Cum am ajuns sa ma simt destept, bun la pat si puternic

Ma face bine, jur, reclama aia la Linex! "Iei antibiotic? Cum ar fi sa faci si diaree!" este de departe cel mai bun slogan publicitar al anului. E sloganul care ma face sa ma simt destept ca Einstein, bun la pat ca Sean Penn si puternic ca Vin Diesel. Daca agentia aia de publicitate a fost platita pentru spotul asta, iar clientul a platit si difuzari la tv pentru spot, inseamna ca orice este posibil. Orice, da? De cate ori aud spotul, ma gandesc ca am sanse si sa conduc NASA, si sa i-o trag Monicai Belluci....

De-aia, astept cu sufletul la gura ca acest tip de slogan sa devina trend. Sa se umple pauzele publicitare de:

  • "Ai o agentie de publicitate? Cum ar fi sa ai cel mai prost copywritter din lume!" (Client: ejobs.ro)
  • "Te cheama Ponta si insisti sa ramai in politica? Cum ar fi sa faci si puscarie!" (Client: noulcodpenal.ro)
  • "Esti manelist? Cum ar fi sa lucrezi toata viata pe salariul minim!" (Client - Rosal)

Stii vreo reclama la fel de proasta? Ma indoiesc...

Conferinta de presa a murit, mai trebuie doar ingropata

"Nu e nici o chestie, pur si simplu mergem si pescuim, bem o bere, povestim", mi-a explicat E., fost coleg de breasla, in prezent purtator de cuvant al liberalilor. Si m-am dus, desi eu si pescuitul nu suntem prieteni deloc. Cu Eugen, insa, ma stiu de 20 de ani, si am incredere ca nu m-ar baga intr-o capcana penibila, cum vor, cateodata, unii politicieni. 

N-am pescuit decat 20 de minute. Am gasit o creanga de salcam de vreo doi metri, am curatat-o, i-am pus trei metri de guta, mi-am facut carligul dintr-un ac de siguranta si plutitorul dintr-un pai. N-aveam plumb, dar am gasit un crampei de fier-beton de cinci, care a servit foarte bine cauzei. Cum pe râme nu pun mana treaz, am folosit ca momeală niste muschi delicios de caprioara. 

Evident, n-am prins nimic. Dar si cand am stat, o jumatate de zi, pe alta balta, cu o lanseta profesionala si cu momeala pu*ii mele, tot n-am prins nimic. Asa ca eu nu dau deloc vina pe sculele folosite azi. Mai degraba cred ca n-a fost crapul ala obisnuit cu stilul meu... 

Am baut bere (doamne, din cauza masinii, n-am mai baut o bere, ziua, in cursul saptamanii, de ani de zile!), am mancat un bors pescaresc demential si un peste prajit cu malai absolut fabulos. Sincer, daca pe balta aia ar fi si un local cu mancare de-asta, m-as duce cel putin o data pe luna, chit ca e la 40 de kilometri de Ploiesti. 

Am facut si cateva fotografii. Ofertanta la maxim balta, dar n-am nimerit ora corecta. Am ajuns prea tarziu ca sa prind rasaritul, si-am plecat de acolo prea devreme ca sa prind apusul. Dar e o balta misto, va spun eu, desi ma doare-n cot de principala activitate de acolo. E un loc in care nu vezi la orizont nici macar un stalp de telegraf, si nu se aude nimic in afara de ce spun/fac prietenii tai. Din perspectiva asta, chiar mi-a facut bine minitrip-ul asta de o zi...

Si-am mai facut ceva: am stat la taclale cu liberalii. Noi eram vreo opt, ei vreo sase. Am discutat despre pescuit, copii, vreme, plus politica si niste chestii din oras... Cred ca toata lumea s-a ales cu ceva din discutiile astea relaxate. Si mi-am adus aminte de conferinta de presa de ieri. Tot cu liberalii, dar la partid. Cum stateam noi plictisiti de mesajele politicoase, dar care nu spuneau nimic, si cum incerca sa para relaxat tipul de la pupitru, cu cravata aia stransa la gat, venit acolo sa ne asigure ca o sa colaboram bine. "Bine. Si?"

In massmedia s-au schimbat multe, in ultimii zece ani. A disparut presa tiparita, au disparut corectorul, secretarul general de redactie, fotograful, a disparut pana si redactia in multe cazuri. Partidele, insa, au ramas cam la fel, si incearca sa mentina relatia cu presa fix in acei parametri pentru care au logistica si pregatirea. A ajuns complet ineficient acest mod de lucru si pentru politicieni, si pentru jurnalisti. 

Poti sa te pregatesti demential pe un subiect, ca politician - va fi degeaba. Pot sa vin la conferinta de presa si sa-ti f*t directia de nu te vezi cu intrebari neplacute sau la care nu te-ai gandit, exact cand tu esti filmat de zece telefoane mobile avide de "sincron". Pot sa fac ca informatia pe care doreai sa ne-o "vinzi" sa nu mai valoreze nimic, dupa ce te silesc sa spui cu totul altceva. Stai ca o rata pe lac, adica imi oferi ocazia sa-ti fac pe indelete fotografii care sa te dezavantajeze. Stiri? Alea nu-s stiri. Eu tin, de obicei, ca stirile alea la care m-am gandit sa ramana doar ale mele, nu ale tuturor celor prezenti.

Pentru mine, o conferinta de presa a ajuns doar un prilej de a testa nervii politicienilor antipatici si de a-i vedea abordand subiecte care ma intereseaza pe mine, nu pe care le vor ei promovate. 

Plus ca eu nu mai cred in politicieni buni si rai, ci doar in rai. Asa ca foarte rar mai dau verde, pe site-ul de stiri, la publicarea gratuita a vreunei stiri politice. Daca tot se poarta ca niste detergenti, politicienii sa faca bine si sa plateasca difuzarea informatiilor pe care le vor diseminate in spatiul public. Nu vor? Nu-i nici o problema, lumea nu-i iubeste, iar fara ei in sumar, site-ul meu si-a crescut audienta. In iunie, de exemplu, era pe locul 4, cu vreo 115.000 de unici. Ce s-a ales de stirile politice venite din conferinte de presa, publicate de colegii mei? Praful, chiar de a doua zi dupa difuzare. Cine dracu' mai citeste stiri politice, in afara de activul de partid?

Ce vreau sa spun este ca azi am avut revelatia ca e timpul sa dispara si conferinta de presa. Afli mai multe in discutii libere, si relatiile se sudeaza mai bine intr-un cadru neoficial. Si noi, si politicienii stiam deja asta, dar pana acum nu era climatul pentru asemenea schimbari. Acum, insa, de cand politicienii au ajuns la sub 10% incredere la nivelul populatiei instruite, iar cele doua &*^()_] din spatele lui Iohannis schimba atat de profund clasa politica, am putea renunta la prostia asta consumatoare de timp si distrugatoare de exclusivitati. 

Nu i-am dat, in titlu cuvantului "trebuie", sensul extrem. Spun doar ca partidul care va converti primul conferinta de presa in alta forma de comunicare cu jurnalistii va castiga foarte mult.

Ai o alta parere? Scrie-mi pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

Am trait s-o vad si pe asta: pedepsit de UPC

Am uitat sa platesc cablul, luna trecuta. Cand am deschis tv-ul, am vazut mesajul cu "atentie, v-am deconectat", am coborat la magazin si am platit factura, prin paypoint, si-am sunat sa confirm plata. In 30 de minute totul era ok. La vreo saptamana, am primit un mesaj bizar, gen "plata facuta nu se regaseste la noi", dar nu mi-am batut capul.

Ieri dimineata, insa, bang: fara cablu, fara net. Achit, din nou, prin paypoint. Sun, in vreo jumatate de ora, pentru reconectare. Un sfatos imi povesteste, insa, ca reconectarea nu se mai face imediat, ci in 24-48 de ore, pentru ca "s-a mai inregistrat un incident in ultimile 30 de zile". Da, sigur, am spus eu si mi-am vazut de treaba.

Am ajuns acasa pe la zece seara. Bai nene, ala vorbise serios: cablu ciuciu, internet ciuciu. Iar dimineata eram tot "pe uscat". Am sunat la UPC, la un alt nene care mi-a spus candid ca nu vede in sistem nici o plata in afara de cea de luna trecuta. Dupa ce i-am explicat ca s-ar putea ca sistemul lui sa fie de cacat, m-a reconectat, fara sa-i spun vreun cod de operatiune.

Stiu si de ce a facut-o: pentru ca stie si el ca sistemul e de cacat, si ca persecutia aia cu reconectarea in 24-48 de ore este usor ilegala si penibila. De fapt, UPC te poate reconecta in 30 de secunde, dar ALEGE sa o faca in 24-48 de ore???? 

Ce faci, nene, ma pedepsesti, pe banii mei?!

Avem un contract, coa'e. Cand nu ti-am platit banii cuveniti, taie netul si cablul, sunt de acord. Dar daca ti-am platit, livreaza serviciul IMEDIAT, nu cand vrea muschiul tau! Sau luna asta o sa vina factura mai mica, minus o zi, aia in care am fost deconectat? Cine a gandit enuntul: "nu conteaza daca omul a platit, mai tineti-l fara serviciile noastre o zi, sa se invete minte"? In ce contract apare asta, ca in al meu nu scrie nimic...

Mi-am adus aminte, azi dimineata, de toate momentele petrecute in sediile UPC. Cum achitam nu 111,2, ci 120 de lei, "ca sa fie suma rotunda". Cum imi povesteau fetele de target-urile care trebuie atinse la abonamente pentru canale tv de cacat, si pe le-am inclus in pachet. De milogeala continua, disimulata intr-o politete corporate, totul pentru 1-5 lei pe luna, si care mi se parea ok pana azi, pentru ca netul merge ok iar semnalul tv e bun. Asta desi pot pleca oricand din curtea UPC, poza de mai sus e facuta la usa, pe casa scarii, baietii de la Digi abia asteapta sa ma mut la ei....

De azi, insa, cand am aflat ca banii mei ajung si la niste baieti care au inventat din pura rautate proceduri de pedepsire, in afara actelor, contractelor si practicilor concurentiale, am decis sa devin un client-problema pentru UPC. Nu vorbesc de persecutie, ca imbecilii de mai sus. Ci de spiritul si litera legii. Sa ne pedepsim reciproc, copii.  

UPDATE - UPC a comis-o din nou. Luni, 22 august 2016, am achitat factura. In termen, care expira marti, 23 august. Si ghici ce? Marti dimineata, serviciile UPC erau suspendate pentru neplata. Probabil upeciștii folosesc și acum același sistem de căcat care nu vede plățile în timp real. Așa că aștept, din nou, ca pe următoarea factură să găsesc o reducere, aferentă perioadei în care am fost deconectat abuziv. Pentru că altfel, vorbim de venituri necuvenite încasate pentru un serviciu care n-a fost prestat. 

Ceea ce-mi ridică o altă problemă. Are cineva idee când au fost ANPC și ANAF ultima oară la UPC sau la Digi? Și ce-au găsit? Cum scapă ăștia, fiind atât de mari, cu rulaje de bani atât de aproximative, și cu atât de multe contestații la activ, de menghina nemiloasă a statului? 

La Limita, de Diana Farca. To read

Am citit 25 de pagini si am pus-o deoparte. E prima oara cand ma opresc din cititul unei carti care-mi place. Da, stiu ca eu am cerut cartea, dar am cerut-o asa cum fac de nenumarate ori, in baza unui impuls, fara sa cer detalii si fara sa ma informez. Si desi n-o sa termin de citit cartea, nu-mi pare rau ca am cerut-o. Nu va fi irosita, maine i-o dau fiicei mele si pun pariu ca o sa-i placa. 

N-am sa citesc toata cartea Dianei pentru ca eu nu mai pot sa citesc fictiune. De niste ani, citesc doar filozofie, istoriografie, biografii, carti de marketing, PR, sau diverse articole si studii pe net. Habar n-am de ce. Caut cate o informatie banala, de trei randuri, si stau sa citesc cate o ora. Cel mai probabil, mi-am distrus complet simtul artistic, dupa aproape douazeci de ani petrecuti intr-o meserie bazata pe cautarea si exploatarea adevarului. 

Asa tarat cum sunt, consider ca am, totusi, o viata senzationala. Am invatat sa fiu atent la cele mai mici detalii, si sa descopar detalii acolo unde altii nu vad decat contururi. Zilnic vad sau aflu povesti adevarate. Pe unele le scriu, pe altele le povestesc prietenilor. Cred ca tot obsesia asta a realismului m-a facut fotograf: cand fotografiez o poveste, fac dovada ca e o poveste adevarata

Pe de alta parte, de pe pozitia unuia care a citit cat trei si a scris cat doi, pot sa va spun, fara sa par doar un laudator, ca romanul Dianei Farca este chiar cool. E foarte bine "incarcat" vizual; de vreo doua ori, citind, mi-au venit idei de compozitii foto, lucru care mi se intampla rar. Imi place si cat de realiste sunt emotiile personajelor. Imi place scrisul saltaret, fara fraze lungi si fara subtilitati inutile de limbaj. Pun pariu ca Diana a scris romanul asta asa cum face tipa aia piruete pe sub apa: firesc, fara efort. 

Habar n-am in ce librarii puteti gasi "La limită", de Diana Farca, si nici cat costa. Gasiti toate informatiile pe www.dianafarca.com. Dar mi se pare o idee buna sa cumparati cartea asta, si o idee si mai buna s-o faceti cadou unui dependent de fictiune. 

.................

Apropo: tu ce citesti?

Care vrei sa faci fotografii bune cu telefonul?

In stanga, e o poza facuta cu telefonul, asa cum vad ca fac poze prietenii mei. In dreapta, e o poza facuta dupa minime reguli de compozitie. Nici una din cele doua imagini nu reprezinta vreo minune, demna de expozitie, dar, totusi, care dintre ele crezi ca va sugera mai bine, postata pe facebook, ca sunt intr-o cafenea, si ca ma uit cum ploua?

Stiu, subiectul fotografiilor de mai sus e de-a dreptul cretin. Dar la cate poze cretine ai in telefon sau postate pe Facebook, cred ca ar fi mai misto sa le faci bine.

In decembrie, sustin doua workshop-uri de fotografie cu telefonul, in Ploiesti si Bucuresti. Ai toate detaliile AICI. Cred ca se potriveste:

  • - oricarui parinte de copii de 0-3 ani. este perioada metamorfozelor incredibile, a premierelor, si e pacat sa nu ramai cu niste amintiri frumoase; 
  • - oricarui adolescent care are nevoie de un chelcheșoz care să-l facă popular
  • - oricărui puștan care vrea să fie fotograf
  • - oricărui proprietar de afacere care are de gestionat o pagină de facebook
  • - oricărei persoane care a spus cuiva, cel putin o data, cu regret in glas: "astea-s pozele din concediu, dar era mult mai frumos acolo decat se vede in fotografiile mele"

piruete sub apa

N-am invidiat niciodata pe cineva pe care il fotografiam. Pana azi! Faceam niste fotografii, la o piscina, cand am observat ca o inotatoare facea piruete, pe sub apa. Si-am urât-o instantaneu, ca pe Ponta sau Iohannis, pentru ca eu inot cam ca un peşte caruia i-ai pus atele pe toata lungimea corpului...

Ura mi-a trecut in cinci secunde. Acum doar o invidiez... 

Zece motive pentru care esti un bou daca porti Ray-Ban falsi

Inainte de toate, hai sa lamurim o chestie. Nu-s deloc adeptul cumpararii produselor de firma “cu orice pret”. Unele dintre ele, insa, nu-s doar atat, sunt si foarte-foarte bune. Dupa umila mea parere, Ray-Ban este unul dintre acestea din urma. Cam ca Mercedes, Kent sau Nikon. Gata cu disclaimer-ul, ma intorc la Ray-Ban.

In primul rand, cand porti Ray-Ban falsi arati de parca ti-e rusine ca esti sarac. N-ar trebui sa-ti fie rusine, nici eu nu-s vreun bogatas si nu oricine se pricepe sa-si monetizeze superior competenta. Sunt mandru ca am cunoscut oameni saraci absolut superbi, ale caror calitati fac invizibile tinutele modeste. Asa ca, ai incredere in mine: poti arata foarte bine si fara sa ai pacalelile alea de ochelari.

In al doilea rand, arati foarte prost. Grav de prost. Crezi ca nu ne-am prins ca ochelarii tai sunt fake? Pe bune, tu chiar crezi ca “nu e nici o diferenta”? Pe lentilele originale initialele "RB" sunt gravate, nu vopsite. Daca pe ochelarii tai cei noi scrie “Made in USA” esti cocalarul suprem, ochelarii astia sunt facuti de Luxottica. Si astia sunt italieni.

In al treilea rand, ne subestimezi. Porti in picioare niste copii de Nike, Chevroletul tau poarta logo-ul BMW, dar vrei sa te credem ca ai la ochi niste raybanuri originale? Pe bune?! Daca-ti spun ca pari mai degraba un tip cu probleme psihice ma crezi?

In al patrulea rand, transmiti un semnal extrem de daunator in ce te priveste. Ma faci sa ma gandesc ce altceva mai e fake la tine…. Totul?!

In al cincilea rand, pari complet imatur. Avem doar cinci simturi, si tu ai decis sa-l strici pe cel mai important dintre ele, chinuindu-ti ochii prin niste geamuri colorate, doar ca sa pari cool. Cat de cool crezi ca o sa pari cand o sa ajungi miop ca o cartita, dupa doar doua veri de purtat ochelarii prosti?

Astea ar fi argumentele pe care ti le-as ridica eu, daca te-as vedea la aceeasi masa cu mine, cu sticlele alea infecte pe nas. Dar exista si altfel de argumente, sa stii:

1. Desi pare foarte greu sa diferentiezi originalii de copie, de fapt e foarte usor: prețul si cat de usor ii identifici pe aia care ti-i vand. Site-ul ala pe care ochelarii de soare Ray-Ban sunt permanent redusi de la 800 la 200 de lei si care nu are decat un numar de telefon de contact ar trebui sa se numeasca luambaniiprostilor.ro sau cemiplacesamainbogatescdepeurmavoastra.ro.
In schimb, ochelarii originali Ray-Ban au același preț, care pleaca de pe la o suta de euro, oriunde in lumea asta, fie ca vorbim de online (de exemplu pe lensa.ro) sau de offline, cum sunt opticile din mall-uri.

2. Cand cumperi din Romania niste replici de ochelari Ray-Ban stii ce faci, de fapt? Dai bani unui arab sau unui chinez care are si alte afaceri dubioase pe aici, plus ca finantezi o retea interlopa care are cel putin un om cu sabie si trancan chiar la tine in cartier. Da, e fix tipul de care te temi, si tocmai i-ai cumparat o bere.

3. Nenea ala care importa Ray Ban plateste taxe la stat, frate. Pe bune, vanzarile sunt fiscalizate iar cu banii aia se cumpara inclusiv aparatura medicala cu care sunt tratati, in spitalele de stat, ochii cretinilor ca tine.

4. Ray-Ban sunt niste ochelari scumpi din considerente de pozitionare ‘’premium’’. Daca nu-ti permiti chestii ‘’premium’’, sa stii ca ai alternative, cum ar fi Polaroid.

5. Nu e obligatoriu sa porti Ray-Ban, sa stii. Este dreptul tau sa-ti cumperi ochelari de soare din plastic colorat, care sa-ti distruga ochii. Dar, pentru numele lui Dumnezeu: cumpara-i din orice benzinarie, cu doar 15 lei. Nu e nevoie sa dai 200 de lei pentru ca un smecher a scris "Ray-Ban" pe ei, iar tu sa arati ca un dobitoc.

Tipul din filme nu există - sfaturi care te vor mentine in viata intr-o toaleta

Prima reactie a fost sa-i zic urarea crestina "sa-mi sugi p*la". Noroc ca mi-am dat seama, la timp, cat de prost putea sa sune injuratura in locul si in momentul acela. Eram doar eu si cu el, acolo, in toaleta aia pentru barbati din mall.... Apoi am vrut sa incantez eleganta mantra geto-daca "sa-mi bag pu*a-n ma-ta". Da' nu stiu cum dracu', nu-mi venea deloc s-o pomenesc pe maica-sa, in situatia aia. Cum ar veni, nu doar ca petrecem timp intr-o toaleta, doar noi doi, dar am decis sa ne cunoastem si parintii....

Continuarea e undeva prin cartile astea:

w1w2w3w4w6  

Cinci motive pentru care are succes Delia cu "Da, mama, sunt beata"

1. In primul rand, melodia e chiar buna. Serios. Delia chiar are voce, si de data asta a primit si o instrumentatie reusita. De tip rock, ca sa zic asa. Ori, cand ai un rockuletz bunicel si o voce de exceptie, rezultatul n-are cum sa fie prost.

2. In al doilea rand, pentru ca 90% dintre fetitele de 14 ani nu viseaza neaparat la un iubit ca in filme, ci la tristetea de dupa momentul in care au fost parasite de acest iubit. Se vad femei superbe, pe o canapea superba, plangand superb...

3.  In al treilea rand, pentru ca Delia are versuri la cantecul asta. Pe bune, chestiile alea care se aud, rimand, pe "Da, mama, sunt beata", sunt muuuult mai bune decat multe din prostiile care se aud rimand la alte hit-uri romanesti. Apropo: v-ati uitat cine a scris versurile? Codin Maticiuc Poponetz! Nu stiu ce se mai bea prin Fratelli, dar merita incercat, clar...

4. In al patrulea rand, pentru ca bautura a ajuns extrem de populara la pustoaice. Nu zic ca e bine, am si eu o pustoaica, dar lucrul asta chiar se intampla. Iar fetele se imbata tot mai des fara sa stie cum s-o faca, si, de multe ori, ajung facute posta de niste tineri de treaba din Margineni. Sa bei cu talent a ajuns o aptitudine care trebuie dobandita si ma bucur sincer ca Delia a demarat aceasta campanie educationala. 

5. In al cincilea rand, ar trebui sa va bucurati cand va auziti copilul prin casa "Da, mama, sunt beata". Ce-ati vrea sa cante? Florin Salam?! Pai ala caruia copilul ii canta "Kill"em all" ce-ar trebui sa simta?

Da, stiu, acum m-ai injura ca la meci. Fa-o!

Am pus melodia, mai jos. Ascult-o ignorand faptul ca o canta Delia. Eu aud un rock moale, de tip fm, dar bun Si pe urma citeste versurile, ignorand, din nou, ca le-a scris Poponetz. Nu-s rele deloc.

Eu nu accept geometria in iubire
Triunghi in dragoste, plimbari pe o ata subtire
Si nu mi-e frica sa cad, mi-e frica sa nu cazi tu.
Nu poti sa-neci in vin amarul prea mult timp.
Dar timpul trece si vreau sa vad si dragostea trecand.

Da' am o geanta plina cu vise
Mi-e frica de intuneric, da' alerg pe strazi cu felinarele stinse,
Sa nu ma vada nimeni,
Din dragoste plansa.

Nu durerea, ci speranta ma omoara 
Si-ncerc sa dau uitarii in fiecare seara
Si nu mi-e frica sa pierd, mi-e frica sa nu pierzi tu.
Iti jur ca nu-l mai sun, chiar daca-s disperata, 
La fel cum o faceam de fiecare data. 
Zambesc acum, doar pentru ca ma vezi tu.

Da, mama, sunt beata 

Pentru ca altfel nu il pot uita
Si n-am nevoie de iertarea ta
Nu-mi spune ca n-ai fost si tu asa, candva.

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica