Posta Ploiesti
Oferta, frate! Cumperi o rochie, primesti doua. "Taaaatiiii". Sau nu stiti cum e? O sa vedeti....
Si vin rochiile, conform avizului, la Oficiul Postal 11 Ploiesti. Ala din Mihai Bravu. Avea M o moaca in masina... de ziceai ca se afla pe cel mai periculos traseu din Pirinei. Primul shopping online, prima alegere in orb, prima dilema de tip "daca nu mi se potriveste?" - adrenalina, nu jucarie!
Si ajungem la oficiu. Cand am intrat, n-am trecut doar de usa, am calatorit in timp. Imi cumparam timbre de acolo, cand eram mic. Si e la fel: cu cablurile atarnand pe pereti, cu mobilierul ala infect. Printre ele, ea: ză superfuncționara de la poștă.
Erau două, de fapt, si am fost convins ca scorpia de serviciu e aia batrana. Asa e de obicei. Eram insa in basmul in care zgripturoaica se intretine, iar zana buna are vechime. Băbuța era chiar prietenoasa. Dar am aflat asta dupa ce am intrebat-o, ca boul, pe cea mai tanara, in bluza mov: "De aici se ridica coletele?"
Sunt convins ca ea a auzit "Sa-mi bag pula in mortii ma-tii!", pentru ca mi-a urlat, pur si simplu: "ALATURI! EU FAC ALTCEVA!"
M-am dus la ghiseul doi. Acolo era babuta prietenoasa. Coada, vreo 10 persoane. Care cu o factura, care cu o recomandata, care cu 14 milioane de plicuri de la Isover...
Intre timp, mai intra o purcea, tot asa, tupeista, ca mine, care o intreaba pe tipa in mov: 'Daca mi-a trimis cineva niste bani prin mandat postal, trebuie sa am buletinul?". Evident ca ză superfuncționara a auzit "Sa-ti futem familia si sa-ti luam in pula si cainele, si pisica", ca a urlat si la aia. Nici n-am inteles ce. Tipa a zbughit-o pe usa, la propriu.
Noi ne vedeam de treaba. Eu cascam gura, fascinat de afisele ramase de pe vremea lui Ceasca, pe cand M se lipise de mine ca atunci cand sunt caini agresivi pe strada. Mizam pe faptul ca mai mult de 10 minute nu mai poate dura.
Ei bine, ză superfuncționara a fost nemultumita si de aceasta situatie, in care nimeni nu-i spunea nimic. Si incepe sa stampileze niste hartii, frate... Dar ce zic eu "sa stampileze"... parea ca vrea sa gaureasca masa. Poc! Poc! Poc! Poc! Poc! fara numar.... M a facut ochii mari, si m-a intrebat, din ochi si din mana rasucita langa tampla, daca tipa e nebuna. I-am facut cu ochiul si i-am aratat niste reviste, in raft.
Ce era sa-i spun? Ca degeaba vrei sa schimbi o firma, daca nu schimbi oamenii? Ca poti sa-i dai acelei femei si cateva sute de mii de euro lunar, daca ea e nemultumita de viata ei, si de bluza ei mov de cacat, tot o sa urle la oameni degeaba? Ca daca ar lucra pentru mine, as da-o afara, si m-as interesa unde se angajeaza, ca sa-l rog pe noul patron s-o mai dea o data afara?
Ce vreau sa spun este ca ieri am platit 17 lei pentru serviciile Postei Romane. Si din banii aia, isi ia leafa si ză superfuncționara. Nu-i merita. Ea merita doar o foaie alba, pe care sa-si scrie demisia.
Nu stiu cine e seful Postei Prahova. Cel mai probabil, vreun tiriplic de politician, pus acolo doar pentru ca e de la partidul care trebuie. Mi-ar lua maaaaxim 10 zile sa aflu ceva de cacat despre el, si sa-i fut directia mediatic, sugerandu-i ca problemele lui ar putea disparea daca o da pe aia afara. Punem pariu ca ar face-o? Ar fi insa foarte urat. Si nedeontologic. Eu nu fac asa ceva. NICIODATA! :)))
Cat despre rochii - au fost ok. Din pacate, nu erau genul meu, si nu mi-am oprit niciuna...