Completează formularul dacă vrei să primești mesaje de la mine. Promit să fie rare, scurte și cool, pentru că și eu urăsc mesajele lungi, inutile și cretine.

Băi autorităților! Da, voi, grașii ăia proști care se ocupă de copii!

De circa 15 ani, am ocazia să văd cum se duc politicile românești privind copiii abandonați, abuzați. Prost. În Ploiești, orașul meu natal, străzile colcăie de copii aparent ai nimănui, care fac bani, sub diverse forme, pentru niște haite de nenorociți. N-o să spun că 99% dintre nenorociți sunt țigani. Nu e nevoie.

Din perspectiva asta, ajung să mă enervez uitându-mă la știrile din alte țări. Săptămâna asta, a fost rândul Greciei. Niște polițiști au găsit o fetiță blondă cu ochi albaștri cerșind pentru niște tigani. Bazându-se doar pe criteriul cromatic, au pornit o anchetă, din care a reieșit că cei doi țigani aveau 13 copii, dintre care 6 născuți, chipurile, în trei ani. Au urmat teste ADN și gata: fetița e la un adăpost de profil, iar "taticul si mamica" la pușcărie. Sunt acuzați, așa, lejer, doar de răpire. Urmează, zice ofițerul Vasilis Halatsis, acuzații pentru rele tratamente acordate minorului, activitati de obtinere ilegala de beneficii sociale, incasare ilegala de ajutoare pentru copii, falsificarea documentelor de identitate, exploatarea minorilor. 

Şi mă întorc la angajaţii de la Protecţia Copilului: băi cretinilor, aţi văzut ce uşor e? Voi de ce nu faceţi acelaşi lucru? De ce morţii mă-sii vă văd doar de Paşti şi de Crăciun, la serbări cretine în care arătaţi cum aţi dresat copiii ăia din aşezăminte să recite poezii? Unde sunt anchetele voastre, investigaţiile voastre, miile de plângeri, sesizări şi cereri de ajutor la Poliţie? Unde vă sunt campaniile de educare a populaţiei, care încă nu ştie că atunci când vede un copil cerşind trebuie să suni la 112? Unde sunt emailurile voastre către presă, în care să ne cereţi ajutorul pentru găsirea lui X, de 7 ani, dispărut din parc?

În caz că nu ştiaţi, Poliţia Română nu face aproape nimic din oficiu, pentru copii. Face, însă, extrem de eficient şi de rapid, atunci când este sesizată. Iar voi, protectorii, ar trebui să fiţi coşmarul Poliţiei, să nu mai fie oameni disponibili la cercetarea unui furt, din cauză că se caută copiii din rapoartele voastre!

Ploieştiul e plin de copii care cerşesc, iar Ploieştiul nu e un loc mai rău decât alte oraşe din România. Da, nu toţi copiii care cerşesc au fost furaţi de la alte familii. Tuturor li se fură, însă, copilăria, în timp ce voi împodobiţi bradul şi vopsiţi ouăle.

Citeşte mai departe ...

de ce nu fac politicienii copii

Un titlu, doua, trei, zeci, toate pe aceeasi tema. Trei din patru politicieni au probleme mari de fertilitate. Fara explicatie, in principiu. Dar azi am avut o revelatie si acum stiu de ce se intampla asta:

Asa se apara natura, de viitoare vietati care ar putea s-o distruga dintr-o afirmatie sau o semnatura.

Precum vedeti, natura stie mai bine...

Citeşte mai departe ...

Dati-i afara pe aia de la Protectia Copilului!

Plec de la o propozitie simpla, s-o poata pricepe si retardatii de la Protectia Copilului. Unii copii sunt obligati sa munceasca ca sa manance. N-au norocul bugetarilor de la Protectia Copilului, care, in cursul saptamanii o ard aiurea pe bani, iar in weekend de lene. Asa se face ca unii copii muncesc si sambata, si duminica.

 Ce faci, insa, cand copilul e cat o sacosa mai mare? Ce munci poate sa faca el foarte bine? Domnul din spate a ghicit: sa cerseasca

 Si aici ajungem la un fapt absolut senzational, de neimaginat pentru chiorii si prostii de la Protectia Copilului Prahova: si in Ploiesti se intampla asta. De vreo trei saptamani, au aparut niste copii, mici cat o franzela mai mare, care cersesc in zona din spate a Tribunalului, la semaforul de la farmacie. 

 Acum un an, m-am certat zdravan cu un papagal de la Protectia Copilului pe exact aceeasi tema. Identificasem niste copii scosi la cersit, cu tot cu javra care ii scosese la cersit, iar asta mi-a explicat cu seninatate ca n-are ce face. Ca nu are cum sa-i ia de acolo fara politie. Ca nu are ce le face parintilor. Ca nu are cum sa opreasca genul asta de activitate.

 "Pai atunci, du-te in pula mea acasa", i-am zis. "Tu si toti colegii tai care n-aveti ce face. Pai nu? Daca tot nu faceti nimic, de ce pula mea sa va mai platim? Inchidem institutia asta, anuntam la UE ca noi n-avem ce face, si, pula mea, lasam acest "business" sa se maturizeze, poate incepe sa contribuie cu bani la buget, sa avem de unde plati nesimtitii de la Protectia Copilului!"

 Asa se face ca nu i-am mai sunat niciodata. Desi, copii scosi la cersit am mai intalnit [daca ati uitat de Liliana, care aduce copiii la cersit cu masina, acum e momentul sa va amintiti].

 Revin la Mircea Cosma, principalul cititor pe care-l doresc, azi. Cosma conduce CJP, CJP finanteaza DGASPC Prahova. Tot Cosma conduce si PSD Prahova, deci, daca vrea, poate sa-i faca muci pe trepanatii de la Protectia Copilului. Deci, domnu' Cosma, sambata 3 noiembrie, a durat trei minute sa aflu cine pune copiii aia sa cerseasca: o tampita fara suflet, care sta in Ploiesti pe strada Carpenului nr. 10. Daca nu v-ar deranja foarte tare, as dori ca luni, 5 noiembrie, sa maturati pe jos cu papagalii de la DGASPC si sa dispuneti sa ia de urgenta legatura cu Politia, astfel incat femeia aia sa primeasca una bucata dosar penal pentru infractiunea de "instigare a minorilor la săvârşirea de acte de vagabondaj şi cerşetorie", iar trepanatii de care mi-e scarba sa-i mai numesc sa porneasca o ancheta sociala in vederea decaderii femeii din drepturile parintesti. Faceti asta, astfel incat copiii aia sa nu faca Craciunul undeva, la caldura, cu lumini rosii, galbene si verzi provenind dintr-un brad, nu de la un semafor. Va invit sa vedeti materialul VIDEO de mai jos. Are sub un minut, a fost facut fara o pregatire speciala, si scoate la iveala fapte clare, care pot constitui baza unei investigatii serioase. Orice cretin de la Protectia Copilului poate face asta, cu cel mai prost telefon mobil. Va multumesc anticipat.

 Un singur lucru mai am sa spun leprelor de la Protectia Copilului: de douazeci de ani, ati ramas la nivelul ZERO. Si fii-mea, de 10 ani, este in stare, dupa trei luni de instruire, sa conduca o institutie care acum doar dirijeaza bani, sacose si dubite cu ajutoare catre casele de copii din judet. Nu doar de asta sunteti platiti. Locul vostru, tristilor, este pe strazile si in casele unde copiii sunt abuzati, uneori chiar de catre parinti. Nu sunteti fundatia Rockefeller, sa strangeti fonduri, papagalilor. Sunteti Protectia Copilului. Scrie mai jos ce inseamna asta.

 DEX - PROTÉCȚIE:

- faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra;

- ansamblu de măsuri care protejează;

- persoană, instituție etc. care protejează;

- de protecție = protector. sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj;

- apărare, ocrotire, sprijin, oblăduire, apărământ, scuteală (fig.) scut. (~ împotriva ...)

- ajutor, ocrotire, patronaj, sprijin,

Citeşte mai departe ...

Cinci intrebari despre copii, de la un tata derutat

Pana azi, 14 iunie 2012, am crezut ca principala cauza a sexualizarii precoce a copiilor este televizorul. Pe toate canalele tv pentru copii, se desfasoara adevarate drame cu adolescenti care arata si se poarta astfel incat sa faca sex, in ultimul episod. Azi, convingerea mi-a fost zdruncinata. Sa fie oare parintii de vina? Sau sunt eu un oligofren cu vederi inguste?

Intrebarile unui tata derutat. Va rog sa-mi raspundeti si sa argumentati doar daca raspunsul incepe cu "Da". Pe alea cu "Nu" le stiu.

  1. E ok ca o mama sa-si duca fata, de 9-10 ani, machiata, la o petrecere?
  2. E ok ca rochia unei fete de 9-10 ani sa aiba decolteu, sau sa fie mulata, sau sa dezveleasca complet un picior?
  3. E ok ca un adult sa ia microfonul si sa spuna: "si acum, o melodie speciala, pe care vrea sa danseze Gigel cu Aurica", cei doi avand 9-10 ani?
  4. E ok sa inveti, de pe pozitia de mama, o fetita de 9-10 ani sa danseze dand din sanii pe care nu-i are, inca?
  5. E ok sa incurajezi copiii de 9-10 ani sa danseze strans lipiti unii de altii, ea cu bratele de gatul lui, el cu mainile pe talia ei?
Citeşte mai departe ...

Cumpara un bilet la concertul Phoenix!

In toate cercetarile sociologice facute in Ploiesti, in ultimii 10 ani, jegul si comportamentul medical mizerabil de la Spitalul de Pediatrie Ploiesti au aparut in Top 3 Nemultumiri. De-aia a si iesit Badescu primar, promitand un spital de pediatrie modern. Si, culmea, chiar putem avea un astfel de spital. Ne-a dat Petrom o bijuterie de cladire. Avem bani pentru modernizare si extindere. Toate vor fi luate pe o fundatie, pentru a se evita plata unor taxe importante, ca asa e tara asta, te jupoaie de viu. Asa e planul; daca s-o lasa cu furaciuni, o sa avem ciuciu!

De bani, insa, va fi nevoie tot timpul. De-asta s-a organizat concertul caritabil Phoenix. Trupa va fi platita de Vodafone, urmand ca banii pe bilete sa ajunga in contul fundatiei care se va ocupa de noul spital. Ca tata de fata sub 14 ani, si vazand cum merg vanzarile de bilete, cred ca e de datoria mea sa ma adresez tuturor parintilor pe care ii cunosc, dar si pe care nu-i cunosc dar stiu ca ma citesc, cu indemnul:

"Cumpara un bilet la concertul Phoenix. Costa mai putin decat ai dat spaga, ultima oara cand te-ai dus cu copilul la Urgente. Costa mai putin ca atunci cand ai refacut reteta data aiurea de vreun cretin de medic. Costa mai putin decat un film, in doi, la mall. Ce motive ai sa nu-l cumperi? Nu vrei un spital misto de copii, la doi pasi de casa? Nu vrei sa scapi de drumurile la Bucuresti, pentru orice, de la raceala in sus? Cum mai poti sa te gandesti DACA sa cumperi un bilet? Cumpara-l si gata, nici nu trebuie sa vii la concert, poti sa daruiesti biletul unui batranel pentru care Phoenix inseamna tineretea pierduta printre pensii mici si un sistem ostil."

Citeşte mai departe ...

Secretele unei petreceri reusite pentru copii. Sa mor daca nu le stiu!

E complicat sa ai o petrecere reusita, dedicata copiiilor. Asta pentru ca, in pofida teoriei "ii prostesti cu confetti", copiii sunt niste musafiri/clienti extrem de dificili. Sunt sinceri, directi, iti spun in fata ce nu le place, cer ce vor si se asteapta sa primeasca. Iar cand copilul sarbatorit e chiar al tau, esti la foc mic, pana cand afli ca ultimul musafir a ajuns in siguranta acasa.

I-am facut ziua Mirunei in mai multe locuri. Din 10 aniversari, una a fost acasa, la doi ani. De la 3 ani, are petreceri cu invitati: doi, cinci, optsprezece. Si in fiecare an am avut emotii din cauza "logisticii". Ba venea zana cand astia micii se jucau si pleca cand aveau chef de ea, ba nu erau de ajuns baloane roz, ci numai galbene (!!!), ba o fata se lovea sau un baiat bea din sucul altuia (tragedii, nu gluma!).

Si asa am ajuns, cred, in postura sa simt ca pentru unii, va fi ok sa fac cateva recomandari. Asa ca le fac: 

1. Renuntati la petrecerile de acasa. Daca nu locuiti la Disneyland, copiii vor reusi sa se plictiseasca sau sa intre in conflict, din cauza spatiului prea mic.

2. Nu va zgarciti cu distractia (animatori, accesorii, etc). Mai bine taiati din alimente, oricum mananca in viteza, sa se poata juca in voie. In fiecare an, meniul de la ziua Mirunei a ramas neconsumat, pe jumatate. 

3. Daca alegeti o locatie dedicata petrecerilor de copii, puneti cele mai idioate intrebari, pentru a va asigura ca organizatorii s-au gandit la toate. De la un banal leucoplast pana la un loc unde sa-si astepte parintii fara sa stea in frig, transpirati, "ca urmeaza cealalta petrecere", totul merita evaluat.

4. Incearca sa duci tot tu, invitatii, acasa, dupa petrecere. Scapi de mamicile grijulii care striga, peste urletele de joaca, indemnuri ca "nu fugi, ca aluneci", sau "gata, ca transpiri". Scapi de bunica, care vrea, prima, de toate, de la balon la tort. 

5. Din locatiile folosite pana acum, pentru M, Sky Bowling a fost de departe cea mai buna alegere. In primul rand, pentru ca e loc berechet, e cald cand trebuie sa fie cald si perfect aerisit. In al doilea rand, pentru ca pistele de bowling, mesele de biliard si simulatoarele cu fise iti permit sa tii ocupat orice fel de copil, de la 3 la 14 ani. In al treilea rand, pentru dotarile impecabile. La aniversarea de 10 ani, pentru prima oara, M a baut sampania de copii dintr-un pahar de cristal, elegant, cu picior. In al patrulea, pentru ca fetele de acolo nu sunt niste simple ospatarite: se uita dupa pitici sa nu-si rupa capul, ii invata sa foloseasca jocurile sau regulile de la bowling, iar copiii se simt importanti.

6. Adu un fotograf bun si plateste-l cat merita. Eu fac poze ok, probabil ca si tu, dar la final te simti aiurea ca tu nu apari in fotografii...

7. Tortul. Daca poti, cand dai comanda, fa un desen, cu carioci, pentru ca astia de la laboratoarele de cofetarie sunt ca mesterii aia de stil vechi: tu vrei un romb roz, el iti face un patrat verde "ca da mai bine". Eu, de exemplu, am avut noroc ca Mirunei i-a placut cum arata tortul livrat, dar ma felicit ca n-a fost si ea cand a fost comandat, sa fie dezamagita de diferente si ca "e altceva". Concluzie: nu mai comand, niciodata, nimic, la Delice.

8. Lasa pileala, stai pe faza tot timpul. Tu bei maine.

9. Planifica si memoreaza ce-ai promis. Daca lucrurile alea sunt importante pentru copilul tau, o sa le tina minte, si  sa-ti scoata pe nas omisiunile din "program".

10. Da, s-ar putea sa sune aiurea sa recomand un tort mare si scump, limuzina si posibilitatea ca piticul/pitica sa invite cati copii vrea. Insa, cand tragi linie la final, constanti ca ai o progenitura fericita la maxim, si ca totul a costat cam cat ai fi cheltuit daca stateai acasa si, pe langa "tort si confetti de prostit copiii", iti imbatai toate neamurile.

Citeşte mai departe ...

Ma scuzati, domnu’ neamt si doamna blonda, dar eu nu votez un presedinte fara copii

Intr-o perioada a carierei mele de jurnalist, m-am confruntat cu un primar care se comporta ca un dobitoc ori de cate ori venea vorba despre siguranta copiilor. La inceput am crezut ca problemele ridicate de mine erau tratate asa pentru ca deranjam anumite businessuri cu termopane, garduri, locuri de joaca, sisteme de paza, catering. A trecut ceva timp pana cand mi-am dat seama de ce primarul ala reactiona asa: dobitocul n-avea copii. El nu pricepea de ce mi se parea mai importanta o centrala termica noua decat vopseaua de pe gardul gradinitei, sau de ce sustineam ca laptele si cornul nu pot fi inlocuite cu branza topita plina de chimicale.

Sincer, nici eu nu credeam ca o sa devin un membru in secta Martorii Copilului, pana cand nu s-a nascut fiica mea. Nu reuseam sa vad, pana atunci, diferentele colosale intre oamenii de peste 30 de ani care sunt parinti si ceilalti. Asupra mea, cel putin, fiica mea a avut un efect incredibil. Am devenit mai bun, mai eficient in munca, mai atent la comunitatea de dincolo de gard. Am inceput sa ma port cu copiii altora de parca erau ai mei si cu alti parinti de parca imi erau prieteni de-o viata. Si-am ajuns sa cred sincer ca oamenii care au copii sunt niste oameni mai buni decat ceilalti.

N-o sa va tin teoria parintelui, sunt convins ca multi dintre voi o stiti déjà. Teoria neparintelui de care depind copiii nostri merita, insa, dezbatuta.

Calin Popescu Tariceanu, Dan Diaconescu, Elena Udrea, Klaus Johannis, Monica Macovei, Teodor Melescanu, Victor Ponta. Astia sunt candidatii. Si, deocamdata, nu-i intreaba nimeni nimic despre familie, despre copii, de parca aceste aspecte ale candidatilor nu conteaza. Conteaza, frate! Conteaza enorm!

Calin Popescu Tariceanu este casatorit si are trei baieti. Dan Diaconescu este casatorit si are o fiica. Monica Macovei este divortata si are un fiu. Teodor Melescanu este vaduv si are o fiica. Victor Ponta este casatorit si are doi copii. Sa-i lasam deoparte, deocamdata. Elena Udrea si Klaus Johannis sunt singurii candidati la presedintie care nu au copii. Nici ai lor, nici de adoptie. Si asta spune tot. Pot intelege unele “defectiuni” fizice, care te impiedica sa procreezi. Dar in orice tara normala din lume, oamenii prosperi si cu adevarat interesati de binele public se indreapta asupra celor mai nefericiti dintre cetateni: copiii fara parinti. Iar daca esti si politician, adoptia este un element-cheie in profilul tau public.

Politicienii nostri insa nu se uita insa spre lumea civilizata. Sunt zeci, poate sute de inalti oficiali romani care nu au copii. Sincer, nu stiu cum le-a iesit. Cum isi duc viata spre final, fara niste picioare mici lipaind prin casa. Fara niste maini mici pe obraz, din cand in cand. Fara sa auda un ras necontrolat, ca un ton de apel funny. Cat de distrusi sunt oamenii astia pe dinauntru, daca au crezut ca un copil le va frana cariera, le va consuma resursele, le va distruge somnul si le va cheltui banii?

Din perspectiva mea de parinte, singurul lucru care ii impinge in viata pe Elena Udrea si Klaus Johannis este dorinta de a aduna, nu de a imparti. Astia doi vor sa fie iubiti, nu sa iubeasca. Sunt cel mai prost model de egoisti posibili. Si n-ai cum sa sa fii un lider bun si sa-ti duci oamenii spre prosperitate, daca nu-ti pasa de cel mai important lucru pentru oamenii tai: copiii.

NOTA – M-am uitat pe net, sa vad motivele pentru care astia doi nu au copii.

  • De ce nu are copii Klaus Johannis: ”Fiindca eu nu pot sa am copii… E o chestiune strict biologica. Pot sa detaliez daca… Ne-am dorit copii. Ne-am dorit foarte mult, dar n-a fost…”.

Ce n-a fost, ma? Te-ai ocupat de adoptii! Cum se intampla, de fiecare data cand vedeai un copil adoptabil: “Ce sa facem nevasta, il tinem pentru noi sau mai facem niste bani?"

  • De ce nu are copii Elena Udrea: “Imi doresc un copil si sper ca aceasta dorinta sa mi se indeplineasca in curand”.

Mda. Declaratia e facuta in 2011. Sa inteleg ca e o sarcina dificila, prelungita?

text aparut pe www.psnews.ro.

Citeşte mai departe ...

Trei feluri de părinți pe care i-aș călca cu mașina

Trebuie să recunosc că este mereu vina mea. Cine mă pune să fac fotografii şi când n-am un shooting dedicat? Cine mă pune să studiez oamenii din jurul meu? Mă rog… ideea e că nu știu ce-ați văzut/făcut voi, vineri, de 1 mai. Eu am văzut patru feluri de părinți. Iar pe trei aș fi fost bucuros să-i calc cu mașina. Măcar un pic, așa…

Parintele nr. 1 În cafenea, la mall: “Stai jos, că nu mori! Ce dacă e fum? Așteaptă!” “Păi miroase urât…”. “Ei, na miroase… Acasă, când fumează taică-tu, nu te deranjează fumul!”. “Păi tata fumează la geam”. “E, uite că aici n-avem geam, iar tu mă faci de râs la prietena mea. Păi îți mai aduce ceva Mirela, vreodată?” Hm… Poate Mirela vine de pe o planetă unde nu se știe nimic despre fumatul pasiv. Mămica, însă, ar arăta atât de bine sub spoilerul meu….

Parintele nr. 2 Lângă parcul dedicat câinilor: “Vreau și eu un cățeluș așa….”. “Dacă mănânci tot, primești cățeluș”. “Păi am mâncat tot! Mereu mănânc tot, așa zici mereu!”. “Gura, că te plesnesc! Ia uite la el… Nici nu mănâncă tot, și tot el face scandal…” Parcă văd scena: cum se descarcă, lingură după lingură, în gura unui copil sătul şi îngrețoșat, în timp ce pe fundal se aude: „îți iau cățeluș”, „îți iau cățeluș” , „îți iau cățeluș”… copii la joacă

Parintele nr. 3 În parc: “Vreau să știu și eu de ce ai mâinile reci? Ă? Hai, răspunde!”. „Păi…”. „Păi ce?! Ai zis că te dai cu trotineta și-mi apari cu mâinile reci?! La mașină, imediat!” Aici chiar am vrut să-mi iau mașina din parcare și să mă întorc. Pe bune, sunt sute de cauze naturale care să producă îngrijorătorul fenomen al „mâinilor reci”. O fi chiar mersul în viteză cu trotineta???

Am reușit însă să mă liniștesc, zece metri mai încolo, când l-am văzut pe … habar n-am cine. Venise cu fiul lui în parc, să-l învețe cum se lansează un avion de hârtie. Se distrau atât de bine cu colile lor de 0,01 lei bucata, încât molipsiseră și alți copii. Acum tăticul făcea avioane pentru o turmă de copii.

Și mi-am adus aminte cum ieșeam cu M., când era mică, și căutam prin parcuri cuiburi de dinozauri. Ne lua câte o după-amiază întreagă, pentru că poți găsi un cuib de dinozaur doar privind atent formele rădăcilor copacilor, șerpuind prin iarbă. Și tin minte că ne-am întors acasă de foarte multe ori după ce sărisem o masă sau cu mâinile reci. De două ori M. a avut noroc: i-a încâlzit mâinile câte un câţeluş de pripas, găsit lângă un cuib de dinozaur. Ambii fac acelaşi lucru şi azi, când o văd prin curte…

scris pentru www.catchy.ro 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica