În general, camerele sunt pornite, pentru că înregistrările valorează o groază de bani pe piaţa neagră. Detectivii particulari, nevestele înşelate şi proxeneţii sunt cei mai populari cumpărători de astfel de înregistrări, asta ca să nu discutăm despre varianta în care chiar proprietarul clubului execută diverse şantaje mici şi profitabile. Camere sunt oprite în trei situaţii: 

1. 1. în club se află un personaj din ierarhia superioară a lumii interlope, eventual căutat sau urmărit general.
2. 2. cineva vrea "să-l ardă" pe un rival
3. 3. se consumă, cu ştiinţa proprietarului localului, substanţe interzise.

Toate cele trei situaţii se petrec cu acordul proprietarului clubului. În cazul de la Giurgiu, poliţia ar trebui să-l cheme la audieri serioase pe proprietarul clubului în care baschetbalistul american a fost omorât. 

I-auzi hal de declaraţie la Baconschi:

 ”În aceste comisii de specialitate nu intră militanţi de tip clasic, ci mai cu seamă competenţe, personalităţi. (...) Este extrem de important pentru victoria noastră de la anul să fim cât mai aproape de aceşti oameni, în dialog nesimulat şi permanent cu ei, să le preluăm agenda şi în acelaşi timp să ne poziţionăm pe eşichierul politic ca principal partid de centru-dreapta, partid popular în ambele sensuri ale cuvântului, din punct de vedere doctrinar şi în acelaşi timp susţinut de România care lucrează, nu de România care cerşeşte”.

Pulică, România care cerşeşte este opera voastră, desăvârşitorii ctitoriei miloage a pesediştilor.

La Filipeştii de Pădure, de exemplu, personalităţile şi competenţii sunt jefuiţi SISTEMATIC DE ţiganii miluiţi de primărie cu ajutoare sociale ca să voteze PDL. Iar la Scorţeni, PDL a miluit toată comuna cu bani, lemne de furat şi alimente, ca să fie votat ca primar un beţivan simpatic.

 Observi, dragă Teodor, vorba lui Hillary, că ţi-am dat doar două exemple. Să nu oboseşti... Gândeşte-te că tu, pe fond, nu faci nimic, dar eşti plătit de noi toţi, deşi nu dorim asta. Se poate spune, aşadar, că tu reprezinţi România nedorită. 

Dragi francezi, constat, cu dispreţ, că vă complaceţi în a vă purta ca o naţiune de cretini. Amestecaţi deliberat, în discursul public, obiceiurile de căcat ale etniei ţigăneşti, care ne deranjează şi pe noi în egală măsură, cu ce scrie pe paşapoartele tuturor cetăţenilor români. Singura explicaţie a prostiei prin omisiune de care faceţi paradă este că sunteţi supăraţi rău. Pe cine? Pe ce? Pot să ghicesc?

Cred că vă macină o frustare istorică în relaţia cu România. Acum o sută de ani, eraţi idealul fiecărui român: lecturile, hainele, parfumurile, dansurile - toate veneau de la Paris, oraşul Luminii. Acum, sunteţi praf la hainele, electronica, muzica şi internet, iar maşinile voastre sunt celebre doar pentru consumul mare de combustibil şi preţul uriaş al pieselor de schimb. Mă jur, nu am nimic franţuzesc prin casă, nu am nici un brand franţuzesc printre cele preferate. Ultimul lucru produs de voi, bun, de care-mi aduc aminte, este Leon, filmul ăla pe care vi l-au făcut, dacă nu mă înşel, nişte americani. 

În prostia voastră, nu vă daţi seama cât rău puteţi face, cu acest comportament, companiilor franceze care au cheltuit până acum 7 miliarde de euro în România, plus că exportaţi aici bunuri de încă 2,5 miliarde de euro pe an. Nu mai vreţi bani? Sunteţi în deficit, oligofrenilor, în relaţia cu România: ironia face să vă luăm banii chiar cu Dacia Logan, produsul dezvoltat aici de Renault.

Cât de bine ar fi ca cele 6.000 de companii cu capital francez din România să nu mai vândă nimic de mâine? Cum ar fi să vă treziţi că românii, şi nu ţiganii, nu mai cumpără maşini Renault, cauciucuri Michelin, nu mai ţin banii la BRD- Groupe Societe Generale, nu se mai asigură la Groupama şi AXA Asigurari, renunţă la abonamentul la Orange, nu mai cumpără telefoane Alcatel, nu mai mănâncă lactate de la Danone şi Lactatis, nu mai sparg bani în Carrefour, Auchan, Cora, Interex, Bricostore, Leroy Merlin, înlocuiesc medicamentele Sanofi-Aventis şi  Servier, nu mai folosesc cardurile de călătorie Accor, nu mai cumpără automatizări de la Alstom, reclamă drumurile proaste făcute de Bouygues, Vinci şi Colas şi nu mai cumpără ciment de la Lafarge şi geamuri de la Saint Gobain? 

Este că la asta nu v-aţi gândit? Adaug şi că nu ne puteţi răspunde în egală măsură, pentru că noi nu exportăm mai nimic, în afară de Loganuri, în Franţa? Iar dacă boicotaţi maşina, daţi la cap propriei voastre companii de stat producătoare de automobile, prostilor!

Asta ca să nu mai zic că dacă se propagă ideea, în trei luni chiar oamenii vostri de afaceri se vor da cu capul de masă să ne împace, ca să nu dea faliment.... 

Pe scurt, că am obosit: dragi francezi, nu mai sunteţi miezul din Fanta Europei. Sunteţi doar fanta* Europei, ca in bancul de mai jos.

 * - Banc:

Într-o băcănie intră un tip atrăgător, care întreabă o vânzătoare: "Nu vă supăraţi, aveţi Fanta roz?". Tipa îl soarbe din priviri câteva secunde şi îi răspunde: "Dragul meu... noi toate avem fanta roz..."

Nu mă pricep la ceasuri, dar le-am dat de gust şi-mi plac, deşi nu-mi place ideea de a arunca cu bani în ceva ce îmi arată ora fără să-mi arate cine mă sună.

Am opt, dintre care port trei. Cel mai scump e un Jaques Lemans, de vreo 300 de euro, primit cadou. Cel mai drag, un Hard Rock Cafe, d'ăla cu cureaua lată. Cel mai purtat este un Fossil, sport, maro.

 Mai am un Atlantic, un Tissot, un UMF Ruhla, un Festina şi un Gugandel, toate luate pe doi lei de la fraieri, şi necesitând recondiţionări scumpe şi serioase.

 La cum arată acum, toate valorează maaaaaxim 1.000 de euro. Cele cinci pe care le ţin într-un pahar ar valora cât o maşină germană din 2003-2004 dacă aş avea bani să le recondiţionez. Da' n-am. 

"(...) nu m-am putut abține să nu mă întreb: dacă Volosevici și “grupul de interese din jurul lui” au reușit să fure opt milioane de euro dar au construit stadionul, oare ce au făcut timp de opt ani Calotă și camarila din jurul lui, care nici măcar n-au renovat stadionul? (...)", scrie Mişu pe observatorulph.ro.

Îţi spun eu, Mişu, ce-au făcut: au furat, în timp ce tu, ca şi acum pe Volo, îi pupai în cur pe bani.

• Despre Mişu:

Recunosc, Mişu de la observatorulph.ro este unul dintre cei mai buni lăutari de presă. E ca la bombă, când stai muci şi abia îngâni lăutarului "zi-o p-aia cu fratili meu", şi lăutarul începe să improvizeze: "Fratili meu / Te iubesc mereu / C-aşa sunt eu / Cam derbedeu". Nu e ăla cântecul dorit, dar creierul tău îmbibat în alcool acceptă substituentul şi lăutarul primeşte suta. Haida'ha!

Aşa şi Mişu: l-au atacat jurnaliştii pe primar, că a babardit banii de stadion, iar ăsta micu' e fără reacţie? "Las'că bag eu una cu experienţa mea de jurnalist deontolog în relaţia cu Calotă, şi duc subtil în derizoriu furtul de bani de la stadion, introducând o comparaţie în care Volosevici iese bine, că a făcut ceva".

• Explicaţii pentru terţi:

Mişu, da' la cititori nu le spui că ai fost acţionar, la un ziar, împreună cu Calotă? Sau că ai acoperit furtul banilor Primăriei de către SSB-ul lui Corneliu Pascu pupând în cur străzile jegoase ale oraşului cu Viaţa Prahovei (sau "vocea"...)? De ce mama dracului te mai întrebi ce-au făcut, când ştii foarte bine?

• Explicaţii pentru oligofrenii care n-au priceput nimic

La stadion chiar s-au furat bani. Legea spune că poţi mări valoarea unui contract cu maxim 50% peste preţul de licitaţie. La Ilie Oană s-a ajuns la 80%. Restul sunt patimi şi limbi. Pătraru e la patimi, Mişu e la limbi.

Metode: se invocă blocaje în trafic, care au mărit consumul, sau se merge tare şi "ard" staţii, ca să se facă economie. Motorina e vândută la cap de linie, direct băieţilor cu microbuze. Cam ca aici, dar mai la vedere, că na!, în RATP Ploieşti nu se tem de Radu Popescu decât pisicile...