Cum am ajuns sa cred ca mi-ar prinde bine niste yoga

Spre rusinea mea, nu stiu aproape nimic despre yoga. N-am avut, probabil, anturajul potrivit. Am primit, tot timpul, informatii sumare despre yoga si aproape niciodata n-am fost interesat sa le verific sau aprofundez. Pe vremea cand copilaream eu, stiam doar ca yoghinii pot sa faca sex mult si bine. In armata, am avut un locotenent care ne-a invatat o respiratie menita sa ne incalzeasca, pentru ca degeram mereu in uniformele alea de cacat. Ca sa fiu corect, trebuie sa amintesc si de una dintre fostele mele, o practicanta de yoga "de performanta", ca sa zic asa, care m-a umilit in pat ca nimeni alta.... Una peste alta, sunt tufă de Veneţia la yoga. Noroc c-am citit niste Eliade, ca altfel n-as fi stiut nici cum se scrie...

Cam atat a fost de prezenta yoga in viata mea. Asta pana m-am intalnit cu profa de yoga, o femeie absolut normala, cu sot nepracticant si un copil obisnuit. In mod absolut surprinzator, nu m-a certat ca fumez si nu mi-a spus ca o sa mor daca nu fac ce zice ea. Subiectul discutiei: fotografii. Am acceptat, si m-am prezentat la open class.

Nu in cea mai buna forma, recunosc. Dupa 48 de ore in care dormisem opt, eram destul de dezlanat in gandire si in reactii. Am facut fotografiile cu profa, apoi au venit cursantii si eu am parasit incinta sa beau o cafea. Am revenit in vreo 30 de minute, sa trag niste cadre de grup (scuze, suna a Bivolaru, nu?).

Ei bine, ce face femeia asta seamana mai degraba, vizual vorbind, cu tai chi-ul facut de batraneii aia din China, prin parcuri. Profa de yoga si gasca ei stateau in semi-intuneric, cu muzica in surdina, si isi schimbau lent, din cand in cand, pozitia. Nimic foarte greu, fizic vorbind. Nimic solicitant. Pana si eu, ruginit de sedentarism si absent de la sala de forta de mai bine de un an, as fi putut sa fac chestiile alea.

Si mi-a mai placut ceva. Lipsea rumoarea specifica unei sali de fitness, privirile, interogarile mute. Era toti, absenti, fiecare cu aia ma-sii si cu o expresie pe fata care-mi lasa gura apa. Eram obosit mort, in cap imi rula programul incarcat din ziua aia. As fi dat orice pentru o stare ca a lor.. 

Frate, si m-am trezit ca nu mai fac fotografii si ca stau si ma uit. Era atata pace in camera aia... Serios. Ma simteam ca atunci cand pustoaica mea era mica si adormea pe mine, iar eu incercam sa pastrez pozitia aia, comoda sau nu, ca sa n-o trezesc. Si stateam asa, cu gandurile mele, pana cand totul devenea extrem de confortabil. Cand se trezea ea, ma trezeam si eu dintr-o .... pace, similara cu ce vedeam acum, la clasa de yoga. 

"Da, ai nimerit la meditatii. Dupa, la asane, a fost ceva mai dinamic", mi-a spus profa. 

N-am timpul necesar sa ma duc, la 10 dimineata sau la 4 dupa-amiaza, la cursurile de yoga ale profei. Dar vreau si eu linistea aia. Mai meditez si eu, recunosc, cand astept ca semaforul sa se faca verde, sau cand stau pe wc.... Recunosc oricand, insa, o meditatie mai buna decat a mea. Si asta de la clasa de yoga era, clar!

Asa ca, mai la vara, o sa incerc sa particip si eu la un curs de yoga. Chiar sunt curios daca, dupa curs, o sa mai scriu atat de furios ca acum, sau daca fotografiile mele o sa fie mai ... nu stiu cum. Altfel.

Pe profa de yoga o gasiti aici: www.facebook.com/equilibriumyogaploiestiComenteaza sau injura-ma aici: fb.com/bogdanstoica.ro.  

Citeşte mai departe ...

Stiti norul ala mare de tot? Cica e inofensiv...

N-am o lista, in portofel, cu cele cateva sute de branduri care apartin concernului Unilever, dar pe cateva le stiu. Nu cumpar niciodata Dero, sau Omo, de exemplu. Oricum nu-mi plac margarinele Rama si Delma. Evit sa dau bani pe Becel, Hellmann's, Knorr, Coccolino, Dove, Rexona, Axe, Clear si Signal. Cif da, cumpar. Pentru ca nu i-am gasit o alternativa.

Stiti de ce ma port asa cu niste produse pe larg apreciate? Pentru ca nu cred ce scrie in rapoartele de mediu privind aerul Ploiestiului. Nu cred ca norul ala care iese nonstop din cosurile Unilever Ploiesti este inofensiv. Si pentru ca statul incearca sa ma convinga de contrariu, in loc sa-mi explice cum poate fi sanatos ceva ce se vede de la doi kilometri, incerc si eu sa protestez tacit: nu cumpar produsele companiei.

Stiu, si ceilalti producatori de detergenti si de mancare de plastic polueaza. Se poate. Dar nu ma polueaza pe mine, cum o fac cei de la Unilever.

Dar, ca sa fiu drept pana la capat, le propun celor de la Unilever sa se scoata. Adica, sa demonstreze ca norul ala provoaca doar un "disconfort olfactiv". Si stiti cum se poate face asta? Mergem toti, acolo, la sursa. Pe o schela, facem o platforma si luam masa acolo, la buza cosului. Da' romaneste, nu asa, la vrajeala. Mancam o icra, o sunculita, apoi bagam o ciorba, un felul doi, un desert, bem un vin, fumam o tigara, bem o cafea, mai bem un vin, stam la taclale... Macar 4 ore. Vin si eu, daca vine si CEO-ul Unilever, sa respire si el aerul ala "curat" si "inofensiv".

Citeşte mai departe ...

Trebui sa fii tampit sa-ti cumperi lopata de plastic

Stiu ca las senzatia, cateodata, ca sunt extrem de inteligent, dar va asigur ca am momente in care sunt de-a dreptul oligofren. De doua zile, traversez un asemenea moment. Nu gasesc, nici in ruptul capului, geaca mea de iarna si lopata de aluminiu. Am facut ultimile doua zile in hanorac si pulover, dar, daca mai ninge un pic, imi bag si ma duc sa-mi cumpar o geaca. O sa fie cum a fost cu filtrul de cafea, pun pariu..

Lopata, insa, a trebuit sa cumpar. Stau la bloc, si, precum stiti, oamenii care stau la bloc sunt mai prosti si mai rai decat cei care stau la casa. Traind in colectiv, fara un lider, nimeni nu-si mai asuma o sarcina. Sa fiu, eu, cu tine si cu X, de exemplu, cei care curata parcarea. Nu, nene. La bloc, iarna, esti ca intr-un test de supravietuire. Cureti un loc, vine un nene si parcheaza. Mai cureti unul, mai parcheaza un nene. 

Dimineata, masina mea era sub un morman de zapada. Am intrat in Carrefour Market si am luat o lopata de plastic. 15 lei. Am eliberat doar o roata si s-a rupt. Plastic de cacat, care devine dur si casant la frig. De ce nu ma mir ca am gasit un produs atat de prost in Carrefour...

Asa ca dupa-amiaza, intre doua intalniri, am dat o fuga in Praktiker, poate gasesc o lopata ok. Si - surpriza! - mormane de lopeti de plastic, prost, de cacat, exact ca aia din Carrefour, cu 19 lei bucata. Aluminiu - ciuciu..

Am gasit, totusi, o solutie. Am cautat o lopata de fier, dreapta, si o coada de lemn robusta, scurta. Le-am cumparat, impreuna, cu 30 de lei. Acasa le-am fixat singurel, cu un holzsurub, si acum am o lopata care incape la fix in portbagaj si cu care voi putea nu doar sa dau zapada afanata, ci si sa sparg gheata.

N-am o incheiere la textul asta. Nu fiti tampiti sa va cumparati lopeti de plastic, atata tot....

Citeşte mai departe ...

Cum sa scapi de gandul ca ai un job de cacat

Acum cand scriu, e soare de-ti crapa teasta. El e deja la post, cu cutia aia nenorocita de taloane, sperand ca si azi isi va incerca cineva norocul la Bingo.

Se duce la "serviciu" in fiecare zi, ca e soare sau ploaie. Pe la 10-11 dimineata, omul traverseaza centrul, dinspre zona Dealu Mare spre Omnia, atragand atentia. La fiecare pas de-al tau, el se balansandu-se cate o secunda in aer, sprijinit in carje. Cu vesta aia portocalie pe el, si cu miscarile alea, pare o insecta gigantica, nu un infirm care munceste. De-aia am si facut poza alb-negru: cromatica il jigneste, ii taie din aerul dramatic pe care-l merita.

Acum ganditi-va la jobul vostru, despre care credeti ca e de cacat si prost platit. Ganditi-va la zilele in care chiuliti, sau la momentele in care va odihniti. Ganditi-va daca va e cald sau frig, sete sau foame, si cat de repede ajungeti  dintr-un birou in altul, de la un etaj la altul etc.

Acum uitati-va iar la poza de mai sus. Click pe ea, s-o vedeti mai bine. Inca mai credeti ca aveti joburi de cacat?

Nenea asta munceste de foame. Intr-o societate normala, trebuia sa se gaseasca niste bani pentru el, sau un job mai putin solicitant. Va dati seama cum se duce el la munca pe ploaie? Sau iarna? 

Weekend placut. Norocosilor ce suntem.

Citeşte mai departe ...

Nu mai cumpar nimic, niciodata, de la Dedeman

M-a apucat bricolajul. In timpul liber, mai ales seara, decat sa ma uit la Rahat TV, prefer sa migalesc la cate un fleac, de obicei vechi, pe care-l am, tot de obicei, din piata de vechituri. Habar n-am daca ce fac eu arata bine, pentru ca nu m-am hotarat inca daca sa le vand sau nu. Doua astfel de chestii au ajuns la alte persoane, pentru ca le-au placut, cica... Ma rog, nu despre asta este vorba. Ci despre Dedeman.

A venit la Ploiesti, acum doi ani, cu o campanie de marketing formidabila. Tarziu ne-am prins ca dedemanii au belit vreo 30 de copacei de pe rambleul unui pod, sau ca isi deverseaza apa pluviala in Dambu, nu ca noi, fraierii, in canalizare, cu factura de la Apa Nova. Tin minte ca m-am dus la inaugurare si-am plecat dezamagit de oferta: cam multe chinezisme pentru unii care cica sunt interesati sa sustina producatorii romani. La vreo saptamana, m-au dezamagit cu un prapadit de spray de vopsea, care costa 14 lei la raft si 20 de lei la casa. Inteleg sa vad rahatul asta de tehnica, scuzata mareu de retaileri cu "nu noi am bramburit etichetele, ci clientii muta produsele pe raft", la magazinele care au rulat deja cateva oferte la un produs. Dar asa, in pripa....

Penibil.

Ieri, insa, am fost pentru ultima oara la Dedeman. Pentru ca mi-am cumparat un bomfaier.

Descentrat. Cu manerul stramb. Unul din ghidajele pentru panza este deformat, te straduiesti un pic s-o montezi. Cand  tensionezi panza, se rasuceste ca o panglica, iar bomfaierul se mai deformeaza un pic. Nu ai cum sa obtii o taietura dreapta decat daca esti beat.

O sa radeti, dar aseara eram nostalgic, cu gandul la bomfaierul din garajul lui tata. Il stiu perfect, pentru ca atunci cand eram mic, o panza buna de bomfaier era pretuita, iar eu n-aveam voie sa umblu cu el, sa nu "o ciobesc". Anul trecut, cand am facut curat in garaj, m-am uitat pe el si am vazut ca e nemtesc. Exista in garaj inca de cand eu mergeam fara chiloti prin curte. Deci, are, acum, vreo 50 de ani. Si n-are nici o problema.

Ma uit si la bomfaierul de la Dedeman. E de doua ori mai usor, are o eticheta cool, dar este o porcarie de unealta. Proiectata gresit, executata dintr-un fier prost, finisata primitiv. Am curaj sa-l dau oricarui lacatus profesionist, spre testare.

Asa ca nu-mi mai cumpar nimic de la Dedeman. Nu e vorba neaparat despre bomfaier. Este vorba despre politica acestor baieti de a vinde produse proaste, culmea, unei categorii de oameni care vor sa faca ceva. Mie mi se pare, filozofic vorbind, o politica de sabotare a initiativei. Dedemanii nu sunt singurii. Vecinii lor, Artsani, sunt in boicot de doi ani.

Dobitocului care abia asteapta sa-mi spuna "Mestere, daca vrei ceva ok, ia-ti o scula profesionala si nu te mai caca pe tine", ii raspund, cu prietenie: Mars, ma, de-aici! Produsul profesional e ala care tine la mii de utilizari, nu cel care nu ma dezamageste inca de la prima. Cel mai ieftin bomfaier ar trebui sa functioneze bine macar la 10 utilizari.

Sa nu uit: stiti ce-am vrut sa tai cu bomfaierul ala prost de la Dedeman? Nu o tija de titan, nu o teava din calorifer, nu o scandura de salcam. Ci o oala de lut. Material friabil, moale...

Acum am descoperit ca merge taiata si cu cutitul de paine!

Comenteaza, daca vrei, aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Citeşte mai departe ...

Prostii Ploiestiului

Probabil a iesit pe geam de sute de ori, urland "nu te mai pisa aici, mortii ma-tii de dobitoc" si n-a functionat. Apoi a devenit practic - ma adresez unor dobitoci, asa ca trebuie sa folosesc simboluri simple:

- un lant, care sugereaza ca nu esti bine primit

- un cerc rosu, care, pentru un sofer, are semnificatia de "interzis"

- un nene facand pipi cu o bara rosie in diagonala.

Acum totul e clar. Pacat ca semnalistica acestui tip transmite mesajul ca la Ploiesti unii inca fac pipi acolo unde le vine, cand le vine, ca niste vite proaste. Sau un mesaj confuz, unui strain. Va dati seama cum reactioneaza un suedez, cand vede asta? "Aici nu e voie sa ma pis in aer liber. Asta inseamna in alte zone, unde nu vad semnul asta, am voie?! Pai sa postez ceva pe Twitter, ce cool e Romania..." 

Fotografia e facuta la doi pasi de Casa Alba. No comment.

[www.facebook.com/bogdanstoica.ro]

Citeşte mai departe ...

Hotspot Coffee

Chioscul n-arata rau, e chiar o idee buna sa impanzesti orasul cu asa ceva. Mi-a placut si ca dureaza foarte putin ca sa iti faca o cafea. Ca ai de unde alege, ca paharele sunt misto, iar preturile sunt ok (2,5 lei un esspreso lung).

Problema e ca avem de-a face tot cu gustul ala, modest, de cafea de automat. Adica, nu va asteptati la vreo arabica de calitate. Robusta cat cuprinde si, in cazul meu - prajita cam tare.

Deci, nu. Mai bine beau acasa.

Citeşte mai departe ...

De ce mi-e al dracului de frica de prezenta EBOLA in Spitalul Judetean Ploiesti

Un barbat cu simptome de EBOLA a venit la Spitalul Judetean Ploiesti, care l-a facut pachet si l-a trimis la Bucuresti. Si asta, in loc sa ma linisteasca ma sperie ingrozitor. Pun pariu ca individul n-a intrat in Triaj spunand "sunt din Nigeria, cred ca am Ebola". Si astfel, cred ca s-au intamplat cateva lucruri, tipice pentru spitalul din Ploiesti: 

  • - ebolistul a stat vreo 30 de minute, stranutand probabil, intre alti pacienti; asa se sta la noi la urgente...
  • - ebolistul s-a cacat cel putin o data, daca tot avea diaree acuta, iar hartia igienica folosita este, acum, cu putin ghinion, in gura unuia din cei 20 de caini din curtea spitalului...
  • - ebolistul a fost asezat cel putin intr-un singur pat, din cel putin un singur salon; daca avem ghinion, a nimerit alaturi de alt pacient, in acelasi pat.

Si pana s-a anuntat ca ar putea fi EBOLA, de scaunul, patul, cearsaful, wc-ul atinse de el s-au mai atins cativa oameni. Si dupa aia cearsaful a fost aruncat in vreun cos, de unde o sa-l ia o femeie de serviciu sa-l care la masina firmei care asigura curatarea, firma unde lucreaza alti oameni.....

Pentru ca asa se intampla, de cele mai multe ori, la Spitalul Judetean. Si daca adaugati ca EBOLA da semne vizibile in vreo 21 de zile, ganditi-va cat timp au cei care au intrat in contact cu ebolistul sa se miste prin oras, sau prin tara....

Adaugati si ca:

  • - ebolistul a venit cu o masina la spital, nu pe jos intr-un sac de plastic, iar masina aia e folosita acum de altii.
  • - ebolistul a venit din Nigeria la Bucuresti intr-un avion plin de oameni.
  • - ebolistul e acasa de cateva zile. Unde sta? Cu cine sta? La cine a fost in vizita? A mancat in oras?

Nu uitati sa adaugati ca:

  • - Spitalul Judetean are 2.400 de angajati
  • - Zilnic, pe portile spitalului intra cateva sute de pacienti

Acum intelegeti de ce sunt speriat? 

Cel mai trist este ca situatia de la Ploiesti putea fi anticipata. Ebolistul, de exemplu, a venit acasa pentru ca asa prevede contractul sau de munca din Nigeria, nu pentru ca se simtea rau. In general, in Africa se lucreaza in petrol, iar Ploiestiul da lumii cel mai mare numar de muncitori calificati in industria petroliera. Avem doua companii de recrutare de personal, ambele uriase, ambele cu operatiuni in Nigeria. Cu un minim de efort intelectual si cu trei telefoane la SRI, SIE si Evidenta Persoanei, cei de la Prefectura Prahova ar putea afla cati prahoveni avem peste hotare, cati in zone de risc si cand trebuie sa-i asteptam. Ca sa stim, sa-i izolam intr-o carantina de 21 de zile (cat dureaza incubatia bolii), si sa stam linistiti....

UPDATE 1 - Nu e EBOLA. De data asta am scapat.

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica