in mediul rural, cei mai prosti alegatori sunt ai lui Ponta: n-au infrastructura, bani si posibilitatea de a-si vinde produsele din cauza FSN, PDSR, PSD, USL etc, dar oamenii il vor vota pe Ponta pentru asta le-a zis primarul.

in mediul urban, cei mai prosti alegatori sunt ai lui Iohannis. omul e o colectie de defecte si e sustinut de niste mafioti de exceptie, dar oamenii il vor vota pe Iohannis pentru ca asta le-a spus Facebook.

ruralii sunt manipulati prin lipsa informatiei si merg la vot ca niste gloabe proaste, in turma.

urbanii sunt manipulati prin fragmentarea informatiei si merg la vot ca niste ponei dichisiti, dar tot in turma.

potrivit statisticilor, proștii urbanii sunt mai numeroși în România decât proștii rurali.

q.e.d.

Fotografii facute la inaugurarea cafenelei Gloria Jeans, din AFI Ploiesti. Inainte de a va gandi la o sedinta foto similara, cititi asta.

Stimată doamnă Elena Udrea, ţin să vă spun ceva important, înainte de alegerile de duminică. Acum vreo săptămână, m-am trezit la uşă cu patru adolescenţi, dintre care unul saşiu. Erau de la PMP. M-au întrebat dacă vă susţin, ocazie cu care eu mi-am adus aminte de poza aia a dumneavoastră, din Libertatea, în costum de baie, şi chiar m-am gândit cum v-aş susţine, de două-trei ori. Am zis da și că am primit un pliant cu dumneavoastră, un pix şi promisiunea că "voi mai fi contactat". Chiar ma gandeam la dumneavoastra, la cât de ferm aveati fundul in pozele alea din Paris, cand spărgeați 500 de euro pe ora, cand a sunat iar la ușă, cineva. O fătuca, cu sânii mult mai puțin mișto decat dumneavoastra, care mi-a oferit un bloc-notes, un ziar și un biletel. 

Toate trei - o rusine. Ziarul ăla e o vomă. Mai merge la babe un asemenea accesoriu de campanie, şi, oricum, fontul ales e prea mic pentru ca ziarul ăla să fie citit de o babă. Adaug si ca aveti, in ziar, o poza cu un tip extrem de antipatic in Ploiesti. Bileţelul este atât de infect făcut, printat, decupat şi tras la xerox încât seamănă mai mult cu celebrele "refacem căzi de baie, reparam chiuvete si punem gresie-faianta", pe care le gasesc zilnic in cutia postala. Iar bloc-notesul este o rusine, doamna Udrea. Va fac astia de la PMP Ploiesti de ras, cu un asemenea bloc-notes. E cel mai ieftin din piata. L-am gasit pe net, de vanzare, cu nici 25 de eurocenti, ceea ce inseamna ca engross costa jumatate. Adica, cincizeci de bani.

Si nu merge, doamna Udrea. Bloc-notesul asta de cincizeci de bani nu se potriveste deloc cu Mertz-ul ala de 120.000 de euro, cu ceasul ala de 40.000 de euro, cu camera aia de hotel din Franta de 1.600 de euro pe noapte si cu eșarfa aia Vuitton cu care v-ati fâțâit prin campanie, fix unde nu trebuia. 

Sincer, daca tot ati riscat cu sloganul ala "bună pentru Romania", de ce n-ați riscat pana la capat, imagologic vorbind? De ce n-a venit la ușă o blonda hot, care sa-mi zică: "Bună seara, sunt din staff-ul de campanie al Elenei Udrea. Am venit să-ți fac un bot în stilul prezidential. Ai voie sa-mi spui "Elena", desi mă cheama R_&^$#, iar eu o să-ți spun, când termini pe faţa mea, "a fost o onoare, Traiane, ca întotdeauna". Cum procedam: intru sau o facem aici, pe casa scării?"

Asta era, stimată doamnă Udrea, o campanie corectă de diseminare a mesajului principal de campanie. Dacă făceaţi asta, vă votau toţi bărbaţii din Romania, indiferent prin ce magazine de lux spargeți banii ăia furați de Dorin Cocoș...

publicitateeeeee, fără număăăăărrrr...

Chioscul n-arata rau, e chiar o idee buna sa impanzesti orasul cu asa ceva. Mi-a placut si ca dureaza foarte putin ca sa iti faca o cafea. Ca ai de unde alege, ca paharele sunt misto, iar preturile sunt ok (2,5 lei un esspreso lung).

Problema e ca avem de-a face tot cu gustul ala, modest, de cafea de automat. Adica, nu va asteptati la vreo arabica de calitate. Robusta cat cuprinde si, in cazul meu - prajita cam tare.

Deci, nu. Mai bine beau acasa.

Azi am avut șansa unică să-l fotografiez pe președintele pisicilor din România. Așa cum bănuiți deja, e ușor ciacâr și se dă alb, deși e negru.

Frate, ma tot uit la reclama aia cu Supernet de la Vodafone si nu pricep. Ce-a vrut sa comunice compania? Ce-a vrut sa faca agentia? Despre ce este spotul, daca Supernet este doar un standard*?

Pentru ca singurul lucru pe care l-am inteles din spotul cu arhitectii care se tem sa deschida un atachment de la un email este ca in reteaua Vodafone poti pierde un atachment. Lucru pe care eu nu l-am patit niciodata la Orange.

Precaut, ca poate-s prost de bubui, si nu pricep, mi-am intrebat azi toti prietenii: ti s-a intamplat sa nu poti sa deschizi un atachment pe telefon? Si toti au raspuns nu. Ori nu ajunge emailul, de mare ce e, ori ajunge si deschizi si atachment-ul, fara probleme. 

De-aia, prima oara cand o sa ma intalnesc cu vreun smecher din Vodafone, o sa-l intreb: Deci, la Vodafone, se intampla sa nu primesti si fisierul atasat la un email? Naspa. Si, nu va suparati, de ce va laudati cu asta? 

Bine, nu ca n-as stii raspunsul. Vodafone a ramas, cu reclamele, in epoca lui Ghita-ciobanul... 

...............................

* Supernet inseamna patru concepte noi: UltraSpeed™, care înseamnă viteză dublă în 3G (până la 43,2 Mbps) şi viteze de până la 300 Mbps pentru utilizatorii de 4G, printr-o arhitectură exclusivă Vodafone; XStream™ care asigură o experienţă de streaming video fără întreruperi şi fără timpi de aşteptare, funcţionând prin intermediul unui algoritm exclusiv Vodafone de optimizare, precum şi prin reţeaua All-IP a Vodafone; MaxProtect™, care asigură protecţie completă anti-phishing, anti-malware şi antivirus, însă la nivel de reţea, pentru toţi utilizatorii, fără a fi nevoie de a instala vreo aplicaţie pe telefon; SecurityPro 2.0™, care permite companiilor să personalizeze utilizarea smartphone-urilor în cadrul companiei, în reţeaua Vodafone, certificată pentru Managementul de Continuitate a Afacerii.

N-am o problema ca in clipurile Pepsi apar tineri care se poarta nebuneste dandu-si din mână in mână un bidon. Am facut si eu la fel, la 17 ani, cu o mica diferenta: in bidonul meu era vodcă, nu Pepsi.

Imi plac la maxim merele alea galbene, mici. Avea var-miu, la tara, in niste meri pitici, in curte, si n-o sa uit niciodata rasfatul de atunci. Asa ca atunci cand am regasit merele astea in oferta Mega Image, cel mai apropiat magazin din cartier, am fost placut surprins si am inceput sa mi le cumpar periodic. 

Pe urma, merele astea mici si galbene au aparut si la Carrefour Market-ul din zona. Asa ca n-as putea sa spun, exact, de unde le-am cumparat, in septembrie 2013. Sigur este ca am merele din una dintre astea doua locatii. Spre rusinea mea, nu ma duc niciodata la piata. Amestecul ala de tigani care n-au cultivat nimic, niciodata, si de tarani care au muncit de-au rupt, dar nu se lasa pana nu te fura la cantar - nu mi-a placut niciodata. 

Stiu ca am cumparat mere in septembrie 2013 pentru ca am niste poze, postate pe un grup de fotografie de pe Facebook. Am fost intr-o sambata, la un workshop de fotografie, pe bulevard. In dimineata aia, cumparasem din Obor o masinuta de jucarie. Am fotografiat masinuta in trafic, printre masinile de pe Bulevard. Iar ajuns acasa, am scos un mar din frigider si am decupat, in el, cu cuter-ul un garaj pentru masinuta. Am facut din nou fotografii.

Toate pozele sunt si acum pe grup, datate septembrie 2013. Le-am gasit cautand altceva, si m-am amuzat foarte tare. Pe urma mi-am adus aminte ca ar trebui sa mai am marul transformat in garaj pentru un Mini Cooper de jucarie. Si l-am gasit, pe un raft. S-a micsorat, s-a zbarcit, dar exista.

Gata, asta e povestea. Am un mar care a rezistat, taiat, fara sa mucegaiasca sau sa putrezeasca, mai bine de un an de zile. Se vede in poza, avand ca fundal pozele de anul trecut. Ce contine de s-a comportat atat de nenatural, numai producatorii lui stiu. Si, probabil, achizitorii din Carrefour si Mega Image. Stiti ca genul asta de companii se cacă pe ele că au niște proceduri exigente de evaluare si testare a mărfii, pentru a nu pune in pericol sănătatea publica.... Au pe dracu'....

Stiu, o sa va aduceti aminte ca ati vazut asta pe la tara, pe la bunici. Va aduceti aminte prost. Si bunica tinea mere in pod, peste iarna, dar nu rezistau mai mult de 6 luni, si numai daca nu erau atinse de alte mere. Daca le zgariai, loveai, taiau, se stricau in 3 zile. Ori, marul meu de la Mega Image sau Carrefour a devenit obiect decorativ fara sa controlez vreun fel mediul in care a fost tinut si dupa ce a fost facut harcea-parcea cu un cuter. 

Si faza e ca nu-mi mai vine sa cumpar merele astea, intelegeti? Cred ca o sa ma duc la piata....

UPDATE octombrie 2015: Am scris textul in septembrie 2014. Iar marul rezista. Uite-l!

Discutam despre mere pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro?

La mine pe blog nu se comenteaza. E spatiul meu, scriu ce vreau, cum vreau. Nu va place? Nu cititi, si gata. Pe psnews.ro, locul unde scriu de vreo luna (sau doua?), insa, lucrurile nu stau deloc asa. Ala e un site de stiri, nu un blog, iar comentariile cititorilor fac parte din reteta.

E campanie. Unii tin cu X, altii cu Z. Si orice as scrie, mi-o iau in toate gaurile. Stiam ca o sa se intample, si, pe fond, ma lasa rece. Am ignorat tot, pentru ca mereu am altceva mai bun de facut.

Azi, insa, am fost un dobitoc. Am intrat in jocul unuia, incercand sa-i explic ceva, pentru ca parea ca intelesese aiurea ce-am scris. Atat mi-a trebuit. M-a facut prost, si-a imaginat o familie in jurul meu, formata tot din prosti. Apoi i-a venit gasca de amici, care si-au imaginat si ei cat de prost sunt. Dialogul cu mine disparuse, discutau intre ei despre mine si despre prostia mea cu o ardoare, de ziceai ca asteapta de dimineata sa faca asa ceva.

Ce-aveti, ma?

Adica, atat de trista va e viata, incat nu mai suportati o alta parere decat cea in care credeti? Si ce daca nu-mi place X, sau Y? Ce daca scriu ceva urat pe buletinul meu de vot? Cum va poate afecta asa ceva?

Oamenii astia, care sustin ca n-ai voie sa ai o parere, pentru ca ei au alta pe care au voie s-o detina, nu ca tine, mi se par fascinanti. Pentru ca, de obicei, sustin truisme de cacat. Ponta a zis ca face, deci minte. Iohannis a zis ca face, deci spune adevarul. Iar daca indraznesti sa spui ca nu-ti place nici unul, esti tot un bou, pentru ca nu te-ai gandit la Macovei.

Stiu ca, in marea lor majoritate, comentatorii astia sunt platiti sa combata. Stiu si ca sunt, tot in mare majoritate, niste mici hiene lașe, care n-ar scoate o vorba, daca te-ai intalni cu ei pe strada. Pe internet, insa, sunt tigri. Iar Facebook-ul este locul de joaca perfect pentru acesti alienati, care au nevoie zilnic de o confirmare a faptului ca ei cred in ceva valoros. Si se iau in serios, oricare ar fi miza si oricum ar fi tonul. Nu conteaza daca te distrezi scriind.

"Umorul negru nu e pentru oricine", mi-a zis I, azi. Stiam, dar probabil ca azi am avut o cadere de calciu. Sa incerci sa convingi pe cineva, de ceva, pe internet, a devenit ceva de domeniul fantasticului. Oamenii astia nu mai intra in coliziuni de idei, ca sa ramana ceva valoros dupa discutie, ci vor sa-ti impuna ție punctul lor de vedere.

Si stiți de ce? Pentru ca al tău nu conteaza. Al tău e prost. Știu ei mai bine.

Marș, mă.....

Imaginaţi-vă că România este un autocar care merge la Voroneț. Brusc, nea Traian şoferul iese de pe DN și acum conduce pe câmp, prin gropi și șanțuri. Strigăm la el şi raspunde invariabil cu: "eu sunt soferul, eu conduc, vedeţi că va duc la o pensiune pe care o stiu eu, Pensiunea Elena, e mult mai misto decat Voroneţul...". 

Ne e frică, dar nu poţi să-i pui nebunului mâna pe volan, că răstoarnă maşina. Aşa că-l lăsăm să conducă, sperând că nu ajungem în vreo râpă. Putem doar să-l studiem, si observam la nea Traian lucruri noi. Ii tremură capul necontrolat, vorbeşte fără rost despre nenorocita aia de pensiune. Şi, dacă ne uităm mai bine la el, arată de parcă n-a mai dormit de trei zile. Nu ne putem apropia de el, ca devine isteric, dar toti suntem siguri ca miroase a băutură. 

Cautăm pe net Pensiunea Elena. E doar o nenorocire de şură, cu review-uri proaste; un loc de tranzit pentru persoane dubioase. N-are paturi pentru toţi, aşa că, dacă nu ne omoară ăsta până ajungem, cel mai probabil o să dormim afară. Cine o putea sa mai doarma...

"Să sune cineva la 112, sa spuna ca România e condusă de un șofer beat mort", vine cineva cu ideea. Am incercat sa sunam la 112, dar pe unde ne-a dus fanaticul asta, nici semnal n-avem la telefon. Se intuneca, iar omul refuza sa aprinda luminile. Zice ca stie drumul spre pensiunea Elena si cu ochii inchisi....

De fapt, e numai vina noastra pentru situatia in care ne aflam. Cand a fost sa angajam soferul cu care sa plecam la Voronet, am ales prost. Soferul nostru parea un amarat de treaba, vesel si optimist, dar care in ziua aia plangea ca n-are cum sa conduca si el o masina, ca nu are pasageri. Am cedat lacrimilor lui si ne-am imbarcat, fara sa ne punem macar cateva intrebari logice.

• Nea Traian are bani de motorina sau o ne tot taxeze pe drum?
• Masinile pe care le-a condus, inainte, sunt in stare buna sau nu se mai stie nimic de ele? 
• E om serios, sau vreo petarda hoata, de neam de manivela?
• Are vreo combinatie, ia vreun comision de la pensiunea Elena, de ne duce cu sila la ea?

Nu mai conteaza. In zare se vad niste case, iar nea Traian sustine ca pensiunea Elena e foarte aproape. De fapt, e foarte departe, dar soferul nostru e convins ca se afla pe drumul cel bun. In 20 de minute, nea Traian soferul va fi istorie, pentru noi. Cand o sa opreasca, il dam jos. Nu mai are rost sa sunam la 112, ci sa cautam un alt sofer. Unul cu referinte bune, nu amuzant si lacrimogen, ca nea Traian...

www.facebook.com/bogdanstoica.ro