Blog

O poveste adevarata de Ziua Copilului

N-am avut timp de M, din pacate, zilele astea. Doar un pic, sambata. Duminica si luni am fost #fullallday. Dar mi-am facut "lectiile". Chiar daca ea nu se mai considera un copil, i-am cumparat ceva de Ziua Copilului. O rochie, pentru ca de cand a intrat in secta Martorii lui Citit Carti Nonstop, M nici nu mai intra in magazinele de haine, nici nu prea mai vrea sa iasa in oras eleganta ca orice diva de 12 ani.

Intre doua treburi, am sunat-o, azi, pe pranz: "Scuze ca n-am timp sa iesim azi, dar vezi ca vin cinci minute sa-ti dau ceva, sa iesi tu cand iti dau bip". Am ajuns agitat la maxim, pentru ca de fiecare data cand ii cumpar haine, stau cu stresul ca poate ii sunt mici sau mari, si-o sa-i stric bucuria. Atunci mi-a venit ideea: am scos rochia din sacosa si am lasat-o pe bancheta din spate si am mototolit sacosa in mana. Cand a iesit M, i-am oferit ghemotocul ăla de plastic: "Uite, la multi ani de ziua copilului, scuze din nou ca te las singura toata ziua". A luat ghemotocul, s-a uitat la el, s-a uitat la mine si ... mi-a zambit! M-a pupat si a vrut sa intre in curte.

Frate, intelegeti ce copil am? Eu ii ofer un ambalaj mototolit si ea imi zambeste si ma pupa?!

"Stai, glumeam... Cadoul e in masina. Am vrut sa fac o gluma...". Mă balbaiam de parca eu eram copilul! S-a intors spre masina, a deschis portiera, a vazut rochia, a chiuit scurt, m-a mai pupat o data si a rupt-o la fuga in casa. Ii place, se duce s-o probeze...

Am plecat rupt in gura de revelatia ca M ma iubeste si cand ii dau cadouri cu valoare zero. Si cu revelatia ca valoarea darurilor nu ar trebui sa conteze, in general. Orice i-ai da copilului tau, il va primi cu bucurie pentru ca e de la tine, daca aveti o relatie ok. Cred ca azi am aflat cat de ok e relatia noastra...

Rochia ii vine perfect. Ca de fiecare dată. Am uitat sa va spun: da, mă tem de fiecare dată că i-am ales ceva de o mărime greşită, dar mereu nimeresc perfect.
Ii place atat de mult incat a decis ca mâine o poarta la şcoală. Din pacate, eu o s-o văd când o îmbraca-o data viitoare, pentru ca mâine sunt plecat din oraş...

Nu mi-o lauda pe M, stiu exact ce copil misto am. Mai bine scrie-mi despre cum primeste al tau cadourile, pe facebook.com/bogdanstoica.ro

Tipul din filme nu exista - volumul 3

coming soon. pana atunci, citeste restul cartilor mele:

Odihneste-te in pace, Dado. Fie ca raiul sau iadul sa fie asa cum vrei tu

Dado era un sârb nebun. Un incapatanat, care-si impunea vointa si cand gresea. Si petrecea fiecare zi de parca era ultima zi din viata lui.

Dar n-aveai cum sa nu-l placi. N-aveai cum sa nu respecti faptul ca a condus Asesoft-ul spre trofeul suprem de 8 (opt) ori. N-aveai cum sa nu razi cand spunea o gluma cu vocea aia care umplea camera, sau sa te infiori cand povestea atrocitatile din care a scapat in razboi, sau sa nu-l admiri cand se ducea tinta intr-un grup de suporteri ostili care-l amenintau cu bataia si ii casapea cu pumnii aia cat mingea de baschet. Dado a fost sârb suta la suta, barbat suta la suta, dur si demn asa cum ar trebui sa fim toti.

La cum a trait in razboiul care a distrus Serbia, si la cat de tare s-a implicat in baschet in Romania, nu ma mir ca Dado s-a imbolnavit. Ma mir, insa, ca s-a gasit o boala care sa-i vina de hac acestui munte de om, plin de viata, innebunit dupa baschet si loial echipei asa cum numai un sarb poate fi loial unei cauze.

Si, cumva, nu ma mir ca Dado a murit de Zilele Ploiestiului. In fond, el a fost cel care a pus acest oras pe harta baschetului mare. Prin ce-a facut, Dado e mai ploiestean decat multi dintre noi.

Odihneste-te in pace, Dado. Fie ca raiul sau iadul sa fie asa cum vrei tu.

Am mai pus cateva poze cu Dado pe fb.com/bogdanstoica.ro. Acum realizez cat de putine am...
De sambata 30.05, pana marti 2 iunie, la pranz, cand Dado va fi inmormantat la Belgrad, poti trece pe la Sala Sporturilor, cu o lumanare. Nu veni cu seminte si cu manele pe telefon, da?

Tipul din filme nu există - Se mai gandeste cineva la un blowjob cand aude reclama ZUZU?

Momentul ala cand cobori din masina, dupa 14 ore de munca, dorindu-ti ca ciorapiii sa nu ti se fi lipit de picioare, cu cardurile full si spatele rupt de rucsacul foto, fiindu-ti si foame si sete cu exact aceeasi intensitate, si auzi la radio, exact pana sa scoti cheia din contact:

"Iaurt cremos. Iti place si tie, ii place si ei".

Continuarea e undeva prin cartile astea:

Voi, ăştia cu îngheţata: aţi belit-o!

Nici acum nu ştiu ce e: cafenea? gelaterie? bistro? Am intrat după o apă rece. La mişto, am întrebat dacă au sandwich-uri. Când mi-a pus tipa aia meniul în faţă, mi-am spus în gând că am intrat in localul greşit: era plin meniul de ghimbir, vinete, dovlecel si alte furaje de care nu mă ating niciodată. Să nu par totuşi un primitiv, deşi sunt, dar şi pentru că eram rupt de foame, am cerut un sandwich care conţinea prosciutto şi caşcaval. Pe astea le mananc oricand

Până mi l-a făcut, am căscat gura, şi mi-am dat seama că sunt într-un loc foarte frumos. Mobilier alb, abajururi făcute din răchită, nişte scaune şi nişte mese senzaţionale. E foarte intim Caffe Milano, aşa alb şi mic, cu doar 13 locuri la mese.

Şi atunci a venit prima măciucă în cap.

Mi-era foame de-aş fi mâncat şi un coltuc de pâine care doar mirosea a prosciutto. Ori, ce mi-a adus tipa era perfect. Aspectul, culorile, gustul... Plus ca e primul sandwich format din doua sandwich-uri pe care il vad. Abia când am terminat de mâncat mi-am dat seama că farfuria aia merita o fotografie.

Voiam sa plec cand a venit o amica, sa-si cumpere inghetata, de vreo patru feluri. "Sa-mi dai si cu sare amara", o aud. Sare amara? Pai eu sunt mort dupa ciocolata amara... Si-mi iau si eu una. De pofta. O cupa. Ei bine, stiti cat e o cupa la Caffe Milano? Cat un polonic mai mic. Cat trei cupe la orice cofetarie sau gelaterie din oras (foto dreapta jos)! Iar gustul bate la fund si cea mai buna inghetata mancata vreodata de mine, in Grecia.... M-am trezit ca-mi zambeste lumea pe strada si nu stiam de ce, pana n-am ajuns intr-un loc cu oglinda si-am vazut ca sunt murdar la gura. Ca un copil. Sau, tinand cont ca era vorba de culoarea maro, ca un politician.

Zece minute mai tarziu, satul si cu un gust perfect in gura, m-am uitat cu mila la o cofetarie pe langa care treceam. Apoi m-am gandit la toate cafenelele, cofetariile si restaurantele in care am fost in ultimii doi ani si le-am compatimit pe rand. Daca ajungi sa mananci o data inghetata de la Caffe Milano, nu-ti mai cumperi din alta parte. Sincer, daca as avea un restaurant de fiţe, aş cumpăra ingheţata de la cei doi, decât să mă fac de râs cu ce-mi cumpar de la Metro sau Selgros...

Inghetata si sandwich-urile sunt facute pe loc, de proprietari, care par sa fie sot si sotie. "Ne-am intors din Italia, si facem totul e ca acolo". Deci asta era... Macar de si-ar lua Romania inapoi, toata diaspora, ca cei doi...

EXTRANOTES:

Caffe Milano. Intre Galeriile Winmarkt si Graal Medical. 16 lei sandwich-ul, 4,5 lei cupa de inghetata. Mai au si alte chestii, dar habar n-am ce. Wireless parolat, care merge perfect.
Pentru prosti: acesta nu este un text platit pentru care s-a mancat gratis sau s-au acordat favoruri sexuale.
Pentru manelisti: fratilor, nu va duceti! Mobilierul nu e auriu, n-o sa intelegeti ce se canta, n-o sa stiti sa pronuntati ce scrie pe meniu....

Cine a mai fost la Caffe Milano, poate sa comenteze aici: fb.com/bogdanstoica.ro

Era sa ti-l omor si m-am gandit ca e bine sa stii

Nu stiu in alte parti cum e, dar in Ploiesti, jurnalistii primesc niste alerte pe telefon, cand se intampla ceva nasol, care e de competenta Politiei. Iar din ce primesc eu, 90% sunt accidente rutiere. Multe, cu pietoni.

Pe de alta parte, trecand de 5-6 ori pe zi pe Republicii, am vazut cu ochii mei destule accidente rutiere, inclusiv cu pietoni. Pe o parte a strazii e o scoala si cateva localuri, iar pe cealalta, un parc - magneti pentru pietonii grabiti.

Din ambele motive, nu conduc in viteza pe tronsonul ala. Cand am 50 la ora, se poate spune ca ma grabesc.

Dar in ziua aia, tot era sa o comit. Era mic de inaltime. Cam cat tufele alea de trandafiri (sa le tunda cineva, va rog), care mi l-au ascuns privirii, in intentia lui de a traversa. N-aveam 50 la ora, nici 40, dar pentru ca efectiv s-a repezit pe trecerea de pietoni, dupa care s-a oprit, fix pe banda mea, sa se uite dupa - nu stiu, probabil un coleg sau un prieten - a fost nevoie sa franez brutal, actionand inclusiv frana de mana. Cu greu, tragand si de volan in stanga, l-am ratat cu 30 de centimetri.

Am coborat geamul, pentru ca am vrut sa-i spun ceva de genul "asigura-te, pustiule, cand traversezi". Nu sa-l injur, pentru ca nu fac asta cu minorii, in trafic. Nici sa-l cert. Doar sa-i spun sa fie atent data viitoare. Nu eram nervos cat speriat. Din pacate, pustiul era la fel de speriat ca si mine. Vazand ca nu plec de pe loc, a rupt-o la fuga si a traversat fara sa se asigure si tronsonul urmator de drum.

N-am plecat de-acolo pana nu l-am vazut, in siguranta, pe trotuar si nu i-am facut aceasta fotografie. Ok, de mine s-a speriat, dar cineva trebuie sa-i spuna ca nu e o chestie optionala sa te asiguri cand traversezi. O faci si traiesti fericit, sau mori. Atat de simplu e. Sigur, e greu sa-i explici moartea unui copil. Si nici nu sunt sigur ca e bine s-o faci. Dar asta nu e treaba mea, ci a tatalui lui.

Stai de vorba cu el, fratele meu! E treaba ta cum, dar e musai s-o faci. Cu mine a avut noroc, dar pe acolo se circula in viteza de cand e orasul. E un aliniament destul de lung, asfaltul e ok, radare nu-s niciodata in zona, e cumva normal ca iresponsabilii sa apase pe pedala.

Si inca ceva: are cineva idee ce s-a petrecut cu orele alea de circulatie rutiera din scoli? Cu patrulele scolare? Cu concursurile de profil? De ce aruncam la cos tot ce s-a intamplat in comunism, indiferent daca e bun sau rau?

Recunoaste-ti pustiul, daca e al tau. Fotografia e facuta pe 25 mai, ora 16.46. Nu-l certa, eu nu obtin ce vreau de la M cand o cert, ci cand discut cu ea. Explica-i ce si cum si nu uita sa-l imbratisezi in fiecare zi in care se duce la scoala de capul lui. Traim intr-o lume nebuna, in care orice cretin are carnet de sofer, punem amenajarile peisajistice inaintea sigurantei publice iar la scoala si acasa nu se mai invata nici macar reguli de supravietuire urbana.

Comentezi? Ia de colea: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Maine incep zilele Ploiestiului, iar azi erau sa se termine...

Maine incep zilele Ploiestiului, iar azi erau sa se termine. Si asta pentru ca atunci cand face BUM! o rafinarie, se dezintegreaza totul in jur, pe o raza de 10 kilometri.

Incendiul de azi n-a fost la Lukoil. Dar a fost destul de aproape....

Fotograf de nunta, in bermude? Nu cred ca e ceva de capul lui...

Nu fac fotografie de nunti. In primul rand, nu cred in nunti. Nu cred ca manifestarea aia e sincera. In afara de mireasa, care a visat o rochia aaaaaalba, cu trena luuuuunga si mese decorate cu flooooori draguuuuute, toata lumea de acolo se gandeste doar la bani. Dupa o nunta, rar auzi altceva decat "cat au cheltuit" si "cat au scos".

Nu cred nici in empatie la prima vedere. Eu urasc frecvent tot felul de oameni pe care nu-i cunosc aproape deloc. Daca moaca unuia din cei doi miri nu-mi place, o sa fac niste fotografii de doi lei. Daca nu-mi place muzica, nu mai fac poze deloc, pentru ca refuz sa fac ceva frumos pentru niste ascultatori de manele pe care ii vreau, in general, morti.

Am facut fotografii de nunta doar unui amic, la rugamintea nasului sau, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Exista si un fotograf oficial, eu am fost "cu dedicatie". Am mai facut asta la botezul la care nasa era chiar fiica mea. In ambele ocazii (desi nu eram obligat nici la a doua, era un eveniment in familie), m-am imbracat la costum. Cred sincer in integrarea in peisaj a fotografului, care altfel, ajunge sa atraga atentia si sa genereze o falsificare generala a atitudinii celor prezenti. E vital ca orice barbat sa treaca cu privirea peste tine, fara sa te remarce, si ca orice femeie sa-ti zambeasca, ca unui "coleg" de petrecere. Altfel, si unul si altul se vor pitziponci cand observa ca i-ai luat in vizor. Si-o sa faci poze cum fac toti fotografii ratati, pline de zambete false pe moace transpirate.

Duminica trecuta, am facut poza de mai sus (click pe ea pentru zoom) in zona unei biserici din centrul orasului. Nu mirii mi-au atras atentia, ci fotograful lor. Cu bermudele alea cu dunga rosie si cu tricoul ala crem, lasa senzatia ca nu e din acelasi film. Cum sa te duci, frate, asa, sa faci fotografii la o nunta?! Nu mai suntem in anii 90....

La o nunta din anii 90, singurele poze de la o nunta erau cele facute de fotograf. Acum, pozele oficiale reprezinta doar 10% din totalul pozelor de la un eveniment de tipul asta. Rar mai vezi un nuntas care nu-si scoate telefonul sa faca si el niste poze. Si ghici ce? In 90% dintre acestea, va aparea, printre barbati proaspat tunsi, la costum, si tipe venite de la coafor in rochii de ocazie, si un baiat in bermude cu dunga rosie. O sa arate ca dunga ploii: cel mai prost imbracat, cel mai colorat, cel mai ciudat. O sa strice pozele, cu prezenta sa.

Cand te imbraci in bermude sa faci poze la o nunta, transmiti niste mesaje importante. Primul ar fi "ma doare-n pu*a de voi, mirii". Al doilea este "Cand plec de aici ma duc la pescuit". Iar al treilea - "N-am fost invatat ce inseamna respect, asa ca improvizez". De ce dracu' crezi ca ospatarii sunt imbracati frumos? De ce pana si ala care decoreaza sala cu flori si baloane a pus o camasa ok pe el? Cand faci fotografii de nunta, esti o persoana extrem de importanta pentru miri, pentru ca tu asiguri amintirile. Nu poti sa te porti ca un marlan, cu niste oameni care ti-au oferit un rol atat de important, si o carca de bani pentru asta. Mult prea multi, dupa mine....

Stiu ca suna idiot, si neprofesionist, dar eu nu cred ca un tip in bermude poate face poze bune de nunta. Inseamna ca e lipsit complet de emotii, si ca trage doar cadre corecte, nu incarcate de dragoste. Inseamna ca nu-i pasa de oamenii aia, ci de lumina din biserica. Inseamna ca isi face treaba ca un tip care stampileaza facturi: impersonal.

Si mai e ceva. Frate, un sacou nu te impiedica deloc sa faci poze bune! Serios! Dar daca te simti limitat de haine, incearca sa porti un jeans negru si un tricou negru, imprimat cu "FOTO" pe spate. Lasa dracului bermudele doar pentru momentul in care o sa distrugi complet pozele facute, in Photoshop.

Sigur, poate gresesc. Poate in bermudele alea e un DaVinci al fotografiei, creativ si genial. Ideea e ca nu exista nici un motiv sa porti bermude cand faci poze la o nunta. Nu poti formula o fraza coerenta, care sa includa cuvintele "trebuie", "nunta", "fotografii" si "bermude".

Comentezi? Fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Breaking News: Antonia se uita la stiri.

Mancam cand am vazut promo-ul la TVR News de pe TVR. Niste vedete, cred, desi nu-i stiu pe toti, isi impartisera o fraza care lauda stirile TVR News. Printre ei, am vazut-o, timp de o secunda, pe Antonia, spunand "in fiecare zi" imediat dupa ce alt zero spusese "ma uit la TVR News".

Antonia se uita la stiri in fiecare zi? Pe TVR News?! Pe bune??? Nu pe E!, nu pe MTV??? Ce tampit a creat mesajul? Ce tampit a scris scenariul? Ce tampit a ales vedetele? Cine dracu' inghite aceste doua enormitati:

"In programul ei obisnuit de montat unghii de gel, intins parul cu placa, dat cu negru la ochi, Antonia isi face zilnic timp sa se uite la stiri."

"Cand se uita la stiri, Antonia alege sa se uite la TVR News".

Nu ca vreau sa zic... Dar nu era mai credibil in rolul Antoniei un tip sau o tipa serioasa, ale carui/carei pareri sunt deja cunoscute publicului ca fiind pertinente? Un Plesu? O Mociornita? Nu asa se face un transfer corect de credibilitate? Ce dracu' sa transferi, unui post de stiri mic-mic si necunoscut de la Antonia? Cati din fanii Antoniei (majoritatea fiind clasa a 6-a), se pot constitui intr-un public pentru un post de stiri?

Si curios sa aflu mai multe, am cautat promo-ul pe youtube. Nu e. L-am cautat si pe site-ul TVR. Nu e. Frate, astia au facut un promo menit sa aduca public nou, si nu il difuzeaza si pe net? Asa cevaaaa..... E ca si cum ai vrea sa agati o tipa intr-un club, fiind imbracat frumos dar ramanand acasa...

Am intrat chiar pe subdomeniul TVR News, si-am cautat Antonia. Rezultatul e mai sus (click pentru zoom).

Epic. Mai ramane sa aflu ca TVR a si platit-o pe Antonia, ca sa apara in acel promo incredibil care nu se difuzeaza decat pe TVR.

Care pui mana pe promo-ul ala, trimite-mi-l si mie pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro. As vrea sa-l pastrez...

Momentul ala, cand ti-ai da un picior pe ceva rece

Eram la Gloria Jeans, cu o amica. Genul ala de zi in care soarele te-a batut in crestet si toata lumea cu care ai vorbit a avut nevoie de dublul timpului obisnuit ca sa priceapa ce era de priceput. Parea ca stau in fund si discut dar, pe dinauntru, ma topeam ca inghetata. "Ce-ai, ma?", se sesizeaza amica. "Sincer? M-as intinde pe masa aia si m-as culca", i-am spus, cu un pic de speranta in glas, pentru ca amica mea conduce cafeneaua.

"Ia-ti un chiller", o aud. Un ce? Chiller? Ce-i ala? Eu nu beau decat cafea la Gloria Jeans. Mai rar, sucul ala fabulos de visine. Si-mi aduc aminte ca am mai vazut, pe mesele altor clienti, niste pahare imense, cu ceva colorat inauntru. Ala o fi chiller-ul?

Si cum ma gandeam eu, lent, in viteza a doua, vine N cu doua chillere. Unul cred ca era cu mango, un fruct pe care-l urasc ca pe Ion Iliescu. Dar celalalt era .... cum s-o spun delicat .... bun ca un fuckening aparut din senin. Si nici nu s-a incalzit brusc, cum se intampla in alte parti cand se topesc cuburile de gheata in bautura si ti-o dilueaza.

Mai vioi, m-am apucat de SWOT. Chiller-ul nu e o bautura ieftina. E vreo 15 lei, daca nu ma insel. Primesti, insa, aproape jumatate de litru de fulgi de gheata amestecati cu lapte, cafea, mango... spanac, nu stiu, al meu era bun! M-a inviorat la maxim, lucru care mi-a prins foarte bine in ziua aia, in care am terminat-o cu munca dupa 10 seara.

De-aia va recomand si voua chiller-ele Gloria Jeans. Habar n-am cu ce sunt, dar va explica baietii de la tejghea. Tot ei va pot explica si care-i faza cu ultimul concurs, care te poate trimite in excursie, cu transport, masa, plimbare asigurata. Ai detalii AICI.

Citeşte mai mult ...

Tipul din filme nu exista - Ti-e frica sa stai pe iarba? Sinucide-te.

Am ajuns duminica intr-un loc misto, unde nu conteaza daca e vreme de piscina, pentru ca piscina e inauntru. Aveam nevoie de un astfel de loc pentru ca saptamana care a trecut am muncit 6,5 zile din sapte. Asa ca am ajuns, am intrat in apa 10 minute, apoi m-am trantit pe sezlong, la soare, cu ochii inchisi, filozofand.

In alte 20 de minute eram fresh, uitandu-ma in jur. Si-atunci am vazut iarba. Nu e de stat pe ea, doar decoreaza un loc unde poti sta fie la terasa, fie pe sezlong, fie intr-un foisor, fie intr-un balansoar... Dar n-am rezistat ispitei, pentru ca la Pik nu se tunde iarba sever, cu isteria specifica industriei ospitalitatii din Romania, ci cu drag. E inalta, trece de glezne, si e moale, elastica, iti maseaza talpile. Atent sa nu ma vada nimeni, m-am lasat intai pe vine, de parca studiam ceva in iarba. Apoi m-am asezat in fund, si dupa aia pe spate. Era ... perfect! Facusem o baie relaxanta, ma uscase soarele, iar acum ma relaxam pe cea mai comoda saltea naturala posibila...

Am pus si-o poza pe Facebook, sa vada si altii cat sunt de taran. Cei mai multi prieteni au apreciat-o. O ora mai tarziu, vine cea mai tampita intrebare: "n-ai auzit de capuse"? Unfriend.

Continuarea e undeva prin cartile astea:

Zece chestii misto pe care le-as face cu ea

"I-as rupe camasa, desface sutienul, as lua-o de par si as pune-o cu cracii in sus si dupa aia..." De fapt, nu. Nu e genul ala de text. Daca ai dat click sperand intr-un softporn, ai gresit. E vorba de chestii pe care nu le-as face niciodata cu o femeie, pentru ca o femeie se butoneaza altfel decat un gadget.

Lista, deci. Gen.

As asculta muzica in masina. Se aude mai bine decat sistemul meu actual de boxe. Sunt sigur ca si un manelist ar asculta muzica la ea cand priveste in gol, langa un BMW fara motorina inmatriculat in Bulgaria...
As folosi-o ca handfree cand lucrez. E mai mica decat scrumiera, si, pusa langa laptop, pe mini-biroul meu, mi-ar lasa mainile libere cand lucrez si-mi suna telefonul.
As folosi-o ca sistem audio. Cateodata, ies in oras cu amicii, iar la tv se spun lucruri importante pentru unii din noi. Nu ne pasioneaza imaginile din studiourile televiziunilor de stiri, dar sonorul da, iar jucaria asta ofera un sonor care bate rumoarea dintr-un restaurant.
E perfecta pentru farse. Poti s-o pui intr-un colt si sa programezi pe ea, de la distanta, diverse fisiere audio.
Pentru ca rezista la un jet de apa cum e cel de la duș, si isi intrerupe "programul" cand iti suna telefonul, mi se pare perfecta ca telefon de baie. Unul care nu conteaza daca se uda un pic, in timp ce telefonul tau sta in siguranta departe de cadă.
Are "redial", frate! Cine dracu' a mai vazut boxa care suna la ultimul numar pe care l-ai format?
E buna si la prezentari facute in fata unui public mic. La cate evenimente de business ati fost si cineva s-a incurcat in setarile proiectorului/boxelor etc? Cu smecheria asta cat o pudriera, rezolvi problema sunetului.
O sa o iau la mine, in rucsacul foto, la shooting-uri. In noua cazuri din zece, subiectul sedintei foto se detensioneaza daca-si asculta muzica preferata.
O vad de un larg uz la lectii de muzica, engleza, dictie. Cu chestia asta care incape in buzunarul de la jeansi, scapi de caratul laptopului si boxelor.
O sa-i iau una Mirunei. Ea asculta muzica nonstop, la casti, lucru care ma dispera, pentru ca eu mi-am traumatizat timpanele așa mult mai tarziu. E un device perfect pentru summer-room-ul ei. Si acum imi dau seama ca e perfecta de cadou. Costa sub 100 de lei, nu mai are nici dracu' asa ceva prin Romania, deci ar putea fi cadoul anului pe zona de tehnologie.

Ce este, de fapt, chestia asta care-mi place din zece motive? E o boxa simpatica, disponibila in vreo 10 variante de culori, care isi ia prin bluetooth muzica sau alte fisiere audio din telefonul tau si le difuzeaza incredibil de tare. E mica, portabila, rezistenta la apa (desi nu e recomandat s-o scufunzi in acvariu) si se aude impecabil. Aud ca sunt mai multe variante disponibile in piata, dar varianta asta care merge sa se ude consistent ramanand in functiune o gasiti doar AICI.

Linkul unde gasiti boxa, in varianta pentru cretini: 1. intra pe google. 2. scrie in bara google cuvantul "facebook". 3. intra pe Facebook. 4. logheaza-te. 5. cauta in bara Facebook cuvantul "boxa". 6. nemultumit de cele 3.700 de rezultate din toata lumea, scrie din nou "smart room". 7. Da like paginii www.facebook.com/smartroom.ro. 8. cauta poza cu boxa. 9. cauta in descrierea pozei linkul de pe magazinul online. 10. apasa linkul. Gata, esti pe site. Felicitari, ai facut in doar zece pasi ceea ce puteai face accesand linkul din paragraful de mai sus. Boule!

Sigur, daca esti tampit si snob, poti sa-ti cumperi ceva mai ieftin si mai prost de pe emag. Stiu ca asa ti-a spus tie un oligofren, ca pe emag sunt cele mai bune oferte. Nu sunt. N-am timp acum, dar zilele astea va arat cum umfla emag preturile mizand tocmai pe oligofreni.

Disclaimer: pentru scrierea acestui text n-am luat nici bani, nici vreo spaga constand in boxe cu bluetooth sau servicii sexuale, desi ambele sunt binevenite. L-am scris pentru ca am promovat intotdeauna alternativele cool la masinariile de propaganda comerciala gen emag, care va iau banii din buzunare mizand pe faptul ca sunteti comozi si nu cautati aproape niciodata a doua oferta. Iar baietii astia de la smartroom sunt, pana o sa devina si ei o corporatie nenorocita, o alternativa chiar misto.

cinci motive sa nu-mi scrii "multumesc pentru accept"

Imagineaza-ti urmatoarea situatie: esti la ultima masa, pe ultimul scaun, intr-o sala unde are loc o nunta cu 500 de persoane. Pe usa intra X, pe care vrei sa-l cunosti. Treci cu greu de cei 498 de nuntati dintre voi, te duci la X, intinzi mana, spui cum te cheama, apoi regulamentarul "imi pare bine", si pe urma te duci la masa ta, pe scaunul tau. Pe bune, cat de sanatos/sanatoasa la cap crezi ca pari? :))

De vreo luna, dau iar accept la cererile de prietenie de pe Facebook. Nici eu nu stiu de ce, sincer. Probabil m-am plictisit de cei 300 de prieteni cu care ramasesem dupa ce am facut marea curatenie. Plus ca atunci cand vad o moaca fotogenica, sau niste poze reusite, devin curios ca o pisica...

Ma rog. Deci, am acceptat vreo 50 de cereri. Nu pot mai mult, pentru ca am si eu un disordăr: vreau musai sa văd cine e ăla/aia care vrea sa ma cunoasca. Asa ca deschid profilul, ma uit, accept sau nu si merg mai departe. Ori, chestia asta mananca timp, pe care nu-l am. Si aici vine faza. Opt din zece initiaza imediat dupa accept o conversatie, si opt din zece conversatii incep cu "multumesc pentru accept".

Ce-aveti, mă?

Nu suntem la o nuntă. Nu e nevoie să fii politicos, chiar dacă apreciez că nu eşti nepoliticos. De ce iti bati capul atata? Si daca tot ti l-ai batut, altceva n-ai de spus? Doar "multumesc"? Ai fost la nunta de mai sus, sau cum? Acceptarea unei prietenii pe Facebook nu e ceva pentru care trebuie sa multumesti. Nu suntem la casa regala, sa multumesti pentru onoarea de a... Ala/aia care au acceptat cererea au motive la fel de serioase ca ale tale. Sau, dupa caz, la fel de superficiale. Si de unde chestia asta, cu trimis mesaje la orice ora? Daca urmeaza sa-mi ceri prietenia, apoi sa-mi trimiti un mesaj cu "multumesc pentru accept", si dupa aia te transformi intr-un morman de poze din lista mea de prieteni, mai bine te lasi pagubas. N-am nici o problema cu interactiunea, daca discutam chestii smart, proiecte misto, fotografie sau idei crete. La prostie am insa alergie. Si fix asta-mi sugereaza mesajul ala tamp ca un "sarbatori fericite!" urmat de o tacere de ani de zile.

Pe scurt: nu ai de ce sa-mi multumesti. Nu-s vreo vedeta, sau vreun geniu. Se poate sa descoperi ca avem pareri diametral opuse despre un subiect la care tii, si sa regreti ca ai inceput "relatia" noastra atat de politicos.

Acum ia-ti o carte de aici si taci.

o femeie misto

Primaria Targu-Jiu a refuzat sa inchirieze cu 30.000 de euro un aparat care proiecteaza imagini video pe un ecran de apa, si a folosit un proiector standard, o duza facuta de un mester si o masina de pompieri. Rezultatul? Acum am vazut pe Digi: impecabil.

Doamna de la Primaria Targu-Jiu care a fost cu ideea: nu vreti sa conduceti Romania, va rog?