M-a apucat bricolajul. In timpul liber, mai ales seara, decat sa ma uit la Rahat TV, prefer sa migalesc la cate un fleac, de obicei vechi, pe care-l am, tot de obicei, din piata de vechituri. Habar n-am daca ce fac eu arata bine, pentru ca nu m-am hotarat inca daca sa le vand sau nu. Doua astfel de chestii au ajuns la alte persoane, pentru ca le-au placut, cica... Ma rog, nu despre asta este vorba. Ci despre Dedeman.

A venit la Ploiesti, acum doi ani, cu o campanie de marketing formidabila. Tarziu ne-am prins ca dedemanii au belit vreo 30 de copacei de pe rambleul unui pod, sau ca isi deverseaza apa pluviala in Dambu, nu ca noi, fraierii, in canalizare, cu factura de la Apa Nova. Tin minte ca m-am dus la inaugurare si-am plecat dezamagit de oferta: cam multe chinezisme pentru unii care cica sunt interesati sa sustina producatorii romani. La vreo saptamana, m-au dezamagit cu un prapadit de spray de vopsea, care costa 14 lei la raft si 20 de lei la casa. Inteleg sa vad rahatul asta de tehnica, scuzata mareu de retaileri cu "nu noi am bramburit etichetele, ci clientii muta produsele pe raft", la magazinele care au rulat deja cateva oferte la un produs. Dar asa, in pripa....

Penibil.

Ieri, insa, am fost pentru ultima oara la Dedeman. Pentru ca mi-am cumparat un bomfaier.

Descentrat. Cu manerul stramb. Unul din ghidajele pentru panza este deformat, te straduiesti un pic s-o montezi. Cand  tensionezi panza, se rasuceste ca o panglica, iar bomfaierul se mai deformeaza un pic. Nu ai cum sa obtii o taietura dreapta decat daca esti beat.

O sa radeti, dar aseara eram nostalgic, cu gandul la bomfaierul din garajul lui tata. Il stiu perfect, pentru ca atunci cand eram mic, o panza buna de bomfaier era pretuita, iar eu n-aveam voie sa umblu cu el, sa nu "o ciobesc". Anul trecut, cand am facut curat in garaj, m-am uitat pe el si am vazut ca e nemtesc. Exista in garaj inca de cand eu mergeam fara chiloti prin curte. Deci, are, acum, vreo 50 de ani. Si n-are nici o problema.

Ma uit si la bomfaierul de la Dedeman. E de doua ori mai usor, are o eticheta cool, dar este o porcarie de unealta. Proiectata gresit, executata dintr-un fier prost, finisata primitiv. Am curaj sa-l dau oricarui lacatus profesionist, spre testare.

Asa ca nu-mi mai cumpar nimic de la Dedeman. Nu e vorba neaparat despre bomfaier. Este vorba despre politica acestor baieti de a vinde produse proaste, culmea, unei categorii de oameni care vor sa faca ceva. Mie mi se pare, filozofic vorbind, o politica de sabotare a initiativei. Dedemanii nu sunt singurii. Vecinii lor, Artsani, sunt in boicot de doi ani.

Dobitocului care abia asteapta sa-mi spuna "Mestere, daca vrei ceva ok, ia-ti o scula profesionala si nu te mai caca pe tine", ii raspund, cu prietenie: Mars, ma, de-aici! Produsul profesional e ala care tine la mii de utilizari, nu cel care nu ma dezamageste inca de la prima. Cel mai ieftin bomfaier ar trebui sa functioneze bine macar la 10 utilizari.

Sa nu uit: stiti ce-am vrut sa tai cu bomfaierul ala prost de la Dedeman? Nu o tija de titan, nu o teava din calorifer, nu o scandura de salcam. Ci o oala de lut. Material friabil, moale...

Acum am descoperit ca merge taiata si cu cutitul de paine!

Comenteaza, daca vrei, aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Probabil a iesit pe geam de sute de ori, urland "nu te mai pisa aici, mortii ma-tii de dobitoc" si n-a functionat. Apoi a devenit practic - ma adresez unor dobitoci, asa ca trebuie sa folosesc simboluri simple:

- un lant, care sugereaza ca nu esti bine primit

- un cerc rosu, care, pentru un sofer, are semnificatia de "interzis"

- un nene facand pipi cu o bara rosie in diagonala.

Acum totul e clar. Pacat ca semnalistica acestui tip transmite mesajul ca la Ploiesti unii inca fac pipi acolo unde le vine, cand le vine, ca niste vite proaste. Sau un mesaj confuz, unui strain. Va dati seama cum reactioneaza un suedez, cand vede asta? "Aici nu e voie sa ma pis in aer liber. Asta inseamna in alte zone, unde nu vad semnul asta, am voie?! Pai sa postez ceva pe Twitter, ce cool e Romania..." 

Fotografia e facuta la doi pasi de Casa Alba. No comment.

[www.facebook.com/bogdanstoica.ro]

Chioscul n-arata rau, e chiar o idee buna sa impanzesti orasul cu asa ceva. Mi-a placut si ca dureaza foarte putin ca sa iti faca o cafea. Ca ai de unde alege, ca paharele sunt misto, iar preturile sunt ok (2,5 lei un esspreso lung).

Problema e ca avem de-a face tot cu gustul ala, modest, de cafea de automat. Adica, nu va asteptati la vreo arabica de calitate. Robusta cat cuprinde si, in cazul meu - prajita cam tare.

Deci, nu. Mai bine beau acasa.

Un barbat cu simptome de EBOLA a venit la Spitalul Judetean Ploiesti, care l-a facut pachet si l-a trimis la Bucuresti. Si asta, in loc sa ma linisteasca ma sperie ingrozitor. Pun pariu ca individul n-a intrat in Triaj spunand "sunt din Nigeria, cred ca am Ebola". Si astfel, cred ca s-au intamplat cateva lucruri, tipice pentru spitalul din Ploiesti: 

• - ebolistul a stat vreo 30 de minute, stranutand probabil, intre alti pacienti; asa se sta la noi la urgente...
• - ebolistul s-a cacat cel putin o data, daca tot avea diaree acuta, iar hartia igienica folosita este, acum, cu putin ghinion, in gura unuia din cei 20 de caini din curtea spitalului...
• - ebolistul a fost asezat cel putin intr-un singur pat, din cel putin un singur salon; daca avem ghinion, a nimerit alaturi de alt pacient, in acelasi pat.

Si pana s-a anuntat ca ar putea fi EBOLA, de scaunul, patul, cearsaful, wc-ul atinse de el s-au mai atins cativa oameni. Si dupa aia cearsaful a fost aruncat in vreun cos, de unde o sa-l ia o femeie de serviciu sa-l care la masina firmei care asigura curatarea, firma unde lucreaza alti oameni.....

Pentru ca asa se intampla, de cele mai multe ori, la Spitalul Judetean. Si daca adaugati ca EBOLA da semne vizibile in vreo 21 de zile, ganditi-va cat timp au cei care au intrat in contact cu ebolistul sa se miste prin oras, sau prin tara....

Adaugati si ca:

• - ebolistul a venit cu o masina la spital, nu pe jos intr-un sac de plastic, iar masina aia e folosita acum de altii.
• - ebolistul a venit din Nigeria la Bucuresti intr-un avion plin de oameni.
• - ebolistul e acasa de cateva zile. Unde sta? Cu cine sta? La cine a fost in vizita? A mancat in oras?

Nu uitati sa adaugati ca:

• - Spitalul Judetean are 2.400 de angajati
• - Zilnic, pe portile spitalului intra cateva sute de pacienti

Acum intelegeti de ce sunt speriat? 

Cel mai trist este ca situatia de la Ploiesti putea fi anticipata. Ebolistul, de exemplu, a venit acasa pentru ca asa prevede contractul sau de munca din Nigeria, nu pentru ca se simtea rau. In general, in Africa se lucreaza in petrol, iar Ploiestiul da lumii cel mai mare numar de muncitori calificati in industria petroliera. Avem doua companii de recrutare de personal, ambele uriase, ambele cu operatiuni in Nigeria. Cu un minim de efort intelectual si cu trei telefoane la SRI, SIE si Evidenta Persoanei, cei de la Prefectura Prahova ar putea afla cati prahoveni avem peste hotare, cati in zone de risc si cand trebuie sa-i asteptam. Ca sa stim, sa-i izolam intr-o carantina de 21 de zile (cat dureaza incubatia bolii), si sa stam linistiti....

UPDATE 1 - Nu e EBOLA. De data asta am scapat.

Nu exista ceva mai misto decat o ploaie de vara pe zi. E ca si cum, in fiecare zi, orasul face dus. Pe de alta parte, intr-o vara cu cate o ploaie pe zi, afacerile de sezon au de suferit. In capul listei - piscinele.

Nu costa putin sa faci o piscina. In varianta cea mai ieftina, tot bagi ciment cat intr-o vila, si inca 25.000 de euro in liner, pompe si filtre. Adaugati pardoseala, sezlongurile, constructiile anexe, plus valoarea terenului, si veti vedea de ce, fara 3-400.000 de euro, nu ai cum sa te apuci sa deschizi o astfel de afacere.

Ploiestiul are cateva piscine chiar misto. Gold, Heaven, Laguna, Pik, Sky - arata in realitate ca in poze: goale.

"Ploua, frate, in fiecare zi! Asa prost n-a mers niciodata! Mai vin clienti, dar cum incepe ploaia, pleaca toti. Ce sa fac?!", suna, cu mici variatii de limbaj, scuza tuturor. 

De parca noi consumam produsul piscina exclusiv pe considerente meteo. De parca am fi atat de prosti...

Uitati-va la copii, care aveti. Daca-i duci la piscina, stau in apa pana se invinetesc, pana li se increteste pielea, si vor nega ca le e foame sau ca au obosit. Si stiti de ce? Pentru ca se distreaza foarte bine.

Si noi, adultii, ne-am distra. Cui nu-i place distractia? Dar la piscinele din Ploiesti nu ai decat doua lucruri de facut:

• 1. sa stai in apa;
• 2. sa stai pe sezlong;

Nici unul dintre baietii astia care au bagat pana la jumatate de milion de euro intr-o piscina nu se gandeste la marketing, la PR sau la vanzari. Au facut piscina, au bagat apa, au pus muzica, au cumparat mancare si bautura, au facut cate o pagina de Facebook si gata. Si-acum sunt mirati: cum adica, nu incasam nimic?!

Maaaaxim, la unul-doi, mai auzi un spot, la radio. De parca mai cumparam ceva, orice, in baza a ce auzim la radio. De parca mai asculta cineva ce e la radio. De parca mai traim ca acum 30 de ani, cand aveam un radio in masina, un radio in bucatarie, un radio in dormitor, plus radioul pe baterii de luat pe balta, la peste. Radioul a murit, copii, ca factor de influenta in vanzari. Va ia banii in continuare, dar nu va mai ajuta cu nimic.

La nici o piscina nu vezi o promotie de volum, gen daca vii in patru, unul intra gratis; o promotie de fidelizare, gen daca vii zilnic, in weekend intri moca. Un concurs de selfie-uri postate pe net, un concurs de sarituri in apa, de baut bere sau de facut flotari. O studenta fara bani, care sa se joace cu copiii. Un maseur. Doua cuburi cu doua tipe misto pe ele, dansand. Un stand, cu carti si reviste, de vanzare. Nimic, frate. Nu-i duce capul nici la facut stocul: oferta e generoasa la bauturi alcoolice, desi 1 din 3 clienti a venit la piscina conducand o masina. wtf?!

Unii nici muzica nu stiu sa puna...

Am fost duminica la Sky Pool, piscina preferata a fiicei mele. Culmea, erau si alti oameni acolo, n-am mai fost aproape singuri, ca in celelalte dati cand am mai ajuns acolo, anul asta. Daca nu ma intalneam cu niste prieteni, ma dadeam cu capul de sezlong de plictiseala, cat a stat M in apa (adica aproape tot timpul). Si numai faptul ca eram cu ea a facut sa nu plec, distrus psihic de cea mai proasta muzica ever. Intai ne-a tras in niste rap underground, cu unii care faceau sex cu ma-sa lu' viata asta nasoala. Apoi ne-a spart cu niste latino penibil, compus probabil langa Giurgiu. DJ-ul lui Peste n-a auzit de top-uri, de muzica unanim recunoscuta ca fiind buna. Nu, nene. A vrut sa-si faca mana, probabil, pentru vreo petrecere de ciudati, care asculta rap underground si salsa second-hand...

Imi doresc sa ploua in fiecare zi, pentru ca imi place ploaia. Nu-mi displace nici sa-i vad pe baietii astia cu piscinele, aproape ruinati de prosti ce sunt. Sunt convins ca daca le ajunge cutitul la os isi vor folosi creierul, nu portofelul. Si, la urmatoarea ploaie, cineva va avea curajul sa anunte in boxe "cine ramane in apa cat dureaza ploaia primeste o bautura gratis". Pentru ca intr-o vara ploioasa, problema la o piscina nu e ploaia, ci lipsa unui plan de combatere a efectelor ploii.

Prostilor!

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

N-am o lista, in portofel, cu cele cateva sute de branduri care apartin concernului Unilever, dar pe cateva le stiu. Nu cumpar niciodata Dero, sau Omo, de exemplu. Oricum nu-mi plac margarinele Rama si Delma. Evit sa dau bani pe Becel, Hellmann's, Knorr, Coccolino, Dove, Rexona, Axe, Clear si Signal. Cif da, cumpar. Pentru ca nu i-am gasit o alternativa.

Stiti de ce ma port asa cu niste produse pe larg apreciate? Pentru ca nu cred ce scrie in rapoartele de mediu privind aerul Ploiestiului. Nu cred ca norul ala care iese nonstop din cosurile Unilever Ploiesti este inofensiv. Si pentru ca statul incearca sa ma convinga de contrariu, in loc sa-mi explice cum poate fi sanatos ceva ce se vede de la doi kilometri, incerc si eu sa protestez tacit: nu cumpar produsele companiei.

Stiu, si ceilalti producatori de detergenti si de mancare de plastic polueaza. Se poate. Dar nu ma polueaza pe mine, cum o fac cei de la Unilever.

Dar, ca sa fiu drept pana la capat, le propun celor de la Unilever sa se scoata. Adica, sa demonstreze ca norul ala provoaca doar un "disconfort olfactiv". Si stiti cum se poate face asta? Mergem toti, acolo, la sursa. Pe o schela, facem o platforma si luam masa acolo, la buza cosului. Da' romaneste, nu asa, la vrajeala. Mancam o icra, o sunculita, apoi bagam o ciorba, un felul doi, un desert, bem un vin, fumam o tigara, bem o cafea, mai bem un vin, stam la taclale... Macar 4 ore. Vin si eu, daca vine si CEO-ul Unilever, sa respire si el aerul ala "curat" si "inofensiv".

Stiu ca las senzatia, cateodata, ca sunt extrem de inteligent, dar va asigur ca am momente in care sunt de-a dreptul oligofren. De doua zile, traversez un asemenea moment. Nu gasesc, nici in ruptul capului, geaca mea de iarna si lopata de aluminiu. Am facut ultimile doua zile in hanorac si pulover, dar, daca mai ninge un pic, imi bag si ma duc sa-mi cumpar o geaca. O sa fie cum a fost cu filtrul de cafea, pun pariu..

Lopata, insa, a trebuit sa cumpar. Stau la bloc, si, precum stiti, oamenii care stau la bloc sunt mai prosti si mai rai decat cei care stau la casa. Traind in colectiv, fara un lider, nimeni nu-si mai asuma o sarcina. Sa fiu, eu, cu tine si cu X, de exemplu, cei care curata parcarea. Nu, nene. La bloc, iarna, esti ca intr-un test de supravietuire. Cureti un loc, vine un nene si parcheaza. Mai cureti unul, mai parcheaza un nene. 

Dimineata, masina mea era sub un morman de zapada. Am intrat in Carrefour Market si am luat o lopata de plastic. 15 lei. Am eliberat doar o roata si s-a rupt. Plastic de cacat, care devine dur si casant la frig. De ce nu ma mir ca am gasit un produs atat de prost in Carrefour...

Asa ca dupa-amiaza, intre doua intalniri, am dat o fuga in Praktiker, poate gasesc o lopata ok. Si - surpriza! - mormane de lopeti de plastic, prost, de cacat, exact ca aia din Carrefour, cu 19 lei bucata. Aluminiu - ciuciu..

Am gasit, totusi, o solutie. Am cautat o lopata de fier, dreapta, si o coada de lemn robusta, scurta. Le-am cumparat, impreuna, cu 30 de lei. Acasa le-am fixat singurel, cu un holzsurub, si acum am o lopata care incape la fix in portbagaj si cu care voi putea nu doar sa dau zapada afanata, ci si sa sparg gheata.

N-am o incheiere la textul asta. Nu fiti tampiti sa va cumparati lopeti de plastic, atata tot....

Acum cand scriu, e soare de-ti crapa teasta. El e deja la post, cu cutia aia nenorocita de taloane, sperand ca si azi isi va incerca cineva norocul la Bingo.

Se duce la "serviciu" in fiecare zi, ca e soare sau ploaie. Pe la 10-11 dimineata, omul traverseaza centrul, dinspre zona Dealu Mare spre Omnia, atragand atentia. La fiecare pas de-al tau, el se balansandu-se cate o secunda in aer, sprijinit in carje. Cu vesta aia portocalie pe el, si cu miscarile alea, pare o insecta gigantica, nu un infirm care munceste. De-aia am si facut poza alb-negru: cromatica il jigneste, ii taie din aerul dramatic pe care-l merita.

Acum ganditi-va la jobul vostru, despre care credeti ca e de cacat si prost platit. Ganditi-va la zilele in care chiuliti, sau la momentele in care va odihniti. Ganditi-va daca va e cald sau frig, sete sau foame, si cat de repede ajungeti  dintr-un birou in altul, de la un etaj la altul etc.

Acum uitati-va iar la poza de mai sus. Click pe ea, s-o vedeti mai bine. Inca mai credeti ca aveti joburi de cacat?

Nenea asta munceste de foame. Intr-o societate normala, trebuia sa se gaseasca niste bani pentru el, sau un job mai putin solicitant. Va dati seama cum se duce el la munca pe ploaie? Sau iarna? 

Weekend placut. Norocosilor ce suntem.

Cum e la Mohito? Asa.