E jale mare cu tarifele in fotografia profesionala! Pe net gasesti fotografi de la 50 de lei la 5.000 de euro, si amandoi, daca-i intrebi, iti vor spune ca fix atata face munca lor. De fapt, nu e deloc asa.

Daca nu are 12 ani, tipul care iti ia 50 de lei pe "100 de poze prelucrate" te pacaleste. Sa ajunga in parcul unde te va aseza sa stai langa palmier ca intr-un film indian il costa 2 lei. Sa incarce bateria aparatului inca 2 lei. Laptopul pe care le prelucreaza/livreaza o sa-i manance minim trei lei si doua ore, adica un pic mai putin decat cat timp a pierdut cu tine, motiv pentru care va manca si un sandwich de 5 lei. La final, el ramane cu vreo 30 de lei, iar tu cu niste poza ingrozitoare, am curaj sa pun pariu. Ce, voiai si compozitie, si executie buna, si poze clare, in 50 de lei?!

Tipul cu tarif de 5.000 de euro o sa te sufoce cu competenta si cu sculele. Fiecare fermoar de la rucsac a costat 500 de euro si e "profesional". Carpa cu care isi sterge obiectivele e din par de camila virgina si a costat 1.000 de euro. Are si obiective albe, si negre, si unele aurii, personalizate cu numele lui. Plus ca a facut poze la toate nuntile si show-urile de fashion, mult mai importante decat G7, iar clientii lui insista sa-i dea zece mii de euro, chiar cand cere doar patru... La el nu exista poze prelucrate sau neprelucrate, pentru ca el spune "fotografie" doar obiectului inramat care contine o imagine perfecta. Nu conteaza ca tu nu esti perfect, in poza aia arati ca un milion de dolari.

Si-atunci, cum alegi? Cat de important e pretul? Ce e mai bine sa faci: sa platesti extra un fotograf cu tarif mic sau sa negociezi la sange cu un fotograf scump?

De fapt, e destul de usor. Trebuie sa imparti onorariul cerut de fotograf in trei parti.

1. Dotarea. Daca a investit mult in scule, e normal ca un fotograf sa vrea sa recupereze banii. Aparatura asta este extrem de sensibila, n-o poti folosi zece ani, cum face un taximetrist cu o Skoda. Cand iei un body, sau un obiectiv trebuie sa-i imparti costul la un anumit numar de sedinte foto si sa-l incluzi in pret, pentru ca risti sa ti se strice inainte sa se amortizeze si sa pierzi fie bani, fie posibilitatea de a mai face sedinte foto. Adauga timpul si banii alocati cursurilor, pentru ca daca nu inveti tot timpul, risti sa nu mai faci fata exigentelor. Asa ca, daca ai fi intr-o negociere cu un croitor in loc de fotograf, astia ar fi banii de stofa.

2. Misiunea. Daca vrei poze in care tu stai cu capul in jos agatat de lustra, iar imaginile sa fie printate pe piele de porc crescut la intuneric, si fotograful ti le livreaza ireprosabil, pregateste-te sa platesti si banii pe executie. Acest segment este cel care poate face diferenta in functie de preferintele tale. Cu cat soliciti mai mult, cu atat vei plati mai mult. Daca tu stai pe plaja, ca o diva, nu risti nimic, dar fotograful isi baga aparatul foto intr-un mediu periculos, plin de nisip si apa sarata. Daca tu vrei sa arati farte slaba, cunostintele fotografului vor decide alegerea unghiului perfect pentru asta. Ne intoarcem la croitor, ca sa intelegi: acum platesti costumul cerut, cu cat zice croitorul, daca iti vine perfect.

3. Restul - dar tu poti sa-i spui oricum: bonus de creativitate, prima de dificultate, comision de succes, taxa de urgenta, adaos... Sunt banii pe care ii dai pentru ai senzatia ca ar fi prea putini banii de la punctele 1 si 2, la cat s-a chinuit omu' cu tine desi ti-ai schimbat ideile de shooting pe parcurs si l-ai innebunit cu ticurile tale. Ideea e ca doar aceasta treime sunt banii pe care tu ai voie sa-i cataloghezi ca fiind meritati sau nemeritati. Restul sunt meritati. Mai comparam o data cu mersul la croitor: ti-a facut un buzunar secret pentru bani, o pensa discreta face sa nu se vada ca ai un umar mai jos, ti-a intarit cusaturile la buzunare dupa ce a vazut ca asa stai toata ziua. 

Cum platesti un fotograf - varianta scurta:

• Imparte onorariul cerut de fotograf la trei. Ia un calculator, sa nu gresesti. Pregateste-te sa achiti un avans de minim o treime din suma ceruta.
• Negociaza in limita a maxim o treime din tarif. Fotografii buni n-o sa accepte sa dea jos o treime din pret, dar e de datoria ta sa incerci.
• Anunta ca esti dispus sa mai dai ceva daca te surprinde placut. 
• Plateste un avans. Ca ies sau nu pozele cum vrei, echipamentele vor fi folosite iar timpul va fi consumat.
• Fa ce ti se spune in sedinta aia foto. Ce, la croitor ai probat sacoul stand tolanit pe fotoliu?
• Asteapta pozele. Plateste tot, cu sau fara bonus.

Sau du-te la pulifriciul ala, cu cincizeci de lei suta de poze. Daca ai noroc, doua o sa-ti si placa....

comanda cartea care te poate transforma intr-un fotograf

Contrar a ceea ce spune moaca mea, pe care atarna niste cearcane de bautor de vodca proasta, beau destul de multa apa si destul de putin alcool. Inca n-am ajuns sa umblu cu bidonul dupa mine, dar cand mi-e sete, fac ce face toata lumea: intru pe undeva si-mi cumpar o apa. 

Asa am intrat la voi, zilele astea. Am luat o apa de 0,5. Doar o apa. Asa am si remarcat pretul. Plus ca aveam in masina niste baxuri de apa, cumparate pentru acasa.

Dragii mei, voi sunteti sanatosi la cap? Pe bune, sunteti in regula, v-ati luat toate avizele de sanatate?

Cum sa coste, frate, la McDonald's (un banal fastfood, nu vreun restaurant cu feţe de masă şi scaune de lemn), un rahat de apa la un leu bucata in orice magazin - de patru ori mai mult doar pentru ca a stat in frigiderul vostru?

Cum va permiteti, frate, sa vindeti o apa mica cu pretul a trei doua bidoane de doi litri din orice cash&carry?

Am platit nenorocita aia de apa si mi-au trecut prin minte toate campaniile voastre de intrajutorare, in care va dati mari ca aruncati cu bani in copii amarati. Pai daca aveti toate preturile facute dupa modelul apei de 0,5 litri, nu aruncati decat maruntis, iar restul e ipocrizie...

Si mai e ceva. Ma consider un mare dobitoc ca am baut cateva zeci de ape la voi, fara sa ma uit macar o data la bonul fiscal. Puteam sa ma duc la aproape orice terasa din oras si sa cheltuiesc fix aceiasi bani, tratamentul venit alaturi de apa fiind net superior: scaun, masa, gheata, pahar, umbra, atentie....

Ai si tu o experienta memorabila cu McDonald's? Povesteste-mi-o aici: fb.com/bogdanstoica.ro

Lidl este un magazin unde gasesti o droaie de chestii cool de mancat. Laura Cosoi este un sex-simbol. Moda anului este gatitul. Gâsca are o carne foarte buna, dar care este evitata de gospodine, pentru ca e destul de greu sa o gatesti. La Lidl gasesti gâscă proaspată, eviscerată.

Ei bine, cum credeţi ca s-au imbinat toate aceste povesti, in mintea unui publicitar, astfel incat multi dintre noi sa servim gâscă, diseară? Uitati-va la poza. 

Eu n-as folosi niciodata, intr-o reclama, o femeie frumoasa si un cuvant cu dublu inteles, unul dintre ele fiind de natura sa o deprecieze. Pe de alta parte, cine sunt eu? 

#iloveadvertising

Cercul de Donatori este una dintre cele mai destepte chestii pe care le-am vazut, vreodata, in zona ONG. Niste unii vin cu proiecte de actiuni locale care se pot face cu maxim 2.000 de lei. Un fel de "fapte bune in stilul meu" (data trecuta, o tipa a luat finantare ca sa invete niste bunici sa foloseasca internetul). Candidatii isi prezinta proiectele, ies din sala, iar publicul incepe sa le caute punctele slabe/tari. Astia mici revin, dupa un timp, sa vada cine le finanteaza proiectul si cu cat. Se bate palma si aia e. 

La Cercul de Donatori nu vii ca manelistul si arunci cu bani. Exista o limita maxima a donatiei, pentru ca ideea e ca aduni multi oameni sub un steag, nu sa straluceasca cineva, in special. E un proiect menit sa intareasca o comunitate, nu sa gaseasca niste bani cu orice pret. 

Asa ca, daca nu esti un tampit care nu stie sa-si dea telefonul pe silentios si n-ai de gand sa spui, la fiecare cinci minute "ce prostie mai e si asta", sau "mai bine ma duceam la film" - esti binevenit. Si ia-ti bani la tine in hartii de 50 de lei, nu de 500. Nu suntem la o nunta de tigani, da?

Disclaimer - "te face pe tine" suna superb

...........

"Ne apropiem cu pasi repezi de a treia editia a Cercului de Donatori Ploiesti, o intalnire cu organizatii cu initiative deosebite, membrii Cercului de Donatori care ii sustin si numerosi invitati, oameni de bine din Prahova si nu numai. Joi, 11 iunie, vom incepe de la 19.00, dar va rugam sa veniti intre 18.30 si 19.00 ca sa incepem la timp si sa folosim aceste ore cat mai bine. Va asteptam cu drag la Sala Europa din cadrul Camerei de Comert si Industrie Prahova. Se poate parca pe stradutele laterale, dar va sfatuim sa veniti fara masini ca sa ne bucuram de un pahar de vin. Tinuta este smart casual. Suntem intre prieteni si vrem sa ne simtim bine. Pentru confirmarea participarii va rog sa va inscrieti completand acest formular bit.ly/inscriereCERC2015"

Prima oara cand mi-am pus schiurile in picioare m-am infipt cu ele intr-o stanca si-am scapat doar cu un lemn infipt in picior. Am ramas optimist. Cu sania am zburat de pe curba de nivel de la cotă direct intr-o rapă de 40 de metri. N-a fost rau, doar cateva contuzii si hainele făcute praf. A trebuit sa-mi rup clavicula pe gheata ca sa-mi dau seama ca n-am competente in sporturile de iarna populare. Asa că, logic, n-am ajuns decat foarte rar in "perlele" montane ca Poiana Brasov. Dar am ajuns vara asta. Optimist, pentru ca no snow, no show. Si-am gasit o statiune incremenita in proiectul lui Ceausescu.

• Drumurile sunt alea facute de el.
• Bancile sunt alea facute de el si culmea, arata senzational, cu patina aia a timpului.
• Cosurile de gunoi sunt alea facute de el (apropo, am descoperit un tun CNADR, o sa revin pe subiect).
• Indicatoarele si stalpii de electricitate sunt montati de el.
• Modul in care te misti si te distrezi in acest mediu turistic este fix ala de pe vremea lui Ceausescu!

Noi sunt doar hotelurile, vilele si pensiunile care arata absolut oribil de la distanta. Nu vezi doua cu arhitectura asemanatoare, sau cu acoperisuri la fel sau cu o "decorativa" asemanatoare pe fatada. Estetic, Poiana Brasov e la fel de chicioasa ca un cartier de tigani imbogatiti din furat. Frate, si nu pricep de ce. E atat de greu sa impui niste standarde urbanistice care sa integreze in peisaj altceva decat casoaiele alea oribile? Exista cineva la Primaria Brasov care imi poate explica ce cauta faţadele de bond, balustradele de inox si culorile stridente strălucind printre brazi? N-are nimeni internet in institutia aia să observe ca in fotografiile din statiunile straine culoarea dominanta este verdele copacilor, nu pestriţul amestec de galben/bej/bleu/roz al cladirilor?

Plus ca statiunea e in moarte clinica. La 10 dimineata, nu vezi tipenie de om in statiune. La 11.00 noaptea, daca iesi din hotel, vezi doar faţade intunecate si paznici. Unde-s, frate, chestiile care distreaza turistii? Unde-s parcurile de distractie in aer liber, unde-s localurile cool, unde-s salile de biliard sau bowling? Unde bei ceva pana la patru dimineata, daca nu vrei sa ramai in hotelul in care te-ai cazat? 

Si de ce sa fii atat de tampit sa stai sa bei ceva in localurile din hoteluri, cand astia iti cer 20 de lei pe un pahar de vin varsat, mare cat un pachet de tigari? Ce-i cu preţurile alea, frate?

Am stat trei nopti si patru zile in Poiana Brasov, si in afara de panorama aia superba, care face din Sinaia si Busteni niste coteţuri betonate, n-am vazut nimic demn de o industrie de turism misto. Vad insa un viitor exact ca al Busteniului si Sinaii. La cum se construieste acum in Poiană, pun pariu ca nici peisajul ala n-o sa mai ramana mult timp, asa. In scurtele mele plimbari pe jos am vazut prea multe macarale, prea multe cife de beton si o puzderie de mormane de moloz. Dimineaţa te trezesti in sunet de drujba, nu de pasarele.

Du-te in Poiana pentru intalniri de business, workshop-uri, conferinte, e locul perfect pentru asta. Dar nu te duce ca turist, cu cei dragi, cu familia sau prietenii. O fi Poiana Brasov una dintre cele mai frumoase statiuni din Romania, dar e extrem de scumpa, anosta, comunista si controlata de niste oameni care n-au nimic de dat inapoi acelei naturi superbe din jur. Da, s-au facut niste investitii cu care prostesti un turist strain sa vina o data, dar nu vad de ce ai reveni aici cand ai Austria si Elvetia la preturi comparabile, si Bulgaria la preturi de nimic. 

Si mai e ceva nasol. Ceva care arata ca oricat s-ar da de speciali si de eco, investitorii din Poiana Brasov sunt doar niste romani obişnuiţi, disperaţi după bani şi nepasatori la impactul de mediu. Asa ca prima oara cand o sa te cazezi in Poiana Brasov, dupa ce iti iei camera, lasi bagajele, iesi pe balcon si tragi satisfacut o gura de aer curat, te rog sa cobori din hotel si sa dai o tura in jurul lui. Undeva, in spate, o sa gasesti ceva de genul fotografiei de mai sus. Ala e modul real in care s-a investit in Poiana Brasov: cu nesimtire, tupeu si mercantilism extrem.

Daca-mi pierd o saptamana, cu bruma de experienta in jurnalism de teren pe care am acumulat-o, bag in sedinta 80% din investitorii din zona si creez un subiect de presa eco demn de presa internationala. N-o s-o fac, dar e foarte probabil s-o faca altii, si atunci sa te tii branding de tara...

Si sa mor daca pricep de ce ti-ai da banii unui individ de genul asta, care violeaza mediul in fiecare zi, in conditiile in care tu te-ai dus acolo exact pentru mediu? E ca si cum i-ai da bani, de o sabie noua, interlopului care iti terorizeaza cartierul...

Ai fost in Poiana Brasov? Povesteste-mi: www.facebook.com/bogdanstoica.ro. 

M-a sunat un tip, acum vreo trei zile. Ca ne stim din anii 90, ca mi-a urmarit parcursul... Si ca are si el o problema cu niste vecini, si s-a gandit la mine, sa-mi dea un subiect de presa. 

Nu i-am spus "marș, ma!", asa cum merita, pentru ca imi aduc aminte de el ca de un tip ok. I-am spus doar ca nu ma mai intereseaza necazurile personale ale oamenilor care ma citesc pentru ca asta mi-a adus numai neplaceri si i-am recomandat sa abordeze cu incredere autoritatile statului. I-am spus sa ma mai sune doar daca isi prinde urechile in promovarea unei afaceri sau daca are nevoie de fotografii profesionale. 

Cred ca s-a suparat un pic. A mormait ceva despre calitatea jurnaliștilor, nu mai retin... Nu ma intereseaza parerea lui, fuck it...

Amicul meu, ca si multi altii dintre voi, a renuntat sa mai cumpere ziare de la chioșc, pentru ca le citeste gratis pe net. I se pare atat de normal incat nici n-ai cu cine sa porti o discutie despre cum mama dracului poți primi ceva gratis, in vremurile noastre. Haios e ca atunci cand aude ca jurnalistii se vând pe doi sau douazeci de lei, amicul meu este extrem de vocal. Crede sincer ca jurnalistii trebuie sa traiasca cu apa si aer. Zici ca jurnalistii n-au facturi, credite, copilul la meditatie...

De-aia este un bou acest amic de-al meu. Sunteti, sigur, si voi, la fel de boi, daca va imaginati ca e ok sa primiti cu titlu gratuit continut jurnalistic de calitate. Conținutul ăla a costat bani, si e normal ca jurnalistul sa vrea sa si-i recupere, plus un minim profit, ca sa-i rămână și lui de-o înghețată. 

"Da, dar jurnalistul are publicitate pe site", o sa ricanati, nervosi ca va fac prosti. Si ati dat vreodata click pe un banner d-ala de publicitate? Nu cumva aveti setat browserul sa va blocheze reclamele? Cum credeti voi ca au ajuns jurnalistii sa stea capră in fața politicienilor? Credeti ca daca o redactie ar avea bani de salarii si de documentări lungi si costisitoare, ar mai tolera vreun personaj d-asta cretin in preajmă, care să le dea salariile? De ce pula mea credeți că am lăsat eu baltă meseria pe care o făceam foarte-foarte bine? De prea mulți bani?

Dupa aproape 20 de ani de jurnalism si jurnalizm, imi permit sa fac o profeție: continuați sa cautati conținut jurnalistic gratuit sau refuzați in continuare sa accesati reclamele aferente acelui continut si veti vedea cum presa aia care vă rezolva problemele va dispărea. Este pur si simplu nesustenabil sa mai faci anchete de presa:

• - e foarte scump sa le documentezi cat sa scrii fara sa gresesti si sa nu risti sa te lase fara casă un avocat d-ala platit cu 200 de euro pe ora:
• - anchetele de presa, desi vizeaza confortul public sau situatii dramatice, se citesc mai putin decat pizdareala mondena, deci nu produc un impact real in societate; 
• - jurnalistii nu beneficiaza de nici fel de sprijin din partea cititorilor, care nu sunt deloc interesati sa sustina entitatea aia de presa care le-a preluat cazul si l-a impus autoritatilor, spre rezolvare. 

Nu mai citi doar linkurile pe care le vezi la alții pe Facebook, ci pe alea care se refera la comunitatea ta. Apasa pe reclamele de pe site-ul care te-a ajutat cu ceva, si, cand vezi ceva ok pe acolo, cumpara. Si nu te uita asa socat la mine ca-ti propun asa ceva: daca iti iei Bergenbier cand joaca nationala, daca iti cumperi Dorna pentru ca da bani la #SalvatiCopii, daca ai ajuns sa gusti coniacul Unirea pentru ca ti-a placut foarte tare de Dorel,  nu vad de ce n-ai face fix acelasi lucru pentru cei care te ajuta cand tie ti-e frica sa te pui de-a curmezisul sistemului. Sau n-o face. Boule!

p u b l i c i t a t e

Pare ca citesc destul de mult, ca sunt destul de informat in domeniul social-media, dar, de fapt, eu sunt un incompetent in relatii sociale virtuale. Nu stiu, de exemplu, nici cum sa spun La Multi Ani. Sau cui s-o spun. Sau cand s-o spun. 

Intr-o vreme, imi facusem un obicei. Cand ma logam prima oara, intr-o zi, pe Facebook, ma uitam a cui e ziua de nastere. Imi luam in copy un La Multi Ani!, cu emoticonul de rigoare, si in 10 secunde il paste-uiam la toti cei vizati. M-am plictisit repede, mai ales ca nu-i cunoasteam pe oameni, si ma cam durea in cot de ziua lor. Nici nu venea vreun feedback, pe vremea aia.... Asa ca mi-am gasit alta distractie: ii stergeam din lista, de ziua lor. Si-o sa radeti, acum aveam feedback. Numai morti si raniti, ca sa zic asa...

Acum activitatea asta, dedicata aniversarilor altora, e sporadica si inegala. Unora le scriu La Multi Ani daca au moace agreabile. Pe altii ii sterg, iar pe altii ii ignor. Mi-am pastrat bunul obicei si, daca-i stiu personal pe sarbatoriti, las dracului facebook-ul si ii sun.  Asta daca vad ca e ziua lor, fix in ziua aia, pentru ca - v-am spus deja - chestia asta nu mai e o prioritate pentru mine.

Ce ma dispera, acum, este modul de raspuns la o urare de La Multi Ani. Unii dau like si isi vad de ziua lor - reactie normala, de altfel. Altii tin mortis sa-ti dea un mesaj privat, in care sa-ti explice ce bucurie le-ai facut - reactie exagerata Iar cei mai enervanti - din perspectiva mea - sunt aia care raspund cu "ms". De parca eu le-am scris "lma".... Si mi se pare ca Facebook a distrus toata frumusetea unui expresii care trada un gand bun si dezinteresat. Sa spui La Multi Ani, cuiva, e ca si cum ai spune "Sanatate" tipului care stranuta langa tine. 

Cat despre intrebarea din titlu - trebuie sa recunosc ca nu am raspunsul. Cum va spuneam, nu ma pricep. Raspundeti voi, daca sunteti asa destepti pe facebook.com/bogdanstoica.ro. 

Iar partea aia cu "in functie de zodie" e doar o distractie cretina de-a mea. Sunt curios cat mai merge...

Azi s-a deschis #LaPlacinte Ploiesti. Mare, frumos, extrem de misto decorat. Al naibii moldovean, zici ca a dezvoltat proiectul cu cei mai tari experti in domeniu! Nu ai unde sa arunci privirea si sa nu vezi ceva misto lipit/montat/asezat.

Au nimerit-o si cu spatiul. Le tot spun celor de la Winmarkt de vreo cinci ani, ca nici naiba nu mai cumpara haine "din centru", si ca singura salvare a tandemului Omnia-Galerii este sa umple cladirile de food&entertainment. Acum, tristetea aia de spatiu comercial comunist a prins viata, in forma #LaPlacinte, si cu ajutorul vecinilor BonBon, Cafe Milano, Acapulco si Tres Olivos, s-a format, din nou, o zona in care mananci bine in centrul Ploiestiului. Adica ceva ce n-a mai existat de pe vremea restaurantului Berbec...

Meniul #LaPlacinte arata demential si pun pariu ca mancarurile au gust, pentru ca-s facute de moldoveni, romanii cu cea mai misto bucatarie. Dar n-o sa mananc niciodata aici, pentru ca in #LaPlacinte nu se fumeaza. Nu-s vreun disperat, dar eu nu-s genul care-si butoneaza telefonul dupa masa, la cafea. Eu fumez. Si cat timp o sa existe un singur local in care pot sa fac asta chiar acolo, la masa, n-o sa ajung niciodata in localurile de nefumatori. Nu-s in target...

O sa ma duc sa-mi iau, totusi, cafea la pachet. Nu pentru cafeaua Bristot, care e un mix cu prea multa robusta in ea ca sa-mi placa, ci pentru pisica de pe ceafa tipei care mi-a facut azi, o cafea. E atat de reusit tatuajul ala, iar pisica are o privire atat de fascinanta, incat sunt sigur ca daca as fi un fumator de iarba si nu de Kent, azi i-as fi spus tipei/pisicii ceva de genul "Nu ma mai fixa, te rog, si-asa sunt foarte timid..."

Ai fost la #LaPlacinte Ploiesti? Si cum ti s-a parut?

Ce-am scris eu 

• ca bărbaţilor le place sexul mai mult decât băutura, mâncarea, sportul, cititul, munca si ca gandul la o partida de sex ne face sa ne ingrijim mai mult, sa castigam mai bine, sa ne purtam mai frumos in public
• ca sexul bun salvează o relatie între persoane care au dificultăți în a accepta defectele partenerilor si ca te poți certa grav daca ai cu ce si cu cine sa te impaci in pat
• ca nu știm să căutăm o nevasta/mamă/gospodină perfectă asa ca am ajuns sa vanam o tipă cu care suntem compatibili în pat și pe urmă verificăm dacă are și alte calități
• ca, in general, suntem mult mai prosti decat femeile
• Continuarea e undeva prin cartile astea:
  
    

Am scris pe undeva - dracu' mai stie unde, scriu pe vreo patru site-uri - ca am, așeaaaa, ca o slabiciuneee, la ochelariste. Pe bune. Daca ma duci la un #jackparty de porci si-mi prezinti doua gemene cu sanii perfecti care se joaca cu cheia de la camera mea, iar una are ochelari si alta nu, o sa aleg ochelarista. Tot timpul fac asa. Si am o droaie de motive.

1. Ochelarista iti da senzatia ca te place mai mult. Daca-i iei "bicicleta", te priveste mai patrunzator. Sigur, se poate ca ea sa fie doar stupefiata de ce tampenii debitezi, dar stii ce misto te simti privit atat de atent?
2. Ochelarista are un gest adorabil in plus. Ai vazut ca atunci cand iti place cu adevarat o tipa, ajungi sa adori si cum isi sufla nasul si cum se uita plina de scarba in batista. Ei bine, ochelarista isi scoate foarte misto ochelarii. Devine sexy de-a dreptul pentru ca, practic, ea se dezbraca.
3. Ochelarista te face sa te simti mai barbat. "Stai, ca-mi rupi ochelarii", "Vezi ca stai pe ochelarii mei", "Nu-mi mai gasesc ochelarii" sunt fraze de situatii foarte misto, pe care celelalte tipe nu ti le pot oferi niciodata. Adaugati si ca, fara ochelari, ochelarista iti vede pula ca avand dimensiuni  ...
4. Continuarea e undeva prin cartile astea: