sa fie printate pe piele de porc crescut la intuneric, si fotograful ti le livreaza ireprosabil, pregateste-te sa platesti si banii pe executie. Acest segment este cel care poate face diferenta in functie de preferintele tale. Cu cat soliciti mai mult, cu atat vei plati mai mult. Daca tu stai pe plaja, ca o diva, nu risti nimic, dar fotograful isi baga aparatul foto intr-un mediu periculos, plin de nisip si apa sarata. Daca tu vrei sa arati farte slaba, cunostintele fotografului vor decide alegerea unghiului perfect pentru asta. Ne intoarcem la croitor, ca sa intelegi: acum platesti costumul cerut, cu cat zice croitorul, daca iti vine perfect.

3. Restul - dar tu poti sa-i spui oricum: bonus de creativitate, prima de dificultate, comision de succes, taxa de urgenta, adaos... Sunt banii pe care ii dai pentru ai senzatia ca ar fi prea putini banii de la punctele 1 si 2, la cat s-a chinuit omu' cu tine desi ti-ai schimbat ideile de shooting pe parcurs si l-ai innebunit cu ticurile tale. Ideea e ca doar aceasta treime sunt banii pe care tu ai voie sa-i cataloghezi ca fiind meritati sau nemeritati. Restul sunt meritati. Mai comparam o data cu mersul la croitor: ti-a facut un buzunar secret pentru bani, o pensa discreta face sa nu se vada ca ai un umar mai jos, ti-a intarit cusaturile la buzunare dupa ce a vazut ca asa stai toata ziua. 

Cum platesti un fotograf - varianta scurta:

  • Imparte onorariul cerut de fotograf la trei. Ia un calculator, sa nu gresesti. Pregateste-te sa achiti un avans de minim o treime din suma ceruta.
  • Negociaza in limita a maxim o treime din tarif. Fotografii buni n-o sa accepte sa dea jos o treime din pret, dar e de datoria ta sa incerci.
  • Anunta ca esti dispus sa mai dai ceva daca te surprinde placut. 
  • Plateste un avans. Ca ies sau nu pozele cum vrei, echipamentele vor fi folosite iar timpul va fi consumat.
  • Fa ce ti se spune in sedinta aia foto. Ce, la croitor ai probat sacoul stand tolanit pe fotoliu?
  • Asteapta pozele. Plateste tot, cu sau fara bonus.

Sau du-te la pulifriciul ala, cu cincizeci de lei suta de poze. Daca ai noroc, doua o sa-ti si placa....

comanda cartea care te poate transforma intr-un fotograf

Tipul din filme nu există - despre unghiuțe

Vai mama mea eram! Camasa mototolita, neras, in bermude, abia imi taram picioarele in care purtam niste tenisi obositi, dar de care nu ma indur sa-i arunc, atat sunt de comozi. Cureaua Nikonului imi tragea gulerul intr-o parte, si mergeam destul de lent și de abătut, pentru ca eram inainte de a doua cafea. Practic, asta cautam, cand m-am trezit interpelat, de o voce de-aia voioasa, de vanzari:

- Buna ziua! Cumva va ingrijiți unghiuțele?

Continuarea e undeva prin cartile astea:

w1w2w3w4w6  

 

Vrei jurnalisti misto si o presa puternica? Apasa, prostule, pe bannere!

M-a sunat un tip, acum vreo trei zile. Ca ne stim din anii 90, ca mi-a urmarit parcursul... Si ca are si el o problema cu niste vecini, si s-a gandit la mine, sa-mi dea un subiect de presa. 

Nu i-am spus "marș, ma!", asa cum merita, pentru ca imi aduc aminte de el ca de un tip ok. I-am spus doar ca nu ma mai intereseaza necazurile personale ale oamenilor care ma citesc pentru ca asta mi-a adus numai neplaceri si i-am recomandat sa abordeze cu incredere autoritatile statului. I-am spus sa ma mai sune doar daca isi prinde urechile in promovarea unei afaceri sau daca are nevoie de fotografii profesionale. 

Cred ca s-a suparat un pic. A mormait ceva despre calitatea jurnaliștilor, nu mai retin... Nu ma intereseaza parerea lui, fuck it...

Amicul meu, ca si multi altii dintre voi, a renuntat sa mai cumpere ziare de la chioșc, pentru ca le citeste gratis pe net. I se pare atat de normal incat nici n-ai cu cine sa porti o discutie despre cum mama dracului poți primi ceva gratis, in vremurile noastre. Haios e ca atunci cand aude ca jurnalistii se vând pe doi sau douazeci de lei, amicul meu este extrem de vocal. Crede sincer ca jurnalistii trebuie sa traiasca cu apa si aer. Zici ca jurnalistii n-au facturi, credite, copilul la meditatie...

De-aia este un bou acest amic de-al meu. Sunteti, sigur, si voi, la fel de boi, daca va imaginati ca e ok sa primiti cu titlu gratuit continut jurnalistic de calitate. Conținutul ăla a costat bani, si e normal ca jurnalistul sa vrea sa si-i recupere, plus un minim profit, ca sa-i rămână și lui de-o înghețată. 

"Da, dar jurnalistul are publicitate pe site", o sa ricanati, nervosi ca va fac prosti. Si ati dat vreodata click pe un banner d-ala de publicitate? Nu cumva aveti setat browserul sa va blocheze reclamele? Cum credeti voi ca au ajuns jurnalistii sa stea capră in fața politicienilor? Credeti ca daca o redactie ar avea bani de salarii si de documentări lungi si costisitoare, ar mai tolera vreun personaj d-asta cretin in preajmă, care să le dea salariile? De ce pula mea credeți că am lăsat eu baltă meseria pe care o făceam foarte-foarte bine? De prea mulți bani?

Dupa aproape 20 de ani de jurnalism si jurnalizm, imi permit sa fac o profeție: continuați sa cautati conținut jurnalistic gratuit sau refuzați in continuare sa accesati reclamele aferente acelui continut si veti vedea cum presa aia care vă rezolva problemele va dispărea. Este pur si simplu nesustenabil sa mai faci anchete de presa:

  • - e foarte scump sa le documentezi cat sa scrii fara sa gresesti si sa nu risti sa te lase fara casă un avocat d-ala platit cu 200 de euro pe ora:
  • - anchetele de presa, desi vizeaza confortul public sau situatii dramatice, se citesc mai putin decat pizdareala mondena, deci nu produc un impact real in societate; 
  • - jurnalistii nu beneficiaza de nici fel de sprijin din partea cititorilor, care nu sunt deloc interesati sa sustina entitatea aia de presa care le-a preluat cazul si l-a impus autoritatilor, spre rezolvare. 

Nu mai citi doar linkurile pe care le vezi la alții pe Facebook, ci pe alea care se refera la comunitatea ta. Apasa pe reclamele de pe site-ul care te-a ajutat cu ceva, si, cand vezi ceva ok pe acolo, cumpara. Si nu te uita asa socat la mine ca-ti propun asa ceva: daca iti iei Bergenbier cand joaca nationala, daca iti cumperi Dorna pentru ca da bani la #SalvatiCopii, daca ai ajuns sa gusti coniacul Unirea pentru ca ti-a placut foarte tare de Dorel,  nu vad de ce n-ai face fix acelasi lucru pentru cei care te ajuta cand tie ti-e frica sa te pui de-a curmezisul sistemului. Sau n-o face. Boule!

p u b l i c i t a t e

Băi ăștia de la McDonald's!

Contrar a ceea ce spune moaca mea, pe care atarna niste cearcane de bautor de vodca proasta, beau destul de multa apa si destul de putin alcool. Inca n-am ajuns sa umblu cu bidonul dupa mine, dar cand mi-e sete, fac ce face toata lumea: intru pe undeva si-mi cumpar o apa. 

Asa am intrat la voi, zilele astea. Am luat o apa de 0,5. Doar o apa. Asa am si remarcat pretul. Plus ca aveam in masina niste baxuri de apa, cumparate pentru acasa.

Dragii mei, voi sunteti sanatosi la cap? Pe bune, sunteti in regula, v-ati luat toate avizele de sanatate?

Cum sa coste, frate, la McDonald's (un banal fastfood, nu vreun restaurant cu feţe de masă şi scaune de lemn), un rahat de apa la un leu bucata in orice magazin - de patru ori mai mult doar pentru ca a stat in frigiderul vostru?

Cum va permiteti, frate, sa vindeti o apa mica cu pretul a trei doua bidoane de doi litri din orice cash&carry?

Am platit nenorocita aia de apa si mi-au trecut prin minte toate campaniile voastre de intrajutorare, in care va dati mari ca aruncati cu bani in copii amarati. Pai daca aveti toate preturile facute dupa modelul apei de 0,5 litri, nu aruncati decat maruntis, iar restul e ipocrizie...

Si mai e ceva. Ma consider un mare dobitoc ca am baut cateva zeci de ape la voi, fara sa ma uit macar o data la bonul fiscal. Puteam sa ma duc la aproape orice terasa din oras si sa cheltuiesc fix aceiasi bani, tratamentul venit alaturi de apa fiind net superior: scaun, masa, gheata, pahar, umbra, atentie....

Ai si tu o experienta memorabila cu McDonald's? Povesteste-mi-o aici: fb.com/bogdanstoica.ro

Cum sa spune corect La Multi Ani pe Facebook in functie de zodie

Pare ca citesc destul de mult, ca sunt destul de informat in domeniul social-media, dar, de fapt, eu sunt un incompetent in relatii sociale virtuale. Nu stiu, de exemplu, nici cum sa spun La Multi Ani. Sau cui s-o spun. Sau cand s-o spun. 

Intr-o vreme, imi facusem un obicei. Cand ma logam prima oara, intr-o zi, pe Facebook, ma uitam a cui e ziua de nastere. Imi luam in copy un La Multi Ani!, cu emoticonul de rigoare, si in 10 secunde il paste-uiam la toti cei vizati. M-am plictisit repede, mai ales ca nu-i cunoasteam pe oameni, si ma cam durea in cot de ziua lor. Nici nu venea vreun feedback, pe vremea aia.... Asa ca mi-am gasit alta distractie: ii stergeam din lista, de ziua lor. Si-o sa radeti, acum aveam feedback. Numai morti si raniti, ca sa zic asa...

Acum activitatea asta, dedicata aniversarilor altora, e sporadica si inegala. Unora le scriu La Multi Ani daca au moace agreabile. Pe altii ii sterg, iar pe altii ii ignor. Mi-am pastrat bunul obicei si, daca-i stiu personal pe sarbatoriti, las dracului facebook-ul si ii sun.  Asta daca vad ca e ziua lor, fix in ziua aia, pentru ca - v-am spus deja - chestia asta nu mai e o prioritate pentru mine.

Ce ma dispera, acum, este modul de raspuns la o urare de La Multi Ani. Unii dau like si isi vad de ziua lor - reactie normala, de altfel. Altii tin mortis sa-ti dea un mesaj privat, in care sa-ti explice ce bucurie le-ai facut - reactie exagerata Iar cei mai enervanti - din perspectiva mea - sunt aia care raspund cu "ms". De parca eu le-am scris "lma".... Si mi se pare ca Facebook a distrus toata frumusetea unui expresii care trada un gand bun si dezinteresat. Sa spui La Multi Ani, cuiva, e ca si cum ai spune "Sanatate" tipului care stranuta langa tine. 

Cat despre intrebarea din titlu - trebuie sa recunosc ca nu am raspunsul. Cum va spuneam, nu ma pricep. Raspundeti voi, daca sunteti asa destepti pe facebook.com/bogdanstoica.ro

Iar partea aia cu "in functie de zodie" e doar o distractie cretina de-a mea. Sunt curios cat mai merge...

Lidl, gâsca şi Laura Cosoi

Lidl este un magazin unde gasesti o droaie de chestii cool de mancat. Laura Cosoi este un sex-simbol. Moda anului este gatitul. Gâsca are o carne foarte buna, dar care este evitata de gospodine, pentru ca e destul de greu sa o gatesti. La Lidl gasesti gâscă proaspată, eviscerată.

Ei bine, cum credeţi ca s-au imbinat toate aceste povesti, in mintea unui publicitar, astfel incat multi dintre noi sa servim gâscă, diseară? Uitati-va la poza. 

Eu n-as folosi niciodata, intr-o reclama, o femeie frumoasa si un cuvant cu dublu inteles, unul dintre ele fiind de natura sa o deprecieze. Pe de alta parte, cine sunt eu? 

#iloveadvertising

La Placinte Ploiesti - doar cafea la pachet, pentru mine

Azi s-a deschis #LaPlacinte Ploiesti. Mare, frumos, extrem de misto decorat. Al naibii moldovean, zici ca a dezvoltat proiectul cu cei mai tari experti in domeniu! Nu ai unde sa arunci privirea si sa nu vezi ceva misto lipit/montat/asezat.

Au nimerit-o si cu spatiul. Le tot spun celor de la Winmarkt de vreo cinci ani, ca nici naiba nu mai cumpara haine "din centru", si ca singura salvare a tandemului Omnia-Galerii este sa umple cladirile de food&entertainment. Acum, tristetea aia de spatiu comercial comunist a prins viata, in forma #LaPlacinte, si cu ajutorul vecinilor BonBon, Cafe Milano, Acapulco si Tres Olivos, s-a format, din nou, o zona in care mananci bine in centrul Ploiestiului. Adica ceva ce n-a mai existat de pe vremea restaurantului Berbec...

Meniul #LaPlacinte arata demential si pun pariu ca mancarurile au gust, pentru ca-s facute de moldoveni, romanii cu cea mai misto bucatarie. Dar n-o sa mananc niciodata aici, pentru ca in #LaPlacinte nu se fumeaza. Nu-s vreun disperat, dar eu nu-s genul care-si butoneaza telefonul dupa masa, la cafea. Eu fumez. Si cat timp o sa existe un singur local in care pot sa fac asta chiar acolo, la masa, n-o sa ajung niciodata in localurile de nefumatori. Nu-s in target...

O sa ma duc sa-mi iau, totusi, cafea la pachet. Nu pentru cafeaua Bristot, care e un mix cu prea multa robusta in ea ca sa-mi placa, ci pentru pisica de pe ceafa tipei care mi-a facut azi, o cafea. E atat de reusit tatuajul ala, iar pisica are o privire atat de fascinanta, incat sunt sigur ca daca as fi un fumator de iarba si nu de Kent, azi i-as fi spus tipei/pisicii ceva de genul "Nu ma mai fixa, te rog, si-asa sunt foarte timid..."

Ai fost la #LaPlacinte Ploiesti? Si cum ti s-a parut?

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica