Cinci branduri din Bistrita pe care e bine sa le testezi

In perioada 27 aprilie - 1 mai, la invitatia Uzinei de Stiri "Bistriteanul.ro", am efectuat in statiunea balneara "Judetul Bistrita-Nasaud" o vizita de lucru stomacal, ficativ, pancreativ si adiposativ, in urma careia membrii echipei noastre s-au intors acasa cu grasime de Bistrita in greutate totala de zece kilograme, pe care le poarta, acum, cu mandrie. Am facut asta pentru Romania, nu pentru mine, exact ca Ciolos. Vedeti voi, citesc peste tot ca malnutritia si slabanogeala sunt chestiuni tot mai prezente, care afecteaza tot mai multi romani, ca suntem tara cu cei mai putini grasi din lume si asta ma doare. Stiam, de asemenea, ca Bistrita apare chiar si in upanișadele hinduse ca fiind "locul unde mananca zeii". Am pus lucrurile cap la cap, am rezervat bilete de tren la vagonul de dormit, am facut o echipa interdisciplinara de cercetatori stiintifici si am demarat, de data asta dupa modelul Olivia Steer, o campanie personala de eradicare a unor boli grave ca "silueta" sau "gratia".

Brandurile de mai jos au fost alese in urma unor evaluari atente si repetate, care au durat ore in sir. 

Oamenii fara apetit in general, care "ar manca ceva dar nu stiu ce", tatii de copii care "nu prea mananca", sau sotiile barbatilor care zic ca isi iau caloriile din bere si nu mai au nevoie de mancare sunt rugate/rugati sa se duca la Casa Doamnelor. Restaurantul, aflat pe pietonalul din centrul orasului Bistritei-Nasaud, are ca specific culinar "mancarea dementiala". Poti comanda orice din meniu, te asigur ca este delicios. Pregateste-te sa astepti un pic de cand dai comanda pana cand vine mancarea, pentru ca localul este mereu superaglomerat.

Oamenii care sustin ca se pricep la mancare, ca-s umblati prin lume si sofisticati pe cerul gurii sunt rugati sa se duca la Taverna Dogarilor, un restaurant amenajat intr-un beci d-ala misto, facut acum o suta de ani, cu arcade & shit, plus una bucata curte de-a dreptul romantica, cu tufe si cu vita-de-vie, nu cu tuia tunsi ca soldatii germani. O sa descoperiti ca tipa care detine localul s-a plimbat mai mult prin lume decat voi, ca a mancat in carciumi mai bune decat voi, ca are cerul gurii mai smecher decat al vostru si ca, in general, va poate rupe capul cu combinatiile ei culinare. 

Daca aveti chef sa iesiti din oras si sa vedeti si voi cum e la Colibita (un fel de Valea Prahovei a Bistritei), va recomand sa cautati pe waze hotelul Roser. Dincolo de faptul ca hotelul are singura piscina exterioara incalzita din zona, mancarea de la Roser pare facuta la comun de Casa Doamnelor si Taverna Dogarilor. Adica gasesti si slana si ansoa. Uneori, chiar impreuna, iar combinatia este dementiala.

Pentru ca echipa mea de cercetatori era sa moara doar mancand, fara bautura si somn, am fost silit sa introduc in studiu inca doua branduri:

Ne-am cazat la Metropolis, in oras, pe care (stiu ca scriu asta din nou) il consider hotelul din Romania cu cele mai bune servicii in care am fost. Se poate sa mai fie si altele, ca n-am fost decat in vreo 50. Dar, din perspectiva mea, un mare fan al staff-urilor invizibile de personal, care rezolva diverse probleme fara sa le vezi vreodata, Metropolis este locul in care te simti nu ca acasa, ci ca si cum ai fi singur acasa, dupa ce a venit cineva si ti-a facut casa cum vrea muschiul tau. 

Adaug si ca va recomand calduros sa incepeti sa intrebati prin carciumile din orasul vostru de vinurile Cramei Jelna, care are podgoria la doi pasi de orasul Bistrita. I-am cunoscut pe oamenii care o detin, sunt misto, disperati dupa calitate si dupa gust, le-am testat produsele si sunt dementiale, indiferent daca vorbesti de vin alb, rose sau rosu. De abia de anul asta au inceput sa lucreze cu localuri, hoteluri si cu cativa distribuitori, asa ca nu-s atat de cunoscuti, desi vinurile-s de nivel inalt. Deci ati retinut, da? Cand vine ospatarul, nu intreba de Jalea, nici de Jalna, nici de Jena, ci de Jel-na. Jelna!

Recapitulam, in ordine alfabetica, cele cinci branduri cu care poti avea un weekend perfect, la Bistrita: Casa Doamnelor, Jelna, Metropolis, Roser, Taverna Dogarilor. Perfect din punct de vedere stiintific, desigur.

#unitisalvamstiinta
Cumpara cartile de mai jos. Precum vezi, banii din incasari finanteaza cercetarea stiintifica si eradicarea bolilor grave.

w1w2w3 w5w4w6 w00

 

 

 

Citeşte mai departe ...

Bistrita Reloaded: si mai misto decat prima oara.

Nu stiu ce sa va mai zic de Bistrita. Am plecat pregatit pentru un program aglomerat, despre care credeam ca o sa ma doboare, si-am reajuns acasa, dupa patru zile, ca din concediu. Obosit sunt, dar nu cum credeam. Mi-a obosit spatele de la paturile bune in care am dormit, mi-a obosit ficatul de la palinca si sistemul digestiv de la mancare, si aproape ca, neobisnuit cu asa ceva, mi-am intins nervii la maxim cu amabilitatea bistritenilor.

Pentru ca la Bistrita nu e ca in alte parti. 

Bistritenii sunt, probabil, cei mai misto romani din cati cunosc. Cetateni romani, poftim, ca am avut de-a face si cu sasi, secui, unguri, si nu se cunoaste diferenta. Daca li te adresezi ok si nu faci figuri cretine, vei primi, de la fiecare dintre ei, tot ce are de dat. Sunt calzi, amabili, atenti, seriosi, iau ospitalitatea ca pe un examen pe care vor sa-l ia cu zece. Pe de alta parte, nu recomand Bistrita prostilor, arogantilor, celor ce inventeaza probleme ca sa obtina discounturi sau ca sa se amuze. Vor manca, acolo, probabil ultima bataie la inceputul careia mai puteau merge in doua picioare. Pentru ca bistriteanul are ceva ce nu vezi peste tot: demnitate. Cand esti la Bistrita esti pe pamantul stramosilor lor, nu intr-un poligon de umilit oameni.

La Bistrita nu merge nici sa epatezi cu banii tai, pentru ca, cel mai probabil, bistritenii au ceva mai multi decat tine. Nu-i sparg, ca prostii de noi, pe masini foarte scumpe si ceasuri la care nu stim sa folosim toate butoanele. Dar au case superbe, isi fac concediile in locuri misto, sunt plimbati prin toata lumea si investesc in educatia copiiilor lor de nu-ti vine sa crezi, e plin de cursuri de balet, pictura, pian etc, si nu vezi o tipa prost imbracata decat daca joaca vreun rol, in vreo piesa de teatru. 

Mancarea de la Bistrita este beyond orice. E ca o forma de tortura. Cand crezi ca esti cu gura plina de ceva foarte bun, auzi, la bistriteni, ceva de genul: "ma bucur ca-ti place, dar daca o sa mananci asta in localul X o sa vezi ca e si mai buna". Pai cum sa fie ceva mai bun decat cel mai bun? Plus ca-s creativi, amesteca ardeii copti cu branza, cu zacusca si cu fasolea batuta de mori mancand, sau te lasa fara reactie oferindu-ti inghetata de orez cu lapte... 

Iar orasul ala este perfect. Stiu ca bistritenii ii vad defectele, dar, din perspectiva mea de ploiestean, defectele alea nu exista. Nu-i sufocat de masini, de cladiri urate, de chioscuri, gropi, maidane, nu e plin de cocalari si de oameni mirosind urat. Plus ca e frumos asa cum mi se pare normal sa fie un fost oras-stat, vechi de aproape o mie de ani si facut cadou, candva, unei pizde misto. 

recomandari pe bune:

  • Am dormit/stat/mancat, in ultimii ani, in trei hoteluri de cinci stele. Dintre ele, Hotelul Metropolis din Bistrita este de depaaaaarte cel mai misto. N-am ce sa va povestesc, daca va uitati pe net va prindeti singuri care-i faza. Doar vi-l recomand pe bune. 
  • Am tinut un workshop de fotografie cu telefonul la Roser House si mi-a picat fata, oamenii aia au construit, in creierul muntilor, ceva comparabil cu hotelurile de lux din Alpii elvetieni. Chiar nu stiu cum sa le multumesc ownerilor ca au intors hotelul ala cu susul in jos doar ca sa-mi iasa mie workshop-ul. 
  • Am mancat in mai multe locuri din Bistrita, si pot sa va recomand sa nu va duceti la Taverna Dogarilor si la Casa Doamnelor decat daca aveti in plan sa descoperiti ca nu stiti sa gatiti, sau sa va ingrasati grav sau sa aflati ca sunteti lacomia intruchipata.
  • Nu ocoliti nici pensiunea Colibita Arinis, de pe malul lacului Colibita. E genul rustic si linistit, cu camere calduroase, paturi gigantice si - din nou! - o mancare de exceptie. Am mancat ca un porc (desi eu evit deserturile, aici am cerut o portie dubla) si am dormit ca o vita (desi unii oameni aveau alte asteptari de la mine, asta e, promit sa ma revansez zilele astea).

Nu ocoliti Colibita, in general. E o gura de rai, cu un lac frumos foc, amplasat intr-o caldare montana ferita de gerurile din jur, cu multe pensiuni, hoteluri si localuri misto cu preturi de la $ la $$$. Locul se bucura deja de succes. Mi s-a spus ca cineva a vrut sa testeze cat de mult succes are pensiunea lui si a cerut, pentru trei zile de Revelion, 6.000 de euro. I-a obtinut. 

Nu in ultimul rand, va recomand sa va duceti la Bistrita cu trenul. Locurile dintr-un vagon de dormit pentru doua persoane, chiar daca nu ofera confortul vietii (ca CFR tot CFR ramane, pana nu da cu mucii in fasole nu se simte bine), ofera o experienta misto si decat sa conduci sase ore cu un plin de motorina mai bine dormi 8 ore cheltuind fix aceiasi bani. Bonus, primesti dreptul de a bea palinca, vin, tot ce vrei, de la 8 dimineata la 10 seara, pentru ca nu esti cu masina.

  • Pentru oportunitati de business, de turism sau de promovare in Bistrita, va rog sa luati legatura cu Claudia Andron. Nu este doar proprietara celui mai misto site de stiri din zona (Bistriteanul.ro), nu este doar organizatoarea celui mai misto eveniment din zona (Festivalul Usturoiului), dar este si cea mai bine conectata persoana pe care am intalnit-o, o stiu si copiii, si batranii, si oamenii de afaceri, si oficialii, fata e un fel de Doroftei al Ploiestiului. Nu ma mir deloc ca tot ea sustine Produs in Bistrita-Nasaud, chestie despre care o sa va scriu, mai multe, cat de curand.

 In concluzie: o sa ma duc la Bistrita cat de des pot. Orasul ala bate si Ploiestiul si Bucurestiul la bucuria vietii, iar mancarea si cazarea cu mult sunt peste Valea Prahovei.

Si nu uita de Festivalul Usturoiului 2018 (LINK).

28-29 iulie, in Pasul Tihuta. Ne vedem acolo. 

Citeşte mai departe ...

workshop de fotografie #cutelefonul la bistrita

Nu e greu deloc sa faci fotografii bune cu telefonul. V-o spun eu, fost jurnalist de presa online, mereu nevoit sa fac asa ceva, pentru a livra cititorilor nu doar stirea in timp real, ci si continut media. Acum v-o pot spune si vreo 200 de persoane, care au participat pana acum la cele 11 workshop-uri de fotografie cu telefonul pe care le-am sustinut in perioada 2015-2017 la Campina, Ploiești, Bucuresti, Bistrita, Targoviste, sub deviza "în maxim patru ore vei vedea diferența" împrumutată din marketingul dietelor de slăbit. ebook-ul scris pe aceasta tema conține doar fotografii făcute de cursanti, dupa workshop-uri. Am și niște testimoniale de la ei (dracu' știe pe unde prin laptop), care atestă că au învățat să facă fotografii foarte bune cu telefoane mobile de tot felul. Și că s-au pișat pe ei de râs, la intalnirile noastre.

  • așa că dacă ai o cârciumă cool, o sală de fitness, un club, un spa, un hotel și crezi că un astfel de eveniment ți se potrivește, scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Nu facem deranj. 
  • scrie-mi și dacă deții/conduci o firmă și vrei să le oferi angajaților câteva ore de educație vizuală și râsete cretine. Să nu fie maneliști, că ne luăm la bătaie, și să nu fie mai mult de 30, că nu ne mai înțelegem om cu om. 
  • dă-mi un semn și dacă vrei sa participi la un astfel de workshop, precizând și orașul în care ai vrea să se țină. Dacă am mai mult de 10 cereri dintr-un oraș, vin să ne distrăm împreună cu telefoanele. 

Cum o sa fie: Grupe de minim 10 persoane si maxim 20 de persoane, oriunde aveti chef sa ne vedem in tara asta frumoasa. Un workshop o sa dureze intre doua si patru ore, in functie de ce chef aveti de fotografii si de cat de tare o s-o luam razna cu mistourile. Mancatul, bautul si fumatul vor fi permise in timpul lectiilor, respectand, desigur, regulile gazdei. Daca veniti cu telefoanele la voi, si cu bateria peste 50%, sunt sanse nu doar sa radem, ci si sa va invat cate ceva:

  • cum sa-ti faci un selfie ok
  • cum sa faci fotografii bune de vacanta
  • fotografia in lumina slaba
  • fotografia de produs
  • fotografia de eveniment (de la serbare la nunta)
  • daca gestionezi conturi de brand in social media, cateva smecherii care o sa-ti aduca vizibilitate si engagement mai bune

Lista de "lectii" este, evident, mult mai lunga. Cel mai important lucru pe care tin mortis sa vi-l spun este ca poti face fotografii bune si cu un telefon oarecare, nu doar fotografii de cacat cu un telefon bun. 

Inscrierile se fac pe email, la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., cu rugamintea sa lasati si un numar de mobil, ca sa comunicam usor.

Urmatoarele workshop-uri de fotografie cu telefonul vor avea loc pe 16 si 17 martie la Bistrita.

  • Vineri, 16 martie, ora 17.00, o sa am un workshop de fotografie cu telefonul la Hotel Metropolis.
  • Sambata, ora 13.00, tin un alt workshop de fotografie cu telefonul undeva in afara orasului, la pensiunea Roser, din zona Cobilita.
  • Duminica, dupa pranz (revin cu info cand stiu exact unde si cand) o sa am un Q&A cu cititoarele din Bistrita.

Daca vrei detalii despre ore, locuri, preturi - scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Citeşte mai departe ...

workshop de fotografie cu telefonul

De ce trebuie să știi să faci fotografii bune cu telefonul? Pentru că trăim în Epoca Fotografiei, iar competența în fotografia cu telefonul este o necesitate la fel ca abilitatea de a comunica în limba engleză. Nu te mai angajează nimeni dacă nu-ți vede pozele de pe facebook. Nimeni nu mai cumpără un produs de la tine până nu-l vede, întâi, pe net. Tipa sau tipul care te plac n-o să te bage în seama niciodată dacă nu le place cum te văd pe net. Așa că, dacă nu știi să faci fotografii e timpul să înveți. Ai cu ce, telefonul din buzunarul tău este foarte-foarte bun la capitolul asta. Chiar, ai observat că toate spoturile publicitare la iPhone, Samsung, Huawei, LG, etc vorbesc despre camera foto? Nu despre cât de bine îl auzi pe celălalt într-o convorbire, nu neapărat despre cât de bine merge netul, ci despre "imagini strălucitoare", "rezoluție", "senzor", "lentilă", "recunoaștere facială". 

Cum am ajuns să predau fotografia cu telefonul? Întâi mi-am predat mie, de nevoie. Eram jurnalist și nu aveam cum, tot timpul, să scot Nikonul și să fac o fotografie profesională. În timp am văzut că cititorii mei nu se vaitau de calitatea pozei, dacă ea spunea povestea. Timpul trecea, eu mă perfecționam, telefoanele aveau camere tot mai bune, contul de instagram a ajuns la 5.000 de followeri și am început să devin cunoscut pentru fotografiile mele făcute cu telefonul.

Cu una am câștigat un concurs....

concurs

... alta a ajuns virală...

uu2

din cauza alteia am fost acuzat că mint, pentru că "nu ai cum face, cu telefonul, o fotografie că asta"... 

uu3

... iar la un moment dat, Facebook m-a anuntat că fotografiile mele au strans un milion de like-uri.

uu1

Așa că nu mi s-a mai părut aiurea să-mi învăț amicii, prietenii, oamenii din redacția pe care o conduceam, cum să facă pozele tot mai bine. O tipă mișto mi-a zis, o dată, ceva de genul "mie mi-e lene să exersez acum, scrie și tu un set de sfaturi să le citesc". Le-am scris, apoi am tot completat materialul ăla făcând ceea ce a fost primul suport de curs. Cererea de sfaturi, însă, continua. Satul să-mi pierd timpul cu fiecare amic în parte, le-am cerut să se adune o dată, toți. Au venit și niște oameni pe care nu-i cunoșteam, iar workshop-ul a fost o nebunie. Apoi l-am organizat pe al doilea, pe al treilea, cu pozele făcute de participanți am ilustrat ebook-ul Manual de Fotografie cu Telefonul (caruia ii pregatesc, zilele astea, varianta de print). 

Din considerente de timp/logistică, nu fac un workshop de fotografie cu telefonul cu mai puțin de 15 persoane. Iar când îl fac durează două/patru ore, în funcție de viteza de acceptare/exersare a temelor discutate. Dacă veniți cu cu bateria peste la telefon peste 50% pot să vă învăț:

  • cum să faci un selfie ok
  • cum să faci fotografii bune copiiilor
  • fotografia de vânzări online 
  • fotografia de eveniment
  • fotografia de peisaj
  • fotografia artistică
  • fotografia urbană

Cine poate/merită/trebuie să vină la un astfel de workshop: până acum, am lucrat cu oameni care vând pe net diverse lucruri, oameni care întrețin pagini de facebook ale unor branduri, oameni din turism, imobiliare, vânzări auto plus o droaie de mame și de tati care vor amintiri clare cu progeniturile. Așa că pot să fac următoarele recomandări:

  • Vino la workshop dacă vinzi, pe okazii sau olx, bunuri ca mășini, case, diverse utilaje, bijuterii, timbre, bancnote, monezi, ceasuri, unde detaliile sunt importante.
  • Vino dacă promovezi, pe facebook sau instagram, bunurile sau serviciile unei companii. Trebuie să fii mereu fresh, remember?
  • Vino dacă te ocupi de imaginea, în social media, a unui/unei restaurant, cafenea, pub, hotel, motel, pensiune. O să merite.
  • Vino dacă ai un blog sau lucrezi ca jurnalist. Așteptările sunt tot mai mari în domeniul asta, nu poți să difuzezi orice vomă de imagine.
  • Vino dacă vrei să ai poze nemișcate cu copilul tău, dacă vrei să-ți iasă măcar 10 poze în vacanță, sau dacă ți se pare că oricum te-ai fotografia nu arăți cool
Sunt două moduri prin care poți participa la un astfel de workshop: 1. fie te înscrii la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., scriindu-mi numărul de mobil și orașul din care ești și aștepți să se adune 15 persoane din acel oraș pentru a vă căuta eu și stabili o întâlnire. 2. fie decizi să organizezi chiar tu acest workshop, cauți o locație, aduni minim 15 persoane dornice să învețe câte ceva și mă anunți la aceeași adresa de email.  Costul participării la un workshop este de 200 de lei. Elevii, studenții și pensionarii au reducere 50 de lei. Antreprenorii care achita un workshop pentru 20 de angajați primesc o reducere la al doilea workshop. Înscrierile se fac doar pe email, la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Doar pe email. Nu pe facebook, instagram sau whatsapp. 
Citeşte mai departe ...

zece lucruri pe care nu le stii despre Bistrita

Nu mai tin minte exact, dar am ajuns la Bistrita dupa cel putin 45 ani de la ultima vizita. Eu am doar 44 de ani, dar zic asta pentru ca mi-a placut atat de mult orasul, incat sigur am mai fost acolo, intr-o alta viata.  Am stat 15 ore in acest oras, din care vreo zece pe strazi, si asa pot sa va anunt ca:

- soferul din Bistrita nu te injura daca traversezi ca vita, cu ochii dupa o cornisa cum n-ai mai vazut; si cand e restrictie de 40 la ora, omul nu merge cu 48 la ora, ca un ploiestean, ci cu 38 la ora.

- toti bistritenii fac parte din trupele speciale de amabilitate; nenea ala de la Casa Argintarului si-a pierdut 30 de minute doar cu mine cu o atentie de parca eram presedintele Romaniei

- cum te ghideaza un bistritean nu te ghideaza nimeni; e capabil sa-ti faca ruta ca waze, cu 53 de indicatii consecutive

- ajungi oriunde daca mergi pe un pasaj, iar pasaj poate fi orice strada, gang sau tunel de suprafata

- in oras nu exista cafea proasta sau mancare de cacat, n-am intalnit ospatar apatic, nervos sau suspicios, iar proprietarii de localuri din centrul vechi al Capitalei ar trebui sa se duca sa vada cum arata un local misto din Bistrita

- oamenii astia chiar au spirit comunitar: principalul ziar local, Bistriteanul, are zeci de mii de cititori in fiecare zi si 35.000 de fani pe facebook, la o populatie a orasului de doar 70.000 de locuitori. 

- cel mai misto hotel din localitate, Metropolis, are cinci stele mai misto decat cele cinci stele pe care le-am testat in Bucuresti sau Ploiesti. Nu mai zic de salamul de biscuiti de la hotel ca intru in sevraj...

- cel mai curat taxi din lume este 88, daca suni la 0263 943, iar soferul lui este un superbaiat, cat am ras cu nenea ala....

- sunt convins ca primarii care au condus Bistrita au ciordit ca toti primarii, dar au lasat un oras fara gropi, fara gunoaie si fara caini, va jur, n-am vazut nici o potaie pe strazi

- orasul asta e atat de misto incat nu are un cartier rau famat. Serios, am intrebat jurnalisti, politisti locali si oameni obisnuiti cam in ce zona as putea sa raman fara geaca si sa iau si eu un pumn in gura. N-au o asemenea zona.

Bine ca nu m-am dus la Bistrita cu masina, pentru ca plecam de acolo cu cele doua usi abandonate in zona Piata Mica, plus ca as fi incercat sa fur masa bijutierilor de la Casa Argintarilor, vreo trei incuietori de porti, un ornament de toc de usa, rapeam bucatarul hotelului...

Inchei spunand ca orasul asta, cu casele lui fabuloase, cu puzderia de pasaje si cu concentratia aia uriasa de femei frumoase are nevoie doar de o poveste ca sa devina noul must al turismului romanesc. Iar povestea poate fi despre orice, de la lostrita magica a lui Vasile Voiculescu, aventurile plutasilor de pe Bistrita, legendele celor sapte cetati, misterele minelor de aur si argint din muntii Rodnei, mitul apei de aur de la Maieru, pana la povestile negustorilor de arme care inzestrau armata lui Stefan cel Mare....

Apropo: cum credeti ca reactioneaza un ploiestean, care vine dintr-un oras atestat prima oara la 1600, cu cea mai veche cladire din oras de la 1800, cand vede si viziteaza, in centrul orasului Bistrita, o casa facuta in anii 1500? Pastrand proportiile, cum credeti ca ar reactiona turistii americani, rusi sau englezi, care cred ca in secolul 14 inca traiau dinozaurii?

Fotografiile facute cu telefonul la Bistrita, in 2017 sunt aici.

Revin la Bistrita. La Festivalul Usturoiului 2018 (LINK).

28-29 iulie, in Pasul Tihuta. Ne vedem acolo. 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica