Am ajuns duminica intr-un loc misto, unde nu conteaza daca e vreme de piscina, pentru ca piscina e inauntru. Aveam nevoie de un astfel de loc pentru ca saptamana care a trecut am muncit 6,5 zile din sapte. Asa ca am ajuns, am intrat in apa 10 minute, apoi m-am trantit pe sezlong, la soare, cu ochii inchisi, filozofand.

In alte 20 de minute eram fresh, uitandu-ma in jur. Si-atunci am vazut iarba. Nu e de stat pe ea, doar decoreaza un loc unde poti sta fie la terasa, fie pe sezlong, fie intr-un foisor, fie intr-un balansoar... Dar n-am rezistat ispitei, pentru ca la Pik nu se tunde iarba sever, cu isteria specifica industriei ospitalitatii din Romania, ci cu drag. E inalta, trece de glezne, si e moale, elastica, iti maseaza talpile. Atent sa nu ma vada nimeni, m-am lasat intai pe vine, de parca studiam ceva in iarba. Apoi m-am asezat in fund, si dupa aia pe spate. Era ... perfect! Facusem o baie relaxanta, ma uscase soarele, iar acum ma relaxam pe cea mai comoda saltea naturala posibila...

Am pus si-o poza pe Facebook, sa vada si altii cat sunt de taran. Cei mai multi prieteni au apreciat-o. O ora mai tarziu, vine cea mai tampita intrebare: "n-ai auzit de capuse"? Unfriend.

Continuarea e undeva prin cartile astea:

  

Imagineaza-ti urmatoarea situatie: esti la ultima masa, pe ultimul scaun, intr-o sala unde are loc o nunta cu 500 de persoane. Pe usa intra X, pe care vrei sa-l cunosti. Treci cu greu de cei 498 de nuntati dintre voi, te duci la X, intinzi mana, spui cum te cheama, apoi regulamentarul "imi pare bine", si pe urma te duci la masa ta, pe scaunul tau. Pe bune, cat de sanatos/sanatoasa la cap crezi ca pari? :))

De vreo luna, dau iar accept la cererile de prietenie de pe Facebook. Nici eu nu stiu de ce, sincer. Probabil m-am plictisit de cei 300 de prieteni cu care ramasesem dupa ce am facut marea curatenie. Plus ca atunci cand vad o moaca fotogenica, sau niste poze reusite, devin curios ca o pisica...

Ma rog. Deci, am acceptat vreo 50 de cereri. Nu pot mai mult, pentru ca am si eu un disordăr: vreau musai sa văd cine e ăla/aia care vrea sa ma cunoasca. Asa ca deschid profilul, ma uit, accept sau nu si merg mai departe. Ori, chestia asta mananca timp, pe care nu-l am. Si aici vine faza. Opt din zece initiaza imediat dupa accept o conversatie, si opt din zece conversatii incep cu "multumesc pentru accept".

Ce-aveti, mă?

Nu suntem la o nuntă. Nu e nevoie să fii politicos, chiar dacă apreciez că nu eşti nepoliticos. De ce iti bati capul atata? Si daca tot ti l-ai batut, altceva n-ai de spus? Doar "multumesc"? Ai fost la nunta de mai sus, sau cum? Acceptarea unei prietenii pe Facebook nu e ceva pentru care trebuie sa multumesti. Nu suntem la casa regala, sa multumesti pentru onoarea de a... Ala/aia care au acceptat cererea au motive la fel de serioase ca ale tale. Sau, dupa caz, la fel de superficiale. Si de unde chestia asta, cu trimis mesaje la orice ora? Daca urmeaza sa-mi ceri prietenia, apoi sa-mi trimiti un mesaj cu "multumesc pentru accept", si dupa aia te transformi intr-un morman de poze din lista mea de prieteni, mai bine te lasi pagubas. N-am nici o problema cu interactiunea, daca discutam chestii smart, proiecte misto, fotografie sau idei crete. La prostie am insa alergie. Si fix asta-mi sugereaza mesajul ala tamp ca un "sarbatori fericite!" urmat de o tacere de ani de zile.

Pe scurt: nu ai de ce sa-mi multumesti. Nu-s vreo vedeta, sau vreun geniu. Se poate sa descoperi ca avem pareri diametral opuse despre un subiect la care tii, si sa regreti ca ai inceput "relatia" noastra atat de politicos.

Acum ia-ti o carte de aici si taci.

Cand eram mic si vedeam asa ceva, imi imaginam ca este un carutas mai dichisit, sau vreun ardelean ratacit in Ploiesti. Acum imi dau seama ca ar putea fi si un homeless, un nebun, un belgian sau un hipster.

Viata se schimba. Noi ne schimbam. Deja nu mai inteleg nimic.

Vad in fiecare zi, la Pro TV, o stire cu drama din Nepal, si cu romanii care ajuta victimele cutremurului din Nepal. Si nu pricep de ce vad asa ceva.

S-au terminat dramele de langa voi? Chiar nu mai aveti pe nimeni amarat, fara casa/ghiozdan/mancare, prin cartier? Pe bune, s-au terminat oportunitatile de a face bine aici, langa tine, de-ti cheltuiesti banii in Nepal? Pe rutele tale, de tip casa-serviciu, nu mai exista nimic care sa-ti sara in ochi prin pauperitatea afisata? Nu mai stii pe nimeni, in anturajul tau, care sa duca lipsa acuta de ceva?

Inteleg de ce face Pro TV ce face. Fiecare post tv respectabil trebuie sa faca, anual, un reportaj bun, demn de concursurile jurnalistice. Postul tv avea in Nepal o echipa de filmare dupa primul cutremur, exact pentru asta. Din perspectiva asta, a maximizarii eficientei cheltuielilor cu deplasarea, al doilea seism a venit ca un bonus. Avand zilnic la dispozitie continut video nou si original, si dorind sa maximizeze si audienta potentiala, nu doar sa obtina un produs de concurs, Pro TV si-a permis sa organizeze si o campanie de intrajutorare a victimelor cutremurelor.

Ce vreau sa spun este ca nimeni, nici un om din organizatia Pro TV nu moare de grija nepalezilor. Totul e doar business de televiziune. Si asta nu e neaparat rau. Cat timp faci bani legal, esti ok. Rau e sa crezi orbeste tot ce vezi la tv si, in cazul acesta, sa ignori raul romanesc, de langa tine, pe care il poti anihila oricand cu o fapta buna.  

Lasa hipstereala, da? Nepalezii au nevoie de fonduri guvernamentale si de un plan coerent de investitii in infrastructura, nu de romani veniti cu degetul in cur sa faca bine dandu-si check-in printre ruine. Nu mila si compasiunea unor ciuri-buri pot reconstrui tara aia, ci oamenii locului, reprezentati prin statul nepalez si aliatii sai.

Comentezi? Fa-o pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Sunt tata, dar si bucatar de cinci stele. Si zang!, o poza cu niste salam de la Cris-Tim.

Nu stiu nici macar un bucatar de trei stele care sa mai foloseasca salam, cand gateste. Iar daca esti tata si inca ii mai dai salam copilului, esti un tampit sinistru. Un salam - nu neaparat salamul din imagini, contine prea putina carne macră si prea multe prafuri cu gust, șorici topit, copite, nări, urechi, maxilare și cozi de la diverse animale. Să mănânci salam, în România, este un sport extrem de periculos.

Cum toate elementele de mai sus se regasesc pe un panou MegaImage, trageti ce concluzie vreti despre ce crede retailerul despre voi, sau despre ce cred eu vis-a-vis de publicitarii care au facut mizeria aia de poster. Nu ca ar conta; nu intru in MegaImage decat cand n-am incotro. 

"I-as rupe camasa, desface sutienul, as lua-o de par si as pune-o cu cracii in sus si dupa aia..." De fapt, nu. Nu e genul ala de text. Daca ai dat click sperand intr-un softporn, ai gresit. E vorba de chestii pe care nu le-as face niciodata cu o femeie, pentru ca o femeie se butoneaza altfel decat un gadget.

Lista, deci. Gen.

1. As asculta muzica in masina. Se aude mai bine decat sistemul meu actual de boxe. Sunt sigur ca si un manelist ar asculta muzica la ea cand priveste in gol, langa un BMW fara motorina inmatriculat in Bulgaria...
2. As folosi-o ca handfree cand lucrez. E mai mica decat scrumiera, si, pusa langa laptop, pe mini-biroul meu, mi-ar lasa mainile libere cand lucrez si-mi suna telefonul.
3. As folosi-o ca sistem audio. Cateodata, ies in oras cu amicii, iar la tv se spun lucruri importante pentru unii din noi. Nu ne pasioneaza imaginile din studiourile televiziunilor de stiri, dar sonorul da, iar jucaria asta ofera un sonor care bate rumoarea dintr-un restaurant.
4. E perfecta pentru farse. Poti s-o pui intr-un colt si sa programezi pe ea, de la distanta, diverse fisiere audio. 
5. Pentru ca rezista la un jet de apa cum e cel de la duș, si isi intrerupe "programul" cand iti suna telefonul, mi se pare perfecta ca telefon de baie. Unul care nu conteaza daca se uda un pic, in timp ce telefonul tau sta in siguranta departe de cadă.
6. Are "redial", frate! Cine dracu' a mai vazut  boxa care suna la ultimul numar pe care l-ai format?
7. E buna si la prezentari facute in fata unui public mic. La cate evenimente de business ati fost si cineva s-a incurcat in setarile proiectorului/boxelor etc? Cu smecheria asta cat o pudriera, rezolvi problema sunetului.
8. O sa o iau la mine, in rucsacul foto, la shooting-uri. In noua cazuri din zece, subiectul sedintei foto se detensioneaza daca-si asculta muzica preferata.
9. O vad de un larg uz la lectii de muzica, engleza, dictie. Cu chestia asta care incape in buzunarul de la jeansi, scapi de caratul laptopului si boxelor.
10. O sa-i iau una Mirunei. Ea asculta muzica nonstop, la casti, lucru care ma dispera, pentru ca eu mi-am traumatizat timpanele așa mult mai tarziu. E un device perfect pentru summer-room-ul ei. Si acum imi dau seama ca e perfecta de cadou. Costa sub 100 de lei, nu mai are nici dracu' asa ceva prin Romania, deci ar putea fi cadoul anului pe zona de tehnologie.

Ce este, de fapt, chestia asta care-mi place din zece motive? E o boxa simpatica, disponibila in vreo 10 variante de culori, care isi ia prin bluetooth muzica sau alte fisiere audio din telefonul tau si le difuzeaza incredibil de tare. E mica, portabila, rezistenta la apa (desi nu e recomandat s-o scufunzi in acvariu) si se aude impecabil. Aud ca sunt mai multe variante disponibile in piata, dar varianta asta care merge sa se ude consistent ramanand in functiune o gasiti doar AICI.

Linkul unde gasiti boxa, in varianta pentru cretini: 1. intra pe google. 2. scrie in bara google cuvantul "facebook". 3. intra pe Facebook. 4. logheaza-te. 5. cauta in bara Facebook cuvantul "boxa". 6. nemultumit de cele 3.700 de rezultate din toata lumea, scrie din nou "smart room". 7. Da like paginii www.facebook.com/smartroom.ro. 8. cauta poza cu boxa. 9. cauta in descrierea pozei linkul de pe magazinul online. 10. apasa linkul. Gata, esti pe site. Felicitari, ai facut in doar zece pasi ceea ce puteai face accesand linkul din paragraful de mai sus. Boule!

Sigur, daca esti tampit si snob, poti sa-ti cumperi ceva mai ieftin si mai prost de pe emag. Stiu ca asa ti-a spus tie un oligofren, ca pe emag sunt cele mai bune oferte. Nu sunt. N-am timp acum, dar zilele astea va arat cum umfla emag preturile mizand tocmai pe oligofreni.

Disclaimer: pentru scrierea acestui text n-am luat nici bani, nici vreo spaga constand in boxe cu bluetooth sau servicii sexuale, desi ambele sunt binevenite. L-am scris pentru ca am promovat intotdeauna alternativele cool la masinariile de propaganda comerciala gen emag, care va iau banii din buzunare mizand pe faptul ca sunteti comozi si nu cautati aproape niciodata a doua oferta. Iar baietii astia de la smartroom sunt, pana o sa devina si ei o corporatie nenorocita, o alternativa chiar misto.

Primaria Targu-Jiu a refuzat sa inchirieze cu 30.000 de euro un aparat care proiecteaza imagini video pe un ecran de apa, si a folosit un proiector standard, o duza facuta de un mester si o masina de pompieri. Rezultatul? Acum am vazut pe Digi: impecabil.

Doamna de la Primaria Targu-Jiu care a fost cu ideea: nu vreti sa conduceti Romania, va rog?

Nu-s fanul produselor de lux, asa, doar pentru ca sunt de lux. Dar imi place sa fumez trabucuri. Am tot timpul vreo trei-patru acasa. Am si umidoare de-alea mici, pentru un singur trabuc. Asa ca am devenit atent cand am primit o invitatie, pentru joi seara. "Pianist, trabucuri JPB si whisky aromat", zice in invitatie. Nu zice daca o sa le si platim! :))

Ideea e urmatoarea: invitatia e de tip "plus one", deci merge "plus two", prietenii mei nu-s mari fumatori de trabucuri, si unii dintre cititorii mei par foarte misto. Asa ca invit un cititor. Ar fi bine sa fie ploiestean, pentru ca n-am chef sa-i caut hotel daca se imbata. Ar fi misto sa nu fie genul conflictual, pentru ca locul unde mergem are bodyguarzi cat usa. Cel mai misto ar fi sa nu fie vreun delicat care sa spuna "e prea mult fum aici, ma duc acasa". Sau manelist. Sau foarte prost. Sau fan Fuego. Sau urmarit general. Intelegeti voi...

Cum ajungi sa fumezi un trabuc cu mine: imi lasi un mesaj privat pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro. Pune si-o poza cu tine, pentru ca n-am chef sa petrec o seara cu unul pe care il detest deja, sau care crede ca i-am f*** nevasta in anii '90, sau despre care am scris, candva, cine stie ce grozavii, desi el era nevinovat. Sigur nu era.

Joi dimineata te anunt, tot printr-un mesaj. Sau, mai stii, poate anunt doi...

• Pentru ca se apropie Ziua Copilului
• Pentru ca ma'girl s-a saturat sa-i tot fac fotografii
• Pentru ca stiu sigur ca sunteti multi cei care n-aveti poze ok cu progenitura din dotare

ofer o sedinta foto, free of charge.

Conditii: nu e vorba de like, share, etc. Trebuie doar: A. sa-mi scrii, folosind mesageria privata a paginii de Facebook www.facebook.com/bogdanstoica.ro, care e motivul pentru care vrei sedinta foto; B. sa-mi trimiti o fotografie a pustiului/pustoaicei tale.

Termeni:

• shootingul se face doar in Ploiesti, nu in weekend, doar dimineata sau seara.
• voi alege castigatorul duminica, 24 mai, din toate mesajele complete (motiv+fotografie) venite pana atunci  

Fotografia de mai sus face parte dintr-un proiect de 100 de sedinte foto, desfasurat cu succes in 2013. 

UPDATE - Am ales un castigator, l-am anuntat, promit sa va arata cateva fotografii, dupa. 

Astea nu sunt masini cumparate mai demult. Dacia aia e in unitate de pe vremea lui Ceasca. Iar restul sunt masini confiscate de Fisc, de la firme cu datorii, sau de la hoti de masini, si donate Ministerului Apararii Nationale. 

Astia suntem, in realitate. Asa functionam. Asa suntem noi pregatiti pentru un eventual razboi cu Rusia. 

#Deprimant

Am scris mai multe aici: http://bit.ly/1H6lGgo