Cum am facut fotografia ASTA cu telefonul

Vazusem norul de fum, asa ca m-am asezat comod la volan, am trecut pe banda din mijloc, am redus viteza la 70 la ora si am asteptat cadrul bun, chiar daca nu stiam cum o sa fie. Stiam doar ca trebuie sa prind sursa sau capatul norului de fum, ca trebuie sa fie o fotografie dreapta si clara si ca imaginea trebuie sa spuna o poveste. Asa ca mi-am pozitionat mana cu telefonul (S7 era mort, am facut poza cu celalalt telefon, mediocrul A5, cu a sa camera foto de doi lei), in partea de sus a parbrizului, un pic stanga, ca pe centru geamul era murdar. Cand am auzit avionul in stanga mea, am inceput sa declansez, calm, cu ochii cand la telefon, cand la drum. Am tras 6 cadre. Avionul e in trei dintre ele. Intr-una dintre ele avionul se vede intreg, clar, adica fix ce doream. Un minut mai tarziu, poza era (cropuita, nu ca aici) si pe instagram si pe facebook

Si gata. Aveam o fotografie cu poveste. Daca vantul isi schimba directia cu doua grade, aterizarile de pe Otopeni ar fi fost perturbate. De fapt, daca stau sa ma gandesc, in orice tara din lume cred ca traficul aviatic ar fi fost oprit intr-o situatie similara. Ca na, avioanele puteau veni si dinspre Balotesti...

Mi-am vazut de drum, linistit. Mai trasesem cateva cadre, dar nu se comparau cu acesta. Puteam sa pariez si ca in puzderia de masini din jur nu se mai gandise nimeni sa faca poza asa. 

O ora mai tarziu, cand fotografia asta facuse jda'mii de share-uri si era difuzata de toate televiziunile de stiri din Ro, eu ajunsesem in Ploiesti si ma alergam cu un dobitoc in trafic. Eu amuzat, el furios. Eu cu greoiul meu Opel break (altfel o minune cand car cu el usi si ferestre vechi), el cu o bijuterie de BMW seria 5, negru, nou-nout. Si totul din cauza ca eu, dornic sa ajung acasa unde sa ma descalt si sa mananc ceva cat mai repede, am plecat prompt pe verde. Omu' s-a simtit provocat, luat la misto, pula mea, nu stiu, si m-a depasit intr-o suta de metri. A facut-o insa pe o banda cu asfaltul valurit, unde a fost silit sa franeze, timp in care i-am zis iar pa-pa, de pe o banda buna. La semaforul urmator a tulit-o ca un glont, dar a fost nevoit sa franeze din nou, nestiind ca la Catedrala banda 3 e mai aglomerata decat banda 1, timp in care eu m-am strecurat frumusel pe banda libera si m-am tot dus. La semaforul de la Caraiman m-a ajuns iar. Ma privea sfidator, accelerand. Din cauza asta n-a vazut verdele si iar am plecat primul. A venit ca maniacul sa ma depaseasca, cu orice risc, si fix cand a avut loc sa o faca, eu am facut dreapta si-am parcat, lasandu-l furios si neconsolat. 

Avea o masina de cinci ori mai rapida si mai buna decat a mea. Dar conducea ca o pula, emotional, fara sa gandeasca. Asa a reusit sa piarda in favoarea mea o cursa in care eu nici n-am vrut sa particip.

Cam asa e si cu fotografia facuta cu telefonul. Camera aia de pe smartphone are suficiente resurse sa-ti ofere cadre bune. Trebuie doar sa-ti folosesti capul un pic. Un aparat foto profesional, chiar daca e net superior micutei camere de pe telefon, nu rezolva problema competentei tale. Poti sa faci poze de cacat si cu Hasselblad (un fel de BMW M5 al aparatelor foto), daca nu folosesti cateva trucuri care sunt la indemana oricui.

In schimb, daca gandesti, poti face o droaie de fotografii ca asta...

sam2

sau asta....

sam4

sau asta...

sam1

... sau orice altceva ai tu chef sa fotografiezi. Important e sa nu te mai simti ca un dobitoc pentru ca, desi ti-ai cumparat un smartphone cu camera foto performanta, continui sa faci niste poze de cacat.

Hello. Sâmbătă, 18 mai, organizez un workshop de fotografie cu telefonul în București, la Galeria Alexandra's. E locul meu preferat din București, cu lumina bună și multe lucruri frumoase în jur. Dacă te interesează, te aștept de la ora 17.00. Terminăm la ora 20.00, astfel încât să ai timp să ieși în oraș, să mănânci ceva și să exersezi ce-ai învățat până târziu în noapte, pentru că sâmbătă e Noaptea Muzeelor. Detaliile sunt aici: https://bogdanstoica.ro/blog/item/21293-workshop-de-fotografie-cu-telefonul

Citeşte mai departe ...

Ne mai oprim si noi din bocitul celor 300 sau chiar ne-am tampit complet?

A cazut un avion, au murit 300 de oameni. Tragic. Nu pricep insa de unde si pana unde emotia asta colectiva si isterica. Sincer, pe mine ma doare-n cot ca au murit aia. N-aveam nici o cunostinta in avionul ala. Si nu-s atat de sensibil incat sa plang pentru orice accident in grup de pe planeta. As boci toata ziua, la ce vad pe CNN....

Nu pricep nici de unde a aparut dorinta enuntata peste tot de a face ceva, pentru a opri astfel de tragedii. Pai suntem doldora de tragedii pe langa care asta din Ucraina e fix pix. Ia fiti atenti:

  • Stiati ca in fiecare an, in Romania, mor la nastere in jur de 2.000 de bebelusi, mare parte din cauza mamelor cretine, care duc sarcina aiurea?
  • Ca pe soselele Romaniei mor in fiecare an, in accidente de masina, peste 4.000 de oameni, adica populatia unei comune, mare parte din cauza bauturii?
  • Ca in Romania mor anual de cancer 70.000 de oameni, pentru ca refuzam sa cumparam medicamente oncologice de ultima generatie? Pai 70.000 de oameni inseamna toata populatia din Campina, Breaza, Sinaia, Busteni si Azuga!

Sigur, ai nostri nu mor impreuna. Nu mor socant. Nu reprezinta subiect de stire, pe toate televiziunile, in acelasi timp. Dar tot ar merita ceva mai multa atentie. 

  • In primul rand, pentru ca pe unii ii cunoastem. Ne sunt rude, prieteni, colegi...
  • In al doilea rand, pentru ca pe unii inca ii mai putem salva de la moarte. Cu un sfat, cu un ban, sau punand presiune pe stat....
  • In al treilea rand, pentru ca asa ar fi normal, sa manifestam atentie si compasiune pentru ai nostri inaintea alor lor...

Da, avem de ieri 300 de decese, intr-o chestie spectaculos ambalata si prezentata de media. Dar asta nu se intampla pentru ca cei 300 erau speciali. Sau pentru ca moartea lor reprezinta ceva pentru umanitate. Toata tevatura asta a aparut doar pentru ca unii au interes sa mai vanda niste arme, iar altii sa castige niste teritorii.

Iar presa s-a bagat in oala asta tot pe interes: pentru audienta. Rulezi aceleasi imagini si preiei moca aceleasi informatii venite de afara, si faci un program tv fara munca, fara productie, fara deplasari si fara reporteri. Dati-mi trei elevi de clasa a cincea, buni la romana, si intr-o ora ii invat sa faca un program tv de stiri externe de-o sa ziceti ca va uitati la Reuters.

Ce vreau sa spun este ca si autorii, si naratorii evenimentului petrecut ieri in Ucraina sunt niste cinici, care vor ca tu sa lacrimezi aiurea, ignorand ce se intampla chiar langa tine. Te vor alienat, conectat la problemele prezentate de ei la tv, nu la cele pe care le-ai putea sesiza uitandu-te pe geam. 

Altfel, urez o tragedie placuta tuturor! Sa nu uitati sa discutati despre ea weekendul asta, la baute. Si de luni sa uitati complet, ca sa aveti memoria libera pentru urmatoarea tragedie televizata.

Citeşte mai departe ...

Pustoaica bisericoasa fugita de-acasa merita un profiterol. D-ala cu coliva, cum ii place ei....

Ce-am aflat din fuga de-acasa a Iuliei Ionescu:

- Sunt un parinte de exceptie pe langa parintii Iuliei, pe care ii consider foarte prosti. Sunt parinti care au remarcat influente externe dubioase, asupra propriului copil, dar le-au considerat benefice pentru ca veneau din partea unui om al bisericii, iar fata avea numai note de zece la scoala. Idiots!

- Sunt un tata sanatos la cap. I-am spus Mirunei inca din clasa a patra ca religia este o materie facultativa si ca nu conteaza daca se umple de note de doi si trei. Nu sunt adeptul promovarii la copii a nici unei religii. Sunt prea mici si naivi ca sa inteleaga si sa aleaga ceva. Ori, parintii Iuliei i-au permis fetei un duhovnic personal?! Ce pacate facuse, dobitocilor, micuţa, până la 15 ani, de avea nevoie de un duhovnic?

- Am aflat ca naşul de pe trenul ăla e mai şmecher decât poliţia din toata Moldova, dar şi că poliţia se laudă fără probleme cu ce-a făcut naşul.

- Am mai aflat ca Biserica Ortodoxa Romana n-are nici o problema sa minta Politia, chiar in cazul disparitiei unei minore. Daca ar fi dupa mine, l-as lua pe staretul manastirii unde s-a dus fata si l-as baga in arest 29 de zile. Pana mea, daca si unul care ascunde un minor de parinti nu e pericol social, atunci cine e?

- Pe de alta parte, am aflat ca Politia se teme de Biserica. Altfel nu l-ar acoperi pe staret si nu l-ar ascunde pe nasul de tren. De ieri, toate comunicarile publice prezinta o operatiune de precizie, pe fondul unei colaborari perfecte intre Biserica, care n-a gazduit-o pe fata (de fapt, a gazduit-o), si Politie, care a gasit-o pe fata (de fapt, n-a gasit-o).

Asa ca daca o s-o vad pe pustoaica asta, pe Iulia, candva, undeva, o sa-i fac cinste cu un profiterol. D-ala bisericesc, cu coliva,  cum ii place ei....

............................

Citeste si: De ce n-are biserica ortodoxa un viitor bun in Romania

 

Citeşte mai departe ...

Dezvaluiri - Ce-o sa auziti saptamana viitoare despre accidentul de avion din Apuseni

Oricat ar parea de spontani, politicienii comunica intotdeauna dupa un Plan. Si chiar si atunci cand ii loveste criza de imagine direct in freza, de par terminati pe viata, ei se tin de Plan. Si Planul de imagine pentru accidentul aviatic din Apuseni exista. Va fi pus in derulare de saptamana viitoare.

De ce nu de luni, cand a avut loc accidentul? Pentru ca erati furiosi, i-ati fi injurat si n-ati fi crezut o iota.

De ce nu de azi, cand Planul este gata? Pentru ca e viscol, adica exista deja un subiect national de maxim interes. 

De ce nu de luni? Pentru ca luni o sa discutam despre intemnitarea lui Vantu. 

Dar de marti, miercuri incolo, in functie de ce-o sa mai apara ca subiect bun iese din viscolul asta, o sa incepem sa aflam ca:

- Adrian Iovan pilota ca o cizma avioane fara sisteme electronice de control

- Adrian Iovan era la doar al doilea zbor din viata lui pe acel model de avion

- Adrian Iovan trebuia sa se intoarca din drum cand s-a confruntat cu givrajul

- Adrian Iovan trebuia sa zboare la alta altitudine cand s-a apropiat de munti

- Aura Ion era iubita medicului Radu Zamfir

- Aura Ion nu trebuia sa fie in avion

- Cele 50 de kilograme in plus ale Aurei Ion au facut ca avionul sa se prabuseasca

- Compania de asigurari nu va plati pentru un accident provocat de un pilot prost si o tipa luata la "ia-ma nene"

Adevaruri? Minciuni? Depinde doar de voi. Daca le veti crede, vor fi adevaruri, iar cei care i-au antisalvat pe cei doi morti ne/vinovati vor scapa de sanctiuni si vor putea reveni pe functii. Daca nu, nu. Si atunci se va face alt Plan

Citeşte mai departe ...

Diferentele dintre Sfanta Parascheva si Sfanta Aura

Habar n-am cine a fost Sfanta Parascheva. Si, daca e sa ma analizez serios, nici nu simt ceva, in mod special pentru ea. Stiu ca unii batranei isi gasesc linistea cand ii saruta moastele. Mai stiu ca Ponta, Antonescu si Basescu ne cred atat de prosti, incat sa-i consideram crestini pentru ca se duc, anual, la festivalul ala, sau ce-o fi el, organizat in cinstea Paraschevei. Paranteza: sa muriti voi, bai astia, din duetul Trio, ca v-ati duce acolo daca n-ar fi cameramanii dupa voi?

Acum, ca m-am enervat nitel, nici nu mai cred in moastele bietei femei. Cate oase a avut, frate, de se tin, in acelasi timp, zeci de manifestari religioase?! Sau i-au sfaramat cadavrul cu ciocanul, niste preoti practici, ca sa iasa cat mai multe aschii?

Cum spuneam, Sfanta Parascheva ma lasa rece. Asa mi-a zis un amic, preot, ca voi fi, daca mai hulesc la cele sfinte. "Dar astea nu-s sfinte pentru mine!", ii explic eu, mereu.

Eu ma inchin la copilul meu. Este divinitatea mea unica si absoluta, si ma doare in cot de toate divinitatile oficiale. Am cateva pasiuni, cu siguranta de natura diavoleasca. Ma descarc nervos scriind, uneori cu cuvinte urate. Contemplu frumusetea unor oameni/animale/locuri facand fotografii. Fumez cu  pasiune, mie imi place fiecare tigara, de la inceput pana la sfarsit. Conduc masina cantand, daca la radio se aude o melodie care-mi place. Si am  o curiozitate de neoprit in ceea ce priveste oamenii, pot sa discut 6 ore cu oricine, daca imi trezeste interesul...

Divaghez, sa ma intorc la titlu. Pentru mine, din motive inca neclare, fata aia care a murit cu lacrimile inghetate pe obraz, se transforma intr-o sfanta. Intai m-am suspectat ca o consider buna de pula, si ca regret disparitia ei asa cum regreta betivul vinul din sticla care s-a spart la masa vecina. Nu era asa. Apoi am incercat sa ma conving singur ca o plac din cauza mortii ei stupide. Nici asta nu e, daca e sa fac topul celor mai cretine decese de care stiu, Aura ar fi pe locul 10. Azi, insa, m-am lamurit ce-i cu mine.

Aura merita sa traiasca, pentru ca noi toti meritam ca Aura sa traiasca. Sunt convins, nici eu nu stiu cum, ca ne-ar fi facut numai bine. De trei zile se tot spun povesti despre tipa asta, si nu e nimic care sa nu-mi placa. Chiar era o tipa ok. Nu o petarda proasta. Nu o superficiala care-si platea examenele. Nu o incuiata. Nu o instrainata de parinti. Nu un bitch. Nu o cosmopolita snoaba care-si reneaga originile. Aura era in armata, in pula mea! Nu ca sa ucida oameni, ci ca sa-i faca bine! 

Si inca ceva. Cunosc zilnic, datorita profesiei, minim 5-10 persoane. Intr-un an, adun mii. Fac meseria asta de vreo 18 anisori, ceea ce face ca numarul persoanelor pe care le-am cunoscut personal sa sara de 40.000. Dintre ele, cel mai probabil ca jumatate sunt femei. Ei bine, din atatea femei, nu cred ca am cunoscut mai mult de o suta de tipe care sa faca voluntariat. 

Bref: mi-ar fi placut s-o cunosc pe Aura. Sa fiu de acord sau in dezacord cu parerile ei. Sa incerc sa storc din ea, intr-o discutie sau in mai multe, asa cum fac cu toata lumea, ceva folositor mie. 

Si acum, ca Aura a murit, nu mi s-ar parea deplasat sa vad ca se cultiva o imagine exagerata, asa cum numai in PR-ul de calitate se intampla, cu Aura, in sprijinul unei cauze bune. Si sunt sigur ca m-as duce, si-as plati bilet, si-as cumpara suveniruri cu Aura, ca sfanta ocrotitoare a ceva, nu stiu ce. O cauza simpla, credibila, dintr-un domeniu care ne afecteaza pe toti, nu o tampenie corporatista. Ceva care sa arate mic si modest, asa cum arata fata asta, intinsa langa avion. 

Citeam, intr-o carte a unui tip foarte destept, ca noua religie a omenirii este tehnologia. Asa e. Dovada e ca, uite, datorita tehnologiei, aproape ca am cunoscut o persoana, pe care mai am foarte putin s-o consider o divinitate. Singura diferenta este ca Sfanta Aura se scrie acum altfel: www.facebook.com/respectauraion 

Citeşte mai departe ...

Domnu' Putin, nu fiti bulangiu, da?

Ma numesc Bogdan Stoica, sunt din Ploiesti, si as dori sa-mi prezint scuzele sincere pentru ce-a debitat in aceasta seara, la televizor, presedintele meu. Intre noi fie vorba, cred ca era baut la maxim. Nu l-am vazut niciodata atat de pornit impotriva tuturor.

Vezi matale, domnu' Putin, presedintele meu traverseaza o perioada proasta. S-a inhaitat cu niste tigani, a babardit niste terenuri, preferata nu-i mai ciuguleste din palma, nervoasa ca n-are partidul promis, mare si frumos. Pe aici nu-l mai place multa lume, si asta il face nervos. N-ai vazut ca s-a luat si de liderii din NATO, ca n-au facut ce-a zis el?! Iti dai seama ce era in ficatul lui???

Te rog sa treci cu vederea si faza aia cu razboiul economic, "chiar daca pierderile vor fi imense". De asta chiar il doare-n basca, garantez, pentru ca habar n-are cat costa benzina, gazul, painea, telefonul. Eu i le platesc, de ani de zile. Si pentru mine, un razboi economic cu Rusia ar aduce pierderi imense. Asa ca nu, da? Sa nu cumva, da? Ca nu eu am zis ca esti mana in mana cu teroristii. 

Altfel, toate bune? Sanatos? Ti-ati terminat colectia de avioane? Sa stii ca nu te plac nici cat negru sub unghie, dar nu-s tampit ca altii, sa te infurii aiurea si sa risc o confruntare cu tine Astept sa mori, glorios, ca toti liderii Rusiei: de o cauza oficiala si de una neoficiala.

Revenind la ce-a zis presedintele meu: sa nu fi bulangiu, da? Ca aragazul lu' mama nu merge pe lemne.... A zis si el ceva, la ghici, sa nu se mai uite lumea la filmuletele Isaurei Mondialu....

Citeşte mai departe ...

Ce-ar fi scris Radu F Constantinescu despre accidentul de avion din Apuseni

Radu F Constantinescu nu poate iesi din sabloanele "boxerii lui / tanga ei / sufletul care / privirea lor stralucea". Dar daca ar fi iesit, in zilele de dupa accidentul de avion din Apuseni, ar fi scris cam asa ceva:

.......................

"Tu te-ai intrebat? Eu da. Si va spun cu curaj: nu stiu cum as fi rezistat.

Nu stiu cum as fi rezistat in munti, fara spray-ul meu cu apa termala de față de la Vichy

Nu stiu cum m-as fi privit in ochi, in aplicatia Mirror de pe telefonul meu alb, stiind ca port o geaca rosu cu portocaliu, in padurea aceea atat de verde.

Nu stiu daca as fi avut curaj sa respir, dupa impact. Nu stiu daca-mi statea bine parul, in pozitia aia, cu avionul dezordonat in jurul meu. Cu siguranta, mi-as fi privit pleoapele pe dinauntru, dorindu-mi sa opresc zborul cu cateva secunde inainte de impact. Sa apuc sa ma bucur ca nu s-a intamplat inca.

Nu stiu daca as fi ales sa mor fara sa scriu ceva pe blog. Da, de acolo din padure, inconjurat de miliarde de cadavre dezgustatoare de furnici inghetate sub zapada.... as fi avut curaj sa scriu. Niciodata nu mi-a placut padurea, desi imi place la nebunie ceaiul cu iasomie si fructe de padure, servit in pahare elegante, de sticla Olin.

Mi-as fi imbratisat tableta cu pasiunea cu care saruti prima oara o femeie pe care o doresti de la inceputul facultatii. As fi recunoscut-o dupa forma, in intunericul ala din padurea aia pestilentiala, asa cum recunosti iubita, pe intuneric, dupa parfum, in cinematograf...

Apropo, iti mai aduci aminte primul film, vazut la cinema cu cineva de care erai indragostit? Simteai ca zbori, nu?

Dar de primul tau zbor? Iti mai aduci aminte cine ti-a fost pasager?

Acum privesc avionul asta atat de urat rupt in bucati - de ce nu le fac sa se plieze ordonat, la prabusire?! - ca pe cea mai toxica relatie din viata mea. Si ma gandesc daca nu cumva am fost si eu un avion, prabusindu-se, pentru cineva. 

Tu? Daca te-ai prabusit, deja, si habar n-ai de numarul victimelor pe care le-ai provocat?

De unde stii ca inca mai zbori?

Nu stiu daca as fi rezistat in padurea aia, atat de departe de Centrul Vechi. Dar stiu ca exista barbati care zboara inconstient, fara probleme, ani in sir, facandu-si pasagerele fericite, si barbati care s-au prabusit de nenumarate ori, distrugand femei superbe, care meritau sa zboare numai in sus.

Cred ca "zbor" ar trebui sa se numeasca doar ascensiunea unui avion, asa cum "dragoste" se numeste nemeritat toata relatia, nu doar partea de "ascensiune" sincronizata a sufletelor-pereche.

Caderea, prabusirea - nu merita un nume. Cand cazi, nu mai esti avion. Esti resturi."

......................

Simplu. Orice copil cu ceva lecturi poate scrie asa ceva. Apropo: mai tii minte textul ala, Indragosteste-te de-o proasta?

Citeşte mai departe ...

Cum le-au curs balele, frate....

Cred ca ziua de azi i-a durut. Antena 3, B1 TV, Realitatea TV, Romania TV - au difuzat toata ziua imagini de la inmormantarile victimelor accidentului de avion din Apuseni. Toata lumea cu care m-am intalnit azi a discutat tot despre asta. Facebook si Twitter sunt si ele doldora de mesaje pe tema celei mai rusinoase ispravi a Romaniei. Subiectul e inca fierbinte, vinde de rupe. 

Iar ei? Oamenii - chipurile - cei mai importanti din Romania, Ponta, Basescu, Antonescu, Udrea - unde au fost? De ce nu s-au vazut pe sticla?

Va spun eu de ce. Au fost sa joace o hora stupida, in cat mai multe localitati din Romania, in cinstea zilei de azi. Aranjamentul era facut deja, cu activul de partid, de saptamani bune. Au fost chemati membri de nadejde din filiale, au fost invatati poezii si imbracati frumos cateva sute de copii, s-au cumparat flori, steaguri, mocheta rosie, s-au inchiriat instalatii de sonorizare. Cum era sa lipseasca? Pai credeti ca mai ies furnicutele, la propaganda, daca nu le onorezi?!

Ce-a fost azi? Ziua Unirii. O sarbatoare importanta, teoretic, dar tot mai neimportanta. Nu ne mai uneste aproape nimic. De dezbinat, ne dezbina Steaua, RosiaMontana, e-urile din cremvusti, Catedrala. Ce unire?! Care unire?! 

Am ajuns aici, la relaxarea asta, si datorita lor. Americanii petrec pe cinste de sarbatorile nationale. Mancarea, bautura, muzica si tipele sunt la mare pret. Numai noi suntem pusi sa stam in frig ca sa ascultam discursurile inepte ale unor tipi pe care, de fapt, i-am arunca la gunoi pentru modul in care ne conduc. Ideea e ca si ei stiu asta, dar pana anul asta, nu le-a pasat. Ca eram de acord sau nu, ne asurzeau, de ziua unirii, cu prostiile lor.

Anul asta, insa, in acelasi timp cu parastasul lor cretin si circular, s-a tinut o petrecere mediatica, organizata pentru Adrian si Aura, la care politicienii au ramas pe dinafara. 

Ponta ar fi avut ocazia sa fie necrutator cu incompetentii care i-au ucis pe cei doi. "Ii bag in puscarie, nu se poate asa ceva.."

Antonescu si-ar fi amintit cum i-a luat cancerul o sotie. "Tragicul face parte din viata, sa speram ca sacrificiul acesta nu se va mai repeta"

Basescu ar fi plans cum stie el mai bine. ".... mîhî, mîhî ...."

Elena Udrea ar fi avut ocazia sa poarte rochia aia neagra de patru'ste de mii de euro. "Imi ocupa loc în sifonierul ala de aur de un an! Inca un an si o face husa la mop".

Cred ca le-au curs balele de pofta...

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Citeşte mai departe ...

Gata cu avionul, să ne întoarcem la lucruri serioase: Drăgușanca ce-a mai făcut? Dar Zăvoranca?

... și gataaaaa! emoția colectivă a trecut. Au apărut și bancurile... Televiziunile s-au întors la mondeni. România reintră în normal!

De mâine, toate femeile o să vrea să faca sex cu Radu Zamfir, medicul ăla frumușel care a scăpat din accidentul de avion; asta dacă scapă fără să recunoască că tânăra care a murit era iubita lui, şi de-aia o luase cu avionul. Au unii informaţii, să vedeţi dezvăluiri...

Iar toți barbații o să se simtă nedreptățiți când vor fi luați la sigur, de neveste, că sunt la șpriț: "tu-ți gipiesu' mă-tii, mă urmărești?!". Şi-o să caute pe net unde se pot duce la pescuit în zone fără semnal. Să dea şi ei o bucă, liniştiţi....

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica