Marea diferenta dintre pozele lui Obama si pozele lui Iohannis

Pentru aia care spun ca-s carcotas aiurea cu pozele presedintelui: uitati-va, va rog, ce fotografie a postat Obama la memorialul 9/11 si ce fotografie a postat KI. Ambele imagini au fost facute zilele astea, in acelasi loc. 

Uitati-va cata grija a avut fotograful lui Obama sa sugereze sobrietatea momentului si micimea presedintelui american in fata poporului american simbolizat de monument, si cat de banala si de "turistica" e fotografia noastra.

Uitati-va la postura corporala a lui Obama. Uitati-va cat de departe sta sotia de el. Stiti de ce? Pentru ca, o fi soţul ei, dar e şi preşedintele SUA, iar in situatii speciale lasa nevasta si se dedica poporului (sigur ca e doar o metafora vizuala!) dar si cat de penibil se uita familia Iohannis in obiectivul camerei, cu privirea aia care spune "ia uite unde suntem noooooi!".

Fotografia lui Obama te face sa te gandesti la viata si moarte, la politica, la terorism. Fotografia romaneasca e din seria "poze in cimitir".

Asta e smecheria, dragii mei. Nu vorbim de persoane private, aici. Cand reprezinti si altceva decat cele 90 de kilograme pe care le ai, trebuie sa faci fotografii bune, care sa transmita mesaje. Esti un model social, nu un fotomodel. Acesta, si nu altul, este motivul pentru care am scris că Iohannis trebuia să o sugă puțin

NOTA - Apreciez sincer ca presedintele si-a pus cravata corecta, si dezaprob tinuta doamnei. Albul sugereaza doliul in Japonia, nu in SUA, iar croiala pantalonilor doamnei, mai ales in zona....., este ......

 

************

Pentru ca inca imi scriu oameni care nu au chef sa intre in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas -->> cartile mele sunt aici: 
https://edituraunivers.ro/author-book/bogdan-stoica/
... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6

 

Citeşte mai departe ...

Acum, ca a murit Obama, noi ce facem?

De fapt, n-a murit. Cetateanul Obama e viu. Presedintele SUA, insa, e mort si ingropat.

Asa si eu. Nu-s analist de politica externa, dar am avut revelatia inutilitatii lui Obama.

De vreo doi ani, s-a schimbat smecheria, in politica externa a tuturor. De-a lungul si de-a latul planetei, toti se pisa pe parerile si pe avertismentele lansate de cel care trebuia sa fie cel mai puternic om din lume. Dovada de azi: Putin. Il doare fix in fund de avertismentele lui Obama, si-o sa faca ce vrea muschiul lui in Ucraina. O sa intre cu tancurile si-o sa se desfasoare relaxat, pe munti de cadavre. Iar Obama stiti ce-o sa faca? Nimic. Si stiti de ce? Pentru ca SUA cumpara din Rusia metale rare, necesare in tehnologia avansata. Pentru ca SUA vand Rusiei o droaie de chestii, pe bani grei. Pentru ca o droaie de state-aliate de-ale SUA se aprovizioneaza cu resurse energetice sau strategice de la rusi. Uitati-va la Marea Britanie: marile fonduri de investitii si o buna parte din banci sunt controlate de rusi. Franta vinde Rusiei nave Mistral, de miliarde de euro. Economia Germaniei se opreste in 72 de ore, daca se suspenda livrarea de gaz rusesc. Mai vreti exemple?

Ce se intampla acum e semn rau. Eu personal, nici nu-s fanul democratiilor. Suntem prea primitivi ca sa intelegem cum sa beneficiem de pe urma lor. Asa, cu un jandarm mondial, era destul de liniste... Dar nici asa nu-i bine, cand jandarmul mondial e mort, si-l tine cineva in geam, sa-i incaseze pensia, iar in cartier se desfasoara relaxat un interlop notoriu. Ce ne facem, deci, cand o sa ne ducem la americani sa ne spuna cui sa vindem, de exemplu, Transelectrica? Mai merita s-o facem? Garantiile lor, de tipul "daca faceti ce spunem noi, va garantam stabilitatea", mai sunt bune la ceva? Dezvolt cu frica: cand NATO o sa ne roage sa declaram razboi Rusiei chiar daca UE n-o sa fie de acord (ca nici Uniunea asta nu mai are viata lunga, va spun eu), credeti ca cetateanul din Galati va mai putea sa manance pate de ficat? Daca nu aduc americanii pateul, va spun eu ce sanse sunt: zero.

Am, asaaa, un feeling, ca, in maxim 10 ani, ne vom intoarce la politica externa specifica secolului 16. Ne vom imprieteni mai mult cu vecinii, indiferent de ce platforma politica sustin acestia, de frica unei amenintari de un tip cu totul nou. Ne vom vinde resursele strategice pe alte resurse strategice, nu pe cel mai bun pret. Ne vom alege liderii tot mai putin, ei urmand sa provina, pe cai oculte, dintre cei sprijiniți de companiile de care deja depindem. Si-o vom face, indiferent daca ne da cineva afara din NATO, UE etc, pentru ca o s-o facem cu pistolul la tampla. Pistolul unui prieten, aliat, partener strategic...

publicitate

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica