www.bogdanstoica.ro
știre era dacă doamna Iohannis se îmbrăca bine. știm deja că se îmbracă prost.

știre era dacă doamna Iohannis se îmbrăca bine. știm deja că se îmbracă prost.

Pe bune, dacă v-ați săturat de știrile alea cu "trafic infernal pe Valea Prahovei", "iadul alb", "natura ne-a luat pe nepregătite", e timpul să va săturați și de știrile cu "iar s-a îmbrăcat prost Carmen Iohannis". Asta desi doamna Iohannis nu se îmbracă nici prost, nici bine. Se îmbracă asa cum vrea ea. Iar eu nu ma mai mir cand aud știrile care o vizeaza:

  • "poartă rochie fără mâneci când protocolul impune mâneci"
  • "a venit în sandale"
  • "are rochia prea scurtă"
  • "a fost singură în lame"
  • "cameltoe alert"

Sincer, nu știu cum de nu se satură doamna Iohannis să fie luată la mișto și să-i fie soțul ridiculizat, de a recidivat și azi, la funeraliile naționale ale Regelui Mihai. Toate femeile prezente în zona de protocol au purtat ceva pe cap și ciorapi negri. Toate. Și nu erau niște cretine, ci membre ale unor familii regale, adică persoane care respiră protocol, ăștia nu se îmbracă greșit niciodată. Soția președintelui României a purtat însă dresuri în culoarea pielii și capul descoperit. Abia la finalul procesiunii i s-a pus și ei ceva pe cap. Gleznutele ei însă, apar crem în toate pozele. Sunt singurele de culoarea asta. Si nici macar nu vorbim de vreo particularitate a caselor regale, orice femeie din țara asta știe ca se poarta all black la ceremonii funerare.

E clar, doamna Iohannis nu ascultă de nimeni, când e vorba despre stilul personal. Și pot doar să-mi imaginez de ce. E foarte probabil ca în trecutul doamnei Iohannis să existe un moment în care a ascultat sfaturile unei amice și s-a îmbrăcat aiurea, s-o fi râs de ea, dracu' știe, și atunci și-a promis singurică să nu mai țină cont niciodată de părerea altcuiva. Nu știa, săraca femeie, că va ajunge soția unui președinte de țară. Nici acum nu știe, se pare.

Bine, nici bărba'su' nu da pe-afară la astea cu monarhia. Acum ceva vreme, Klaus Iohannis vorbea despre "exemplul de dăruire în slujba națiunii de către Rege incă din 1927". Asta deși Regele avea 6 ani în 1927 și nu conducea decât căluțul de lemn, prin curtea palatului, abia din 1940 a condus, efectiv, România. Tot Klaus Iohannis a reușit performanța de a se arata lumii consoland-o pe principesa Margaretan stând cu fundul spre sicriul reginei Ana. Iar daca ii numeri incidentele de protocol, constati ca soțul Klaus e un gafeur si mai mare decat nevasta Carmen. De exemplu, in campania electorala saluta oamenii așa.

Așa că n-ar trebui să ne mirăm că femeia care se îmbracă prost este chiar soția tipului care a citit istoria pe dungă. Avem de-a face doar cu doi țopârlani români obișnuiți, aleși cu entuziasm de către un popor de țopârlani, dintr-o țara de țopârlani, amplasată in țopârlănia Europei. Asa sunt toti politicienii romani. Uite dovada: toti stau in picioare, mai putin Tariceanu. Si imediat dupa el s-au asezat si Dragnea, si Tudose. A fost ca o declaratie politica: "pe noi ne doare-n pula de rege".

dob1

dob2

Ce, credeați că degeaba se pișă pe noi ăștia de afară?

DISCLAIMER: Daca ai terminat de citit si simti ca textul asta e doar "monden" si ca aduce atingere, prin "superficialitatea" lui,  solemnitatilor de azi, inseamna ca ai citit ca un anafabet functional si ca esti prost rau. Prost d-ala prost, caruia ii curge din gura de prost ce e. MegaProst.

 

cumpără cărți mișto pentru tipe mișto:

w1 w2 w3 w4 w6

 

Despre ultimul text al lui Andrei Pleșu și despre femei

Despre ultimul text al lui Andrei Pleșu și despre femei

Fosta vedetă e eternă şi ubicuă. La noi, ea are însă o consistenţă aparte, ceva între exasperant şi pitoresc, un amestec de candoare zoologică şi obrăznicie veselă, de agresivitate fudulă şi nesimţire colocvială. Fosta vedetă de tip vechi nu avea încă mijloacele de care dispune fosta vedetă de tip nou. Nu se simţea neapărat bine în localurile „fine“, nu conducea jeep-uri năprasnice, nu avea smartphone ultimul răcnet. Acum, noile foste vedete au intrat în expansiune. Pe stradă, la restaurant, la televiziune, ele sînt de neocolit. Ne populează viaţa de fiecare zi, ne invadează intimitatea, ne impun codul lor de comportament. Suntem prizonieri. Şi dacă protestăm, facem figură de boşorogi „elitişti“, incapabili să se „branşeze“ la exigenţele vremurilor noi.

Să ne înţelegem. Fosta vedetă la care mă refer nu este o categorie socială sau simptomul unei denivelări culturale. O poţi identifica în toate straturile societăţii, dar, mai ales, în noua nomenclatură, între proaspeţii îmbogăţiţi, în „noua burghezie“ cu venituri şi cariere confortabile. Fosta vedeta tradiţională era, mai curînd, un produs al sărăciei, un epifenomen al periferiei, un efect secundar al dezordinii axiologice. Fosta vedeta contemporană este, oricît ne-ar întrista să spunem asta, unul dintre rezultatele nedorite ale schimbării din Decembrie 1989. Libertatea e, încă din Rai, un dar cu două tăişuri. O poţi folosi greşit. La fel – democraţia. Egalitarismul ofensiv pînă la necuviinţă, arbitrarul noilor ierarhii, suspensia regulilor, averile nemuncite, satisfacţia tribală de a-ţi etala bunurile, toate la un loc produc un tip uman care riscă să devină o adevărată toxină publică: te izbeşti de el la fiecare pas, nu-l poţi reforma, nu-l poţi contesta, fără să fii acuzat de aroganţă, fandoseală discriminatoare, lipsă de îngăduinţă creştinească.

Spre deosebire de fosta vedeta „clasică“, înclinată să se simtă bine mai degrabă în mediul ei, între cei din aceeaşi făină cu ea, fosta vedeta cea nouă se simte acasă oriunde. Peste tot. Ia imediat în posesie spaţiul în care se află. Dacă e la volan, îşi adjudecă ambianţa rutieră: „se descurcă“ impenitent printre fraierii care încă se conformează unei minime geometrii a traficului, parchează unde are chef (şi, preponderent, unde n-are voie). Frecvent, îţi taie calea vitejeşte cîte un „jipan“ condus, în 70% din cazuri (după statistica mea aproximativă), de foste vedete abia domesticite, care n-aveau cînd să-şi fi putut finanţa, prin performanţă profesională, un asemenea lux, şi care conduc cu telefonul într-o mînă şi cu tigara în cealaltă.

„Acasă“ se simt fostele vedete de tip nou şi la restaurant. De îndată ce se aşază la o masă, singuri sau cu rude şi prieteni, ei îi evacuează psihologic din sală pe toţi ceilalţi clienţi. Dacă ai ghinionul să nimereşti într-un local în care „petrec“ asemenea ipochimene, eşti anulat. Se vorbeşte tare, se rîde cu sughiţuri, se fac glume cu apropo, se povestesc lucruri de tot soiul, în general neapetisante… Eşti condamnat la indiscreţie. Afli, din sonore conversaţii telefonice, ce simte comeseanul pentru Maricica, ce boli are mama, ce au de făcut imediat subalternii din firmă etc. Din taclaua convorbitorilor, ajung la tine, în ample torente de decibeli, opinii politice tranşante, ipoteze despre dezastrul din Apuseni şi de pe lacul Siutghiol, relatări picante despre şefi, vecini, cumnaţi şi soacre. Oamenii se simt bine. Nu cred în chestia cu „spaţiul public“. Peste tot, se poartă destins, ca la ei în bucătărie. Copiii aleargă urlînd printre mese, se cere muzica mai tare, se alunecă des spre vorba în doi peri şi gluma deşucheată. De obicei, masa e dominată de o matroană volubilă, „sufletul“ petrecerii, încîntată de sine, provocatoare, învestmîntată strident şi trăgînd zglobiu cu ochiul spre mesele vecine, ca să-şi verifice şi să-şi consolideze succesul.

Textul de mai sus nu-mi aparține. A fost scris, zilele astea, de Andrei Pleșu, în Dilema Veche, și este dedicat femeilor. Eu doar am înlocuit "țoapă" din textul original, cu "fostă vedetă", tocmai că să-i demonstrez lui Andrei Pleșu, fostă vedetă a politicii, literaturii, filozofiei și mai știu eu a cui, că a publicat un text prost si ca este fix personajul despre care scrie. Ca si "toapa" la care se refera, Andrei Plesu este plin de candoare şi de obrăznicie cand scrie de rau despre oameni politici care i-au oferit o cariera. Bantuie localurile fine, s-a plimbat cu masini năprasnice, a facut parte din noua nomenclatură, a avut o cariera confortabila. Nu stiu cum are tupeul sa scrie despre averi de nejustificat prin performanţă profesională.

Am mai văzut oameni în faza asta. Sunt foste vedete. Oameni care conduceau ministere, care tăiau și spânzurau, care dictau viața sau moartea, prosperitatea sau ratarea. Pe toți, fără excepție, roata politică i-a aruncat, la un moment dat, în șanț. Unii dintre ei s-au ridicat și au început o viață nouă, discret, fără să se vaite. Alții, ca Pleșu, s-au supărat. S-au supărat ca birjarii care au văzut, în fața gării, primul automobil pe care scria "taxi".

In loc sa se mire ca există femei frumoase, tinere si destepte, care castiga bani frumosi si nu-si incep ziua cu lecturi din filozofi romani, Andrei Plesu ar trebui sa mediteze la faptul ca ratează, în aceste zile, momentul în care îți dai seama unde te afli, in viata, si iti dai seama ce subiecte iti mai sunt accesibile, ca publicist. Din perspectiva asta, a retragerii decente, fără frustarea că nu mai ești ce-ai fost, Andrei Pleșu are de învațat masiv de la nenorocitul ăla de Ion Iliescu, care s-a dus acasă după ce a înțeles că nu mai suportăm să-i vedem moaca și să-i citim prostiile. Plesu putea sa scrie textul, in aceeasi cheie, avand ca subiect manelistul roman. Sau politicianul roman. Sau fotbalistul roman. Faptul ca se ia, in schimb, de femeile care ignora batraneii ca el, spune ceva.

Încerc, cât pot, să ignor că acest text anti-femei moderne este scris de un tip gras și destul de puțin simpatic, care a fost, când vârstă îi permitea, extrem de pasionat de sexul frumos. Încerc să nu-mi imaginez că pană și un tip deștept ca Andrei Pleșu se poate supăra ca văcarul pe sat doar pentru că unele tipe tinere și mișto nu numai că nu-i citesc cărțile, dar nici nu se mai lasă cucerite de anvergură lui intelectuală. Ba, mai mult, nenorocitele dracului și-au permis să se uite și la burta imensă a lui Pleșu, și la vârstă lui, și l-au și ignorat ultima oară când s-a dus si el, ca gloriosu' remarcabil, la mall....

Încerc și să nu folosesc expresia aia, cu "acrii strugurii când nu ajungi la ei".

 

cumpără o carte mișto pentru o tipă mișto:

w1 w2 w3 w4

afară cu oamenii politici din stradă

afară cu oamenii politici din stradă

Pentru cei care au deschis mai târziu blogul: nu am simpatii politice. Antipatii am însă cu duiumul. M-ar durea în pulă de toate partidele din România, dacă unele dintre ele n-ar fi de-a dreptul nocive, cum sunt, în acest moment, PSD-ul lui Dragnea și Tudose și ALDE'Tăriceanu. Pe de altă parte, nu sunt nici suficient de dobitoc să cred că orice alt partid în afară de PSD si ALDE este bun doar pentru că PSD este rău. Eu sunt în faza aia în care cred că nu există nici un partid bun, ci mai multe partide rele, unele având o imagine mai bună decât altele.

Pe acest considerent, nu văd de ce aș vorbi/scrie de bine de niște partide care n-au alt merit decât că nu sunt la putere și nu fac rău direct. Și în această oală bag, cu tupeu, pentru că așa cred eu, nevertebratii de la PNL, USR și Ro100. Știu, cu nume și prenume, oameni din aceste partide care s-ar pune pe furat și mâine, dacă li s-ar permite. Știu că acești oameni sunt bine văzuți în partidele lor, și asta mă face să fiu sigur că standardul de calitate la oameni care pot fura bani sau voturi pentru partid este același și pentru Dragnea, și pentru Tăriceanu, și pentru Nicușor Dan și pentru Ciolos.

La PSD e simplu ce mă enervează: guvernează țara asta extrem de prost pe partea economică și o fură cu atâta tupeu pe partea juridică, încât nici nu mai am chef să discut pe subiectul asta. Partidul e complet viciat și stricat, și nici chiar dispariția lui Dragnea din fruntea lui nu ar mai salva ceva. Nu puscaria o sa-i opreasca pe acesti baieti, desi ar fi binevenita pentru unii dintre ei. Până nu s-o sparge în măcar patru partide (unul de stânga, unul naționalist, unul ecologist și unul religios), despre PSD nu o sa existe motive să vorbești/scrii de bine, decât dacă ești complet trepanat.

La partidele de opoziție nu sunt multe lucruri care să mă enerveze momentan. Că nu prea fac nimic. Tot aștept o idee liberală, o lege atât de mișto în sprijinul capitalului încât nici PSD să nu aibă ce să zică, sau niște poziții publice pe niște teme liberale autentice. Aștept degeaba. Conduse de trei băieți care n-au muncit o zi din viața lor în mediul privat (Ludovic Orban e bugetar de mic, Ciolos e tot bugetar, dar internațional, iar a lu' Dan și-a luat permanent leafa din zona ONG), cele trei partide asa-zise de dreapta au consistența unui căcat. Or, să aștepți ceva autentic de dreapta de la ele e ca și cum ai încerca să apuci căcatul de partea lui curată.

Dar este, totuși, ceva ce mă enervează maxim la partidele astea: prezența politicienilor lor în stradă.

Deeeci, de când s-au inventat politica modernă și democrația reprezentativă, se joacă așa: oamenii simpli își văd de joburi, de afaceri, își fut nevestele și își cresc copiii, iar politicienii se adună la partid, la primarii, la ministere și la parlament și fac lucrurile astfel încât oamenilor simpli să le placă să-și vadă de afaceri, joburi, neveste și copii. In conditii normale, oamenii simpli fac politica o data la patru ani. Daca nu le merge bine, oamenii simpli doar ies in strada, nu se duc peste politicieni sa le ia capul, desi uneori o merita. Și așa cum în orice țară prezența fizică a oamenilor simpli în forurile politicienilor este de natură a perturba lucrurile și considerată anarhie și nesupunere față de ordinea de stat, eu cred că și prezența politicienilor în stradă ar trebui să fie combatuta si chiar interzisă.

Pentru că e normal sa faci un miting doar când esti un nene oarecare iar reprezentantul tău în zona Puterii, adică Politicianul, nu face ce vrei tu. Când ești Politicianul nu ai ce cauta in strada: du-te în pula mea la serviciu și rezolvă problema.

Pentru că strigătul e al oamenilor simpli. Politicianul este plătit (gras, mult prea gras), ca să asculte ce zice strada și să rezolve problema. Nu toți o dată. Pe rând, după cum s-a votat. Când ești la putere, trebuie sa faci ce vrea lumea. Când ești în opoziție, trebuie sa faci galerie celor de la putere și sa le atragi atenția că nu fac ce zice lumea. Nu ai ce caută în stradă, niciodată-niciodată. Niciodată! Nici măcar când faci perversa de pe Târgul-Ocna, cum au făcut ieri Ciolos, Dan și Orban. Adică, înainte să vină la miting, s-au dus la o discuție moderată de unii care-și spun "societatea civilă", deși nu sunt. Societatea civilă e aia din stradă, nu toți trepădușii care-și caută locuri în viitorul Parlament și vând permise de-astea, de acces la marele public. Iar Ciolos a facut doua manevre de-astea, nu una. Ignorand complet decenta impusa de moartea regelui Mihai, s-a grabit sa anunte, de sambata, ca el si partiduletul lui sunt gata de lupta. De fapt, s-a gandit ca daca mitingul de duminica are anvergura necesara, si guvernul Tudose zboara, asa o sa aiba si el un loc la masa unde se va imparti cascavalul. A vrut sa fie reprezentativ.

Logic, ieri seară, când i-am văzut la miting pe liderii PNL, USR și Ro100 m-am enervat. M-au salvat însă - culmea! - chiar Dacion Ciolos și fesul său.

Paranteza: eu port fes doar la minus 20 de grade sau cand merg la munte. Am doi prieteni, militari, care prefera sa-si vada urechile pe jos, in zapada, decat sa traga caciula peste ele. Plus ca toate pizdele misto pe care le stiu nu poarta nimic pe cap, indiferent cat ar fi de frig. In conditiile astea, cred sincer ca un barbat care poarta fes, in orase, in alte situatii decat cele care tin de stilul personal (stiu hipsteri care nu mai ies din casa cand au bocancii rosii murdari, sau cand si-au terminat uleiul de mustati), transmite despre el doar este un papagal sensibil inutil. Cand vorbim despre un barbat din zona publica, care apare frecvent la tv, si care ar trebui sa dea un exemplu personal - situatia devine de-a dreptul hilara.

ciolo

Nu era așa frig aseară, la miting, dovadă că majoritatea oamenilor erau cu capul descoperit sau cu o glugă trasă, așa, de vânt. Nici reporterița Protv care l-a intervievat pe Ciolos nu purta nimic pe cap. Ciolos, însă, n-a uitat să-și ia cu el unul din fesurile lui dragi, de tocilar, un fes potrivit pentru orice băiețel de clasă a a 6-a. Și mi-a plăcut mult că a ales unul de culoarea kaki. Parcă-i văd, la partid, pe consultanți: "Sefu', culoarea asta transmite că ești gata de luptă! Wow, ce dur arăți, șefu, nu te mai uita așa la mine!!!"

Practic, până la finalul știrii, m-am spart de râs, lucru pe care ti-l urez si tie. Că altceva nu avem de facut. Cum sa ne scape, de răii de la PSD, acești snobi delicați și sensibili, mai preocupati sa dea bine, in haine de firma, decat sa faca ceva bun?

Uitati-va si la poza asta, de mai jos.

amba3

Nu era mai misto, domnu' Ciolos, sa porti un fes romanesc, daca tot esti asa disperat de frig de binele Romaniei? Si sa fie unu' de treij'de lei, nu de 42 de euro? Si daca fesul e 42 de euro, pe jeansi cat ai dat? 500 de euro?

 

cumpără o carte mișto pentru o tipă mișto:

w1 w2 w3 w4

bad photography cu Liviu Dragnea - si nu mai e nimic de spus

bad photography cu Liviu Dragnea - si nu mai e nimic de spus

Când ești politician ai o droaie de ocazii să apari într-o fotografie proastă. Uneori ești tu prost de bubui, alteori n-ai experiența interacțiunii cu camera, câteodată nu știi că ești fotografiat, plus că poți fi așezat cu mâna într-o fotografie care să stârnească râsul. Eu am făcut-o frecvent. Când veneau lideri naționali la Ploiești, mă mișcam prin sala aia până când victima mea acoperea "P"-ul din inscripția de pe fundal, inevitabil aceeași, "Partidul.... filiala Prahova". Așa am obținut cadre cu Iliescu, Băsescu, Roberta Anastase, Tariceanu, lângă capetele cărora se putea citi "Rahova". Cu Elena Udrea m-am distrat minunat, după ce am încadrat-o astfel încât să acopere fix ce trebuie din "Mișcarea Populară" și am obținut un cadru în care blonda avea în stânga și în dreapta capului mesajul "mișc pula". Vai, si cum radea....

Dar o poză atât de proastă ca fotografia postată de Liviu Dragnea, pe facebook, de Ziua Armatei, n-am văzut de mult. O fi fost facuta de fotograful PSD? Fotograful armatei? O fi vorba despre o fotografie de presă, cumpărată de PSD și difuzată pe net? E poza de mai sus, un pic mai mare de atat. Facebook-erii au lăsat tone de comentarii la ea, care se referă în principal la cât de nasol e PSD și cât de nașpa e Dragnea. E atât de detestat acest băiat încât și dacă ar poza cu o portocală ar primi același feedback.

Eu am văzut cadrul ăla altfel. Întâi am avut senzația "e ceva în neregulă". Apoi am bușit în râs. Apoi am avut un fior rece pe spate. Apoi iar am râs. Și apoi am râs de m-am cocoșat.

Pentru că nici un lider politic,

niciodată,

niciunde în lumea asta,

nu va apărea într-o poză cu un copil

ținând mâinile acolo unde le ține Dragnea.

 

drg

Acum, dupa ce ati vazut imaginea, știu exact ce faceți:
  • Întâi puneți mână la gură, rostind din suflet "OMFG!!!!".
  • Apoi radeți în voie.
  • Apoi remarcați cât de bine se potrivește iminenta molestare a copilului cu privirea lui Dragnea.
  • Iar apoi o rămâneți în cap cu asta: "ce privire de pedofil are Dragnea!"

Pentru că poza e demențial de realistă. Pare că Dragnea abia așteaptă sa-l desfacă la pantaloni si să-i faca una mică puștiului. Nici nu mai contează că nu e așa dacă asta transmite poza. Si chiar daca într-o luna o să uitați de ea, de faptul că Dragnea are privire de pedofil, o să rămâneți cu ceva în subconștient. Creierul o să va dea un semnal de alarmă legat de copii când o sa auziți sau vedeți "Dragnea". Iar din punct de vedere al carierei unui om politic, un asemenea reflex al subconștientului publicului este devastator. Mintea unui om normal nu se mai poate întoarce la "îmi place" după ce a fost până, hăt, departe, la "kid alert".

Recunosc, nu m-am gandit niciodată să sfătuiesc pe cineva cum să imbrațiseze un băiețel, credeam că e logic ca trebuie să eviți să-i atingi fundul, puțica si coițele. Dar le tot tot zic celor care cochetează cu imaginea publică să fie mai atenți la ce poze pun pe net decât la cât de bine își fut nevestele. Si tot sper, ca boul, că sarcina difuzării de imagini pe facebook va fi dată si in Romania unora care chiar se pricep. Nu, ca în cazul de față, unui orb social. Unul care a ales pozele după criteriul "nu e mișcată, șeful arată bine", fără să se uite că șeful mai are un pic și ii face un handjob unui băiețel.

Și gata. Acum știu, va uitați iar la poză și radeți. Radeți, că e de râs.

 
Pentru retardatul care va concluziona că am fost plătit de cine știe ce ocultă să scriu asta: coa'e, eu sunt atât de șmecher încât mă plătesc singur sa scriu. Asa:

https://bogdanstoica.ro/shop

cum recunoști un fals influencer

cum recunoști un fals influencer

Dacă vinzi dopuri de plută și ai nevoie de promovare nu trebuie să-l cauți pe cel mai mare specialist în dopuri de plută de pe net. Se prea poate ca omul să existe, dar nu e obligatoriu să fie și un influencer. Poate are charisma unui scaun, poate scrie ca o pulă, poate e doar un piscotar care și-a creat reputația de influencer milogindu-se să intre la toate evenimentele dedicate dopurilor de plută. În domeniul dopurilor de plută, influencerul poate fi un tip care scrie despre vinuri, sau unul ca Maticiuc, pe care îl citesc bautorii de vin din alte motive. Plus că e mai ușor să promovezi vinurile care au dopuri de plută de la tine decât să explici bețivanilor de pe net cât de mișto sunt dopurile tale.

Influenceru' e un fel de dropie. Știi tu, specia aia de pasăre, aparent supusă extincției în anii 80, dar care a mai fost fotografiată (evident, pozele sunt neclare și făcute de la distanță), în diverse zone sălbatice din România. E o raritate, care va să zică. Nu e ăla care înclină balanța între iphone și samsung, dar dacă-l citești sau urmărești, începi să te simți mândru că ai iphone sau samsung. În mod logic, dacă vinzi ceva, e bine să-l ții aproape pe influencer. Fiind un tip urmărit de grupuri mari de oameni, care-i apreciază judecățile de valoare ca fiind corecte, omul te poate ajută să vinzi mai mult decât ai vinde în mod obișnuit.

Asta e momentul în care te gândești să-i dai niște bani, că să te promoveze? Te-ai gândit bine. Orice sumă de bani cheltuită cu un influencer face bine afacerii tale, cu o condiție: să nu arunci cu bani într-un fals influencer. Că ăștia nu-s ca dropia, sunt ca vrăbiile. Adică o puzderie. Dacă nu ești complet retardat, sau dacă nu lucrezi cu o agenție de marketing/PR de retardați, îți va fi ușor să-l identifici pe falsul influencer, pentru că neavând ce are un influencer veritabil (adică o armată de followeri în spate), o da de gard în următoarele feluri.

Numai un fals influencer se vinde pe aproape moca sau pe foarte mult.

Dacă influencerul spune că te costă 50 de euro, șterge-l din lista, e clar că ce vinde el se poate cumpără cu facebook ads. Dacă-ți cere 5.000 de euro e fix din același film, și-a pus tariful ăla la plezneală, cu speranța că dacă prinde măcar un client pe an, tot a făcut o șmecherie. Așa fac eu in domeniul fotografiei de nunta. Pe care n-o fac cu placere, am senzația că o nuntă e un festival de ipocrizie și snobism, așa că tariful meu de nunți, fără brief, fără pre-wedding, fără trash the dress, fără prelucrare foto, fără albume printate, e de două mii de euro. Păi cine pula mea îmi da banii ăștia, de care alți fotografi carora le plac nuntile vin cu doi oameni la job, nu cu unul, plus o droaie de scule, fac fotografii și înainte și după nuntă, îți fac postere, albume, cd-uri, filme, magneți, tricouri, pula mea, mai au să o și fută pe mama-soacra.... Pe de altă parte, pe #magirl n-ar deranja-o deloc o asemenea contribuitie la fondul de studii si acesta este motivul pentru care în loc de "nu fac fotografii la nunți" raspund la emailuri cu "da, dar va costă două mii de euro".

Numai un fals influencer te caută în loc să-l cauți tu pe el.

Să zicem că ești singurul care aduce în România ceva. Niște mașini, niște telefoane, niște bijuterii, pula mea, ceva mișto, care transformă, un pic, statusul social al celui care-l deține. Vrei să te faci cunoscut, vrei că lumea să știe că nu mai e nevoie să comande de afară chestia aia, pentru că o ai tu, la București. Dacă înainte să pui mochetă în noul sediu îți sună telefonul și cineva spune că te poate ajuta să devii mai vizibil pentru că el este influencer, roagă-l să te scuze puțin, apoi salvează-i și blochează-i numărul. Nu ai nevoie de el, el are o nevoie disperată de tine. Fie vrea sa-si asocieze imaginea cu a ta ca sa justifice telefoanele date concurentei tale, fie are nevoie de niste lei si din toata piata de advertising doar tu, un nou venit, nu stii inca ce hram poarta si ce influenta mica are, de fapt.

Numai un fals influencer se recomanda a fi influencer.

Serios. Dacă și-a pus "influencer" la "despre", poți să te piși pe el. Cu boltă. Dacă scrie, singur, despre el, că e influencer, poți, din nou, să te piși pe el. Dacă se recomandă, atunci când îl cunoști, că este influencer, șterge-te pe mâna cu care ai dat noroc cu el, scoate pula și pișă-te pe el, pentru ca un influencer veritabil nu se prezinta astfel, așa cum nici Robert de Niro, când intră în localul tău, nu se prezintă ca "actor". Nu e nevoie: dacă ai televizor, sau dacă ai fost vreodată la cinema, e imposibil să nu știi cine e domnu'.

******************
lecturi la fel de superbe ca asta - în cărțile de pe  https://shop.bogdanstoica.ro/
domnu' Tudose! băi Tudose! dormi, mă?

domnu' Tudose! băi Tudose! dormi, mă?

...o firmă a prejudiciat bugetul cu 45 de milioane de lei reprezentând TVA și impozit pe profit ... 87 de importuri din Turcia ... declarand în vamã valori foarte mici ... vândute fãrã întocmirea de documente ... depunerea de declarații fiscale nereale ... livrãri cãtre societãți care nu au confirmat tranzacțiile ... bunurile vândute au o valoare estimatã de 128 milioane lei...

La un pret mediu de 10 euro/articol, baietii astia au bagat in tara si vandut cel putin trei milioane de bluze, chiloti, pantaloni, camasi, etc, adica niste zeci de TIR-uri, nici unul deschise si controlate in Vama. Ca sa se vanda repede, trebuie ca cel putin 15% din populatia Romaniei sa fi cumparat ceva de imbracat zilele astea, ceea ce e ireal. Logic, baietii au vandut hainele altor magazine. Minim cateva sute, ca vorbim de trei milioane de piese de imbracaminte. Pun pariu ca si unor magazine din mall-uri, ca doar alea au o putere de absorbtie mare (cam o mie de piese / magazin).

Nu s-a sesizat nimeni, nici macar un inspector oarecare, ca a intrat in piata o asemenea cantitate de haine. Deci vorbim de o afacere care nu putea ramane invizibila, chiar din prima ei faza. Deci vorbim de complicitatea unor reprezentanti ai statului. Deci vorbim despre coruptie relaxata, cu marfuri voluminoase, vandute la vedere. Pun pariu ca in tot timpul in care baietii cu hainele au facut 30 de milioane de euro ANAF a mai controlat 100 de carciumi, in cautarea sticlei de vin vandute fara bon, si a mai distrus 100 de magazine de cartier, pentru ca erau 78 de acadele in borcanul de langa casa de marcat si doar 61 in NIR-uri, iar gasca de amatori a lui Tudose a futut complet codul fiscal si viitorul businesurilor mici din Romania. De parca astia cu hainele ar fi vreodata dispusi sa plateasca TVA-ul (la o marfa fara acte) si sa achite contributiile (angajatilor pe care nu-i au).

Intelegeti, da, domnu' premier Tudose, de ce merita sa te concentrezi pe anticoruptie si sa prinzi pesti d-astia, mari, decat sa bagi splitTVA, sa muti contributiile si sa pui biciul pe cei mici, distrugand sute de mii de familii?

Domnu' Tudose? Esti, ma?

Alooooo, Braila! Se aude?

cartile mele sunt aici...

w1w2 w5w4w6 w00
... si pe Amazon.
biserica ma-sii de treaba

biserica ma-sii de treaba

In general, parintele din imagine nu are nimic de zis de bine de mine, dupa ce am interactionat un pic intr-o emisiune tv, pe tema colegilor sai. Si am facut-o aproape cordial, sunt convins ca e bine ca oamenii sa creada in ceva, de la Iisus la iPhone, dar nu-s fanul preotilor, pentru ca nu cred ca Dumnezeu, la cat e de smecher, ar avea angajati atat de naspa, pusi pe furat si pe capatuiala, cum sunt 90% din preotii pe care eu i-am cunoscut. Deci nu ma suspectati ca m-a apucat nustiuce pro sau contra nustiucarui rahat de curent politic, da?

I-am facut poza asta parintelui doar ca sa va introduc in atmosfera. Era la sedinta Consiliului Local de acum cateva zile, unde ajunsesem cu alta treaba decat scrisul de stiri. Preotul vorbea foarte frumos de una din primele biserici ale Ploiestiului. Una care inca mai exista. O biserica care adaposteste o pictura fabuloasa de Iosif Keber si o icoana oferita de ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, în timpul războiului din 1877, după ce ţarul a petrecut Paștele la Ploiești. O biserica unde Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Nichita Stănescu si Toma Caragiu au venit sa se roage. O bucatica de istorie cum sunt putine.

Faza e ca acum ploua in biserica, pe minunea aia de pictura. Iar zidurile-s subrede, specialistii zic ca biserica ar putea sa nu apuce aniversarea de 200 de ani, din 2020. Iar parintele venise la sedinta CL sa ceara bani pentru reparatii.

Reactia consilierilor si directorilor din Primarie, pe durata celor 3-4 minute, cat a vorbit parintele, a fost colosala. Unii au ras. Altii au vorbit la telefon. Unii se certau, iar unei tute i-a sunat telefonul exact cand parintele voia sa incheie cu versurile unui colind. "Scuze, am uitat versurile", a zis preotul dupa ce a asteptat rabdator ca telefonul tutei sa nu mai sune. Dupa aia a plecat.

Cumva, reactia alesilor locali mi se pare absolut normala: anul asta nu sunt alegeri, deci nu au nevoie ca acest preot, sau altii ca el, sa predice in biserica pe tema partidului X sau Y, "deci lasa-ne, nene, ca noi avem de furat banii astia, nu sa-i dam pe restaurari", spuneau moacele lor. Uitandu-ma la ei, am avut revelatia ca, cel mai probabil, biserica aia se va face praf, si toate celelalte dupa ea. Culmea, eu cred ca e o situatie de care se face vinovata tot Biserica Ortodoxa Romana.

Pana cand biserica nu-si va cheltui enorma avere si pe salvarea patrimoniului, nemaicerand bani nimanui, si pana cand preotii n-o sa se mai simta datori sa zica numele unor politicieni in timpul slujbelor, n-o sa avem nici preoti misto, nici credinciosi misto, nici politicieni misto. Evident, n-o sa mai avem nici biserici, picturi si alte dovezi ca lucrurile se faceau bine si frumos inca de acum cateva sute de ani.

Daca textul asta te-a intristat, citeste ceva mai vesel.

w1 w2 w3 w4

ce pula mea caută pinguinu' in centrul Ploiestiului?

ce pula mea caută pinguinu' in centrul Ploiestiului?

Ma uitam la el ca la pizda aia misto, creata si blonda, de iarna trecuta, care intrase in local incercand sa-si scoata paltonul din mers si s-a intins de i-a pocnit un nasture la camasa, lasand sa se vada niste sani de toata frumusetea. Nu ma intelegeti gresit, n-as fi futut pinguinul, ca pe tipa cu carlionti. Dar am avut aceeasi senzatie de atemporalitate, de surzenie, de imersie in alt spatiu fizic. Saracia aia de sarma si leduri ma hipnotizase complet. Iar cand mi-am revenit, m-am trezit ca am o intrebare infipta in creier:

"ce pula mea caută pinguinu' in centrul Ploiestiului?"

In mod evident (adica nici macar nu ma obosesc sa caut pe google), folclorul si traditiile romanesti de Craciun nu includ nici un pinguin. Sunt sigur. Asa ca am cautat pinguin si craciun, in toate limbile pe care le stiu. Si-am gasit canci. Doar m-am ales cu o noua intrebare:

"ce pula mea semnifica pinguinu' de Craciun?"

Pai, a ramas un singur raspuns posibil: Pinguinul face bani.

Cine stie ce firma din China o fi livrat doua mii de pinguini luminosi pentru cine stie ce festival din Groelanda, dupa care groelandezii i-au pus pe net, iar vreun roman cu firma in domeniu i-a importat, ca sunt mari, iar pretul e bun. La fel de probabil, o alta firma, cea care a luat contractul ala mare si inutil de la Primaria Ploiesti, pentru decorarea orasului de Sarbatori, a luat si pinguini ca sa poata oferta mai multe figurine luminoase decat concurenta fara sa cheltuiasca mult (pun pariu ca un spiridus, un ren sau un Mos Craciun, la aceleasi dimensiuni, sunt mai scumpi, pentru ca sunt mai cautati). A urmat cretinul de la Primaria Ploiesti, care a semnat "lista cu figurine luminoase ce va fi amplasata ... etc", fara sa-si bata capul ca pinguinul, in mortii mamii lui de pinguin, nu are nici o treaba cu Craciunul.

Acum, pinguinul ala odios este doar simbolul contractelor prin care Primaria Ploiesti sparge aiurea un sfert de milion de euro, de Craciunul asta. Cu banii astia, primaria putea salva un simbol al orasului sau reamenaja toate wc-urile din mizeria aia de spital. Multiplicati suma cu numarul de orase resedinte de judet, mai adaugati Bucurestiul cu suta la suta si ajungeti la 20 de milioane de euro, bani cu care ne cumparam Cumintenia Pamantului si ii faceam un muzeu pe cinste lui Brancusi. Sau construiam 40 de scoli. Sau deschideam 80 de gradinite noi. Sau 150 de adaposturi de caini. Sau 300 de locuri de joaca. Pot sa o tin asa la infinit, sa stiti.

Acum ma uit la pinguin si ma buseste rasul. Stiu sigur ca daca eram cel din Primaria Ploiesti responsabil cu iluminatul festiv nu puneam pinguinul acolo, sa-l vada tot orasul si sa se prinda ca am semnat si umflat aiurea contractul ala. L-as fi ascuns undeva, langa niste tufe din apropierea unui loc de joaca. Bugetarul nostru merge insa pe alta logica. Stie ca pe romanul de rand il doare'n pula de banii publici, atata timp cat i se asigura muzica necesara sa execute dansul pinguinului. Ca noi, ca oameni, in filmul ala suntem: zero simt civic, suta la suta chef de petrecareala. Probabil ca daca s-ar anunta cutremurul ala mare, 99% dintre noi ne-am pune pe petrecere, nu pe cautat solutii de salvare...

Te-am intristat? Scuze. Alte chestii, amuzante pe bune, nu ca pinguinul pulii, gasesti aici:

Vrei lecturi ceva mai vesele?

w1 w2 w3 w4

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica