Pai, pleci intai spre benzinarie. Esti in pantaloni de trenning si un tricou patat, ca ai facut curat intr-o debara si s-au varsat niste chestii pe tine. Merge, totusi, daca pui un hanorac peste. tricou.
Apoi, in masina, dai niste cafea pe hanorac.
Apoi te suna copilul, sa te trimita la mall la AFI, sa-i iei pizza preferata, de la Dominium. Repede, cu talent, ca vine Revelionul!
Si gata.
Eu am descoperit tarziu magazinul Opticris din mall. Si ieri am intrat prima oara, sa ma uit dupa niste ochelari de soare. Asta pentru că mi-am pierdut şi ultimii ochelari de soare buni, Polaroid, cumpăraţi de la Sensiblu.
Din capul locului, trebuie sa va spun ca nu-i inteleg pe aia care dau pe niste ochelari de soare cat pe un televizor cu diagonala mare. Cred sincer ca, atunci cand ai nevoie de niste ochelari de soare scumpi, de fapt tu n-ai nevoie de ochelari de soare. Problema ta este recunoasterea sociala. Vrei, practic, ca lumea sa stie ca n=ai nici o problema sa arunci cu banii pe geam.
Si la Opticris e locul perfect pentru acest act de dementa financiara. Prada, Burberry, etc. Eram insa la prima vizita in magazin, habar n-aveam asta, cand ma uitam. Si as fi stat mai mult daca nu ma asasina psihic o vanzatoare.
Amabila la maxim. Prea amabila. Vivace. Dansa, practic, in jurul meu. Si precisa, ca un cronometru.
La fiecare patru secunde, auzeam, din stanga, din dreapta, sau din spate, ceva de genul:
- va pot ajuta cu ceva
- sa vi-i dau sa-i probati
- acestia sunt polarizati
- acestia sunt ultimul model
- ne completati si noua un formular, va rog.
Asa ca nu ma mai duc la Opticris. Prea stresant.
Inca ceva legat de ochelari: de ce mor'ţii mă-sii e sigla imprimată pe lentilă, la mai toate perechile de ochelari de soare noi. De ce trebuie să se uite cineva la mine, vara, ca la un panou publicitar?
S-a deschis mall-ul. 55.000 de metri patrati de tentatii, din care, dupa modelul local al ratarii startului, nu sunt gata decat doua treimi. Am ajuns, joi, de doua ori in zona, la cateva ore bune distanta. Aceeasi aglomeratie: mii de oameni, poate zeci de mii, au venit sa vada ce le va distruge bugetele personale de acum inainte. Asta, insa, e o alta discutie.
Acum ma gandeam la efectele asupra mediului local de afaceri. Centrele comerciale de langa Casa Alba si de langa Hotel Central (stiu, le ziceam mall-uri pana azi, cel mic si cel mare, dar e timpul sa revenim la normal), vor deveni, in curand, la fel de populare ca Muzeul de Biologie Umana. Mai direct: nu cred ca in decembrie, vreun patron de magazin din centrul Ploiestiului va avea incasari cat sa plateasca chiria. Si atunci, isi va pune intrebarea: stau sau plec? Daca plec, unde dracu' ma duc, ca mall-ul e inchiriat tot? Iar daca stau, cum fac sa mai vand si eu ceva?
Raspunsul e in promovare. Ani la rand, cei cu magazine in centrul Ploiestiului au avut politici de marketing penibile, beneficiind, in schimb, de avantajul proximitatii: erau in locul in care se aduna high-life-ul asta pricajit pe care-l avem, in Ploiesti. Acum, sunt in locatia aia penibila, in care nu se mai duce nimeni. Clientii de pana acum, nefidelizati in nici un fel, se transforma intr-o "piata rece", care trebuie incalzita. Totul se va facem, practic, de la zero.
Ploiestiul are cateva zeci de statii radio, tv, publicatii pe print si publicatii online, unele chiar pe o nisa comerciala, plus niste bloguri chiar ok (le gasiti pe toate pe www.presa.ph). Adaugati si circa 100.000 de conturi de Facebook, apartinand unor ploiesteni. Avem, deci, si receptori, si platforme de comunicare. Daca baietii astia aloca si bugetele, e perfect.
Iar daca nu o fac, e simplu: afacerile lor din centrul Ploiestiului vor muri. Spatiile vor fi libere, din nou, si, daca avem ghinion, vor fi umplute cu banci si farmacii.
CITESTE Cum a decurs inaugurarea Ploiesti Shopping City - AICI
VEZI 40 de imagini de la inaugurarea primului mall al Ploiestiului - AICI
"Prin meniul variat de cafele, cu tot felul de arome, condimente, bauturi alcoolice adaugate, si texturi diferite, in cafeneaua Aroma by Segafredo regasesti pasiunea inconfundabila a stilului de viata italian si traiesti o experienta multisenzoriala inedita". - asa zice pe site, asa scriu si eu.
Eu unul as fi pus, in fraza de mai sus, "texturile" inainte de "bauturi alcoolice", dar asta nu e o problema atat de mare. Mai mare jalea a fost cu setul de colinde sexy, adica de-alea lente, obosite, de-mi venea sa-mi tai venele in mijlocul cafenelei.
Noroc ca a fost ok cafeaua. Si locatia e ok, desi nu pricep de ce au ales Segafredo ca vector principal de imagine. Brandul asta este, intre cafele, ce este Loganul intre masini: o optiune sigura, nu cea mai buna. Cum nimeni nu se trezeste avand in minte ideea "mamaaaa, ce-as bea acum un Segafredo!", cafeneaua asta se putea numi oricum, si ceva-ceva le-a sunat si antreprenorilor in cap cand au luat decizia de a o numi "Aroma". Nu s-au putut abtine si au pus pe pereti doar reclame Segafredo si un montaj de litere volumetrice "Aroma by Segafredo" complet inutil.
Noroc ca localul e ok. Adica, oamenii care erau duminica pe la pranz, acolo, erau ok. Fara tzoape sulemenite aiurea, fara dobitoci care pacane in masa cu cheia de la Mertz. Cu alte cuvinte, nu aveai senzatia ca esti la mall, la o demonstratie de my-social-updates.
Si, oricum, cafeaua e mai buna decat Lavazza de la Paul...
Cinema City Ploiesti se deschide pe 5 decembrie, nu pe 15 noiembrie, cum trebuia, pentru ca cele 12 sali de cinema nu sunt gata. Intr-un mall, cinematograful este pentru businessul de food cum e rinocerul pentru pasarelele care stau pe spatele lui si se hranesc: esential. Asa ca nici zona de food din Ploiesti Shopping City nu se deschide decat intr-o proportie de 30%. Pizza Hut Ploiesti, de exemplu, asteapta sa venim flamanzi la un film, nu la cumparaturi.
Partea buna este ca se deschid aproape toate magazinele, de la Sephora la H&M. Practic, pana pe 5 decembrie, Ploiesti Shopping City o sa fie mall-ul perfect pentru fete.
Aici am avut dreptate. Imi cer iertare.
