cum o fac mare Digi, Realitatea si B1 pe Viorica Dăncilă
cartile mele sunt aici:
cartile mele sunt aici:
Nu-l cunosc pe Mario Iorgulescu si e foarte posibil sa am o impresie gresita despre el: aceea ca este un viitor infractor (e cercetat pentru sechestrare si violente fizice) si ca se poarta ca un cocalar de bani gata (conduce o masina de 300.000 de euro la 24 de ani). Sincer, daca aveam un fiu cercetat pentru asemenea infractiuni, ii cumparam doar un Aston Martin de jucarie, pe care-l sa-l puna pe bordul masinii de doua mii de euro pe care urma sa si-o cumpere singur din Vitan, dupa ce lucra un an la mine la firma, cu mopul. Dar nu despre el, in sine, este vorba. Ci despre presa, care a relatat accidentul mortal pe care l-a comis Mario cu indulgenta. Am aflat ca "un tanar de 24 de ani" (1) "se zbate intre viata si moarte" (2) dupa ce a "provocat un accident mortal" (3). In orice alt caz, ordinea informatiilor si tonul ar fi fost altele: "un tip dubios (1) a ucis un om (2) si acum e si el in spital (3)".
Este indulgenta pe care am mai intalnit-o o data: atunci cand Serban Huidu a condus ca un descreierat si a omorat trei oameni. Iar Huidu a scapat fara sa faca o singura zi de puscarie si cu o despagubire penibil de mica. Faptul ca se intampla din nou este un semn ca in Romania merita sa alergi dupa notorietate, pentru ca, uite, notorietatea te salveaza, iti aduce indulgente publice, iar presa nu va pune presiune pe decidenti si pe justitie ca tu, un dobitoc iresponsabil, sa primesti o pedeapsa aspra. Si azi, uitandu-ma cum relateaza presa accidentul lui Mario Iorgulescu, am curaj sa pun pariu ca dosarul asta de ucidere din culpa va ramane asa, in aer, mult timp, si dupa aia se va solutiona ca in cazul vedetei de la Prima TV (apropo, cum tin astia un criminal pe micul ecran nu tine nimeni).
UPDATE 1: 3 zile dupa accident, analizele au aratat ca Mario Iorgulescu consumase si alcool, si cocaina, inainte sa urce la volan.
UPDATE 2: 30 zile dupa accident, familia l-a scos pe Mario din tara, pe sestache, adica fara sa anunte Politia si Parchetul.
In incheiere, un sfat pe care l-am auzit mai demult, de la un pilot de incercari: nu-i cumpara niciodata unui tanar o masina scumpa si puternica. Intr-un Logan, Opel, Fiat, simti cu ce viteza rulezi, pe cand intr-un BMW de top, Range, Aston, etc - nu. De-aia mor pe capete tinerii la volanele masinilor scumpe, pentru ca la lipsa de experienta rutiera se adauga acest veritabil handicap, al lipsei vibratiilor, sunetelor si celorlalte senzatii care transmit: "te rog ai grija, nu cred ca pot lua virajul asta cu 150 la ora".
cartile mele sunt aici:
Alta problema este ca demonizarea Politiei este un plan, nu o intamplare, iar incidentele ca acesta dau apa la moara unora si altora. Alta e ca atunci cand ai un caz clar de politist-distrus nu faci nimic, asa cum nu faci nimic nici cand ai ai un politist-erou. Stăm așa, că prostii, de 30 de ani, timp suficient să se nască și a doua, și a treia generatie de infractori-nativi, adica cei care cresc, acum, cu părinți și cu bunici pe care-i doare-n pulă de poliție, pentru că poliția nu le-a făcut niciodată nimic, oricâte infracțiuni ar fi săvârșit. Și dacă acum vi se pare nasol, stați să se facă ăștia mari.
Să vedeti atunci.
Pana atunci va recomand sa cititi. Cititul face bine.
Sunt o droaie de teorii despre succesul pe care-l are brandul Vama Veche la românii de 16-60 de ani. Ca unul care nu doar s-a dus prin Vamă, ci a și studiat și documentat zona (una din cărțile mele este fix despre istoria litoralului), pot să vă spun că Vama Veche înseamnă în primul rând socializare în localuri mișto unde se aude muzică mișto, și abia în al doilea rând apă, soare, plajă, băutură. Că de băut bea fiecare ce vrea și ce-și permite, soarele ne încălzește pe toți la fel, nu contează nici cu ce ești îmbrăcat, nici cât ești de șmecher sau de bogat. De-aia nu s-au lipit cocalarii de Vama Veche și tot de-aia locurile mișto de acolo au fost frecventate de oameni și mai mișto.
E, și acum imaginați-va cum m-am simțit, săptămâna trecută, când m-am trezit că în Ploiești e un local care reproduce fidel atmosfera de pe terasele mișto din Vama Veche. Un local în care eu, ca un dobitoc patentat de sunt, nu m-am dus deloc în ultimii trei ani.
Am fost la Eden Dream Garden în 2015. Am băut ceva care nu era ce trebuie și m-am tirat dezamăgit. Frate, dacă tot vrei să contrafaci o băutură, alege una mai puțin cunoscută decât Jack Daniel's. Pana mea, eu știu gustul acestei băuturi cum recunoaște o gravidă gustul (interzis) de coca-cola. N-am scris despre asta. Doar am pus Eden pe lista aia pe care mai sunt R**** și I***** și în care prefer să nu ajung. De ce să-i dau bani unui chimist amator din Caracal când eu vreau ca banii mei să ajungă în Tennessee? Dar am greșit ca am aplicat embargoul fără să-l verific din cand in cand. Pentru că cel care opera barul și babardea băutura nu mai e în zonă din 2016. Proprietarii casei pe care o închiriase sunt cei care se ocupă de afacere si de trei veri incoace, la Eden Dream Garden paharele sunt umplute cu ce trebuie, nu cu căcaturi.
Ăștia doi sunt owner-ii. Tineri, cool, sănătoși la cap. Oameni d-ăia care știu că e mai bine să câștigi câte puțin de la mulți clienți mulțumiți decât să bagi vastu' in buzunarul omului cu o prosteală jenantă.
Sunt doi foști corporatiști (ce-mi place când văd știrile alea gen "au lăsat corporațiile ca să facă o afacere proprie"), sătui să le sune telefonul de o sută de ori pe zi si sa se priveasca in ochi seara doar pentru a vedea care din ei e mai obosit. Daniel și Doina. El a lucrat la unul din cei mai mari furnizori de echipamente din HoReCa, ea la unul din cei mai mari jucători de pe piața serviciilor medicale. Logic, nefiind niște hiene disperate după bani, ci oameni care vor doar să-și aseze viața în alt ritm, alături de clienți cam ca ei, cei doi au făcut din terasa Eden Dream Garden un mic pana mea, nu am alt cuvant paradis.
Acum e un loc cu mult lemn, cu hamacuri și cu muzica pe care o auzi în Vama Veche.
Le-a ieșit perfect. Înconjurat de vegetația bogată, cu un pahar de vin bun în față, la Eden te simți complet izolat de oraș. Se mai aude, din când în când, cum trece tramvaiul, dar și pe terasele din vamă mai trece câte un rocker beat mort care nu mai poate merge drept și se izbește de mese.
Și de parcă nu era de ajuns că am ratat ca boul acest loc timp trei ani, mai aflu și că aici aș fi fost bine primit cu cărțile mele (prima a fost lansata tot in 2016), pentru că D&D preferă genul ăsta de evenimente. Dacă vă uitați pe pagina de facebook a terasei, o să găsiți o droaie de vernisaje, expoziții, workshop-uri, ateliere, cursuri etc, majoritatea din zona artă/cultură, care s-au ținut aici și la care eu, ca un cretin, n-am fost. Și sâmbăta asta, care vine, au ceva similar.
Ce vreau să spun este că încerc și un sentiment de vinovăție, nu doar unul de bucurie, că miercuri, 21 august, vin cu cărțile, cu pisica și cu o droaie de lucruri vechi la Eden Dream Garden. E starea pe care am avut-o când m-am întâlnit cu F, o tipă absolut superbă, cu un fizic care m-a retrogradat în prima secundă la stadiul de urangutan isteric, dar care m-a tratat cu o răceală totală, pentru că, atunci când eram mic și eram colegi de școală, m-am purtat cu ea ca un dobitoc.
Am povestit episodul, într-una din cărțile mele.
Cărțile pe care le aduc, diseară, la Eden Dream Garden (ai aici detaliile).
Terasă aia, parca adusa din Vama Veche.
Eu am fotografiat-o ziua. Nu va imaginați cât de mișto arată seara și noaptea. Nici nu văd de ce v-ați imagina, pentru că o puteți vedea diseară, sau mâine seară, sau în orice seară vreți voi din vara asta senzațională și din toamna blanda care urmează.
Ne vedem acolo. Azi sau altă dată.
********** waze: https://waze.com/ul/hsxfx8k6h9
Editia intai:
"O să vină 10-15 oameni, probabil că o să-i știu pe toți, dar e bine și așa, că ne vedem liniștiți de vin și de discuții", mi-am zis eu, ieri după-amiază. Era la 4 zile după ce decisesem să fac o întâlnire cu cititorii, la care să aduc toate cărțile, javra de Ghenă și lucrurile vechi pe care, în mod obișnuit, le pun în secțiunea MOCA a magazinului online. N-am dat nici un telefon, n-am rugat pe nimeni să vină, nu mi-am bătut capul aproape deloc. De fapt, mint. Am dat invite (random, că altfel n-ai cum, din 5000), la 200 de persoane din lista mea și am investit frumoasa suma de 5 dolari în promovarea event-ului pe facebook.
"Miru, tu stai la cărți, Andi la poartă. Maxim o ora, pe urmă faceți ce vreți, că nu mă aștept la multă lume", i-am zis aseară, când am ajuns la Eden Dream Garden, fiicei mele, cea care mă ajută, logistic, când fac de-astea. Ghenă era la locul lui, morocănos ca dracu' și speriat ca de bombe, că el e șmecher doar acasă, unde-i singur. Mi-am pus un pahar de vin și....
... și am căcat steagul. Toți. Andi a stat la poartă peste două ore, că tot veneau (după fly-erele cu instrucțiuni, tombolă, etc, aseară au venit peste 80 de oameni). #magirl a înțepenit lângă stand cinci ore, pentru că cei care veneau tot cereau cărțile. Eu am ciocnit un număr mult prea mare de pahare de vin cu mult prea numeroșii mei invitați (noroc că mi le puneam așa, de vară, că altfel mă făceam muci). Am dat autografe pe vreo 60-70 de cărți, am făcut vreo 50 de poze cu oameni și...la fiecare 20 de minute mă umpleam de respect. La propriu. Pentru că iar am avut oameni din toată țara, nu doar din Ploiești, cum credeam eu că o să fie, plus 2-3 din București. Brașov? Sibiu? Cluj? Baia Mare?! Pe bune?! Cum sa nu te cam caci pe tine când realizezi că unele din lucrurile scrise au fost atât de importante pentru niste oameni încât au decis sa parcurga sute de kilometri ca să te cunoască.
Și mi-a plăcut la nebunie că nu m-am înșelat asupra cititorilor mei. Că, fără să-i îndrume cineva, cei mici s-au dus spre cărțile lui Ghenă, femeile s-au dus spre seria Tipul ... iar bărbații au răsfoit/cumpărat cărțile Străbunicii. Planul meu, de a livra cuvant scris pentru toata familia, se dovedeste fezabil, deci sunt pe drumul cel bun, deci din septembrie pot să trec de la 4 ore pe scris pe zi la 8 ore...
Mi-a plăcut și că nu m-am înșelat asupra terasei. Echipa de la Eden Dream Garden a facut minuni cu toate mesele full, copiii s-au jucat toata seara, DJ-ul ne-a plimbat fix cum trebuie prin istoria muzicii rock, iar oamenii imi spuneau fie "ai dreptate, e că în Vama", fie "bai, suntem prosti rau, iesim in aceleasi locuri, ca hamsterii pe rotita, habar n-aveam de locul asta".
Mi-a placut si ca am nimerit-o cu cadourile. Din cele 121 de lucruri puse de mine in cufar, aseara mai ramasesera vreo 12. Cufarul a ajuns la o doamna din Corbeanca. Ca sa nu fiu suspectat de aranjamente oculte, am pus doi copii sa se tina de mana si sa extraga, cu ochii inchisi, biletul castigator. Ana sau Anca, am filmarea pe undeva, cu numele...
Editia a doua:
A fost tot la Eden Dream Garden, doar ca de data asta vinul a fost pus la bataie de Purcari. Si s-a vazut, in sensul ca am fost silit sa beau din trei feluri de vin si sa ma indragostesc de Rara Neagra, probabil cel mai bun vin rosu baut anul asta.
Dupa numarul biletelor de la tombola, am fost 36. Dupa numarul de obiecte vechi care s-au dat cadou, am fost mult mai multi. Au fost 210 si la final mai erau 6. Iar cele patru cufere, care s-au dat prin tragere la sorti, au ajuns la tot atatea persoane, fericite la maxim din acest motiv.
Pozele de la ambele evenimente sunt pe facebook. Da-ti tag daca te regasesti in ele si contribuie si tu la album (daca ai prin telefon imagini de la aceste doua evenimente trimite-mi-le la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.).
Toate cartile, lansate sau nu la Vin cu Carti, sunt pe https://bogdanstoica.ro/shop
cartile sunt pe https://bogdanstoica.ro/shop
Eu nu-s fanul evenimentelor in care lupa e pusa pe mine. Dar am organizat asa ceva, pentru ca am cateva motive. Vreo șapte.
Totul o să se întâmple miercuri seară. Va aștept AICI.
"Hai să repetăm lovitură aia falsă", i-am zis eu, iar ea a executat-o greșit, în sensul că n-a mai făcut fenta ci mi-a futut spontan un pumn în tâmplă de mi s-au înmuiat genunchii. Și pe urmă nu pricepea de ce sunt bucuros, nu furios. Cum să nu fiu bucuros? Păi dacă îi trage una așa tipului care o să încerce să o apuce pe stradă, la lift, în club, dracu' știe unde....
Ca să nu mă suspectați că fac niște lei promovând ca nemernicul niște chestii, n-am vrut să scriu imediat după incidentul Caracal despre asta, deși numai la asta mi-a stat gândul. Că de Gheorghe Dincă am auzit la nici o luna de când am dus-o pe fiica mea la un stagiu de autoapărare. Nu karate, nu box, nu kravmaga, ci kempo militar. Un fel de rezumat al tuturor stilurilor de lupta din care s-au ales cele mai nesportive și eficiente prize și lovituri astfel încât să te poți apăra. În viziunea kempo-erilor pe care i-am cunoscut, a te apăra nu înseamnă doar să parezi loviturile adversarilor. Că dacă boul ăla da cu un cuțit, iar tu parezi, ăla n-o să zică: "Gata, am plecat. Am vrut să te tai dar m-ai blocat prea mișto, ești boss de boss, ne-auzim". Nu. O să dea din nou, și din nou. De-aia e bine ca, încă de la debutul agresiunii, ca să previi momentul când vei fi lovit, tăiat, bagat in portbagaj, etc, să dai și tu una. Cât de tare poți, în cel mai slab punct al adversarului. Și pe urmă să fugi.
Coincidenta face ca, la Stagiul Ploiești, băieții de la Kempo să fi predat și "cum reacționezi când ești atacat(ă) în mașină". Adică așa cum a fost atacată Alexandra la Caracal. Dacă ar fi beneficiat de această pregătire, atunci când nemernicul ăla a venit lângă ea pe bancheta din spate și a imobilizat-o, Alexandra putea să-i tragă una cu cheile, în gât (cu puțin noroc, îi nimerea artera aia). Sau să-i fută un telefon în ochi/nas (și să-l lase confuz și orbit de propriul sânge). Sau să-i dea cinci-zece picioare în față și în torace (lovitura aia, tip piston, poate rupe coastele și unui bou, nu numai unui om). Sau toate la un loc, ca o pisica (dureaza doua secunde sa te lovesc de patru-cinci ori intr-un spatiu atat de mic). Iar apoi să deschidă ușa și să fugă.
Ce vreau să zic este că dacă ai o fată, o soră, o soție la care ții - n-ar fi rău deloc să investești un pic în siguranța ei. Du-o la un curs de autoapărare. Nu unde zic eu, ci unde crezi tu, pentru ca viitorul arata ca problemele ei pe strada se vor inmulti. Am văzut niște informații care spun că exploatarea sexuală e mai profitabilă decât traficul de droguri, pentru că victima poate fi folosită la nesfârșit. Am văzut, de asemenea, și că statul român e tot mai fragil și mai slab, după zeci de ani în care nu s-a investit decât în lefuri mari de la stat "pentru cretinii noștri de la partid". Vad, de asemenea, in fiecare zi, că oamenii tind să se comporte pe stradă ca pe facebook: văd și reacționează numai ce le place si ignora ce ii sperie. Cu toate încercările mele de a rămâne optimist, cred că lucrurile nu se vor îmbunătăți în România prea curând în domeniul siguranței personale.
Pe trainerii despre care vorbesc îi găsești căutând la mine pe blog "kempo militar". Nu las link, pentru ca n-am chef de teorii cretine.
Cărțile mele, destinate momentelor în care vrei să uiți că trăiești în România, sunt aici:
Daca esti din Ploiesti sau imprejurimi, nu uita ca miercuri te astept la asta: www.facebook.com/events/739076189896006/
Daca ai copilarit, ca mine, intr-un oras ceva mai mare, cu hoteluri dedicate strainilor si cu shop, de unde puteai cumpara orice pe marci sau pe dolari, vei intelege de ce monedele astea au rezistat atat de bine atata amar de vreme. Shop-ul, amplasat unde e Unicredit Ploiesti azi, era magnetul orasului. Da, de acolo se puteau cumpara tigari Kent, whisky, guma, jeansi, dar tu, ca cetatean al Romaniei comuniste, nu avei voie sa detii valuta. Daca o obtineai legal (muncind afara, pe santierele deschise de comunisti in lumea araba), ii depuneai la banca si primeai la schimb lei. Fizic, insa, nu aveai voie sa detii alte bancnote decat cele romanesti. Din acest motiv, era de-a dreptul chinuitor sa detii dolari sau marci.
Cu toate riscurile, continuam sa gravitam, in jurul shop-ului. Noi, astia micii, eram cu ochii pe ce au in maini strainii, cand ies. Unii erau de-a dreptul generosi, ne dadeau guma sau ciocolata. Nu ca sa ne futa, ci asa, pentru ca vedeau cat eram de diferiti de copiii lor. Cateodata primeam monede, ca astea, sau le gaseam pe jos, scapate de "bogati" pentru care nu erau importante. Le mai obtineam prin schimburi pe ruble, surprize, bile de sticla, etc, facute cu copii care aveau parintii securisti, marinari... Le luai si le piteai, ca in cartier se auzeau, des, povesti cu "l-a gasit cu marci si l-a arestat"
Si, precum se vede, am detinut si eu. Unsprezece marci si 60 de pfenigi. Cu care nu mi-am luat nimic. Si pe care le-am pitit atat de bine, inainte de 1989, incat le-am gasit abia acum, dupa mai bine de 30 de ani. I-am povestit fiicei mele aceasta mica-mare diferenta intre viata mea si a ei. Despre cat de departe parea pentru mine Europa care pentru ea este doar un sat mai mare.
Si-am zis ca povestea asta merita spusa si de alti adulti, altor copii.
Asa ca le dau. GRATIS.
Bai, sa zicem ca un cetatean din Tuzla declara la politie ca a vazut un caine cum bea prosecco. Povestea ajunge in presa locala. Din presa locala ajunge la Tolontan, care o da in Libertatea. Pana aici, toate bune, lumea zice ca e fun, sau e ciudat, sau pula mea, dar nu contesta veridicitatea informatiei. A doua zi, insa, stirea este preluata si dfuzata de Sputnik. Ce credeti voi ca se intampla a treia zi? Apare "analistul" Parvulescu la Digi, care spune ca stirea este falsa pentru ca a aparut pe Sputnik. Te trezesti cu "stirea este falsa" si pe site-ul Comisiei Europene, sectiunea dezinformare. Si de-aici incolo cine mai pune intrebari despre cainele ala este catalogat drept omul rusilor.
Stiti cand s-a mai intamplat asta? Acum vreo mie de ani.
Stiti cine mai facea asa? Inchizitia.
Un Inchizitor mergea intr-un oras si decreta o perioadă de graţie în care cei care mărturiseau implicarea lor şi a altora în erezie primeau pedepse uşoare. Apoi inchizitorul folosea confesiunile pentru face o listă de suspecţi pe care îi cita la tribunal. Suspecţilor nu li se spunea ce acuzaţii li se aduc sau de către cine. Daca nu veneau era o dovadă de vinovatie. Daca cineva incerca sa apere un suspect era acuzat ca sprijina erezia. De pedepsit erau pedepsiti toti, fie ca recunosteau, fie ca nu. Purtau cruci galbene pe îmbrăcăminte, care conduceau la ostracizare, sau fâşii roşii, care conduceau la alungarea din oras. Urmau biciuirea, amenzile, confiscarea averii, demolarea casei, inchisoarea pe viata sau arderea pe rug.
Revenind la zilele noastre, uitati-va un pic in ce paradigma traim, zilele astea:
Pentru cei care se regasesc la punctul 2: e musai sa vedeti Idiocracy. Musai.
Pentru cei care se regasesc la punctul 1: cartile mele sunt pe bogdanstoica.ro/shop
Ați văzut, în filme, cum băieții răi veniți să-l rupă pe unul cu bătaia dau televizorul tare? O fac - v-ați prins, desigur - ca urletele de durere ale victimei să nu se audă în celelalte locuințe. Să se audă muzică și să transmită, vecinilor, doar bucuria de a trăi.
Asta a făcut azi statul român. I-a dat Libertatea în cap, de dimineață, cu dezvalurile privind ancheta de la Caracal făcută cu niște semi-interlopi, gen Oacă și Memeacă, (vă arăt eu interlopi pur-sânge, dacă vreți). Dialogurile alea tampite dintre șeful poliției Olt și ăștia doi arată nu doar că le-a dat unor civili informații din dosar. Nu, nene. Arată că polițistul ăla, Alexe, nu-și nimerește palmele când aplaudă. Că habar n-are să gestioneze nu doar un caz de răpire, dar și banala relație cu informatorii. Pula mea, dacă Memeacă nu-l trimitea la Oacă, ci la mall, Alexe se ducea. Se ducea, mă!. Intra în H&M cu moaca lui Jean Constantin din "Nea Marin Miliardar" și striga: "Sunt Alexe, Polițist-Oltean. Mâinile sus! Unde e fata, traficanților?"
Și a mai arătat ceva. Ceva ce noi știm, cu toții, dar nu discutăm despre asta. Că nu există clan interlop fără politician la ciorap, polițist în buzunarul de la spate, procuror la pălărie si judecător in buzunarul de la piept. Mai exista si politisti, procurori, judecatori cinstiti , dar nu-i mai putem vedea de ceilalti, argati cu ziua pe la curțile din aur ale tuturor gunoaielor umane.
Și-atunci statul a reacționat. Peste zgomotul făcut de Libertatea a venit cu zgomotul asurzitor al reluării percheziției. N-a mai contat că azi era zi alocată pentru detectorul de minciuni, Dincă a fost dus acasă, să arate morții și răniții mă-sii. Al dracu' si ăsta, după doua zile de dureri de coaste, azi iar a spus si laptele supt de la mă-sa. S-a găsit cadavrul, s-a găsit și telefonul Alexandrei, s-a găsit și sim-ul. Tot s-a găsit! Tot!
Așa că, de pe la ora 14.00, știrea zilei, care vine din Libertatea, nu s-a mai auzit. S-a auzit doar zgomotul asurzitor al tăcerii complice dintre politicieni, securiști, procurori, judecători și polițiști, toți angajați-model ai unor suboameni care fut și vând copii.
Nu, eu nu vreau să spun că mă pricep la investigații criminale, ca 90% din userii români de net.
Dar la zgomote ca cel de azi mă pricep un pic.
Un pic și la altceva.
Când Cioloș a acceptat ca USR să fie partidul care da candidatul la președinție, eu am crezut că se face din nou deal-ul ăla, care s-a mai făcut: voi candidați la președinție, noi la primăria capitalei. Și cum Vlad Voiculescu se încălzește (de prea mult timp) pe marginea terenului, am zis că bine pa.
Numa' că a apărut Nicușor Dan (ăla dat afară din USR pentru că n-a vrut ca partidul să se așeze în opoziție cu referendumul pentru familie), care este încă membru USR, este adorat de-a dreptul în USR București și care a zis că îl doare-n pulă de ce zic alții, el oricum candidează la primăria Capitalei, uite sondaju', uite luna, uite caru', uite pula mea ca paru'...
PLUS, însă, se ține de deal-ul (pe care îmi imaginez eu că l-a făcut) cu USR și l-a anunțat pe Vlad Voiculescu candidat. Pam-pam. Și-o să iasă cam așa:
Gabi Firea are timp să mai dea cinci mii de Pegasuri, șapte mii de trotinete și sais'pe mii de perechi de ochelari de vedere și ce-o mai trebui ca să iasă primar. În caz că nu știți, Bucureștiul are un asemenea buget și o populație atât de bine "cartografiată" de PSD, încât Firea are timp și bani să țintească, pur și simplu, om cu om, nevoie cu nevoie, până face numărul necesar de voturi.
Nicușor Dan n-o să facă mare lucru, fără sprijinul PLUS. Nu zic că PLUS e vreo forță cosmică, dar lumea va sesiza că e fara PLUS, adica e ceva ca berea fara alcool.
Nici Vlad Voiculescu n-o să facă vreo pizza întreagă, ci doar vreo două felii, că partidul nu e mare ca PSD, nu e dinamic ca USR si nu are bani ca PSD sau USR. O sa conteze si ca Cioloș, o dată ce s-a văzut mușcând din croasantu' european de 40.000 de euro lunar, nu mai e așa activ politic.
Separat, oamenii celor doua partide nu fac multe parale. Vina lor. Au prezentat alianța aia a fiind BrAngelina, cuplul perfect, dar pe urma Brad Pitt si Angelina Jolie s-au certat si toti aia care placeau cuplul (adica ii doare-n pulă și de USR, și de PLUS, dar nu mai vor să voteze cu partidele vechi), s-au bosumflat. Și-o să-l vedem, pe locul doi, după Firea, nu pe Vlad Voiculescu sau pe Nicusor Dan, ci pe Rareș Bogdan, care are nevoie de o bătălie de-asta, pe numele lui, ca să se impună în PNL. Și dacă o pierde cu un scor mai mare decât iau partidele noi e ca și cum ar câștiga-o.
O să fie fun.
Menționez că mă doare-n pulă cine câștigă primăria Capitalei, eu locuiesc în Sectorul 7.
Pentru mine, subiectul Caracal s-a încheiat, pentru că nu cred nici jumătate din ce aud din partea autorităților.
Nu cred că pe Dincă l-au apucat remușcările din senin și parțial "le-am omorât dar nu va spun unde sunt corpurile".
Nu cred că le-a incendiat în curte (pula mea, durează două ore doar să parlesti un porc, nu să-l faci cenușă).
Nu cred că fix din zona aia au dispărut zeci de tinere în ultimii ani fără ca DIICOT să aibă măcar un dosar mare de trafic de persoane și proxenetism.
Nu cred că poliția nu are nici o legătură cu clanurile interlope chiar în județul unde numirile tuturor șefilor, nu doar de politie, sunt vizate de Paul Stănescu, baronul de Olt, cunoscut pentru legaturile lui cu interlopii.
Și nu cred că oamenii din zona vorbesc aiurea despre trafic de minori, trafic de organe, traficu' pizdii mă-sii de căcat acoperit cu mușama care pute de mori. Folclorul se naste mereu din ceva real.
Imi place, in schimb, ca s-a incercat un nou Colectiv emotional si n-a mers. Romania e mai putin cretina ca data trecuta, cand un singur partid a fost pus sa deconteze cacaturile facute de toate partidele.
Las si un mesaj pentru tipul de la DOS care a ignorat ordinele imbecililor de procurori si a gasit semnalul telefonului: #chapeaubas.
... cu cine te-a inventat și lăsat nesupravegheat în România. Nu puteau, în gâtul mă-tii, să te reglementeze ca pe donatorii de sânge, dacă vrea cineva să ducă oameni din oraș la el în sat, că tot trece pe acolo zilnic, să fie luat în evidență, pus să facă o asigurare complexă și i se dea un timbru de pus în geamul mașinii. Iar cine n-are timbrul să ia o amendă babană cat casa. Că nu mai erau demenți d-ăștia pe șosele, neștiuți de nimeni.
Futu-ți morții mă-tii și de nivel de trai românesc, de-au ajuns părinții să-și trimită copiii la mama dracu' cu te miri cine, cu te miri ce, că e scump microbuzul ăla și fără bilete, e scumpă și pregătirea la proful ăla care nu da bon fiscal, de unde pula mea să scoată o sută de lei pe zi o familie obișnuită de români ca să-și pregătească copilul la nivelul absurd impus de căcatii de politicieni care au făcut manualele alea proaste și inutile, că ies dobitoci inapți să ia bacul pe bandă rulantă.
Futu-ți gâtul mă-tii de mentalitate românească de căcat, că auzim țipete, vedem bătăi și facem două lucruri: întoarcem capul și ne spunem "nu e treaba mea". Stim și cine vinde droguri, și cine da cu cuțitul, și cine fură motorină și cine rupe ștergătoare în parcare dar n-am spune nimic, nimănui, oficial.
Futu-ți finanțarea și strategia mă-tii de MAI, cu instruirea ta deficitară în caz de răpire, cu climatul ăla intern de inchiziție, de ai o droaie de polițiști care ajung să se teamă mai mult de o mustrare administrativă de la șefu' decât de ideea că ar putea muri un copil.
Băga-mi-aș pula și în morții cui a scris fraza aia din codul de procedură penală, cu perchezițiile care nu pot avea loc până în șase dimineața. Politicianul pulii mele, de ce morții mă-tii ai scris, mă, așa ceva, înainte să te gândești la implicații?
Și cu seteseul vieții, care acum câțiva ani știa și cu ce mâna se scarpină Udrea în pizdă, dar n-au putut oferi decât o triangulație de juma de kilometru pătrat în cazul fetei omorâte. Triangulație de-aia cat un deal făceau goniometristii, băieți, în anii 50, folosind trei camioane. Acum și iPhone, și Samsung, și Uber și Waze știu unde suntem cu precizie de juma' de metru și voi nu?
Să va fut în gură pe toți, băi. După evenimentul ăsta, orice infractor cu un pic de creier va ști exact ce are de făcut ca să nu-l prindeți niciodată. Pula mea, abia ați prins un bou bătrân și analfabet. Și pe ăla mult prea târziu.
In mai toate tarile lumii, serviciul de urgenta stabileste locatia EXACTA, dupa IMEI-ul telefonului, in maxim 30 de secunde. In Romania, nu. In schimb, STS a lansat anul asta o aplicatie care face asta. Si nu stie nici dracu' de ea. De-aia, cred ca ar fi misto ca niste jurnalisti sa afle raspunsurile la trei intrebari: 1. Cine a facut aplicatia? 2. Cati bani a costat aplicatia? Asa o sa aflam raspunsul la intrebarea 3: Nu cumva s-a ales varianta asta, in detrimentul celei uzuale, pentru ca cel de la intrebarea 1 sa primeasca banii de la intrebarea 2?
O să avem cele mai mișto alegeri prezidențiale ever, vă asigur. Jocul n-a fost niciodată atât de spectaculos și atât de simplu, în același timp. Dacă vreo casă de pariuri ar lansa, mâine, șmenozeala pe alegeri, eu aș pune cel puțin o sută de lei pe Iohannis și maxim 30 de lei pe Barna. Și-o să vă explic și de ce.
Avem cinci-sase candidați pe care presa o să-i crediteze cu șansa de a ajunge președintele României. În ordine alfabetică: Barna, Dancilă, Iohannis, Tăriceanu și X, unde X poate să fie Ponta sau Geoană. Să-i luăm pe rând, in ordinea neimportantei lor.
Mircea Geoană. Dacă alți politicieni au picat într-un con de umbră, Mircea Geoană era pana recent într-o sferă neagră, din granit negru, vopsit cu negru. Atât de profundă a fost campania de negare a existenței lui, încât pun pariu că acum există oameni care n-au auzit niciodată de el. Și din poziția aia, de șters al istoriei, ne trezim cu el secretar adjunct la NATO. Băi, la NATO, nu la Fan-Clubul NATO. E numărul doi/trei (habar n-am) în lume, în pula mea, peste cea mai mare forță militară a lumii. Păi de ce? Că nici armata n-a făcut-o! Singura explicație posibilă este că i se pregătește un rol nou, pentru care nu putea veni din bila aia neagră, ci de pe o poziție care să-i confere prestigiu și eticheta "e omul americanilor, nu va puneți cu el". Or, ce rol nou avem la orizont? Alegeri prezidențiale, nu? Pe care le-a mai câștigat o dată, când l-a fraierit Băse cu voturile din străinătate. Mai țineți minte povestea cu 6 voturi pe secundă la Paris? E reală. Așa a câștigat Traian Băsescu, susținut, pe vremea aia, tot de americani.
Victor Ponta. Omul are stofă de președinte cum am eu stofă de femeie gospodină care se uită la telenovele. Moaca, râsul, mersul, glumele de căcat, minciunile, reacțiile de tocilar - toate îl fac pe Victor Ponta candidatul perfect pentru orice adjunct. Ar fi un excelent director adjunct de protecția muncii, un senzațional vicepreședinte al Fundației Patru Lăbuțe sau un excelent fuckbuddy pentru tipa aia măritată cu un italian care, de trei ori pe an, se duce s-o viziteze pe mă-sa. Președinte nu. A fost un președinte de partid atât de lame încât îl conduceau cinci șefi de consilii județene. Ar fi pierdut războiul cu Vanghelie, care nu e deloc un munte de inteligență, dacă nu-l scăpa Sebi. Confruntarea cu Iohannis a pierdut-o ca un boss, la faza de la Colectiv a plecat acasă în urma unui singur telefon, iar când a avut dosarele alea penale s-a apărat ca o găină, nu ca un lider.
Calin Tăriceanu. Aș scrie doar "hai să fim serioși", dar știu că n-ajunge. Nu ai cum să-ți imaginezi că Tăriceanu poate ajunge președinte. Are un partid de 4 la sută, în pula mea! E un pic mai mare ca marja de eroare nivelul de simpatie de care se bucură ALDE în acest moment, și pe bună dreptate. Cu Tudorel Toader eliberând mii de violatori și criminali nu aduni voturi. Cu diverși proști prin parlament și prin companii naționale nu faci oamenii să te voteze. ALDE a fost, oricum, un partid născut mort. A fost partidul ăla, format din cei care aveau combinații cu PSD și deloc idei liberale în cap. Să votezi ALDE a fost ca și cum nu te puteai hotărî dacă îți place Skoda și Logan, și ai facut o mașină din cele două. Plus că Tăriceanu dă cu latul. Treceți de declarațiile lui tv și o să vedeți, în dialogurile purtate cu alți oameni politici sau cu presa, un tip care obosește destul de repede, se concentrează destul de greu, e destul de nervos, de egoist și de comod ca să mai muncească pentru alții. Varsta, nene.
Viorica Dăncilă. Candidatul care încă nu știe diferența dintre preșidentială și prezidențială sau cum se scrie corect: președinție sau președenție? Incapabilă să poarte o ținută conform codului diplomatic, cu makeup, bijuterii și maniere de provincie, nu de dineu. Nu e nici sexy ca Udrea, nici deșteaptă ca Birchall. Arată ca o mătușică amabilă. Vă asigur că n-o să ia nici jumătate din voturile PSD pentru că pesediștii nu votează slugile șefilor de care se tem și sunt misogini, chiar dacă partidul e plin de femei la vârf. Dacă vă uitați atent, toate femeile de la vârful PSD sunt fie bărbate, ca Olguța Vasilescu, fie pilele unui bărbat temut cum era Dragnea.
Barna și Iohannis. Ăștia sunt jucătorii reali ai meciului prezidențial. Din păcate, nici unul nu poate câștigă doar prin ce este, prin ce reprezintă. Amândoi au dezavantajul unui trecut destul de dubios (unul cu adopțiile și cu casele, celălalt cu consultanța lui pe bani publici în domeniul "cum să faci un flyer", hashtag #lasoinpulameademangleală). Amândoi au dezavantajul unui partid cu infrastructura nefuncțională (liberalii pentru că ei sunt dezorganizați prin tradiție, useriștii pentru nu au experiența campaniilor prezidentiale). În plus, cei doi își împart cam același public, cu mențiunea că ai lui Iohannis sunt mai deștepți, mai în vârstă și consideră unele declarații ale useriștilor semne ale unei viitoare politici extremiste, demente, iar cei ai lui Barna sunt mai fraieri istoric vorbind, mai necitiți, dar mai mulți și mai activi pe rețelele sociale. Cele două tabere ocupă maxim jumătate din bazinul electoral, deci cei doi nu pot câștiga dacă se canibalizează reciproc.
Și aici ajungem la faimosul turul 2. Momentul în care nu mai contează doar fanii tăi, ci și ce impresie faci celorlalți fani. Iar in turul doi Iohannis - Barna, Iohannis pierde. Știți de ce? Pentru că pesediștii îl urăsc. Daca Viorica nu intra in turul doi, pesedistii ar fi în stare să-l voteze pe Barna doar ca să piardă iohannis. Să-l vadă mic, lângă ei, la foști boși, actuali perdanți. Așa că neamțul trebuie să facă pe dracu'n patru să intre în turul doi cu Dancilă. Să continue antiteza și războiul care i-a adus un asemenea succes la referendum. Dar ca să se întâmple asta, Dăncilă trebuie să intre în turul doi. Ca să intre, nu mai trebuie să pară atât de idioată. Că să nu mai pară așa, trebuie tratată altfel de presă și în social media. Să pară suficient de liberală cât să ia și voturi de la ALDE și suficient de cool cât să ia și voturi de la ProRomania. Altfel îi fură Barna șunca din fasole.
Barna, în schimb, ca să intre în turul doi, trebuie să facă niște chestii cu care electoratul său nu va fi niciodată de acord. Să bată palma cu ALDE, partidul de hoți corupți, cum l-a denumit până acum. Să bată palma cu ProRomania, partidul format din pesediști care s-au săturat să fie catalogați pesediști, deși sunt tot pesediști. Să dea în Iohannis, deși acesta știe bine cum funcționează USR și ar putea să-l incapaciteze rapid. Si sa toace PSD de-a dreptul delicat, pentru ca votantii acestui partid sa se indrepte spre el, in turul doi. Cum nu cred ca o sa faca nici una din cele trei lucruri, anticipez ca Barna nu o să joace la victorie. O să joace nici tare nici încet, nici agresiv nici blând, punctând ici și colo, încercând să negocieze de-astea, nevinovate: sef nou la SRI, sef nou la SIE, etc. In plus, dacă iese pe locul trei, n-o să-l certe nimeni: în fond, s-a bătut cu doi giganți murdari de coruptie la gura, iar el uite ce frumos si curat este. Va fi, probabil, urmatorul presedinte al Romaniei, dupa al doilea mandat al lui Iohannis.
Rămâne de văzut ce-o să iasă. O să votăm cu cel care a mai fost și ne-a arătat ce poate sau cu cel care promite că va face lucrurile mai bine? O să votăm un mandat de aparentă inactivitate, cum pare să ofere Iohannis, sau un mandat cu prea multă activitate, cum arată acțiunile și declarațiile comunicatorilor lui Barna? Mie, de exemplu, genul de om activ 16 ore pe zi și care se plictisește în concediu, un tip cu cinetica de viteză întâi a lui Iohannis nu-mi spune nimic. Nu-l percep ca pe un lider de urmat. Furiosul de Barna, în schimb, mă sperie pur și simplu. Mesajele lui seamănă atât de mult cu ce folosea propaganda naționalist-socialistă din Germania anilor 20, încât cred momentan sunt în starea "nu-l vreau președinte pe Barna" decât în "îl vreau pe Iohannis președinte".
Așa că, dacă lucrurile nu degenerează din vreo cauză sau altă, sau dacă nu se mai întâmplă un nou #colectiv care să mute emoțiile dintr-o parte în alta, o să avem, și în viitorii ani, același președinte pe care-l avem azi, după un scenariu pe care l-am mai trăit: vă mai aduceți aminte când am votat, toți, Ion Ilescu, ca să nu iasă președinte Vadim Tudor?
Exemplu de element perturbator (scandalul adolescentelor ucise în Olt o să muște, de exemplu, din procentele lui Iohannis, care are STS în subordine, dar și din Dăncilă, care va răspunde cu imaginea pentru faptul că procurorii au emis mandatul de percheziție la 16 ore(!!!) de la apel).
Nu uitați să nu mă mai acuzați de lipsă de obiectivitate, pentru că numai un cretin patentat poate fi obiectiv când vorbim despre așa ceva. Ar fi grozav și să nu vă mai certați, neam cu neam și prieten cu prieten, pentru niște politicieni. Pace tuturor.
cărțile mele sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop