"Mai lasa-ma, frate, in pula mea. Cum vorbesti despre cancer, cum imi aduc aminte cum a murit mama. Altceva n-ai de povestit?", mi-a explodat verbal, un prieten, zilele trecute.
Avea dreptate. Discut prea mult despre cancer. Dar nu de nebun. Tot mai multi dintre apropiatii mei au introdus subiectul "cancer" in conversatii.
Un prieten bun s-a trezit cu sotia bolnava de cancer. Fiica unui amic are cancer. O fosta colaboratoare s-a trezit cu un cancer la tiroida, la 20 de ani. O prietena abia s-a vindecat de cancer ovarian. Tatal altui prieten a murit de cancer. Fiul unui client a murit de cancer. - Asta e bilantul conversatiilor pe ultimile doua luni, nu pe ultimii 5 ani, cum ai putea crede.
Azi, am aflat ca sotia prietenului meu a murit. O femeie senzationala, cu o familie de pus in rama. O tipa care deborda de chef de viata. Aura nu avea, nici cand am vazut-o ultima oara, si nu are nici acum, in mintea mea, figura unei femei care este pregatita sa moara.
De-aia, acum, ma intreb ce sa fac? Sa astept ca nenorocirea asta numita cancer sa loveasca din nou, in jurul meu, si sa spun din nou "imi pare rau"? Sau pot face ceva?
Nu cumva e si vina noastra ca incidenta cancerului a crescut alarmant? Nu cumva, pe fondul indolentei noastre, niste nenorociti ne otravesc aerul, apa, alimentele, viata, cu niste chestii care provoaca atat de rapid, cancer? Cancerul nu se ia, ca raceala. Ceva il provoaca. Si faptul ca nu stim ce este vina noastra. Ignoranta, ca principiu, este un defect personal, nu o chestie care ni se intampla din cauze independente de vointa noastra. Avem legi, norme, care ne permit sa aflam aproape orice despre mediul in care traim. Avem tone de informatii, gratuit, la dispozitie, pe net, si nu le folosim.
O sa spuneti ca fiecare secol a avut molima lui. Lepra, malaria, ciuma, tbc-ul, sida, etc. Si ca noi ne-am sincronizat cu cancerul, atata tot. Se poate sa fie asa. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa stam capra, in fata destinului. Ca trebuie sa ne acceptam acest tip de soarta care nu are nici o legatura cu divinitatea, ci cu lacomia unora. In realitate, putem sa impunem, prin masa enorma pe care o avem impreuna, noi reguli. Putem sa scapam de amenintarea asta.
Cum spuneam, inca nu stiu ce sa fac. Nu sunt medic. Nu am vreo functie publica. Competentele mele sunt limitate la a pune intrebari si a publica raspunsuri pe cateva platforme online. Altceva, decat sa difuzez informatii, nu am ce face. Ce-o sa se intample cu informatiile, numai voi stiti. Pentru mine, e limpede ca trebuie sa fim mai atenti la acest dusman invizibil. Cum o sa faca fiecare asta, habar n-am. Cum o s-o fac eu? Nici asta nu stiu, inca.
"In aceasta dimineață, după o luptă istovitoare cu boala, frumoasa mea soție Aura s-a predat!", scria prietenul meu, azi-dimineata. Nu. Aura nu s-a predat. Doar ca n-a avut nici o sansa, inconjurata de ignoranti lasi si comozi ca noi. Banii, timpul si sprijinul familiei si prietenilor n-au fost de ajuns. Era nevoie ca un sistem sa se lupte pentru ea, iar sistemul nu functioneaza, pentru ca nu ne-a interesat niciodata, pe bune, cum functioneaza un sistem de lupta anti-cancer.
Odihneste-te in pace, Aura.
S-a maritat asta mica, ma.... Stiti ce emotii a avut? Si ca n-a dat milioane de euro pe rochia de cununie civila Cavali? Mi-a spus mie, azi...
NOTA - Nu stiu de ce mi-a spus, pentru ca ma doare-n cot de rochia ei...
Experienta, competenta, inspiratia, pana mea, habar n-am, dar ori de cate ori toata natiunea se uita fix intr-un anumit punct, e bine, nu numai ca jurnalist, sa te uiti in directia opusa.
Asa am descoperit, dupa trei zile de stiri nonstop cu si despre accidentul din Muntenegru, ca in perioada asta s-au facut/intamplat/aranjat urmatoarele chestii:
Salut, cu aceasta ocazie, televiziunile de (ne)stiri, pentru prestatia incredibil de muntenegreana din ultimile zile. Partea buna: am inteles ce de s-a insistat atata cu Ziua de Doliu National.
Tocmai am facut o comanda pe www.gradinaculegume.ro. Rosii, castraveti, vinete, fasole verde si dovlecei. Astept sa ma sune, intr-o zi-doua, sa iau marfa.
Am facut asta, in primul rand, pentru ca stiu a cui e afacerea, si, pe vremuri de criza, e bine sa faci bani cu prietenii, nu cu strainii.
In al doilea rand, pentru ca asa scap de amenintarea chimicalelor puse in legume de descreieratii noastri de tarani. Apropo: legumele cu chimicale romanesti sunt mai periculoase decat cele straine. Acolo picura pe plante, cu pipeta, un inginer agronom; aici, toarna din sticla, un cretin beat.
In al treilea rand, pentru ca asa scap de cumparatul legumelor extrem de scumpe din supermarket.
In al patrulea rand, pentru ca urasc sa ma duc la piaţă, locul in care o faţă de miloagă poate însemna un talhar subtil. Apropo - Nea Ilie, să mă piș pe Piața Nord din Ploiești!
In al cincilea rand, pentru ca mi se potriveste: ajung frecvent acasa dupa ora 19.00, si la ora aia, numai de cumparaturi n-am chef.
PENTRU PROSTI - www.gradinaculegume.ro nu e un serviciu ca cele de livrat pizza. Ăştia nu vin cu rosiile in 30 de minute, doar pentru ca tu esti un hipster tampit si te-ai apucat de gatit fara sa ai ce-ti trebuie. Serviciul se adreseaza celor cu creier, care pot anticipa, saptamanal, cam de ce legume au nevoie, si cam in ce cantitati. Si ti le aduc acasa, sau le preiei tu daca preferi, ca mine, sa te vezi cu curierul in trafic. La ladita, frumos...
"Magazinele Foggi din Omnia si Balif te lasa sa iti alegi reducerea dorita. Astfel, vino astazi sau maine cu acest mesaj si ai reducere de -30% la orice produs. Vino joi sau vineri cu acest mesaj in magazinele Foggi si ai reducere de -20% la orice produs. Vino sambata sau duminica cu acest mesaj in magazinele Foggi si ai reducere de -15% la orice produs. Te asteptam cu drag!"
De aici. Aud ca a fost un sms cu textul asta.
Mie personal nu-mi plac hainele Foggi. Prea gay, alea de baieti. Iar alea de fete ... nu vreau sa judec oamenii dupa haine, dar am impresia ca seamana prea mult cu hainele fetelor care .... care nu-mi plac. Pe langa care nu incetinesc. Despre care cred ca au ... o imunitate diminuata, ca sa zic asa.
Promotia asta de la Foggi, insa, ma cucereste de la cuvantul opt: lasa. Practic, geniul din spatele acestei promotii ma lasa sa aleg daca vreau o reducere de 15 la suta, sau una de 20 la suta, sau una 30 la suta, la hainele alea care oricum nu-mi plac.
Exemplu: un tricou de 50 de lei. Hai sa-mi sondez mintea: Vreau sa-l iau cu 42 de lei, cu 40 de lei sau cu 33 de lei?
Nici nu stiu ce sa zic... e o alegere atat de grea.... Dumnezeule, ce promotie geniala!!!! Acum imi dau seama CA NU-MI DAU SEAMA!!! Nu-mi dau seama daca vreau sa raman cu mai multi bani in buzunar dupa ce-mi cumpar tricoul ala urat...
Guvernul Romaniei a chemat la IML rudele mortilor din accidentul din Muntenegru, sa faca recunoasterea cadavrului. La ora 19.00.
Mortii sunt acolo de vreo ora. Iar programul IML se termina la ora 17.00.
Si atunci, de ce i-a chemat la ora 19.00?
E, cumva, o ora magica?
Becali si-a primit doua din trei decizii privind libertatea la ora 19.00. Nastase trebuia arestat la ora 19.00. Vantu a fost condamnat tot pe la ora 19.00, prima oara.
Nu e nimic magic. De fapt, e vorba de targuri oneroase pe care factorii de decizie le incheie cu televiziunile. La ora 19.00 incep stirile. Garantand televiziunilor un eveniment in direct, cu care sa deschida stirile, le garantezi o audienta consistenta. Doua trei puncte de rating fac diferenta dintre incasari de 50.000 si incasari de 150.000 de euro, pe zi, din publicitate. In plus, iti garantezi, si tie, politicianul cinic, o abordare prietenoasa din partea televiziunilor, carora le-ai facut un asemenea serviciu. De fapt, tot de bani e vorba si aici: cat ar fi platit Ponta sa i se faca PR prietenos intr-o asemenea criza de imagine? Un milion de euro, minim.
Asa ca diseara, cand v-o da o lacrima la stiri, vazand cum plang rudele mortilor din Muntenegru, in fata sediului IML, ganditi-va si la bani.
Asa e corect.
Comentezi? Fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro