Nu fac niciodată consultanță politică. Nu în campanie.

A înnebunit orașul, cu alegerile astea. Circulă tot felul de informații, unele varză de la un capăt la altul. Și una dintre ele zice că-s consultantul politic al candidatului X.

Deci, nu. Nici al lui X, nici al lui Y, nici al lui Z, nici al lui W și nici al lui Q, deși îi cunosc foarte bine pe toți cinci.

De fapt, dacă stau să mă gândesc, am făcut foarte rar asta, în campanie. Eu nu cred că porcul poate fi îngrășat în ajun, politic vorbind. Ca politician român, trebuie să-ți legi numele de niște idei clare, de niște proiecte pe termen mediu și lung, și la fiecare patru ani, când sunt alegerile, să recoltezi. Eu știu doar trei politicieni care au comis-o regulamentar în România: Ticu, cu legea Ticu (anti-comunism), nea Lupu, cu legea Lupu (a restituirii proprietăților) și, mai nou, Aurelia Cristea tipa aia cu legea Antifumat (legea nu-mi convine, dar modul în care a fost implementată mi se pare genial). Restul oamenilor din politică sunt încă acolo doar pentru că-s buni la compromisuri și la mangleli

Știu să te învăț să porți un costum, când să deschizi gura, cum să comunici, cum să ieși dintr-o situație de criză, cum să devii popular în grupuri-țintă, știu să-ți fac grafica și PR-ul, dar nu trec niciodată de limitele astea. Si nu ai timp, în 30 de zile, cât durează o campanie, să le înveți pe toate. Nu cred că poți deveni cineva, fiind un oarecare, cu ajutorul meu, în doar 30 de zile. Iar dacă ești și un oarecare, și oligofren, și te-ai gândit la un consultant doar în campanie, chiar n-avem ce discuta. N-am fost nici măcar consultantul politic de campanie al prietenului meu care a ajuns primar. Recunosc, l-am ajutat să câștige, dar am făcut-o pentru că inamicul lui politic îmi pusese gând rău. Am zis că dacă prietenul meu câștigă, eu scap. Și-am făcut o prostie. L-am cam nenorocit. Dintr-un ziarist foarte bun și un băiat foarte mișto, cu care am lucrat bine o droaie de ani, prietenul meu a ajuns un personaj politic detestat, cu o roabă de dosare penale pe cap. 

Pe de altă parte, nu mă certați dacă o să mă vedeți, prin oraș, la vreo terasă, discutând cu câte un nene care candidează, sau cu vreun nene cercetat. Pana mea, anul ăsta candidează cam toți decidenții orașului, și mulți dintre ei sunt cercetați. Iar mie încă îmi place să fiu informat, să mă duc în locurile unde se întâmplă lucruri sau să discut cu oamenii care iau decizii...

Dar consultant politic de campanie - nu. Jur pe noii mei pantofi, care-mi plac la nebunie, că sezonul ăsta stau și mă uit. Prin vizorul Nikonului.

publicitateeeeee!

© 2019 Bogdan Stoica