Cum a ratat PSD sansa de a se folosi de imaginea lui Cezar Ouatu

Neras de cinci zile si cu o helanca neagra, Cezar Ouatu a semnat, azi, la Ploiesti, adeziunea la PSD. Se intampla pe la pranz. Cateva ore mai tarziu, in sedinta de primit membri noi (nu radeti, pesedistii au program de primit forte noi, nu te primesc cand vrei tu), Cezar Ouatu, la costum, vine sa dea ochi cu presa si sa spuna de ce a venit el in PSD.

Nu i-am ascultat declaratia, pentru ca sunt convins ca a turnat niste minciunele de PR. Ouatu a venit in PSD cu un plan, ca orice vedetuță sătulă de muncă și de competiție. Să conducă, mai întâi, ori Filarmonica Ploiești, ori Direcția de Cultură Prahova, ori Școala Populară de Artă, pentru ca apoi, cu CV-ul ajustat de aceste posturi, să poată deveni măcar un secretar de stat, sau directorul Operei Române. Genul de joburi unde, dacă nu ai carnet de partid, nu ajungi niciodată.

Ce, credeți că pe Gabriela Szabo o dădea mintea afară din casă la capitolul viitorul României în materie de sport? Nu. Ea se pricepe doar la atletism, dar avea carnet de partid si un plan. Asa a ajuns ministru. Unul destul de slab, daca e sa ma intrebi pe mine... 

Ce câștigă PSD din înrolarea lui Cezar Ouatu? Zero.

  • Nu e o vedetă adevărata. Numarul de fani ai contratenorului încape pe un sim de telefon. Mă îndoiesc că ar vinde bilete dacă ar susține un concert, de unul singur. 
  • Să faci cu el star-placement la un eveniment de partid înseamnă doar să aduci un zâmbet ascuns pe moacele tuturor celor prezenți, plus reluarea discuției ăsta e sau nu homosexual / eu cred că da / eu cred că nu. 
  • Compatibilitate cu electoratul existent? Yeah, right! Cati pesedisti cunoasteti, care asculta muzica clasica? Eu stiu doi, din cateva sute.
  • Electoratul lui Cezar Ouatu? Zero!

Si atunci, cum putea totuși, PSD, să adune un pic de capital de imagine de pe urma vedetei? Simplu: putea să nu-l primească. Să invoce ceva, un căcat, orice, ca să poată da un comunicat de genul PSD regretă că nu poate accepta cererea de adeziune a lui Cezar Ouatu.

Să fi văzut atunci dezbateri, si puncte de vedere pro și contra. Unii ar fi devenit anti-pesediști, iar alții ar fi devenit fanii lui Ponta. Per total, ar fi fost un scor cu plus si minus. Mai mult plus, la cum ii stiu eu pe pesedisti. Pentru ca sunt mai multi cei care se simt jenati sa stea, la un congres, langa Cezar Ouatu, decat cei care s-ar bucura sa spuna nu ne trebuie noua asa ceva.

Așa, toată lumea mustăcește. E doar inca o faza, din seria romanisme

Citeşte mai departe ...

De ce e naspa la piscinele din si de langa Ploiesti?

Nu exista ceva mai misto decat o ploaie de vara pe zi. E ca si cum, in fiecare zi, orasul face dus. Pe de alta parte, intr-o vara cu cate o ploaie pe zi, afacerile de sezon au de suferit. In capul listei - piscinele.

Nu costa putin sa faci o piscina. In varianta cea mai ieftina, tot bagi ciment cat intr-o vila, si inca 25.000 de euro in liner, pompe si filtre. Adaugati pardoseala, sezlongurile, constructiile anexe, plus valoarea terenului, si veti vedea de ce, fara 3-400.000 de euro, nu ai cum sa te apuci sa deschizi o astfel de afacere.

Ploiestiul are cateva piscine chiar misto. Gold, Heaven, Laguna, Pik, Sky - arata in realitate ca in poze: goale.

"Ploua, frate, in fiecare zi! Asa prost n-a mers niciodata! Mai vin clienti, dar cum incepe ploaia, pleaca toti. Ce sa fac?!", suna, cu mici variatii de limbaj, scuza tuturor. 

De parca noi consumam produsul piscina exclusiv pe considerente meteo. De parca am fi atat de prosti...

Uitati-va la copii, care aveti. Daca-i duci la piscina, stau in apa pana se invinetesc, pana li se increteste pielea, si vor nega ca le e foame sau ca au obosit. Si stiti de ce? Pentru ca se distreaza foarte bine.

Si noi, adultii, ne-am distra. Cui nu-i place distractia? Dar la piscinele din Ploiesti nu ai decat doua lucruri de facut:

  • 1. sa stai in apa;
  • 2. sa stai pe sezlong;

Nici unul dintre baietii astia care au bagat pana la jumatate de milion de euro intr-o piscina nu se gandeste la marketing, la PR sau la vanzari. Au facut piscina, au bagat apa, au pus muzica, au cumparat mancare si bautura, au facut cate o pagina de Facebook si gata. Si-acum sunt mirati: cum adica, nu incasam nimic?!

Maaaaxim, la unul-doi, mai auzi un spot, la radio. De parca mai cumparam ceva, orice, in baza a ce auzim la radio. De parca mai asculta cineva ce e la radio. De parca mai traim ca acum 30 de ani, cand aveam un radio in masina, un radio in bucatarie, un radio in dormitor, plus radioul pe baterii de luat pe balta, la peste. Radioul a murit, copii, ca factor de influenta in vanzari. Va ia banii in continuare, dar nu va mai ajuta cu nimic.

La nici o piscina nu vezi o promotie de volum, gen daca vii in patru, unul intra gratis; o promotie de fidelizare, gen daca vii zilnic, in weekend intri moca. Un concurs de selfie-uri postate pe net, un concurs de sarituri in apa, de baut bere sau de facut flotari. O studenta fara bani, care sa se joace cu copiii. Un maseur. Doua cuburi cu doua tipe misto pe ele, dansand. Un stand, cu carti si reviste, de vanzare. Nimic, frate. Nu-i duce capul nici la facut stocul: oferta e generoasa la bauturi alcoolice, desi 1 din 3 clienti a venit la piscina conducand o masina. wtf?!

Unii nici muzica nu stiu sa puna...

Am fost duminica la Sky Pool, piscina preferata a fiicei mele. Culmea, erau si alti oameni acolo, n-am mai fost aproape singuri, ca in celelalte dati cand am mai ajuns acolo, anul asta. Daca nu ma intalneam cu niste prieteni, ma dadeam cu capul de sezlong de plictiseala, cat a stat M in apa (adica aproape tot timpul). Si numai faptul ca eram cu ea a facut sa nu plec, distrus psihic de cea mai proasta muzica ever. Intai ne-a tras in niste rap underground, cu unii care faceau sex cu ma-sa lu' viata asta nasoala. Apoi ne-a spart cu niste latino penibil, compus probabil langa Giurgiu. DJ-ul lui Peste n-a auzit de top-uri, de muzica unanim recunoscuta ca fiind buna. Nu, nene. A vrut sa-si faca mana, probabil, pentru vreo petrecere de ciudati, care asculta rap underground si salsa second-hand...

Imi doresc sa ploua in fiecare zi, pentru ca imi place ploaia. Nu-mi displace nici sa-i vad pe baietii astia cu piscinele, aproape ruinati de prosti ce sunt. Sunt convins ca daca le ajunge cutitul la os isi vor folosi creierul, nu portofelul. Si, la urmatoarea ploaie, cineva va avea curajul sa anunte in boxe "cine ramane in apa cat dureaza ploaia primeste o bautura gratis". Pentru ca intr-o vara ploioasa, problema la o piscina nu e ploaia, ci lipsa unui plan de combatere a efectelor ploii.

Prostilor!

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Citeşte mai departe ...

el greco

El Greco e genul ala de local pe care-l gasesti dintr-o prostie. E in centrul centrului, dar pitit la maxim. Eu mergeam spre masina parcata, cand m-am intalnit cu un amic. M-am rotit sa-l salut si atunci am vazut firma. Mai aveam 24 de minute pana la urmatoarea intalnire, deci mi-am zis ca pot suporta marketing grecesc minimal cat beau o cola.

Si-am gasit un loc ff misto. Unul dintre putinele localuri care n-au tinut mortis sa-si puna terasa la strada, sa se vada cocalarii din trafic si sa miroasa fiecare esapament, in parte. Are terasa interioara, cu liniste cat cuprinde. Si cu niste flori plantate ici-colo, si cu niste ...

Stai, ca nu merge. Mi-a placut atat de tare terasa de la El Greco, incat m-am apucat sa fac poze. Nu deranjam, credeam eu, pentru ca eram singurul client. S-a deranjat insa patroana, care mi-a spus ca nu e ok sa fac poze. Am mai schimbat doua vorbe, a venit vorba si de preturile mici, dar nici pe alea nu le public, ca mai mult ca sigur nu e ok nici asta.

O chestie tot v-o spun. Daca in alte locuri mergeti sa va vada lumea, asta e locul in care puteti merge sa nu va gaseasca nimeni. Daca as fi proprietarul acelui loc, as instala cinci-sase hamace si as cumpara vreo suta de carti la mana a doua. Si pun pariu ca s-ar umple cu tineri ok, nu cu cocalarii care vor sa stea pe o terasa la strada.

Nici unde e localul nu va spun. Sigur nu e voie nici asta....

Si inca ceva: in era retelelor sociale, e o prostie crunta sa nu permiti sa se faca poze in localul tau. Crunta de tot.

Citeşte mai departe ...

Cum faci singur-singurel un hamac de senzatie

Sa cumperi un hamac, din Romania, e o prostie. Alea din plasa, vandute pe DN-uri, sunt mici si incomode. Cele din Carrefour se rup instantaneu. Am mai gasit prin Metro unele, care te rulau ca pe o sarmaluță, odată așezat in ele. Asa ca, la cererea unei proprietare de casuta de vara, am decis sa fac singur un hamac. Si mi-a iesit la fix.

Ce cumperi:

  1. - o bucata de burete (Metro - 40 de lei) de 1m x 2m. Cat un pat de o persoana. 
  2. - trei metri de folie de solar (Bricostore - 20 de lei), lata de un metru, model tub. 
  3. - metraj de draperie, de unde vrei (Republicii - 40 de lei ). Minim 5 metri, la latimea standard, de 1.60.
  4. - coarda ca de alpinism si carabine (Baumax - 30 de lei). Eu am luat 10 metri de coarda si 4 carabine.
  5. - ață rezistenta, nu obisnuita (langa Hale - 10 lei). Am luat 10 metri, am folosit 6.
  6. - ace de cusut foarte mari (langa Aroma - 5 lei)
  7. - teava rectangulara de 20mm diametru. Ai nevoie de doua bucăți de un metru fiecare, dar nu le gasesti asa scurte (Dedeman - 15 lei teava de 6 metri).

Te duci la orice croitor, sa-ti faca din cele doua bucăți de metraj un tub cu lungimea de 2.5 metri si latimea de un metru, cu cusaturi triple pe fiecare parte (10 lei). Bagi buretele in folie, si folia in metraj. De ce toată chestia asta? Pentru că atunci cand ploua pe hamac, sa nu se ude si buretele, ci numai materialul textil, si sa se usuce rapid.

Cum nici o croitorie din Ploiesti n-o sa-ti coasa la masină tiv-uri cu ață groasa, prin material gros, ceva ce include si cinci centimetri de burete, coși manual doua tivuri largi, la ambele capete ale hamacului. De-asta ti-ai luat ață rezistentă și ace mari. O să dureze să faci cusături duble, de mână, dar nu vrei sa-ti vezi copilul cazut in cap, nu?

Prin tivuri introduci cele doua tevi rectangulare, care nu vor permite hamacului sa se curbeze, cand te așezi pe el. Prin țevi introduci corzile de alpinism, la capetele carora faci ochiuri unde atașezi carabinele.

Cumparaturile le-am facut pe durata unei saptamani, cand ajungeam in zona vizată, cu alte treburi. Cusutul manual, taiatul tevilor si montajul corzilor si carabinelor au reprezentat toata munca fizica si au durat, impreuna, maxim doua ore. 

Vei obtine un hamac perfect plan, care poate fi ancorat de orice chestie solida, fie ea un stalp vertical sau o balustrada orizontală. Da, va costa cat un hamac din comert, dar va fi:

  • - mai usor de montat - cine a fost pe munte stie cat de usor creezi un cuplaj cu o carabina: o singură miscare, cu o singura mână.
  • - mai comod - hamacul nu se strange in jurul corpului tau, e ca un pat plutitor
  • - mai mare - n-am vazut in comert vreun hamac atat de lat si de lung, M încape în el cu încă doua prietene. 
  • - mai rezistent - am testat hamacul cu două persoane, care, impreuna, cântareau peste 110 kg. Nici macar n-a pârâit.

Have fun.

Citeşte mai departe ...

pentru iubitorii de animale fără animale - muriţi

Ma duceam sa fac ceva, intr-o parcare, cand am gasit baba julita si speriata. O alerga un caine, de talie mare. Cainele parcarii! Tine baba, sperie cainele, cearta-te cu boul care creste cainii parcarii, un mos insolent, pe care nu poti sa-l calci in picioare, ca oricum mai are aer in plamani pentru maxim sase luni, suna unde trebuie.... Per total, 20 de minute de cacat, terminate cu bine: javra care era sa ucida o baba nu mai e. 

Da, stiu, acum va scandalizati. Cum adica, nu mai e?! Nu mai suntem oameni?! Ne-am pierdut orice simt civic? O societate care isi omoara cainii o sa isi omoare si bunicii, in curand....

Marş, mă..

Stati la bloc si iubiti cainii? Luati-i in casa, nu in parcare, care e spatiu public, dobitocilor. Daca am chef sa vin la voi in parcare, imbracat in cotlete de porc sangerand, nu trebuie sa-mi fie amenintata viata de un caine. Orasul e un habitat uman, destinat oamenilor, iar cainii au rolul social de accesorii, ne fac sa ne simtim mai buni. In orase nu exista lanturi trofice, si nimeni nu are voie sa manance pe nimeni. Stiu, cate o vrabie mai haleşte, pe furiş, câte o râmă, iar pisicile mai vânează vrăbii. Dar e foarte bine că ne oprim aici.

Stiu şi că nu era cainele de vina, ci ala care l-a invatat sa atace necunoscutii. Si ce faci cu cainele ala? Il dedresezi? Care eşti, mă, ăla care e dispus să o facă, acasă la el, pe banii lui? Vino mai în faţă... 

Bref: Ti-e frica de hoti, in parcare? Pune in mortii ma-tii un sistem de alarma, in loc sa dresezi o javra sa sfasie necunoscutii. unde te crezi, în junglă? Cretinule.

NOTĂ - Câinele din imagine - altul decât javra agresivă descrisa mai sus, dârdâia de frig, în ploaie, pe strada Industriei. Acolo îşi face veacul, de vreo două luni. Un cretin îi dă să mănânce, din când în când. Se simte bine, dobitocul, uitând că e doar un iubitor de animale fără animale...

Ştiu, acum urli din nou: dar tu ai câini? Îhî.

Citeşte mai departe ...

Cum era sa-l omor pe unul in trafic, la misto

Ploua, si intram in sensul de la Catedrala, pe sensul spre Sud. Verde pe final, galben, eu accelerez, pentru ca aveam timp, si brusc, mi se baga in fata o Skoda break. Care franeaza!!! Am crezut ca ajung pe bancheta lui din spate, dar franele mele au tinut si m-am oprit la 10 centimetri de el. El, cu o masina mai putin pusa la punct, trece de semafor, cu cativa metri.

Mereu ma surprinde cat de tare ma pot enerva in trafic. Am vrut sa cobor sa-l rup cu bataia, urland la el Pai bine, ma, tu-ti mortii ma-tii, de-aia te-ai bagat in fata, sa opresti?! Cine p**** ma-tii te-a invatat sa conduci?!

N-am facut-o. N-o fac aproape niciodata. Noroc ca nu-s cretin, si dupa secunda aia de Hulk, ma calmez. Acum, insa, nu ma calmasem complet. Si-mi trece prin cap o idee. Cand s-a facut verde pentru cei care vin de pe Vasile Lupu, i-am facut flash cu farurile, si-am claxonat violent. Un fel de E verde, misca-te in ma-ta si dispari, ca ma dau jos la tine daca ma mai tii aici. Boul a inteles perfect si a zbughit-o de pe loc. Ghinionul lui! A trebuit sa franeze brusc, ca sa nu fie lovit de cele trei masini care veneau din dreapta, de pe langa sediul Petrom. Si a mai primit trei-patru injuraturi serioase. Si pun pariu ca s-a speriat serios, asa cum o facusem si eu, din cauza lui, cu doua minute inainte.

Ce-am invatat eu din asta?

Ca nu sunt atat de iresponsabil incat sa ma bat in trafic. Am facut-o o data, ajunge. 

Ca sunt, totusi, atat de iresponsabil, incat sa platesc polite cretine. Daca-l faceau de comanda? Daca murea dobitocul? 

Ca am actionat ca un cretin. Mai bine ii faceam o poza cu telefonul, si-l faceam de doi lei, pe net, pentru totdeauna. AICI

Comentezi?

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica