Relatia mea cu Bucurestiul seamana foarte mult cu relatia unei femei cu sexul anal. Orasul ala ma doare de-a dreptul. E prea mare, prea complicat, e plin de locuri dementiale asezate fix langa niste tampenii incredibile si acolo nu stii niciodata daca omul cu care interactionezi e un  bucurestean d-ala misto, autentic, sau un moldovean deghizat. Imi consuma extrem de mult timp sa ajung in doua locuri in Bucuresti comparativ cu Ploiestiul, iar eu n-am timp destul niciodata. Asa ca ma duc tot atat de rar pe cat accepta o femeie chestia aia...

Unde pui ca pe noi, astia cu PH la masina, nu ne place nici politia din Bucuresti. Ne alearga cum ii alearga ai nostri pe soferii de Dambovita. Ne cearta ca ne bagam aiurea, ca taiem fata, ca nu stim sa conducem. Stim, frate! Dar noi ne antrenam in trafic cu cei mai rai dintre cei mai rai, martorii lui Targoviste, e cumva normal sa jucam ca Avantul Falticeni cu FC Barcelona...

Ma rog, divaghez...

Am fost in Bucuresti, ieri. Si-am ajuns intr-un loc de care habar n-aveam, pentru ca in noua cazuri din zece, eu ajung in Bucuresti doar cat sa se vada pe navigatie: Beraria H, Hard Rock Cafe. Ieri insa m-a dus un amic la Vilacrosse, o cladire pe care as fotografia-o vreo doua zile. Si-am "parcat" la o masa din Cafe Bistro.

Un loc foarte misto. Genul ala de local cum vezi doar in Bucuresti. Cu patina timpului pe el exact cat trebuie ca sa nu para rapanos, cu decoratiuni de zece feluri dar care arata excelent impreuna, cu oglinzi cool si cu o cabina telefonica londoneza fix in dreptul usii de la toaleta. Se si fumeaza, deci i-am dat rapid nota zece.

Pe urma am cerut o cafea, si i-am ars rapid localului un doi. Nu stiu daca ati baut vreodata Diva Caffe, dar asta nu e cafea. E un bors maro, ars si fiert in acelasi timp, cu un gust care te face sa-ti doresti sa ai hepatita si sa nu simti nici un gust. Nici n-am auzit de brandul asta de cafea, si, de cand am Cafe Liegeois acasa, cu cele n sortimente din care imi aleg in fiecare dimineata altceva, greu mai gasesc o cafea sa-mi placa.

Ne-am intins la discutii, si prietenul meu - un obisnuit al casei - a cerut ceva de mancare. Un tip a iesit din spate si ne-a intrebat ce sa fie, D. a zis sa fie cu carne, ca nu prea facem yoga saptamana asta, plus o salata, eu am cerut paine si muraturi...

Am simtit ceva in aer de cand tipul solid a zis "am adus niste rosii bune de-acasa..". Dar n-am vazut maciuca venind, recunosc.

Tipul ala a facut cel mai bun gratar din viata mea, ever. Practic, a celebrat porcul. Stiti cum erau muschiul, ceafa si carnatii? Ca gustul ala din gand, cand eram in armata, in zapada pana la genunchi, cu o pusca in mana, in noaptea de Craciun, si-mi imaginam ce mananca ai mei, acasa. 

Painea era neagra, moale, pufoasa, ca la bunica.

Iar muraturile au constat in cei mai buni castraveti noi mancati anul asta, si sa stiti ca intru in vreo suta de localuri pe an, nu-s un novice...

"Bai boule, ala nu-i bucatar! E patronu'. El gateste, cand are timp", mi-a zis amicul meu, cand am laudat, cu gura plina, bucatarul. Si chestia asta m-a dat pe spate inca o data. Vad atat de putine localuri personalizate de "mana stapanului", care de obicei o arde urland la angajati si incercand sa-si fu*a angajatele...

Deci, n-a fost de zece. De zece e cand mananci bine. Dupa masa aia, eu m-as fi mutat cu cortul in Vilacrosse, sa-mi iau viza permanenta la Cafe Bistro. Nenea ala e ambasador al Bucurestiului la Bucuresti, daca intelegeti ce vreau sa spun. Duceti fiecare cate un strain sa manance acolo si-o sa vedeti, intr-un an, cum se schimba perceptia Romaniei in lume...

Pana sa plec de acolo, aproape cu lacrimi in ochi, am sters doi-ul din catalog, din dreptul cafelei. S-o fi intamplat ceva. Mi-o fi dat ala micu' prima cafea din espressor, cea care se arunca. O fi fost un lot nasol de boabe in punga aia, din care mi-a facut mie. Poate i-au schimbat cafeaua niste nemernici de la un local concurent. Da-o'n mortii ma-sii de cafea, nu-ti lua cafea cand te duci la Bistro Caffe! Cere porc, cere carnati, cere cartofi la gratar, cere muraturi. D. zice sa ceri si rosiile alea aduse de-acasa... 

Bucurestiul, printre picaturi, pentru ca n-am ars-o ca turistul, e aici.

Cere-ti si dreptul de a comenta aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

Tiriac a disparut din banca. Ziuanews.ro si Nasul.tv fura continut fara jena. Trei americani au raspuns la intrebarea: cate forme geometrice pot fi alaturate perfect pentru a acoperi orice suprafata plana? Ce să faci să nu mori cu ambulanţa la uşă. BitDefender a fost hackuit. Brasov e pe CNN. Suedezii cred ca Bucurestiul are o frumusete volatila. Ce altceva era sa scrie despre Romania un ziar din Los Angeles? Un roman e antrenorul noului star feminin al MMA USA. Mai nou, expatii din Romania se aduna ca fetele de maritat pe muntele Gaina. O cafenea din Bucuresti a aparut pe architecturaldigest.com. Mica Erdegun, un designer interior care face ravagii in SUA, e nascuta si crescuta in Romania. O poveste tipic romaneasca. Care stai pe Calea Victoriei? Cel mai bun spot vazut de mine anul asta. Patraru revine.

Si-o fotografie care-mi place. 

Sa postezi pe Facebook o rugaciune este un act de curaj. Trebuie sa ai profilul adecvat, altfel lumea te huiduie. Sa postezi o rugaciune cu patru ore inainte sa-ti arati (iar!) sanii - este un act de PR politic tipic Elenei Udrea, care mi-a demonstrat ca n-a invatat nimic din ce-a patimit. 

Punem pariu ca daca iau extraterestrii legatura cu noi maine, si ne spun ca ei ne-au facut, Elena Udrea va declara poimaine ca ea oricum nu credea in Dumnezeu?

pentru fani si hateri - www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Din seria "o ardem in redactie, ca e racoare, nu pe teren", a mai aparut un text de mare angajament editorial, in Catavencii, despre "ghertoii" care "merg cu geamul coborat la masina" si scot mana pe geam "sa-si arate ceasul". E unul din subiectele pe care redactia asta il abordeaza cu toate seriozitatea in fiecare vara.

Habar n-aveam ca se deranjeaza vreun bou in trafic ca eu prefer sa-mi bata vantul prin par decat sa-mi vina in fata aer rece din bord.

Habar n-aveam ca daca scot eu mana pe geam, intr-un gest pe care il avem toti pe un fotoliu, un catavenc d-asta de laborator se va simti jignit in fibra lui cea mai profunda.

Habar n-aveam nici ca oamenii se uita dezaprobator in trafic la ceasurile mele, pe care le port pe mana stanga nu ca sa le arat oamenilor, ci pentru asa poarta ceasul "doar" 99% din oamenii de pe planeta asta.

Faza e ca eu n-am crescut la bloc, intr-un apartament sterilizat, cu temperatura controlata, n-am luat antibiotic cand veneam transpirat de la joaca si nu m-am jucat doar la locul de joaca - ca sa ma tem, ca adult, de geamurile si de ceasurile altor oameni, si sa ajung sa scriu despre fricile mele ca despre defectele altora.

Catavencii nemultumiti de acest text sunt rugati sa comenteze aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Inca zambesc cand imi aduc aminte ce mi-a spus acum niste ani un tip, care conducea un Smart si cu care vorbeam la telefon: "masina asta n-are nevoie de dezaburire pe luneta, pentru ca ajung cu mana, s-o sterg". Atunci mi-am dat seama cat de mult imi plac masinile Smart.

De vreo luna, am inceput sa le fotografiez, cand le vad. Mi se par extrem de haioase in trafic, ca niste zaruri care se rostogolesc intr-o cutie de table imensa. Iar in parcari... locul lor nu e acolo, ai senzatia ca cineva ocupa nedrept un loc de parcare.

#SmartProject e un proiect foto cu masinutele astea adorabile. Vreau sa fac cate o fotografie cu cate un Smart inmatriculat in fiecare din judetele Romaniei.

Work in progress, aici: Alba, Arad, Arges, Bacau, Bihor, Bistrita-Nasaud, Botosani, Braila, Brasov, Bucuresti, Buzau, Calarasi, Caras-Severin, Cluj, Constanta, Covasna, Dambovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomita, Iasi, Ilfov, Maramures, Mehedinti, Mures, Neamt, Olt, Prahova, Salaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timis, Tulcea, Valcea, Vaslui, Vrancea.

Azi am avut, așeeaaaa ... un sentiment de simpatie pentru oligofrenii care sustin nevinovatia violatorilor de la Vaslui. A fost ca atunci cand te uiti la un melc aflat la 20 metri de un petec de iarba: ti-e cumva simpatica molusca aia scarboasa, pentru ca e tenace si neajutorata in acelasi timp, stiti amandoi ca va ajunge pe iarba in trei zile...

La fel ca melcul sunt trepanatii aia de sustinatori de la Vaslui, care uita ca 3 din cei sapte 7 violatori si-au recunoscut fapta. N-au zis ca au futut-o pe tipa la cererea ei, nici ca era o curva si ca au platit-o, nici ca au vrut doar sa-i dea muie dar ea si-a infipt-o singura si-n fund. Nu, nene! Au scris cu subiect si predicat ca au folosit forta, ca tipa n-a vrut.... Ce nevinovatie mai invocati, tampitii pulii mele cu melci in cap in loc de creiere...

Bine, ca uita si televiziunile, ca sa aiba pretext sa mai inflameze publicul cu ce mai spun cretinii din Vaslui. Interesul public, adevarul, acuratetea unei stiri se duc si ele dracului din jurnalism, ca melcul spre iarba...

Esti intr-o relatie la distanta, si te miri ca nu mai merg lucrurile cum mergeau? Scuza-ma, dar esti tampita cu acte. Cum ar fi sa mearga? Pe bune, cat de naiva sa fii sa crezi ca va merge asa ceva? Chiar ideea de relatie exclude distanta. Daca reduci la un singur cuvant explicatia termenului "relatie" o sa ajungi la "aproape". Ti se pare ca "distanta"si "aproape" rezoneaza? Pe bune, esti ca un politist local care striga patetic "potoliti-va!" unor betivi care se injunghie cu furie, in fata unui club. Pai pana nu ia o ranga si nu le da peste maini nici n-o sa-l auda... Un barbat se pastreaza tinand aproape de el. Cu lesa lunga, sa se creada liber, dar cu ochii pe el ca pe...

cartile mele, care sunt aici:

"Aflat in vacanta, Klauss Iohannis a transmis pe Facebook un mesaj de Ziua Marinei...."

Ziua Nationala. Ziua Unirii. Ziua Armatei. Ziua Politiei. Ziua Marinei. Nu-s multe, nu? Observati, va rog, ca nu-s rau si n-am adaugat Ziua Copilului...

Comentarii - doar aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Cand am vazut ca ploua cu soare, am plecat rupand usa de la lift. Iar cand am iesit din bloc, mi s-a taiat cheful, cand am vazut, chiar in fata mea, un pusti de 14-16 ani cu umbrela.A fost un soc, ca atunci cand am vazut un adolescent folosind un evantai, pe strada.

Cu umbrela, ma?! Prin soarele ala superb, de golden hour? Prin picaturile alea calde de-a dreptul, tu deschizi umbrela?! Nu-ti spune nimic ca restul oamenilor din strada merg cu capul descoperit, se uita in sus si zambesc?! Din ce film vii, fratele meu? Cine te-a crescut asa?

M-am intristat pe bune. Am o copila de 12 ani, care, in maxim 2-3 ani va fi invitata in oras, de vreun baiat de varsta inadaptatului din fata mea. Cum sa mai sper la un comportament de barbat in definire cand s-or lua niste golani de ei, daca o sa fie vreun asemenea sensibil, care se teme si de o ploaie cu soare? 

A plouat cu soare timp de vreo 20 de minute. Si a fost senzational. Am pus cateva fotografii, de la ploaia cu soare de azi, pe facebook, cu regretul ca n-am prins, din cauza blocurilor din jur,  si curcubeul aferent. Nu o sa-l gasiti acolo si pe tanarul din imaginea de aici, care, probabil, isi aseaza parul cu placa. Mi-ar strica albumul. 

Comentezi? Tot pe facebook te astept.

"El este Fiul Ploii. Traieste pe camp, la mama dracului, langa un drum care se face din DN1 si duce spre nimic. Azi n-a plouat, deci era bine. In fotografie se vede cum fugea dupa masina mea, asa cum fuge, probabil, dupa toate masinile. Nu l-am luat. Poate l-a luat Skoda aia care a trecut dupa mine. Hai, injurati-ma". Asa am postat aseara, poza asta pe fb. Dumnezeule, ce-a iesit...

Ai vazut poza si ti-a dat o lacrima, in coltul ochiului? Ti s-au lasat colturile gurii in jos? Simti nevoia sa ma certi ca nu am luat acasa catelul adorabil din imagine? Bucura-te, putea fi mult mai nasol. Pentru ca puteam sa mai adaug:

"Ma uitam cu fuge, amaratul, cu labutele alea lungi cat bricheta mea, si ma gandeam ce speranta de viata redusa are, pe drumul ala circulat doar de TIR-uri. Cand am plecat de pe loc cu masina, si l-am vazut cat de repede se micsoreaza in oglinda retrovizoare, mi-am dat seama ca n-o sa-l mai vad niciodata, si ca, probabil, acel catel va muri fara sa fi simtit nici macar o data cum il mangaie un om".

Ai izbucnit in plans? Vrei sa te urci in masina si sa te duci sa-l salvezi? Vrei locatia exacta unde-l poti gasi pe Fiul Ploii?

Daca raspunzi cu "da", dar nu ai deja un caine, iarta-ma, prietene, dar esti usor tampit. Daca esti un asa de mare iubitor de animale, trebuia sa ai deja un caine. Iar daca ai deja un caine, n-ar fi rau sa lasi alti caini deoparte si sa-ti indrepti atentia asupra copiiilor amarati intalniti in cartierul tau. Sau asupra batranilor care dorm pe banci, in parcuri. Sau asupra vecinei care e terorizata de sot. Sau asupra retardatilor de 17 ani care fac misto zilnic de batraneii din bloc. Sa te implici personal, sa daruiesti, sa suni unde trebuie, sa faci plangeri, sa depui declaratii de martor.... Sa-ti asumi, coane, o mica parte din misiunea de indreptare a acestei lumi care se poarta urat nu doar cu cainii. Oricat de putin bine vei putea sa faci va conta enorm. Retine ca poti actiona si cand nu e vorba de un catel adorabil, pentru ca umanitatea nu tine cont de estetica...

Altfel esti doar un ipocrit de Facebook. Genul ala de persoana infecta, care emite judecati de valoare nobile exclusiv pe net, si care in viata reala se poarta ca un egoist. Nu merita nici macar sa dai un like pozei, care e un pic out of focus, daramite sa-ti dai jos chilotii sufletesti si sa ne arati emotiile tale. Eu unul nu cred in ele. 

• Iesi din Ploiesti pe la Metro, ia-o spre Campina. In zona Hanul Calatorului - Movila Vulpii, treci de intersectia cu calea ferata si treci pe banda doi, sa poti face stanga la Lido Garbea. Mergi inainte, pana la intersectia intre drumul pe care esti si drumul care duce la fabrica Xella. Ai ajuns, esti acasa la Fiul Ploii. Vezi sa nu-l calci pe picioarele alea mici cat bricheta mea. Dar nu uita: de la tine de acasa, oriunde ai locui, pana ajungi la Fiul Ploii, vei parcurge o ruta pe care poti vedea cel putin zece oameni amarati. Si daca tot ai plecat de-acasa sa faci o fapta buna, ar fi grozav, dupa umila mea parere, sa nu mai treci ca o javra pe langa ei. Practic, ar fi grozav sa NU AJUNGI la Fiul Ploii...

Te rog sa nu-mi dai in cap, ca nu mai are cine sa cumpere mancare celor doi caini din batatura - unul gasit in strada si unul luat de la adapost.