Acum 30 de ani, eram un copil timid, care roşea nonstop, incapabil să spună o poezie pe scenă, la serbare. Tot atunci m-am prins că dacă scriu, e ca şi cum aş vorbi lumii întregi.
Acum 20 de ani, eram un rocker neînţeles şi betiv, convins că Hetfield este un chitarist care poate vindeca şi cancerul. Tot atunci am decis să las oamenii să citească ce scriu, şi m-am făcut jurnalist.
Acum 10 ani, eram tatăl unei fete de doi ani absolut spectaculoase, cu care petreceam tot timpul posibil. Tot atunci mi-am dat seama că scutecele ei costă mai mult decât câştig eu ca jurnalist şi m-am apucat să "scriu" şi fotografie, publicitate, discurs public, social media, comunicare corporatista.
Şi mă gândeam, în seara asta, ce-am ajuns. Ascult Metallica foarte rar. Mă îmbăt maxim o dată pe an. Nu mai cred că merită să difuzezi informaţiile noi, ci să le monetizezi. Nu mai cred deloc în presă şi aproape deloc în publicitate. Mă bate gândul să scriu nişte cărţi si doua treimi din venituri vin din fotografie. Doar fiica mea a rămas la fel de spectaculoasă. E mai inteligentă ca mine, şi, sper eu, va fi un om cu mult mai bun la suflet decât sunt eu. Ideea e ca m-am schimbat, deşi părea imposibil. Şi azi vreau să mă ajutaţi să-mi schimb un prieten.
Munceşte de rupe, de când se ştie. Crescut la ţară, pus la muncă de mic. A făcut mai multe feluri de afaceri după Revoluţie, dar nici una în care s-o ardă aiurea şi să vină banii singuri. Practic, a muncit mai mult ca antreprenor decat ca angajat. În ultimii zece ani s-a ocupat cu constructii şi cu materiale de constructii. Domeniu care - ştiţi cu toţii - a generat cele mai multe arestări şi falimente din istoria businessului românesc. Fiind un om cinstit, prietenul meu se confruntă doar cu perspectiva unui faliment.
Omul nu s-a rupt in figuri, desi putea, in anii de boom. Nu bea decat moderat, nu fumeaza, nu joaca poker pe bani, nu merge la vanatoare. Nu moare de foame: are o masina buna, o casa incapatoare, o curte cu niste gazon si cu un iaz. Prietenului mei ii plac crapii japonezi. Koi, cum ar zice el, "coi", cum am zice noi...
Aici voiam sa ajung: fratilor, voi stiti cum e iazul ala? Perfect! Uitati-va la poza, daca nu ma credeti.
- E mai misto decat tot ce-am vazut prin resedintele scumpe prin care am umblat.
- E mai misto decat tot ce-am vazut prin hoteluri, localuri, statiuni.
- E mai misto decat ce-am vazut pe History, la emisiunea aia cu făcătorii de iazuri.
Datorită acelei mentalități pe care nu mai reusim s-o insuflam pustilor nostri, de tip "hai sa desfac asta sa vad cum e facuta", prietenul meu a ajuns sa stie totul despre gropi, membrane, filtre, plante, anotimpuri, umiditate, tuburi, tevi, alimente, medicamente, nuferi si o droaie de alte chestii pe care le intalnesti intr-un iaz artificial. Daca-l pui sa-ti faca un iaz ti-l face cum face mama sarmale: cu ochii inchisi. Iar cu pestii a luat-o razna de-a dreptul. Stie ce mananca, cand mananca, de ce nu mananca, le da medicamente cand isi da seama ca-s bolnavi, vede diferente intre pesti care mie mi se par identici, le-a facut "creşa", vin alti pasionati la el dupa pui cum se duc babele la mormantul lui Arsenie Boca...
Si incearca sa se relaxeze, in fiecare seara, stand la iaz. Că-i stresat. Nu mai vede un viitor bun business-ului din constructii si-l il cam ingrijoreaza viitorul...
"Apuca-te, frate, de facut iazuri! Da-le in pula mea de caramizi, de betoane, fiare si razboaie pe zero virgula zero sase llei a metrul cub de cacat pansat, da-l dracului de stres al controalelor, de nervi, de manevrele celor ce fac betonul prost si ciordesc din fier ca sa iasa banul. Iesi din zona asta de business care iti fute nervii in fiecare zi si apuca-te sa faci iaz-uri pentru altii", i-am tot zis, cand ne mai asezam la un drink, pe malul iazului. I-am spus ce spun tuturor cunstintelor mele: daca stii sa faci ceva bine si o faci cu placere, fa-o pe bani! Lasa orice ai face acum doar pentru bani si fa acel lucru, cu drag si cu talent. O sa-ti iasa bine, iar lucrurile bine facute aduc banii. Eu, de exemplu, nu simt pic de oboseala cand fac fotografii si cand scriu. Pentru ca imi place ce fac, eu nu sunt niciodata la munca, intelegeti?
Prietenul meu ar vrea si n-ar vrea sa se apuce de iazuri la comanda. Sigur, ii place ideea ca va imbatrani facand ceva cu pasiune. Nu crede insa ca in Romania exista o piata suficient de mare pentru asa ceva. Nu vrea sa riste viitorul familiei, banii de studii ai copiilor...
Eu, insa, sunt convins ca exista. Eu sunt boul care a dat 400 de lei pe o cutie de plastic cat una de pantofi, denumita pompos "habitat pentru hamster". Am dat 700 de lei pe o cutie de plexiglas si trei plante de cauciuc purtand numele de "terrariu pentru broasca testoasa". Nu ma intrebati cat am dat pe acvariu, ca ma enervez. Nici pe broasca, pesti, purici de balta, spatula, filtru, solutii de curatat, lampi etc. Toate sunt gramada, in garaj, daca or mai fi... Pai daca un tip ca mine, care nu castiga mult, a reusit sa dea 1.000 de euro pe niste prostii nefunctionale, ala care castiga suficient n-ar da vreo 5.000-10.000 de euro pe un iaz misto cu pod, cu parau, cu pietre, cu lumini, cu filtre si recirculare, cu nuferi si cu tot cu pesti din ce punct al globului vrea muschiul tau?
Ar da, sunt sigur.
- Plus ca nu sunt multe firme care fac asa ceva.
- Plus ca, spre deosebire de acele firme, prietenul meu iti poate arata iazul lui, nu poze, randari si "filme de pe net cu iazuri din SUA".
- Plus ca prietenul meu e un om serios, pe cuvantul caruia te poti baza. Apropo: ati observat ca astia cu tamplele gri nu stiu sa vanda si, automat, mint mai putin?
- Plus ca orice gradinita privata, orice pensiune, orice hotel smecher si orice restaurant de fitze va arata muuult avand amestecate corect niste apa, niste plante si niste vietati.
Concret, ce vreau eu de la voi: referinte. Daca stii pe cineva care vrea un iaz in curtea sau a afacerii lui, si vrea sa vada un iaz misto, spune-i sa ia legatura cu prietenul meu.