Ce s-au schimbat vremurile, frate... Stiti ce-am gasit azi intr-un oficiu postal? Lipici. Da, acum daca vrei sa lipesti un plic sau un timbru, iti da doamna de la Posta niste lipici, nu mai dai tu cu limba pe zona aia autoaderenta. A timbrului sau a plicului, nu a doamnei, porcilor!

Mi s-a facut dor de vremurile in care lingeam timbre doar pentru gustul ala dulce. Si in care ma prefaceam dezgustat de informatia care spunea ca lipiciul e facut din oase de caini. Eram prea mic ca sa fiu jurnalist, dar stiam deja ce este o informatie pe surse: o chestie pe care o stiau toti, dar pe care n-o putea proba nimeni. 

Acum, insa, imi dau seama ce ridicol arata atunci un oficiu postal plin, in care toata lumea dadea limbi. Si cum ar arata acum, cu tot folclorul asta urban puternic sexualizat. Ce glume de santier s-ar face... Cum ar suna cererea unui hipster, care vrea timbre postale organice, nu chimice. Sau o mamica extra-grijulie, care ar urla la copil nu mai da limbi la toate prostiile, ca te zvant in bataie!

S-ar putea face o nisa de piata complet noua. Posta ar putea vinde timbre, plicuri sau lipici cu gust de capsuni pentru copii, cu gust de mici pentru barbati si cu gust bio pentru snobi. Ar merge facute si serii limitate, cu gust de tuica, ca sa ai argumente cand te certi, beat muci, cu politistul de rutiera: n-am baut, dar am avut o groaza de corespondenta de trimis... 

Si ce stiri s-ar face... Arc peste timp, ar incepe Florin Condurateanu. Romanii nu mai dau limbi in oficiile postale, ar scrie, sec, Adevarul. Cum trec microbii din saliva pe corespondenta, ne-ar anunta Oana Cuzino. Piata lipiciului creste de la an la an, ar anunta Ziarul Financiar. Ce le mai placea batranilor sa dea limbi, ar titra Libertatea. S-a lansat aplicatia care lipeste timbre virtuale pe mesajele din chat-ul Facebook, ne-ar anunta Buhnici. SRI nu mai ia in calcul CV-urile primite in plicuri lipite cu saliva care contine urme de droguri, ne-ar anunta Romania TV. 

Azi, eu nu m-am putut abtine. Stiu ca-s retrograd si invechit, dar am facut-o: mi-am luat un plic A4, i-am tras o limba pe toata latimea si l-am inchis repede, sa nu ma vada nimeni. Si, daca ma intreaba cineva, o sa fac ca toti ceilalti barbati care nu recunosc.

• Cei scandalizati de text sa o injure pe Adina. Ea m-a trimis la posta.

3.800 de lei. Adica 800 de euro. Atat au strans cei care au organizat evenimentul caritabil Vedete la Inaltime, desfasurat la Ploiesti. Asta desi pe terenul de baschet au fost multe chestii interesante.

- piticoata de Corina Ungureanu, cu inaltimea unui elev de a sasea, jucand baschet, e un spectacol in sine.

- nu mult mai inaltul Leonard Doroftei, care reuseste sa intimideze prin reputatie, si barbatii de peste doi metri inaltime.

- cancerul femeilor Andi Vasluianu, care si-a fluturat carliontii si obrajiorii aia nerasi si fermecatori pentru orice tipa care are televizor

- da, si vocea odioasa a lui Cezar Ouatu a jucat baschet

- adaugati ca aceasta colectie de vedete a jucat contra si/sau cot la cot cu mini-jucatorii de la Asesoft si cu mega-vedetele Asesoft. 

Si-a fost perfect. Pe bune! Chiar a fost misto de vazut. Si-au mai fost chestii misto de vazut: fitness, coregrafii, mascote, au fost si sucuri si popcorn, si muzica buna.

Si, cu toate astea, s-au strans doar 3.800 de lei.

La cata lume a fost in sala, cel mai probabil, donatia medie a fost de 50 de lei, ceea ce este fabulos. Am mai vazut filmul asta, romanii dau mai nimic, prefera sms-ul ala de 2 euro, care le scoate bani din buzunar cand vine factura de telefon. E greu cu dusul mainii la portofel, cand nu-ti ajung banii de intretinere.

Concluzia: cand ai un spectacol pe cinste, si donatii mari, problema e ca ai gresit publicul. Iar greseala asta o faci comunicand aiurea.

1. Suna foarte misto "Vedete la inaltime", dar nu suna la fel de interesant ca "Vino sa-i vezi gleznele paroase si subtiri ale lui Cezar Ouatu".
2. E nobil de-a dreptul sa spui "strangem bani pentru o fetita bolnava de autism", dar era mai misto sa auzi ca "Doroftei (1.65m) i-a promis lui Burlacu (2.0m) ca n-o sa miste pe terenul de baschet, cat de mare e el".
3. Ce e mai bine: sa pui o tipa necunoscuta pe afis, sau o vedeta ca Andi Vasluianu?

Cat despre invitati - e plin orasul de dobitoci si de snobi care ar face orice sa apara in public. Avem un primar, 7 parlamentari, 60 de consilieri locali si judeteni si 40 de sefi de directii deconcentrate, fiecare cu cel putin 5 patroni de firme de constructii carora le dau sa manance. Sunt niste personaje detestabile, in general, dar au o calitate: au bani si ar fi venit cu limba scoasa, daca le spuneai ca pot sa apara in poze alaturi de actorul ala de pe HBO si de tipul ala cu vocea ciudata, in fata unei sali pline de ploiesteni curiosi si bine-dispusi. Nu mai zic ca unii ar fi platit pentru odraslele lor un loc intr-una dintre echipe. Sa-ti vezi fetita, altfel o adolescenta in calduri, moarta-coapta dupa Vasluianu, jucand baschet alaturi de vedeta ei preferata, e nepretuit, pentru un parinte...

O sa ziceti ca e o abordare tabloida. Nu e. Bine, am exagerat eu conceptele, ca sa intelegeti ce se putea face... Dar aici este vorba doar despre marketing&public relations, gandite la rece, nu bazate pe emotii si pe orgolii mici, de oras de provincie. E povestea care putea sa aduca acelei fetite care sufera de autism de zece ori mai multi bani decat s-au strans, miercuri seara, la Ploiesti. Nu critic echipa care a organizat evenimentul, a facut o treaba laudabila. Incerc doar sa previn, prin textul asta, alte esecuri financiare similare, pe viitor.

"Mana care nu spune o poveste nu primeste pomana", spunea Gheorghe Dinica in Filantropica.

La Ploiesti, evenimentul Vedete la Inaltime a fost foarte misto.

Dar n-a spus povestea.

NOTA 1 - Am o fata, de aceeasi varsta cu fetita batuta de seful politiei Neamt. Nu ca nu i-am dat o palma, niciodata... I-am avertizat pe toti cei cu care a petrecut mai mult de o jumatate de ora, toata viata ei, ca le rup mainile daca o ating. Pana pe la 5 ani, daca iti miscai brusc palma spre fata ei, ca si cum ai plesni-o, nici nu clipea, pentru ca nu stia ce-i aia. A trebuit sa vada cateva desene animate violente ca sa se poarte normal si sa se fereasca. Am inceput cu asta ca sa evit polemicile cu cretinii care o sa inteleaga ca sunt de acord cu bataile date de politisti minorilor care calca pe bec. Nu sunt. Ne-am lamurit?

Acum, un pic de atentie... 

In Romania, daca ai sub 14 ani si incalci legea, statul nu se poate indrepta impotriva ta. Conform noului cod penal, pentru minorii-infractori se iau măsuri neprivative de libertate. Ajung la inchisoarea speciala doar minorii care au mai săvârşit o infracţiune, sau cand pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 7 ani sau mai mare. Ai spart o masina, sau ai talharit pe cineva? Politistul de la sectie te prinde, vede ca n-ai 14 ani, asa ca nu poate decat sa iti cheme parintii si sa le dea o amenda. Tu esti liber. 

In Ploiesti sunt cel putin doua cazuri de-astea. 1: Marghioleasa - o spalatoare de parbrize extrem de agresiva, care a generat chiar o campanie in oras, si impotriva careia nu s-a putut actiona pana n-a facut 14 ani. 2: Un pusti de 11 ani, din cartierul Cina, care are la activ, dovedite, peste 80 de spargeri de masini. Marghioleasa are parinti care o bat si o trimit sa faca bani. Pustiul este fiul unui hot celebru intre judiciaristi. Tatal lui l-a invatat sa fure. Si politistii turbeaza prinzandu-i degeaba in fiecare zi. "Iti vine sa mori, ma. Pai vine omul nemultumit, ca a fost atacat si talharit, tu muncesti ca boul cinci zile, strangi dovezi, il cauti prin tot orasul, il gasesti si in 30 de minute e liber din nou. Iti si rade in nas, cu toata familia dupa el. Unii fac misto de noi: bine, ma, nu mai fac nimic in Nord, daca te enervezi asa... De-aia le dam bataie. La unii merge, se potolesc. Incep sa planga, ca n-au ce manca, ca n-au unde sta..... Serviciile de protectie a copilului se feresc de cazurile astea. Mai sunam, pe sestache, cate un patron - care vrei un baiat la firma, sa spele masini sau sa faca curat prin sediu, le mai gasim unde sa doarma, dar doar unul din zece se potoleste. Nu ai ce altceva sa le faci".

Fetita batuta de seful Politiei Neamt este implicata in zeci de talharii. Impingea batrani pe scari, ca sa le ia geanta, banii, bijuteriile, dupa cazatura. Unele dintre victime au murit, dupa impact. Ce-a batut politistul de la Neamt este o fetita nevinovata si lipsita de aparare, dar si, cel mai probabil, un psihopat precoce, de sex feminim, cu apetit criminal. Si nu e singurul. Buletinele de presa ale IGPR sunt pline, in ultimii ani, de copii care bat, jefuiesc, violeaza sau injunghie alti copii. De fii care-si omoara parintii, de frati care-si violeaza surorile. Sunt copiii Romaniei moderne, o generatie degenerata, influentata prost de jocurile violente, de prea mult televizor, de proprii parinti, prosti sau rai, dar si de parintii natiunii, politicienii. Am vorbit azi cu vreo trei; toti mi-au spus ca n-au solutii legale ca sa schimbe rapid noul cod penal. Si asta mi se pare bizar. Cand fura, politicienii nu sunt deloc interesati sa caute solutii legale...

Repet, nu zic ca-i bine ca fetita aia a mancat bataie. Dar hai sa nu fim ipocriti, cand ne dam scandalizati pana la sufocare: n-ai fost niciodata tentat sa-ti carpesti copilul? n-ai fost niciodata dornic sa bati un copil, la scoala sau la gradinita, pentru ca ti-a lovit progenitura? n-ai vrut niciodata sa bati un copil al strazii, un cersetor, un parcagiu, sau un spalator de parbrize? 

Era devreme, in jur de 8. Eram singur pe strada aia, aflata la doi pasi de centru. Am auzit pasi in urma mea si am intors capul. Nimeni. Am mai mers doi metri, iar am auzit pasi. Iar am intors capul. Nimeni, din nou. Doua secunde mai tarziu, aud PASI GRABITI in urma mea. "Bai, da'nu e nimeni! SAU E???". Atat mi-a trebuit, sa ma gandesc ca in spatele meu e cineva pe care nu-l vad, ca sa ma sperii la maxim. Nu m-am mai speriat asa din clasa a cincea, cand m-a muscat un caine, dintr-o curte, scotand capul printr-o gaura din gard.

Am ras dupa aia. Am ras, dar m-am gandit ce usor e sa o iei cu capul. Daca era o baba in locul meu, credea ca a venit dupa ea spiritul sotului mort, si fugea sa faca niste pomeni de impacare. Daca era un tip care crede in extraterestri aflati intr-un spatiu paralel, s-ar fi jurat pe ma-sa ca avut o intalnire de gradul trei. Daca era o tipa hartuita de un fost gelos si dement, ar fi tipat dupa ajutor, convinsa ca a venit ala si o omoara. Teama cu care vii de-acasa te face sa te sperii.

Azi, eu m-am speriat de o punga rosie, aruncata, cu un ziar in ea, si pe care vantul reusea o miste, taras, intr-un ritm asemanator unor pasi. Am si ras dupa aia. Dupa ce am injurat. Nu eram asa un mare ecologist, dar azi mi-am bagat vreo zece minute in gura celor care arunca pungi pe strada.

Ce-am invatat? Ca e un obicei prost sa arunci pungi pe strada: polueaza mediul, arata urat, iar eu era sa ma cac pe mine de frica...