Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp.
Website URL: http://www.bogdanstoica.roInstalatiile de iluminat exterior le-am cumparat anul trecut, cand am renuntat la furtunul luminos. Asa, e mai usor cand se arde un segment, si mai ok cand vrei sa aprinzi doar unele instalatii. Insumat, au vreo 40 de metri, si nu mai stiu cat au costat, dar sigur n-am dat mai mult de 200 de lei pe toate trei.
Tot anul trecut am facut prima oara si decoratiunile. Le-am facut din polistiren expandat, si asta a fost o greseala. Toate s-au rupt, distrus, macinat, asa ca asta-primavara n-am mai avut ce recupera. Anul asta le-am facut din polistiren extrudat, pentru ca e mai rezistent. Baxul a costat 110 lei si mi-a permis sa fac vreo 100 de decoratiuni de diverse forme, dupa ce mi-am cumparat un cutter bun si am distrus o cutie de televizor, din care mi-am facut tipare.
Problema culorii - extrudatul nu e alb ca cel expandat, am rezolvat-o cu niste vopsea pe baza de apa, amestecata cu aracet. Un litru de vopsea Kober cu doi litri de aracet au fost de ajuns pentru vopsirea decoratiunilor. Tot asta a fost si greul operatiunii: a durat doua seri, pentru ca trebuit sa se usuce pe o parte ca sa vopsesc pe cealalta parte.
Montajul l-am facut ieri. Am asteptat sa plece M la scoala si am montat intai instalatiile de iluminat. Apoi, decoratiunile. Singur, cu o scara destul de grea si de proasta, mi-a luat vreo 4 ore. Am legat decoratiunile de bolta de vie cu un siret alb, banal, la trei lei ghemul. Anul trecut, am folosit sarma, care a ros polistirenul. Acum, cand e vant, decoratiunile se misca si atat. Evident, am decorat si casuta de vara, si terasa casutei.
Dupa ce am terminat montajul si s-a intunecat, efectul a devenit maxim. Curtea are vreo 500mp si arata ca un decor de film pentru copii. M a fost din nou, surprinsa placut. Lumea se opreste pe strada si intreaba fie de unde am cumparat decoratiunile, fie ce firma mi le-a facut. Aproape nimeni nu ma crede ca toata distractia a costat sub o suta de euro, cu tot cu instalatiile cumparate anul trecut.
Eu le-am facut singur pentru ca stiu ca fiicei mele ii plac surprizele, dar sunt convins ca ar fi muncit cot la cot cu mine sa le faca. In fond, e vorba de materiale usoare, de decupat, vopsit, decorat, lipit... Asa ca daca esti cat de cat indemanatic, ai un pusti sau o pustoaica cu chef de bricoaj, si ai chef sa te murdaresti un pic pe maini, poti purcede, impreuna cu toata familia, la confectionarea unor decoratiuni de craciun personalizate, cu ce simboluri sau personaje vrei tu. Si nu uita sa te distrezi facandu-le, da?
Zilele astea o sa vedeti multi jurnalisti, analisti si politicieni care sustin ca victoria lui Iohannis era previzibila, ca PSD e intr-o criza de identitate, ca de fapt a fost o strategie ca Iohannis sa fie prezentat ca un outsider fara sanse. Mint. Nimeni n-a anticipat ce s-a intamplat aseara. Nici eu n-am vazut venind torpila. Ce s-a intamplat ieri nu face parte din nici un scenariu intern. Extern, poate, pentru ca exista entitati care pot face asa ceva, la o asemenea scara.
ACL n-a batut pe nimeni, in turul 2. Nici marele jucator, Basescu, nu are nici un merit. Nici pesedistii n-au sabotat campania lui Ponta. Scorul de ieri a fost un fenomen natural, ca o ploaie torentiala care smulge asfaltul de pe un drum proiectat sa reziste 50 de ani. A fost, asa cum scriu americanii in contractele de asigurari, God’s will.
Cum s-a ajuns aici? Printr-un cumul de intamplari nefericite.
In primul rand, romanii traiesc prost. Decizia de a face bugetul pe 2014 fara bani de investitii a aruncat Romania intr-o criza fara precedent. Daca statul roman nu da drumul la investitii majore in infrastructura buna, suntem terminati. Pana acum, au murit firmele mici, incapabile sa reziste. Acum vor muri alea mari, care concediaza cate o mie de oameni, o data.
In al doilea rand, a fost falimentara decizia tactica a PSD de a invrajbi diaspora cu restul romanilor. Aia din diaspora sunt fratii, surorile, parintii, copiii nostri, astia de aici. Stim exact cum au ajuns acolo, asa cum si ei stiu ce nasol e sa traiesti aici. Si, oricat de diferiti am fi in opinii politice, datorita legaturilor de sange n-o sa fim de acord niciodata ca romanii de afara sa fie batjocoriti.
In al treilea rand, trebuie sa amintesc si naivitatea specifica celor aflati la primul vot. In acest moment, exista sute de mii de romani pentru care internet inseamna doar Facebook. Acolo cauta reduceri, acolo citesc stiri, acolo agata, acolo discuta cu colegii si prietenii. A fost foarte usor pentru cineva sa umple reteaua de socializare cu mesajul “sa votezi cu Iohannis este cool, este un must”. E ca atunci cand pescuiesti cu sita de bucatarie in acvariul din living: prinzi toti pestii.
Ce-a rezultat dintr-un nivel de trai prost, o decizie politica cretina si din contributia Facebook la procesul electoral – vedem cu totii, zilele astea. O prezenta uriasa la vot si un scor care nu reflecta valoarea candidatilor. Ponta s-a transformat din primul lider modern al PSD intr-un looser perfect, iar Iohannis, dintr-un primar destul de suspect si de sters intr-un presedinte providential.
Ce-o sa urmeze? In opinia mea, intram in mandatul celui mai nepregatit presedinte al Romaniei din toate timpurile, lucru care ne poate afecta politica externa. Vom vedea si cum se face PSD praf si pulbere. Si, cu putin noroc, la vara, vom vedea pe plaja multi tineri tatuati cu “16.11.2014”, asa cum s-au tatuat pompierii din New York cu “WTC 9/11”, dupa atentate. Cu diferenta ca pompierii chiar stiau ce fac…
text scris pentru www.psnews.ro
"maine ne trezim dupa noaptea asta"
Victor Ponta
Am fost, acum vreo lună, la ziua unui amic la care se lasă, mereu, cu beţii crunte, mâncare simplă şi muzică populară cântată chiar de noi pe sculele, pe care le confiscăm de fiecare dată de la band. Si mi-a plăcut foarte mult să văd că un alt amic a venit în ie, pe care a asortat-o la nişte jeanşi. Soţia lui - la fel. Arătau foarte fresh şi mişto şi atunci mi-am dat seama că dacă aş avea o ie, aş purta-o. Asa am pus pe mine una din cele 3 cămăși populare oe care le am ca sa fac urmatorul experiment: s-o port.
Eram curios la maxim de ce fel de reactii ar aparea, pe unde umblu eu, intr-o zi obisnuita, cand o sa le intre unul pe usa imbracat cu o ie. Pariam ca unii o sa rada pe infundate. De prosti ce sunt, evident, pentru ca nu e nimic aiurea in a purta ceva ce te defineste. Americanii, de exemplu, o fac in fiecare zi. In plus, un pustan blond din Romania, care sta la bloc si e alergic la polen, dar se da dur in haine a-la-50cent - mi se pare, din perspectiva asta, de zece mii de ori mai demn de ras decat un roman care poarta un costum romanesc. Sunt convins, de asemenea, ca unii o sa aprecieze cămașa, nu pe mine. Nu sunt singurul care crede ca hainele populare romanesti sunt chiar misto. Mai ales ia. O poarta actorii de la Hollywood, este unul dintre articolele romanesti afectate de contrafacere, au folosit-o designeri ca Tom Ford sau Yves Saint Laurent... Sunt convins si ca o sa dau de oameni care o sa decida sa poarte si ei, din cand in cand, ceva de genul asta. Iar experimentul meu a avut ca scop raspunsul la intrebarea: Cati? Cati dintre cei cu care o sa interactionez o sa creada ca sunt nebun, cati o sa creada ca sunt un patriot modern si cati o sa decida sa poarte si ei asa ceva, luni, de Ziua Romaniei, sau de Ziua Iei, pe 24 iunie?
Scor final: dintre toti oamenii cu care am interactionat in ziua in care am purtat la vedere o camasa traditionala romaneasca, 32% n-ar purta niciodata asa ceva. 52% dintre ei n-ar avea nici o problema cu oamenii care poarta asa ceva, iar 14% ar achiziona si purta o cămașă populară. Sincer, rezultatul este surprinzator pentru mine. Ma asteptam la ceva mai rau. Se vede, insa, ca etnic-retro-ul nu mai reprezinta o nișă.
Mai stiti momentul in care tocmai.ro si mercador.ro se bateau pentru suprematie? Si eu am crezut, la momentul acela, ca transformarea Mercador in OLX este o prostie si ca "varul" o sa castige. Nu stiam, insa, ce campanie de marketing incredibila pregatisera baietii astia.
Din capul locului, trebuie sa va spun ca eu nu reactionez la reclame. Da, cand vad o tipa misto ma uit cu atentie, dar nu tin minte produsul, brandul, sau ce vrea compania aia de la mine. De obicei, ma uit amuzat la ce scrie cu litere mici pe ecran, chiar inainte sa se termine spotul. Adevarul e acolo, nu in partea viu colorata a ecranului, va asigur.
Dar reclamele OLX din ultimul timp m-au lovit fix in zona decizionala a creierului. "Ai lucruri prin casa cu care n-ai ce face?". Cine n-are? Eu am chestii de care nici nu stiu. Acum doi ani, am pierdut un filtru de cafea. In casa! Ai zice ca n-ai cum sa pierzi un filtru de cafea care e cat un bax de apa plata, dar eu am reusit. Am primit altul, la vreun an, si dupa aia l-am gasit pe cel vechi, intr-o cutie in care eu stiam ca am o imprimanta. Iar imprimanta am gasit-o intr-o lada cu hartii. Acum, daca ma iei tare, habar n-am unde e filtrul ala, din nou. Stiu ca l-am luat de acolo, dar nu stiu unde l-am pus.
Pe urma au inceput mesajele pe email. De fapt, asta a fost momentul in care am intrat, pentru prima oara in viata mea, pe site-ul asta. Si mi-a placut la nebunie. Am gasit, in zona foto, o droaie de chestii pe care as putea sa mi le iau pentru cel de-al doilea job. Plus ca interfata de telefon a site-ului este senzational de accesibila...
Asa ca am decis sa scap de niste chestii de prin casa. Nu cele functionale, care vor ajunge, ca si anul trecut, in shoebox. In mare parte, ce-o sa urc pe OLX sunt vintage-shit, pe care le cumpar, cand si cand, de la targuri de vechituri, pentru ca-mi aduc aminte de diverse chestii din copilarie, sau pe care le integrez in proiecte foto. Dupa aceea, chestiile astea ajung in cutii, care au ajuns sa ma enerveze. Pai nu-i mai bine sa ajunga la oameni care le vor pune pe un raft, la vedere, sa se bucure de ele, iar eu sa completez fie trusa foto, fie biblioteca pustoaicei?
"Asta e reclama mascata", o sa exclame un cretin, cand citeste asta. Nu e. Habar n-am daca o sa si vand ceva. Pe OLX (i) sunt tone de anunturi scrise cu picioarele, mi-a fost si rusine ca n-am si eu macar un "umpic" in anunturi. Colcaie de combinatori de telefoane, fake-uri si produse tinute parca la gunoi. Daca ti se fura ceva e mai safe sa intri pe OLX decat sa suni la politie. Zic si eu: un filtru serios, facut de operatori umani, ar fi binevenit pe site, daca tot se modereaza anunturile.
Pe de alta parte, ce-am de pierdut? Nimic. De castigat? Poate, scapand de niste chestii, gasesc iar filtrul ala de cafea, sa-l dau dracului cuiva...
V-am zis ca am o zână la Orange, nu? Si ca, datorită ei, sunt extrem de multumit de serviciile Orange, dupa o experienta neplacuta cu Vodafone. Ei bine, am descoperit ca zana mea nu lucreaza laolalta cu alte zâne si zâni, pe Tărâmul Fermecat. Nu, frate! Zâna mea lucreaza intr-o corporatie care nu vrea, neaparat, ca eu sa comunic bine. Nu. Vrea profit. Uneori, si cand nu-l merită.
Faptele, pe scurt: aveam un abonament de grup, cu niste unitati care se converteau in minute, sms, sau mb de internet. Cumva, fiica mea, aflata in plin avant comunicational, reusea sa goleasca "sacosa" aia de unitati, consumand doar sms-uri, sau doar minute, astfel ca se terminau rapid si aduceau costuri suplimentare. Asa ca am scos-o din grup, facandu-i un abonament separat, cu minute cacalau, sms-uri cacalau si net cacalau. Sa-si faca de cap!
N-a fost de ajuns. Adica, a fost, dar n-am fost pregatit pentru ce urmeaza. In luna urmatoare, fiica mea inregistreaza, conform facturii, un cost suplimentar de vreo suta de euro. Consumase internet. WTF?! Eu eram obisnuit ca atunci cand imi epuizez optiunea de net, viteza sa scada fara sa aduca vreun cost suplimentar. Am cerut lamuriri, si-am aflat ca, de undeva in toamna asta, Orange nu mai ofera aceasta facilitate. Adica, la noile abonamente, nu mai primesti SMS-ul "ati terminat netul, viteza va scadea", ci, teoretic, un alt SMS, care te anunta ca esti pe costuri suplimentare.
Ori, fiica mea n-a primit nimic! Nici eu n-am primit nimic, desi sunt titular al tuturor abonamentelor facute, in grup sau nu. Asa ca am facut o sesizare.
In prima faza, Orange a incercat sa o dea de gard. "Da, cateodata sms-urile de avertizare nu ajung la destinatar". Asa, si? De ce as plati, daca n-am fost avertizat? "Pai, puteti folosi serviciul Cronos, care va spune oricand cat ati consumat si cat mai aveti de plata". Pai asta e evolutie? Imi schimbi un element-cheie din serviciu - asigurarea ca nu am costuri suplimentare - cu unul care sa ma transforme intr-un paranoic, si crezi ca asta e evolutie? Asa devine Orange mai bun, facandu-ma pe mine mai rau?
Pana la urma, cumva, am invins. Am fost asigurat ca, daca n-am fost avertizat prin sms-uri, nu voi plati acel cost suplimentar. Dar sunt inca foarte curios ce efect ar fi avut campania aia de comunicare a Orange, care spunea, prin septembrie-octombrie, ca "de acum, internetul este nelimitat la toate abonamentele", daca s-ar fi adaugat si "o sa platiti de va sar mucii daca nu verificati zilnic cat internet ati consumat".
Si sunt si foarte trist. Tocmai am descoperit ca sunt un dobitoc. Am avut senzatia ca daca ma inteleg bine cu oamenii care reprezinta Orange, Orange imi vrea binele. Canci. Imi vrea doar banii.
"Nu voi participa la dezbateri inainte de primul tur, imi voi lua popcorn si ma voi uita la ceilalti candidati. Pornesc de la 40% din voturi, restul depinde de mine" - Victor Ponta - 22 august 2014
L-am prins la Ploiesti, pe 4 octombrie. Rupt de foame, saracutul! Mai avea un pic si se musca de degete... Noroc ca i-a tinut Dragnea cutia, ca se ranea.
Cum bine zicea - restul depinde doar de el :)))
din seria "trucuri de televiziune obiectiva": de ce n-au cei doi acelasi fundal?
Ia uitati-va la Iohannis. E bine delimitat pe ecran, pare foarte puternic, decupat perfect pe cremul ala. Iar cel mai puternic punct din imagine, cromatic, este cravata albastra. Albastru, adica sinceritate.
La Ponta, avem dungi. Sase culori. Rosu se repeta de trei ori. Ori, rosu nu semnifica sinceritate, ci ridica tensiunea, are rol de alerta vizuala. De-aia contin rosu indicatoarele rutiere. Ponta arata, astfel, ca o ciuperca otravitoare langa una alba si comestibila.