Am fost aseara la Palatul Culturii, la concertul sustinut de Cezar Ouatu & co. Eram curios sa vad cum iese un concert cu tinuta obligatorie in cea mai spectaculoasa incinta din Ploiesti. Pentru ca, in caz ca n-ati stiut, Sala Coloanelor din Palatul Culturii a fost renovata impecabil. Faceti-va drum, intr-o zi, pe la scarile alea mari ale Palatului, intrati sub un pretext oarecare si aruncati o ocheada in Sala Coloanelor. O sa va dea pe spate, va garantez.

Asta, ziua. Si numai daca nu intalniti si unul dintre incapabilii care populeaza palatul in interes de serviciu. Pe cel mai incapabil dintre ei, administratorul cladirii, pe care o sa-l denumesc generic "Gogu", mi-ar fi placut sa-l cunosc ieri, la concert, si sa-l intreb niste chestii.

1. De ce e frig, Gogule, in cladire? Ce, e casa parasita? Nu este normal sa tii neincalzita o cladire de patrimoniu, pentru ca se face praf. Nu mai zic ca macar atunci cand iti dai acordul pentru un eveniment black-tie, si te astepti sa vina multa lume buna, faci ceva si incalzesti macar spatiul dedicat evenimentului.

2. De ce nu merg reflectoarele de pe cea mai spectaculoasa fatada din centrul orasului, Gogule? Ai idee cat costa o lampa pentru un proiector? Vreo 20 de lei, cu maxim 150 de lei rezolvai problema. Ai idee cum arata un covor rosu pus pe niste scari scufundate in bezna? Si cum a ratat toata lumea un moment standard la astfel de evenimente, respectiv poza pe covorul rosu de la intrare, din cauza ca tu n-ai considerat important sa faci ce face orice om cand i se arde un bec: cumpara unul si-l monteaza, sau roaga pe cineva sa o faca pentru el. Erau, de fata, vineri seara, cei de la Mercedes, Cartrans si Liegeois. Crezi ca i-ar fi deranjat sa faca asta, ca sa iasa bine evenimentul, daca le spuneai, macar, din timp, ca esti atat de incapabil incat sa nu tii cont de un detaliu care face diferenta?

3. De ce nu te-ai ocupat sa fie curatenie in zona scarilor, Gogule? Unde ai mai vazut tu o intrare intr-o asemenea locatie, la un asemenea eveniment, "decorata" cu bidoane de plastic, pungi de chipsuri si chistoace? Stiu ca in zona aia isi fac veacul rockerii si skaterii, si e perfect sa fie asa, e teritoriul lor diurn. Dar ori stai cu gura pe ei sa-si ia gunoaiele cand pleaca, ori faci curat dupa ei, cand esti gazda unui asemenea eveniment.

Si inca ceva. Esti insurat, Gogule? Daca da, roag-o pe sotia ta sa mearga la coafor, sa-si duca cea mai buna rochie la curatat, si apoi du-o intr-o seara de-asta rece de decembrie in bufetul Garii de Sud. In zona aia, peronul e neluminat, sunt baltoace de urina, si, daca are noroc, un caine o sa-i transforme rochia clasica in ceva gen haute couture. Si daca se vaita ca nu e bine, rasteste-te la ea: "Rabda, femeie, asa e la un black-tie event cand ma ocup eu de asta!"

Una peste alta, Gogule, ai avut noroc. Organizatorii au facut minuni ca sa nu se vada ca pe tine te-a durut in cur. Iar lumea care a venit la concert e prea bine educata ca sa-ti faca taraboi pentru problemele pe care le-ai creat, neimplicandu-te. La un concert Banica Jr. mancai bataie sigur, de la femei. Iar daca faceai tu, un party, cu neamurile tale, iti garantez ca nu mai primeai nici un sms de "la multi ani" de Sarbatori, de la rude. 

In final, un mesaj pentru Mircea Cosma, presedintele CJ Prahova, entitate care detine Palatul Culturii: dottore, degeaba tii la patrimoniul local, degeaba ai finantat proiecte pentru conservarea mostenirii orasului, degeaba ai renovat cu o caruta de bani Palatul Culturii, daca l-ai dat spre administrare unui amator. Gata, s-au terminat alegerile, acum poti redeveni autoritar, asa ca iti recomand calduros sa-l concediezi pe acest baiat, oricine ar fi el. Te-a facut de ras la cel mai important eveniment cultural din 2014. Plus ca pun pariu ca, daca-mi bag nasul prin hartiile acestei cladiri, gasesc inca 50-100 de motive care sa conduca la concedirea lui. Cum ar fi, de exemplu, asta.

.......

Cei care ati fost la concert: de luni incolo, cautati-va pe www.humansofploiesti.ro 

Cand s-a deschis Sky Bowling, o sala de bowling si biliard, la Paulesti, toata lumea s-a intrebat cati oameni o sa se duca acolo, pentru ca Ploiestiul avea deja cateva sali similare. Apoi s-a deschis Sky Club, si locatia a capatat ceva mai multa consistenta. De fapt, atat de multa incat alte cluburi din Ploiesti s-au inchis. A urmat Sky Pool, cea mai misto dintre piscinele la care aveau acces ploiestenii si preferata fiicei mele. Ala a fost momentul in care Paulestiul a schimbat centrul de greutate al hartii distractiei din zona.

Sinergia a continuat cu Sky Ballroom, cea mai mare sala de evenimente, de nivelul celor de la Marriot, urmata de inaugurarea Sky Cuisine, un restaurant atat de sofisticat, incat n-am fost acolo decat de vreo doua-trei ori (eu sunt destul de taran la stomac....). Lipsea doar un hotel, din toata povestea asta.

Si l-au facut. 

Sunt printre putinii care au vazut, deja, cum arata Sky Blue, hotelul de cinci stele construit la Paulesti. Si este, de departe, cel mai luxos hotel din imprejurimi. Nu stiu cate hoteluri de cinci stele are Romania, dar stiu sigur ca prin Prahova nu era nici unul.

Ce sa va zic? Ca i-a costat, probabil, 20.000 de euro sa construiasca o singura camera, si sunt 39? Ca finisajele sunt impecabile? Ca paturile din camere au saltele de 30 de milioane bucata? Ca televizoarele sunt imense? Ca numai barul de la receptie reprezinta un stoc de bauturi de multe mii de euro?

De fapt, nu despre asa ceva este vorba, la Sky Blue. Ci despre faptul ca Dimitri a avut curaj sa-i dea mana libera unui arhitect bun, care a tinut cont doar in al doilea rand de costuri si a creat o cladire care iti place de cum treci de usa rotativa. Eu, de exemplu, m-am indragostit de gradina verticala (mi-am propus sa fac si eu una), de modul in care este iluminat holul (90% lumina naturala, care vine, ingenios, direct din acoperis) si de scaunele de la barul hotelului. Am si intors unul cu picioarele in sus, sa vad daca are vreo eticheta cu numele producatorului. N-are. 

Sigur, tot luxul asta are un pret. Daca va cazati la Sky Blue, nu va asteptati sa va coste cat la un hotel obisnuit. Ideea e ca n-o sa te simti furat. Cum sunt din zona, si am unde sa dorm, cel mai probabil n-o sa mai ajung niciodata in camerele alea senzationale (apropo, alea de la parter au, fiecare, o gradina).

O sa ajung, probabil, in sala de fitness. Arata perfect, aparatele sunt ultima generatie Technogym si e pe doua nivele, adica genul meu. Nu ma simt confortabil intr-o camera cu 100 de tipi si tipe transpirate.

O sa ajung, cu siguranta, si in spa-ul de la Sky Blue, o alta premiera pentru zona asta a tarii. Cu sauna umeda, sauna uscata si sauna himalaiana, cu doua jacuzzi imense, maseur, salon de tuns/coafat - e atat de diferit de restul spa-urilor din oras, incat nici nu merita comparat. Punctul forte al spa-ului este baia turceasca, o chestie pe care n-am incercat-o inca. Prietenii mei, insa, cand au auzit, au spus in cor "mergem". 

Stiu, unii o sa spuneti ca astea-s fiţe de doi lei, şi că povestea Sky Blue Hotel&Spa nu-si gaseste locul intr-o tara pauperizata de politicieni egoisti. Gresiti. Romania are nevoie nu doar de infrastructura "civilizata", gen drumuri, gaze, apa, energie, birocratie diminuata. Avem nevoie si de locuri mai mult decat decente, pentru baietii aia care au in laptop proiectul unei fabrici cu 5.000 de oameni, si pe care i-am putea convinge, astfel, sa le construiasca aici. Sky Blue are adresa de Romania. E perfect.

Poza de mai sus e facuta de mine, la inaugurare, si, probabil, nu e relevanta decat pentru mine. Gasiti poze multe, misto si elocvente, de la Sky Blue Hotel, pe www.facebook.com/skybluehotelandspa

Am crescut si cu caini, si cu pisici. Mare diferenta! Cand eram mic, cainele era primul nivel din sistemul de securitate al familiei (in care ultimul era tata, cu coada de lopata tinută dupa cuier). Pisica era considerata utila doar cand gasea mama vreun soarece prin camara. 

Cand am crescut, si-am inceput sa pierd noptile sau sa vin manga de la rockăreală, şi să dorm până târziu, câinele mă deranja cu lătratul. Aşa am rămas si azi. Dacă ar fi să-mi aleg câinele perfect, mi l-aş alege mut. Să nu latre nici când vin hoţii. Să le ia beregata în linişte.

Pisica, însă....

Pisica e o mare şmecherie. N-o să intru in detalii, dar la mine pe blog o să gasiti cateva poze cu caini si cateva zeci de poze cu pisici. Nu cred ca exista vreun animal mai misto, mai cu personalitate si mai fotogenic decat pisica. Si (ca o paranteza complet inutila), nu exista femeie mai misto decat aia care iti sugereaza o pisica. 

Si aici ajung la idee.

Imaginati-va un fel de telefon, cu un singur buton, cu difuzor exclusiv in sistem speaker, cu un singur numar in memorie: al tau. Pus undeva prin casa si conectat la un dispozitiv care elibereaza hrana. Cand pisica apasa butonul, sa va sune. Iar cand incheiati convorbirea, dispozitivul ala sa elibereze o portie de hrana.

Stiu, exista dispozitive care hranesc pisica, cand esti plecat. Dar nu-ti mai ofera satisfactia de a-ti hrani chiar tu pisica, pe cand jucaria asta o face. Si punem pariu ca nenorocita aia de pisica, cu abilitatile ei de a ne invata slabiciunile, va mieuna cel putin o data in timpul convorbirii, ca sa te simti tu bine si sa fii in continuare, pet-ul ei?

Stiu si ca e stupid sa platesti un abonament de telefonie pentru a vorbi cu pisica. Asa zicea si bunica de hainele pentru pisici, ca sunt o tampenie de necumparat, si acum genereaza vanzari de miliarde de dolari. Si ar putea fi gratis! Convorbirea s-ar putea desfasura pe net, prin Viber sau Whatsapp, cu telefonul pisicii conectat la wireless-ul locuintei.

Adaug si ca exista, deja, o droaie de oameni care sting lumina, pornesc caldura si deschid portile de-acasa de pe telefon. Ce mare smecherie ca a intrat si pisica in chestia asta? Mai ales ca forme cumva similare exista deja. Exista aplicatii de telefon care activeaza un dispenser de hrana de acasa, dar e musai sa cumperi dispenserul de la ei, cu sute de dolari. Exista si un alt model, in faza de prototip, cu webcam, in care iti poti vedea pet-ul de acasa. Dar nu vorbesti cu el!  

Nici n-ar fi primul element absurd a vietii noastre. Intr- zi am stat ca vita, cateva secunde bune, intr-o usa rotativa, asteptand sa se miste singura. Am servetele dedicate obiectivelor, desi alea de ochelari sunt umezite cu fix aceeasi substanta de curatare. Cumparam Nurofen, cu 30 de lei, desi contine tot atata paracetamol cat o cutie de paracetamol de 5 lei. Stiu oameni foarte sanatosi la cap, seriosi, cu cariere beton, care dau de mancare la porci virtuali pe Facebook. Altii dau like pe Facebook la poze cu pisici. De ce? "Pentru ca sunt atat de dragute!!!"

Acum, pe bune: nu te imaginezi, intrerupandu-ti interlocutorul, intr-o discutie: "Scuza-ma putin, ma suna pisica...... Alooo! Da, pisi! Da, iubita mea! Ti-e fomiţă, iubita? Hai, fugi si papa. Te pup! .... Gata. Ce spuneai?

Eu da. M-as distra foarte tare. Si tu la fel, daca in astea doua minute cat ai citit, ai zambit prosteste... :)

Stiu ca las senzatia, cateodata, ca sunt extrem de inteligent, dar va asigur ca am momente in care sunt de-a dreptul oligofren. De doua zile, traversez un asemenea moment. Nu gasesc, nici in ruptul capului, geaca mea de iarna si lopata de aluminiu. Am facut ultimile doua zile in hanorac si pulover, dar, daca mai ninge un pic, imi bag si ma duc sa-mi cumpar o geaca. O sa fie cum a fost cu filtrul de cafea, pun pariu..

Lopata, insa, a trebuit sa cumpar. Stau la bloc, si, precum stiti, oamenii care stau la bloc sunt mai prosti si mai rai decat cei care stau la casa. Traind in colectiv, fara un lider, nimeni nu-si mai asuma o sarcina. Sa fiu, eu, cu tine si cu X, de exemplu, cei care curata parcarea. Nu, nene. La bloc, iarna, esti ca intr-un test de supravietuire. Cureti un loc, vine un nene si parcheaza. Mai cureti unul, mai parcheaza un nene. 

Dimineata, masina mea era sub un morman de zapada. Am intrat in Carrefour Market si am luat o lopata de plastic. 15 lei. Am eliberat doar o roata si s-a rupt. Plastic de cacat, care devine dur si casant la frig. De ce nu ma mir ca am gasit un produs atat de prost in Carrefour...

Asa ca dupa-amiaza, intre doua intalniri, am dat o fuga in Praktiker, poate gasesc o lopata ok. Si - surpriza! - mormane de lopeti de plastic, prost, de cacat, exact ca aia din Carrefour, cu 19 lei bucata. Aluminiu - ciuciu..

Am gasit, totusi, o solutie. Am cautat o lopata de fier, dreapta, si o coada de lemn robusta, scurta. Le-am cumparat, impreuna, cu 30 de lei. Acasa le-am fixat singurel, cu un holzsurub, si acum am o lopata care incape la fix in portbagaj si cu care voi putea nu doar sa dau zapada afanata, ci si sa sparg gheata.

N-am o incheiere la textul asta. Nu fiti tampiti sa va cumparati lopeti de plastic, atata tot....