Ma scuzati, domnu’ neamt si doamna blonda, dar eu nu votez un presedinte fara copii

Intr-o perioada a carierei mele de jurnalist, m-am confruntat cu un primar care se comporta ca un dobitoc ori de cate ori venea vorba despre siguranta copiilor. La inceput am crezut ca problemele ridicate de mine erau tratate asa pentru ca deranjam anumite businessuri cu termopane, garduri, locuri de joaca, sisteme de paza, catering. A trecut ceva timp pana cand mi-am dat seama de ce primarul ala reactiona asa: dobitocul n-avea copii. El nu pricepea de ce mi se parea mai importanta o centrala termica noua decat vopseaua de pe gardul gradinitei, sau de ce sustineam ca laptele si cornul nu pot fi inlocuite cu branza topita plina de chimicale.

Sincer, nici eu nu credeam ca o sa devin un membru in secta Martorii Copilului, pana cand nu s-a nascut fiica mea. Nu reuseam sa vad, pana atunci, diferentele colosale intre oamenii de peste 30 de ani care sunt parinti si ceilalti. Asupra mea, cel putin, fiica mea a avut un efect incredibil. Am devenit mai bun, mai eficient in munca, mai atent la comunitatea de dincolo de gard. Am inceput sa ma port cu copiii altora de parca erau ai mei si cu alti parinti de parca imi erau prieteni de-o viata. Si-am ajuns sa cred sincer ca oamenii care au copii sunt niste oameni mai buni decat ceilalti.

N-o sa va tin teoria parintelui, sunt convins ca multi dintre voi o stiti déjà. Teoria neparintelui de care depind copiii nostri merita, insa, dezbatuta.

Calin Popescu Tariceanu, Dan Diaconescu, Elena Udrea, Klaus Johannis, Monica Macovei, Teodor Melescanu, Victor Ponta. Astia sunt candidatii. Si, deocamdata, nu-i intreaba nimeni nimic despre familie, despre copii, de parca aceste aspecte ale candidatilor nu conteaza. Conteaza, frate! Conteaza enorm!

Calin Popescu Tariceanu este casatorit si are trei baieti. Dan Diaconescu este casatorit si are o fiica. Monica Macovei este divortata si are un fiu. Teodor Melescanu este vaduv si are o fiica. Victor Ponta este casatorit si are doi copii. Sa-i lasam deoparte, deocamdata. Elena Udrea si Klaus Johannis sunt singurii candidati la presedintie care nu au copii. Nici ai lor, nici de adoptie. Si asta spune tot. Pot intelege unele “defectiuni” fizice, care te impiedica sa procreezi. Dar in orice tara normala din lume, oamenii prosperi si cu adevarat interesati de binele public se indreapta asupra celor mai nefericiti dintre cetateni: copiii fara parinti. Iar daca esti si politician, adoptia este un element-cheie in profilul tau public.

Politicienii nostri insa nu se uita insa spre lumea civilizata. Sunt zeci, poate sute de inalti oficiali romani care nu au copii. Sincer, nu stiu cum le-a iesit. Cum isi duc viata spre final, fara niste picioare mici lipaind prin casa. Fara niste maini mici pe obraz, din cand in cand. Fara sa auda un ras necontrolat, ca un ton de apel funny. Cat de distrusi sunt oamenii astia pe dinauntru, daca au crezut ca un copil le va frana cariera, le va consuma resursele, le va distruge somnul si le va cheltui banii?

Din perspectiva mea de parinte, singurul lucru care ii impinge in viata pe Elena Udrea si Klaus Johannis este dorinta de a aduna, nu de a imparti. Astia doi vor sa fie iubiti, nu sa iubeasca. Sunt cel mai prost model de egoisti posibili. Si n-ai cum sa sa fii un lider bun si sa-ti duci oamenii spre prosperitate, daca nu-ti pasa de cel mai important lucru pentru oamenii tai: copiii.

NOTA – M-am uitat pe net, sa vad motivele pentru care astia doi nu au copii.

  • De ce nu are copii Klaus Johannis: ”Fiindca eu nu pot sa am copii… E o chestiune strict biologica. Pot sa detaliez daca… Ne-am dorit copii. Ne-am dorit foarte mult, dar n-a fost…”.

Ce n-a fost, ma? Te-ai ocupat de adoptii! Cum se intampla, de fiecare data cand vedeai un copil adoptabil: “Ce sa facem nevasta, il tinem pentru noi sau mai facem niste bani?"

  • De ce nu are copii Elena Udrea: “Imi doresc un copil si sper ca aceasta dorinta sa mi se indeplineasca in curand”.

Mda. Declaratia e facuta in 2011. Sa inteleg ca e o sarcina dificila, prelungita?

text aparut pe www.psnews.ro.

© 2023 Bogdan Stoica