vă invit la aprozarul lui George. face și el un ban, mănânci și tu ceva cu gust...

Imi permiteți să vă adresez o invitație la noul nostru magazin de legume-fructe din strada Bănești nr 4 (vis a vis de Mega Image Republicii)? În speranța că nu ne veți ocoli va atașez o fotografie pt a fi mai ușor de identificat. Mii de scuze pt deranj! (George)

 

Mă uit la poza expeditorului. Nu-l știam pe tip. Dar părea ok... 

Când un mesaj sună așa, nu e nici un deranj. Plus că, pana mea, n-am fost niciodată invitat la "inaugurarea" unui aprozar. Așa că m-am dus. Nu ieri, când mi-a scris George, ci azi, când mi-am adus aminte că frigiderul meu e ca Daniela Crudu: gol.

Ghici cine vindea la aprozat? George. Curat și el, curat și aprozarul. Care e o mică bijuterie ergonomică, atât de multe chestii încap în cămăruța aia. Și arătau bine. George zicea că le aduce de la niște ferme, nu de la depozitul de turcisme congelate. 

Mi-am luat roșii, ceapă, ardei capia. Vreo patru kile, per total. Ajuns acasă, am constatat că din roșii sare zeama în toate părțile când le muști, că ardeii capia s-au înfrățit pe sub pământ cu ardeii iuți și pișcă senzațional de subtil, și că ceapa aia de apă nu e ca ceapa de apă de supermarket, care pute de vomiți. E aproape dulce.

La doi pași de aprozarul lui George, spre nord, am găsit o brutărie, cu pâine de casă demențială. Invers, spre centru, la 100 de metri, am găsit un magazin "de producător". Mi-am luat ouă, brânză și scăriță afumată (eu o știam de kaiser)

Am ajuns acasă și-am mâncat din toate. Bune toate! Am mâncat ca un rege, deși n-am cheltuit pe tot decât vreo 30 de lei. Și după aia, la o țigară, m-am înjurat de toate alea pentru că sunt prost. Pe urmă v-am înjurat pe voi, ăștia care mai stați pe Republicii, pentru că sunteți la fel de proști ca mine. Rupem coșurile din Carrefour și din Mega, cu prostii scumpe și fără gust, când tot ce trebuie e să căscăm gura ce se ascunde prin spatele vitrinelor mici. Măcar de s-ar îmbogăți George, brutăreasa aia și tipa de la magazinul de carne/brânză și tot ar fi mai bine decât să băgăm bani în buzunarele corporatiștilor de la Mega și Carrefour. Avem șansa să nu pățim ca nemții, care o dată pe săptămână iau masa la cârciuma din cartier, că dacă nu fac asta, omul ăla o să închidă, și în locul lui o să vină un arab cu o casă de amanet sau un turc cu kebab. 

Apropo: cum morții mă-sii de treabă de poate George să îți dea o sacoșă mare, gratis, dacă cumpărăturile tale depășesc zece lei, în timp ce Mega Image și Carrefour îți iau ecotaxa aia și dacă îți cumperi mâncare de două sute de euro? Cum, frate, cum?

DISCLAIMER 1: N-am fost și nici nu o să fiu plătit cu bani, roșii, ceapă sau ardei capia pentru că am scris acest text. Dacă ești atât de prost încât să crezi că am vreo combinație, du-te în morții mă-tii și cumpără-ți legume de plastic, în continuare, de unde vrei tu.

DISCLAIMER 2: Dacă citești textul ăsta și nu ești din Ploiești, ca mine, ia-ți cartierul la pas. S-ar putea să ai o droaie de surprize plăcute.

............................

Din decembrie 2016, aprozarul lui George se numește Aprozărești și oferă o carte cadou la cumpărături de 20 de lei.

Citeşte mai departe ...

ce vrea mușchiul meu de la noul primar al Ploieștiului

S-a terminat, în sfârșit, prima campanie electorală din istoria Ploieștiului în care am stat deoparte. A fost greu, recunosc, pentru că cei mai importanți candidați au făcut atâtea greșeli, încât au fost zile în care m-am tăvălit de râs și zile în care îmi venea să turbez. Cunoscându-i pe toți candidații, pot să vă spun că a fost competiția politică cea mai bună din câte a avut orașul ăsta. Și Dobre și Ganea sunt niște oameni foarte ok, dincolo de postura publică și oricare dintre ei ar fi câștigat, ar fi fost cam același lucru (evident, cu marja de eroare obișnuită la oamenii politici). 

Acum, uite ce vreau eu de la Adrian Dobre:

  • 1. Să rămână același băiat ok și să nu se transforme într-o marionetă proastă, la mâna unora.
  • 2. Să anuleze acea hotărâre de consiliu local, complet cretină, care-mi interzice să mă așez pe iarbă în parcuri.
  • 3. Să termine cu acele penibile covoare oltenești făcute din flori în centrul Ploieștiului.
  • 4. Să mă scape de parbrizari, pentru că mai am un pic și îî calc cu mașina.
  • 5. Să facă ceva cu semafoarele din spatele Hotelului Prahova, sau să deschidă prima școală de meditație și filozofie la volan din lume.
  • 6. Să mute stația de taxi din zona Caraiman, pentru că m-am săturat de taximetriștii care se pișă pe ușa blocului meu.
  • 7. Să privatizeze serviciul de transport public care este, acum, doar un șemineu în care se face focul cu bancnote.
  • 8.  Să nu care cumva să-l facă viceprimar pe Gheorghe Sârbu; eventual să-i și anuleze mandatul de consilier.
  • 9. Să pună biciul pe Poliția Locală, astfel încât acolo să rămână oameni utili, care nu se tem să se ia de cocalarii care-și parchează mașinile în zonele pietonale. 
  • 10. Să facă intr-un fel, cu bugetul prăpădit pe care-l are, și să scoată un album foto al orașului Ploiești, pentru care sunt gata să donez fotografiile necesare. Nu de alta, dar ultimul album de prezentare a orașului s-a făcut în 2006....
https://bogdanstoica.ro/shop
Citeşte mai departe ...

Nu fac niciodată consultanță politică. Nu în campanie.

A înnebunit orașul, cu alegerile astea. Circulă tot felul de informații, unele varză de la un capăt la altul. Și una dintre ele zice că-s consultantul politic al candidatului X.

Deci, nu. Nici al lui X, nici al lui Y, nici al lui Z, nici al lui W și nici al lui Q, deși îi cunosc foarte bine pe toți cinci.

De fapt, dacă stau să mă gândesc, am făcut foarte rar asta, în campanie. Eu nu cred că porcul poate fi îngrășat în ajun, politic vorbind. Ca politician român, trebuie să-ți legi numele de niște idei clare, de niște proiecte pe termen mediu și lung, și la fiecare patru ani, când sunt alegerile, să recoltezi. Eu știu doar trei politicieni care au comis-o regulamentar în România: Ticu, cu legea Ticu (anti-comunism), nea Lupu, cu legea Lupu (a restituirii proprietăților) și, mai nou, Aurelia Cristea tipa aia cu legea Antifumat (legea nu-mi convine, dar modul în care a fost implementată mi se pare genial). Restul oamenilor din politică sunt încă acolo doar pentru că-s buni la compromisuri și la mangleli

Știu să te învăț să porți un costum, când să deschizi gura, cum să comunici, cum să ieși dintr-o situație de criză, cum să devii popular în grupuri-țintă, știu să-ți fac grafica și PR-ul, dar nu trec niciodată de limitele astea. Si nu ai timp, în 30 de zile, cât durează o campanie, să le înveți pe toate. Nu cred că poți deveni cineva, fiind un oarecare, cu ajutorul meu, în doar 30 de zile. Iar dacă ești și un oarecare, și oligofren, și te-ai gândit la un consultant doar în campanie, chiar n-avem ce discuta. N-am fost nici măcar consultantul politic de campanie al prietenului meu care a ajuns primar. Recunosc, l-am ajutat să câștige, dar am făcut-o pentru că inamicul lui politic îmi pusese gând rău. Am zis că dacă prietenul meu câștigă, eu scap. Și-am făcut o prostie. L-am cam nenorocit. Dintr-un ziarist foarte bun și un băiat foarte mișto, cu care am lucrat bine o droaie de ani, prietenul meu a ajuns un personaj politic detestat, cu o roabă de dosare penale pe cap. 

Pe de altă parte, nu mă certați dacă o să mă vedeți, prin oraș, la vreo terasă, discutând cu câte un nene care candidează, sau cu vreun nene cercetat. Pana mea, anul ăsta candidează cam toți decidenții orașului, și mulți dintre ei sunt cercetați. Iar mie încă îmi place să fiu informat, să mă duc în locurile unde se întâmplă lucruri sau să discut cu oamenii care iau decizii...

Dar consultant politic de campanie - nu. Jur pe noii mei pantofi, care-mi plac la nebunie, că sezonul ăsta stau și mă uit. Prin vizorul Nikonului.

publicitateeeeee!

Citeşte mai departe ...

Nu știi să faci cadouri? I feel you, bro. Ne vedem la Monica

Dacă s-ar scrie un top al celor mai grele lucuri pe care le ai de făcut în viață, ar fi imposibil ca "alege cadoul potrivit" să nu fie pe locul 2, după "așteaptă să termine ea prima". Eu am fost și rămân un dezastru la capitolul ăsta (cum mă descurc la locul 1 din top nu e treaba voastră, da?). Nu pot să ies din clișee nici mort. Și când ies, o fac de oaie. I-am luat un stilou Cerruti unui tip care nu-și scrie nici cecurile. I-am luat un parfum unei tipe pentru că mi-a spus că-i place, ignorând că îl avea deja. I-am luat un hamburger de plastic unui prieten gras.  Ceeeeel mai prooooost cadou pe care l-am făcut vreodatăăăăă au fost însă niște flori.

 gf3

Eram tânăr, sub 18 ani, și mă manifestam ca rocker d-ăla, alienat complet. Mă cuplasem cu o tipă de-asta, de familie bună. Am vrut s-o scot la un film și mi-a spus că trebuie să mă cunoască părinții ei. "Ia-i flori mamei și poartă un tricou fără capete de mort. Te roooog". Cu tricoul a fost ușor: am împrumutat unul. Cu florile, însă.... Cum să zic delicat? Hai să spunem că pe vremea aia îmi cheltuiam toți banii pe casete audio și pe vodcă. În seara cu date-ul bugetasem filmul pentru doi și cam atât. Pentru flori, ciuciu bani! Așa că m-am dus la țiganca din cartier, care vindea coroane, și i-am cerut împrumut (urma să le fur a doua zi, de la piață) cinci garoafe. Femeia avea doar de-alea cu coada tăiată scurt, cât palma, pe care le prindea pe jerbe. Eu, creativ la maxim! Le-am prins cu scotch una în prelungirea alteia, să iasă un buchet normal de lung, le-am tras într-un celofan vechi pe care-l avea mama într-un sertar și am fugit la tipă acasă. Când am ajuns, se întunecase, și n-am văzut că pe drum pierdusem o garoafă. Eee, și-acum imaginați-vă cum a făcut doamna aia sofisticată, când la ușă a apărut un rocker palid care i-a oferit radios patru flori. Ca la mort. Și cu coada scurtă, de coroană mortuară!

Vremurile s-au schimbat, însă. Acum există magazine specializate în cadouri. Le ignor cât pot, pentru că urăsc rahaturile alea festive de proastă calitate.

Până azi, când am fost să fac niște fotografii unui asemenea magazin. Știți voi. Fotografii pentru Facebook.
gf2

Pe Monica am cunoscut-o acum vreo lună. A luat niște upcyclisme, niște rame cu sticle, de la mine, pentru viitorul ei magazin. În weekend-ul ăsta a terminat amenajările și m-a chemat să-l văd. Luni deschide. Cu o zi înainte de 1 Martie, adică într-un moment bun. Sper să-i treceți cât mai mulți pragul, pentru că o să merite experiența.

Ce-a făcut Monica e tot un magazin de cadouri, dar unul în care o să ajung și eu. La ea găsești doar flori, vinuri, ciocolate fine și cafea, adică daruri perfecte pentru o droaie de ocazii.

gf4

Știu ce-o să zici: flori găsești peste tot. Și tandemul dulciuri/cafea e prezent în oraș. Și vinurile cu dulciurile sunt ușor de găsit, împreună. Dar unde mai găsești și vinuri, și dulciuri, și cafea, și flori în același loc, în Ploiești? Vă spun eu: doar la Monica. Și asta este marea șmecherie a magazinului ei. Pentru că orice dar ai face unei femei, darul e mai bine primit dacă adaugi și flori, o ciocolată bună, un vin bun sau o pungă de cafea de top. Asta ca să nu zic că sunt destule ocazii în care nu mai trebuie să adaugi nimic.

gf9

Și mai e un motiv pentru care vă recomand magazinul ăsta. Ca și Alina de la 5ToGo, Monica e pe barba ei în businessul ăsta. Și asta pentru că e o tipă dintr-o familie unde proiectele personale sunt la mare preț. Acum niște ani, tatăl ei a lăsat catedra și leafa mizerabilă de profesor și a pornit o mică afacere cu produse de patiserie. După un timp, mama Monicăi a renunțat și ea la planșeta de proiectant și s-a apucat să-și ajute soțul, dar și de aprofundat marea ei pasiune pentru plantele decorative. Ce face Monica, cu magazinul ăsta, e doar continuarea unei tradiții de familie, care spune "înainte să ceri ajutorul cuiva, ajută-te singură". 

gf1

"Am învățat să fac aranjamentele florale de la mama și ulterior am lucrat, ca angajată, în domeniul ăsta. Ideea acestui magazin mi-a venit mai demult, dar n-am avut capitalul necesar să pornesc afacerea asta, până acum. Acum am reușit, alături de un prieten. Ce-am făcut noi aici este un dispecerat pentru cadouri imbatabile, cu care mergi la sigur, într-o formulă de shopping extrem de comodă. Nu mai trebuie să bântui zece magazine pentru a face pe cineva să zâmbească. Vii la noi, ne spui cam ce ai vrea, noi îți facem niște sugestii și rezolvăm problema imediat..."

gf7

Acum, când scriu, mi-am dat seama care este marele neajuns al online-ului. Pot să vă explic cine e femeia asta, pot să vă arăt cât de mișto arată magazinul ei, dar n-o să pot să vă fac să simțiți mirosul ăla de flori de enșpe feluri, care m-a întâmpinat azi, acolo. De-aia o să mă duc acolo și la cumpărat de cadouri. O să mă așez pe canapeaua aia și o să-i explic cui vreau să fac un dar, cu ce ocazie, și-o să aștept cu încredere un sfat bun. Pentru că eu nu mă pricep aproape deloc la cadouri, iar la flori și mai puțin. De-aia nici nu prea mă vezi cu buchetul în mână. Cu ghiveciul da. Apropo, Monica are flori și la ghiveci...

gf5

Little Gifts & Flower Shop. La doi pași de centru, pe strada Ștefan cel Mare (linia de tramvai), în zona Pieței Anton, lângă reprezentanța RCS/RDS. 

Citeşte mai departe ...

La Placinte Ploiesti - doar cafea la pachet, pentru mine

Azi s-a deschis #LaPlacinte Ploiesti. Mare, frumos, extrem de misto decorat. Al naibii moldovean, zici ca a dezvoltat proiectul cu cei mai tari experti in domeniu! Nu ai unde sa arunci privirea si sa nu vezi ceva misto lipit/montat/asezat.

Au nimerit-o si cu spatiul. Le tot spun celor de la Winmarkt de vreo cinci ani, ca nici naiba nu mai cumpara haine "din centru", si ca singura salvare a tandemului Omnia-Galerii este sa umple cladirile de food&entertainment. Acum, tristetea aia de spatiu comercial comunist a prins viata, in forma #LaPlacinte, si cu ajutorul vecinilor BonBon, Cafe Milano, Acapulco si Tres Olivos, s-a format, din nou, o zona in care mananci bine in centrul Ploiestiului. Adica ceva ce n-a mai existat de pe vremea restaurantului Berbec...

Meniul #LaPlacinte arata demential si pun pariu ca mancarurile au gust, pentru ca-s facute de moldoveni, romanii cu cea mai misto bucatarie. Dar n-o sa mananc niciodata aici, pentru ca in #LaPlacinte nu se fumeaza. Nu-s vreun disperat, dar eu nu-s genul care-si butoneaza telefonul dupa masa, la cafea. Eu fumez. Si cat timp o sa existe un singur local in care pot sa fac asta chiar acolo, la masa, n-o sa ajung niciodata in localurile de nefumatori. Nu-s in target...

O sa ma duc sa-mi iau, totusi, cafea la pachet. Nu pentru cafeaua Bristot, care e un mix cu prea multa robusta in ea ca sa-mi placa, ci pentru pisica de pe ceafa tipei care mi-a facut azi, o cafea. E atat de reusit tatuajul ala, iar pisica are o privire atat de fascinanta, incat sunt sigur ca daca as fi un fumator de iarba si nu de Kent, azi i-as fi spus tipei/pisicii ceva de genul "Nu ma mai fixa, te rog, si-asa sunt foarte timid..."

Ai fost la #LaPlacinte Ploiesti? Si cum ti s-a parut?

Citeşte mai departe ...

vizitați Muzeul Ceasului. și-o poveste românească.

Am urmărit cu interes maxim renovarea Muzeului Ceasului, din Ploiești, din mai multe motive. A fost muzeul meu preferat când eram mic, imi plac ceasurile, am scris acum niste ani despre dispariția de aici a unor ceasuri absolut fabuloase si as vrea ca practica asta sa inceteze, dar și pentru că sunt mereu în căutarea unor bucăți de lemn cu poveste și personalitate, pe care să le integrez în proiectele de upcycling. Așa că, anul trecut, când reabilitarea clădirii muzeului a fost finalizată, am făcut un set de fotografii pentru autoritățile locale. Moca, pentru că banii europeni veniți pentru reabilitare nu se puteau aloca și pentru marketing-promovare.

Am mai făcut un set de fotografii și acum, în primăvara asta, cand muzeul a fost remobilat și deschis publicului. Eram doar eu și agenții de pază și am putut să mă bucur în voie de modul în care au fost recreate spațiile aceste cladiri fabuloase. Uite: aceeasi încăpere...

Nu mai e nimic vechi, uzat, prăfuit, iar ceasurile sunt puse in valoare ca in muzeele de afara. Nu mai ai senzația aia de milă, pe care o ai în alte muzee romanesti. Iar ceasurile din colecția muzeului sunt... Nu mai zic nimic. Doar că am fost de vreo două ori tentat să sparg o vitrină și să fug.

Și azi, nu știu exact de ce, am vrut să caut pe net Muzeul Ceasului. Și să vezi chestie: nu există un site oficial. Există doar muzeul-ceasului.ro, site alocat proiectului european de reabilitare a clădirii, doldora de rapoarte si de poze din cursul lucrarilor de reabilitare. Mai există un subdomeniu alocat muzeului, aaaaabsolut jenant, pe cimec.ro si niste pagini penibile, pe site-urile a vreo doua-trei institutii locale. Nimic nou, la zi, nimic-nimic!

N-aveam pretentii la conturi de twitter, instagram, pinterest, tumblr.... Dar mi-a crapat capul când mi-am dat seama că nu există nici măcar o pagină de facebook oficială a Muzeului Ceasului. Sunt câteva, fiecare cu 3-10 fani, făcute prost, și o pagină de-aia generată de facebook după ce îți faci un check-in, pentru prima oară, într-un loc. 

Și mi se pare inadmisibil. Ăsta e singurul muzeu de profil din România. E unul dintre puținele de acest fel din lume, sunt probabil sub zece locuri de pe planeta asta unde poți să vezi un ceas făcut în anii 1500. Ai băgat două milioane de euro într-un loc care și înainte de renovare atrăgea 30.000 de oameni pe an. Ai ceasurile lui Carol I, țarul Alexandru al II-lea, Vasile Alecsandri, Theodor Aman. Cum morții mă-sii să nu te lauzi, pe net, cu așa ceva?!

E a mia oară când constat cât de proști sunt cei care ar trebui să vândă brandul România. Câte chestii mișto avem, câți bani s-ar putea face, ce ușor ne-am putea crea în lume o imagine de loc civilizat, nu de cartier mărginaș al Europei, dar n-o facem din motive care țin doar de mentalități. Undeva, într-o instituție prăfuită din România, cineva nu s-a gândit la ceva ce știe orice șhaormar: că dacă nu ești pe net, nu existi. S-a dus vremea pliantelor lăsate prin holuri de hoteluri. S-a dus și vremea "relațiilor" la agențiile de turism care acum oferă clienților numai destinații de care aceștia au auzit deja. Iar după ceasuri suntem turbați toți, femei și bărbați, deopotrivă. Statul român are găina cu ouă de aur și în loc s-o lase în cuibar o aleargă prin curte, să facă din ea o ciorbă...

Așa că am făcut asta. Știu câte ceva despre facebook, fotografii cu muzeul și cu exponatele am, am și niște amici care se pricep la ceasuri ceva mai bine decât mine, o leacă de română știu, o să cer ajutorul și altor oameni vizibili pe net.... Și o să promovăm noi, în online, Muzeul Ceasului, fără să mai așteptăm să-și scoată capul din fund oficialii români. Și știți de ce? Pentru ca Muzeul Ceasului e un loc foaaarte misto din România, care merită vizitat. Până atunci, căscați ochii aici, vă rog. Fiți indulgenți, vă rog, pagina a fost făcută azi dimineață....

UPDATE 1

În prima sa zi de viață, noua pagină de facebook a Muzeului Ceasului a adunat vreo 300 de fani, deși n-are decât fotografii și câteva informații. O să o updatez și să o cresc natural, pentru că sunt convins că va primi câte un like de la cel puțin jumătate din cei care au vizitat Muzeul Ceasului, cândva, în viața lor.

Am rezolvat si cu site-ul, mai frumos si mai simplu decat credeam, datorită unui tânăr frumos. mai exact, mi-a scris o tipă, Alexandra Radu: "Bună dimineața! Am citit articolul despre Muzeul Ceasului și sunt total de acord cu el. Eu sunt studenta la Informatica, UPG și anul acesta am avut de făcut un site pentru evaluarea la laborator. Din fericire, eu chiar aceasta tema am ales, și anume site-ul Muzeului Ceasului, deoarece, spre surprinderea mea, atunci când am cautat pe net, am găsit numai pagini mai mult decât groaznice. Intrați pe ... și priviți ce am făcut noi, la nivel de amatori". M-am uitat. Frate, ce-a făcut Alexandra arată foarte bine! Așa că am cumpărat domeniul muzeulceasuluiploiesti.ro, o să-i trimit Alexandrei info la zi și fotografii și în câteva zile Muzeul Ceasului va avea și un site decent, găzduit pe serverul meu.

Ocazie cu care îi mulțumesc și lui Radu Voicu, omul care s-a oferit să facă un site, de la zero, pentru Muzeul Ceasului. Precum vezi, Radule, nu mai e nevoie...

Apropos: e ceva în neregulă cu prezența online a Muzeului Ceasului. Cum spuneam, pe domeniul muzeul-ceasului.ro apar detaliile obligatorii într-un proiect de finanțare europeană, cum a fost cel prin care a trecut muzeul. Dar domeniul aparține unei firme din Constanța, Blue Film, unde nu răspunde nimeni la telefon. Iar domeniul muzeulceasului.ro este inactiv, deși e cumpărat de o persoană fizică. Nu vreau să zic vorbe mari, dar nu mai cred că vorbim de o instituție încremenită în trecut, ci de una unde șmenul plutește în aer.... O să revin.

UPDATE 2

Am purtat o discuție cu angajații Muzeului Ceasului. Au înțeles, sper, că nimeni nu le vrea capul și că aportul lor la modul în care arată acum acest așezământ nu poate fi decât lăudat. Au înțeles, sper, și diferența dintre un profil de facebook destinat eronat unui brand și pagina de facebook, cum este pe care am făcut-o. Cât de curând, după un trainning minimal, le voi oferi accesul la pagină, ca editori, să poată adăuga conținut în timp real, din timpul evenimentelor de la Muzeul Ceasului. N-am avut o discuție cu șefii Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, sub tutela căruia funcționează Muzeul Ceasului, dar nici n-am dat în brânci căutându-i. Am așa, un feeling, că o să ne certăm rapid.... 

Legat de site: Alexandra, tipa care l-a făcut, are examen luni, la facultate, așa că site-ul mai așteaptă până marți-miercuri. Domeniul http://muzeulceasuluiploiesti.ro/ este însă funcțional (mulțumită lui Mircea de la Officedent) și conține informațiile de bază. Pagina de facebook a Muzeului Ceasului conține acum și tarifele, și orarul de funcționare. Și are 600 de fani. Thanks.

UPDATE 3

Primul obiectiv a fost atins: pagina oficială a Muzeului Ceasului a ieșit din zona jenantă și are acum peste o mie de fani. În acest weekend am găsit și o metodă de a asigura finanțarea unei campanii de promovare în online: vom vinde suveniruri neconvenționale cu Muzeul Ceasului, iar banii vor merge într-o campanie de facebook ads. Primul astfel de suvenir e de vânzare, la licitație, AICI

UPDATE 4

Scapata de examene, Alexandra s-a apucat de noul site. In cateva zile revenim. Saptamana viitoare am sa provoc o intalnire cu CJ Prahova, conducerea Muzeului de Istorie si cea a Muzeului Ceasului, sa văd dacă pot să-i implic în promovarea online a Muzeului Ceasului. Dacă nu, continui singur, că mă deranjează....

publicitate

 

Citeşte mai departe ...

Am vazut tablourile vii ale Laurei si sunt supermișto

Tablourile vii sunt acei magneti oculari, care ți-au atras atenția, in hotelurile scumpe, restaurantele de fițe și casele făcute cu ajutorul unui designer prin care ai fost in ultimii doi ani. Și sunt mândru să vă spun că o cunosc personal pe tipa care face cele mai mișto tablouri vii din România, din ce-am văzut eu pe unde am umblat si pe netul românesc. 

********

O stiu pe Laura Draghici de fix doi ani, de cand a deschis Chic Fleuriste. Nu, nu e o florarie, ci un atelier de artă floristică. Ocazie cu care am aflat și ce înseamnă fleuriste: artist în domeniul floral. Nu te declari singur fleuriste, ci faci niște cursuri. Laura a facut vreo zece, cu artiști internaționali. În acest moment, în România sunt foarte putini români care au un asemenea bagaj profesional. Buchetele și aranjamentele se fac la cerere și sunt personalizate la maxim, după cerințele evenimentului la care vor fi prezentate sau într-o manieră potrivită cu spațiul pe care îl vor decora. Nu se folosesc flori de plastic. Poate de-aia, clienții Laurei vin în mare parte din zona corporate. Sunt organizatori de evenimente, proprietari de săli de fitness și de hoteluri, care folosesc aranjamentele Laurei așa cum folosesc alții tablouri de pictori celebri sau piese de mobilier de firmă. Laura are un sistem foarte smart de abonamente, prin care, săptămânal, reface sau se schimbă aranjamentul floral al clientului. 

laura05

Mi-a placut si mai mult de Laura cand mi-a spus că s-a lăsat de banking, adica domeniul despre care eu cred ca n-ar trebui sa apară in CV-ul nimănui, pentru ca te lasă fără suflet. "Am lucrat 15 ani în mai multe banci. Spre final, când stresul devenise acut, m-am apucat de aranjamente florale, să mă deconectez. Am făcut in total peste zece cursuri, cu artisti florali internationali, am o diploma de fleuriste, si, dupa ce o sa termin si European Master Certification voi avea si acreditarea europeana ca fleurist. Mă bucur in fiecare zi, după foarte mulți ani, de plăcerea de a veni la serviciu. Iar acum, de cand m-am specializat si in licheni decorativi, vin cu nerabdare, nu doar cu placere". 

la 

Eu am văzut prima oară tablouri din licheni decorativi pe eMag. La 300 de lei tabloul 30x30cm, ai pretentii că are și DVD player, nu? Laura, însă, nu dă în prețuri ca emagienii cei lacomi. Lucrările ei se vând cu 1.500 de lei metrul pătrat (la eMag ai plăti, la suprafața asta, dublu, in jur de 2.900 de lei) și arată fix cum dorești tu. Vrei o zodie, un peisaj, un drapel, sigla firmei? Se rezolvă, pentru că Laura adaugă lichenii centimetru pătrat cu centimetru pătrat (face minim o mie de manevre la un tablou de un metru pătrat). E o muncă de Sisif care îi permite, însă, Laurei, obținerea unui impact vizual de excepție, de negăsit, in acest moment, in altă parte. Dacă mă apuc să compar ce-am văzut în portofoliul ei cu ce se mai găsește pe net, îmi dau seama că Laura ar trebui să fie foarte mândră de munca ei.

tl01

Portofoliul de lucrări al Laurei e public doar parțial, pentru că tablourile ei din licheni decorativi se află și în reședințele unor oameni care n-au chef să-și vadă sufrageria, dormitorul sau baia pe net. "Cea mai grea lucrare de pana acum a fost într-o baie, unde clientul a dorit licheni pe pereți cum pun alții faianță: dintr-un capăt în altul. A trebuit să discut cu cu arhitectul și cu constructorul casei, pentru că baia e un mediu umed, iar lichenii pot avea de suferit dacă se trec niște bariere termice sau de umiditate". Mare parte din lucrarile ei sunt in cladiri din Bucuresti, Corbeanca, Pipera, dar si Ploiesti sau Paulesti.  

tl07

tl02

Cum se întrețin o grădină verticală sau un tablou din licheni? Fie cu un sistem de irigare ascuns în lucrare, fie stropind, din când, în când, plantele, cu un pulverizator. "E mai ușor decât pare. Lichenii sunt, prin natură lor, niște plante rezistente. Plus că acum au apărut unii stabilizati, care nu au nevoie de apă deloc", mai spune Laura.  

tl03

Licheni stabilizați = cei care îi cultivă le înlocuiesc seva cu un conservat, care le asigură culoarea și aspectul pentru ani de zile. Nu mai trebuie să uzi aceste plante. Eventual, din când în când, trebuie să le ștergi/sufli de praf. 

tl05

Culorile diferite se obțin introducând, în plante, coloranți alimentari. În funcție de tipul lor, plantele au, câteodată, după montaj, un miros ușor artificial, dar Laura spune că mirosul dispare în 10-15 zile, până când plantă se adaptează la nouă ei casă. 

tl04

Desi ar vrea sa lucreze mai mult cu flori si plante românești.... "va fi foarte greu să-i ajungem din urmă pe olandezi la flori sau pe islandezi la licheni decorativi". 

tl08

tl09
Atelierul Chic Fleuriste este amplasat în centrul Ploieștiului, lângă Casă Modei. Găsiți o droaie de fotografii cu tablourile vii ale Laurei pe facebook.com/chicfleuriste. Laura răspunde la 0721 100 240Să vă duceți să-i vedeți atelierul, că-i cool. 

Citeşte mai departe ...

Republicana Pub - să vă duceți, că e cool

Trebuia să deschidă la începutul lunii decembrie, dar s-a lovit de sindromul #colectiv. Cum Republicana Pub e amplasat într-un subsol, iar patronul are plete, toată lumea care trebuia să autorizeze/avizeze activitatea bistro-ului a fost foarte exigentă cu el. Atât de exigentă încât a putut deschide abia vinerea asta, cu o întârziere de DECÂT trei luni.

re3

Localul e mare. Are două saloane. Logic, eu am fost azi în ăla în care se fumează. De săptămâna viitoare o să intru, însă, în cel plin de rafturi de cărți si de tablouri. Arată foarte-foarte bine.

N-am stat mult, venisem doar la discuție. Am băut o cafea. Localul vinde Julius Meinl. Bună, ca de obicei...

 re10

... dar am tras cu ochiul la un platou, care își aștepta fotografia, pentru facebook. N-arăta rău deloc....

re5

... asta deși eu nu mănânc aproape niciodată carne de pui. Legumele și cașcavalul ăla cu piper le-aș balota oricând, alături de porc, vită, pește... Și au și de-astea.

re6

Încă o veste bună - la Republicana au și mic dejun, o rara avis în Ploiești.

re7

Cum spuneam, în 40 de minute am plecat, dar m-am uitat, mai încolo, pe pagina de facebook. Diseară, la Republicana e chitară clasică. Nu sună rău, în Ploiești sunt încă prea puține localuri unde poți asculta și ceva spre rock.

re01

Republicana Pub este fix în spatele statuii lui Radu Stanian, de pe Bulevardul Castanilor. S-a înghesuit acolo, între alte patru restaurante (Tres Olivos, Dyonisos, Prestij și Mon Jardin). Nu, n-a fost o greșeală, zona e bună iar potențialul de clienți e mult mai mare decât pot absorbi cele cinci localuri.

Meniu, prețuri, invitați și programe speciale Republicana - aici.

* - Pozele din textul ăsta sunt făcute cu telefonul.

Citeşte mai departe ...

Ea e Alina, tipa care m-a scăpat de McDonald's

Îmi doream de mult, în centrul Ploieștiului, o alternativă la McDonald's. A ajuns să mă termine psihic atacul ăla, identic de fiecare dată, la cei 50 de bani din portofelul meu. Ăsta e scopul rafalei: "Vreți cu lapte mică sau fără lapte mare? Aici sau la pachet? Nu vreți și un cheesburger? Vreți să vă fac un meniu cu tot cu apă?". Dar, pentru că n-aveam unde să mă văd cu alți matinali ca mine, în centrul orașului, m-am tot dus la mec.

caf

Asta până luni, când Alina a deschis prima cafenea 5ToGo din Ploiesti. Ocazie cu care a început un program de viață absolut dement. Se trezește pe la cinci și-un pic. La 6.30 e în centrul orașului, în propria ei cafenea. Pornește espressorul și cuptorul, șterge blaturile, își pune la îndemână cele necesare astfel ca la șapte fix să deschidă și să vândă. Altfel nu va putea plăti chiria, marfa și rata la bancă. De salariu nu-și pune problema, deocamdată, banca e mai importantă. 

5ToGo a fost inventat în București. E o mini-cafenea, unde orice produs costă 5 lei. 5 lei cafeaua, 5 lei fresh-ul, 5 sandwich-ul... Nu, apa plată nu costă cinci lei, și eu am întrebat asta, chiar mă disperă ăia care vând apa la suprapreț. 5 lei costă două sticle. Tot cinci lei te costă si prajiturile, un sandwich.... Cine a luat decizia asta a fost băiat deștept, am văzut niște reacții incredibile la clienții Alinei, lumea are senzația că primește cadouri.

caf07

Mai uitați-vă o dată la moaca asta, vă rog. Arată a prințesă răsfățată, care a vrut să fie cool, nu? Ei bine, nu. Micuța stă bine cu voința. A terminat una dintre cele mai grele facultăți din ro, cea de foraj petrolier, unde nu termină decât 1 din 10 studenți (în seria Alinei au fost 150 de studenți din care au absolvit 12). Și a terminat cu note atât de bune, încât și-a găsit imediat de muncă. La Weatherford. Pe coclauri. La sondă. "Era greu... Toată ziua în combinezon, cu bocanci în picioare, murdară de noroi până la ochi... Am prins și minus 30 de grade. Noroc că la sondă sunt oameni extraordinari. Aș fi rămas toată viața inginer de foraj, dar compania ne-a dat cam pe toți afară. Producția asta record de țiței a făcut ca în toată lumea să se facă disponibilizări. Ce era să fac? Domeniul petrolier va rămâne așa ani buni de acum înainte. Am zis să caut altceva, să nu mai depind de alții. Noroc că l-am cunoscut pe Radu (proprietarul francizei 5ToGo). Am discutat, am făcut creditul, am semnat contractul, am plătit franciza... acum am deschis. Doamne Ajută!".

caf08

Alina știe că o așteaptă muncă grea. Că e singură împotriva a cel puțin cinci cafenele vechi pe o rază de 200 de metri, că ratele la bancă vor trebui plătite și dacă încasările 5ToGo nu vor fi pe măsură. Că riscă din nou, așa cum a riscat când s-a apucat să învețe foraj fără să știe cum o să meargă industria petrolieră. Știe, dar n-are nici un stres. Are un optimism care mi s-ar fi părut cretin dacă nu l-aș fi văzut la cineva care a mai trecut de alte obstacole. De trei zile, se trezeste la o ora imposibila si munceste ca un roboțel toată ziua: face cafea, servește, bagă patiseria la cuptor, strânge după clienți, dă fly-ere... La deschidere, i-au fost alături o droaie de rude și de prieteni, plus o mulțime de oameni obișnuiți care au văzut cafeneaua deschisă. Marți dimineață am ajuns și eu, la o discuție, cu un amic. Am revenit după-amiază și m-am bucurat să văd cafeneaua plină. Alina nu știe, însă, câți din acești oameni vor reveni, sau câți vor recomanda și altora cafeneaua. Și-am zis să știe măcar că eu mă mut cu cafeaua de la McDonald's, la 5ToGo, în zilele în care am întâlniri matinale. Nu de dragul Alinei, ci de dragul a ceea ce reprezintă ea și afacerea ei. La modul cel mai serios, cafeaua e mai bună ca la mec, prețurile sunt mai bune, iar food-ul mai ... cinstit. Plus că voi prefera oricând să plătesc o cafea cuiva din orașul meu, care muncește pentru el, decât unei corporații conduse de la mama dracului de niște băieți care vor mereu încă 50 de bani de la mine. Eu chiar cred că dacă oamenii dintr-un oraș s-ar susține între ei, orașul ăla ar prospera, iar multinaționalele care nu produc nimic ar închide rapid și s-ar căra în țări cu oameni mai proști. 

caf00

5ToGo Ploiești s-a deschis în centrul orașului, în zona tarabelor cu cărți și a șahiștilor de lângă statuia lui Nichita Stănescu. Să vă duceți, că e mișto. 

UPDATE - DOI ANI MAI TARZIU:

Inca ma duc la 5 To Go Ploiesti. S-a format acolo o gasca care-mi place foarte mult. Cafeneaua si-a facut un public stabil, cum vezi in filme, ne stim dupa nume vreo 50 de persoane. De-aia au aparut si masutele de-afara.

 

 

 Vineri, 2 noiembrie 2018, la doi ani si ceva de la momentul cand am scris acest text, Alina a deschis a doua cafenea 5 To Go a Ploiestiului. AICI.

w1w2w3 w5w4w6  
Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica